o intamplare in orasul meu natal

fiindca oricat de indulgent si de tolerant as fi perspicacitatea nu ma lasa sa nu vad in tine pe omul de/format intr-o gandire abstracta si ambigua. ai pus probleme la care nici tu singur n-ai dat vreo explicatie, te-ai legat apoi de o istorie pe care, asa cum am si banuit, n-ai de unde s-o cunosti fiindca n-ai studiat-o, si in cele din urma ai gasit de cuviinta sa afirmi ca cineva, care a avut curajul sa te "infrunte" venind cu ceva date concrete, este produsul unei gandiri a epocii trecute... ce sa spun, te felicit pt. puterea ta de patrundere in adancurile fiintei si ale spiritului uman. nu consider ca m-am abatut de la problemele pe care le-ai adus in discutie, sau daca am facut-o a fost pt. a-mi structura o pledoarie- ceea ce la tine..."este, dar lipseste cu desavarsire"(Caragiale). ai dat cu bota in balta stropind in stanga si in dreapta si n-ai nici macar curajul sau bunul simt de a recunoaste asta. adica invinuiesti pe cel ce a comentat subiectul tau. e specific unei anumite categorii de oameni...! dar stii ceva, daca nu-ti place si nu vrei sa citesti ce scriu altii, indiferent ca sunt naive sau proaste de-a dreptul, ai optiunea de a ignora utilizatorii respectivi. asa poti face singur o "bisericuta" a ta unde sa-i tii doar pe cei de-o seama cu tine.
pot sa-ti mai pun o intrebare(ca la altele nu mi-ai raspuns, le-ai evitat cu buna stiinta asa cum ai facut si cu argumentele ce ti le-am dat)? daca nu detii un adevar, ce-ai incercat atunci sa spui, pt. ce ai deschis un subiect la care nu gasesti adevaruri de afirmat??? de fapt ce scop te-a manat de la spate? pt. mine, si cred ca si pt. ceilalti utilizatori care citesc aici, afirmatiile din ultimul tau mesaj fac de prisos orice comentariu. e ridicol si inutil sa aduci acuze la adresa unor persoane pe care nu le cunosti nici daca ai fi stat in aceeasi casa cu ele! n-ai capacitatea de a "cerne" informatia si in plus nici nu cred ca vrei neaparat sa fii bine informat. iti ajuge faptul ca ai citit tu ceva, undeva, despre nu stiu ce anume. si in functie de ce ti se pare ca intelegi pui stampila pe individ: e asa sau asa... detii un STAS pe care nu-l cunosc.
te rog sa te gandesti la un aspect: sunt anumite afirmatii care trebuiesc luate ca atare si nu interpretate dupa Grigore Ureche; apoi mai sunt acelea din care citesti si subantelegi mesajul. te-ai aprins ca iasca fara nici un rost, fara un motiv intemeiat. ce am scris eu ai calificat ca fiind rau fiindca persoana mea nu-ti place. o fi aici vorba de "calificarea" de care vorbeai mai inainte?! sa-ti intre bine in cap: tu esti cel care ai provocat discutia si te-ai lasat dus de valuri, nu eu. sau daca-ti place suntem amandoi dusi cu pluta, daca asa te simti mai bine si mai in siguranta.
este dreptul meu sa te consider raspunzator si sa atrag atentia atunci cand cineva isi aroga dreptul de a face "harcea-parcea" din mintile celorlalti. pe undeva iti spun ca mi-e si mila de tine, fara suparare. stafiile trecutului nu m-au afectat mai mult decat pe tine, ba chiar as putea spune ca nu m-au afectat deloc fiindca sunt inca destul de tanar(sic!). comunismul la care te referi in substratul ultimului mesaj a facut in Romania, comparativ cu alte state socialiste, ceva mai putin rau iar Biserica Ortodoxa Romana, ca sa nu cada prada despuierii de odoarele ei si de lacasurile sfinte cum s-a intamplat in Rusia bolsevica, a fost condusa in acele timpuri grele de magistrati ai politicii care au aparat interesele ei. indiferent ce se crede sau se mai spune azi pe la colturi si in presa, ortodoxia a ramas puternica in toata acea perioada fiindca a fost condusa cu iscusinta, dragule. si apoi de unde stii tu ca unii securisti care au gasit in cele din urma calea cea adevarata si s-au alaturat ostasilor lui Hristos, de unde stii tu ca sunt pierduti? poate ca dintre ei exista multi care n-au avut nici o treaba cu politica, poate au ramas in functii pt. a mai ajuta pe cate cineva sa scape de torturi. vina securitatii e in egala masura si a noastra, asta sa stii. pt. ca dintre noi au fost racolati oameni si tot noi am acceptat (cei mai multi- asta pana la '89) sa traim asa. am meritat ce am avut! acuma orice individ marunt care incearca sa ajunga sus fara prea mare efort arata cu degetul spre comunisti si securitate si se bate cu pumnul in piept ca n-a apartinut acelor structuri. iata cum m-ai determinat sa deviez de la subiect.
am sa-ti mai spun o intamplare adevarata petrecuta in orasul meu natal in vremurile acelea. un securist inversunat care cauta sa faca rau tot timpul venea aproape in fiecare duminica la biserica sa vada cine se mai strecoara inauntru. insa el statea afara. azi asa, maine asa... intr-una din aceste zile, pe cand slujba era in toi, ii veni sa fumeze. inca se mai ardeau lumanarile in pridvorul bisericii- astazi s-au mutat undeva afara. dar neavand el cu ce-si aprinde tigara ce i-a trecut prin cap, s-a dus direct la una din aceste lumanari care ardeau acolo si si-a aprins-o. si ca si cum ar fi facut cine stie ce fapta de vitejie a iesit zambaret afara- voia sa zica: na, unde e Dumnezeul vostru sa ma opreasca? numai ca dupa cateva secunde i s-a facut rau, a cazut jos si mort a fost. intamplarea mi-a fost povestita de un batran palimar al acelei biserici care a fost de fata cand s-au intamplat toate. ce vreau sa zic cu asta? nimic. poate doar sa reafirm ce ai zis tu in final: fiecare va da socoteala chiar si de tot cuvantul rostit! sa-ti mai fac corelatia cu ce ziceam anterior, ca fiecare e responsabil de ceea ce zice???
"cine seamana vant culege furtuna!"
just me

eu sunt o fana inraita de muzica. exact in acest moment, in timp ce scriu, ascult Tudor Gheorghe, albumul "Vara". am fost la un concert de-al lui T. Gh. anul trecut si am vazut acolo oameni de toate varstele, tineri si batrani, oameni in costum si in blugi, o multime oarecum pestrita, dar doritoare de muzica buna. la fel s-a intamplat la orice concert Phoenix la care am fost. anul asta am fost la un concert Phoenix in orasul meu natal, concert in aer liber, si, ca de obicei, asa cum se intampla ori de cate ori muzica este buna, nu mai exista rockeri, rapperi, manelisti. pt mine rockul este unul dintre putinele stiluri de muzica ce reuseste sa mai transmita un mesaj. muzica din romania este plina de fete care mai de care mai dezbracate si de baieti care mai de care mai vopsiti in cap sau cu tepi. iar mesajele din muzica lor, in cazul in care exista, nu sunt de bun augur pentru cei care au copii (sunt f precoci si asta nu e neaparat bine; ma refer la copii). dupa mine trupele rock sunt printre singurele care reusesc sa mai produca o muzica de calitate. mie una imi suna mult mai bine o piata plina cu 30000 de oameni cantand Mugur de fluier decat una care canta ceva cu Am bani, am gagici sau Am valoare.
Nu sunt rockerita; am intrat in contact cu muzica rock prin fratii mei; cele mai faine petreceri la care am fost au fost cu rockeri. e curios, dar de exemplu cand mergeam cu ocazia (si mergeam destul de des) ma simteam mai in siguranta intr-o masina in care soferul asculta rock decat manele. poate e o prejudecata, dar asta era senzatia mea. rockul poate fi un stil de viata, in acelasi fel in care orice alt stil de muzica poate fi un stil de viata. pe vremea cand eram la liceu, era o mare batalie intre rockeri si depechisti. culmea era ca rockul era preferat de elevii din scolile de elita.
si inca ceva: intr-una din peregrinarile mele pe la manastirile din moldova, mi-a cazut in mana o carte scrisa de nu stiu ce calugar, carte ce se vindea in interiorul manastirii. cartea se referea la rock si satanism. atunci am aflat ca sunt satanista pt ca ascult muzica rock. mi-i s-a facut rau si am iesit din manastire.
concluzie (ca am vb prea mult): long live the rock! (sau cel putin o parte a lui)

Imi place sa zic despre Bucuresti ca este orasul meu, desi eu sunt a lui cu trup si suflet.Il iubesc.Aici ma simt acasa.
Iubesc muntele, dealurile, padurile....dar nu si campia.
Cand plec din Bucuresti si incepe zona deluroasa, simt ca ca mi se umple sufletul de bine,trag aer in piept cu nesat si imi umplu ochii cu cat mai multa frumusete si primesc liniste.Cand ajung in zona montana deja sunt in extaz.
La intoarcere admir peisajul si cum trec de Ploiesti ma intristez; mi se pare totul nesfarsit de ,,urat''.Ma apropiez de podul Basarab si emotiile cresc. Gara de Nord- modernizata atat cat au considerat.
I-au un taxi si ma indrept spre casa;revad locuri atat de cunoscute si atat de dragi mie si sunt fericita.Parca imi revad copilul. Insa eu sunt copilul orasului meu.
Am crescut si copilarit in ,,buricul targului'', aproape de Sala Palatului, intr-o casa de pe str. Brezoianu aflata langa Informatia Bucurestiului.
Cismigiul era locul nostru de joaca;dispaream cu orele indiferent de anotimp. Nu exista loc din parc pe care sa nu-l cunosc si fiecare a avut un rol important in functie de varsta.
Cand veneam de la scoala coboram prin Stirbei Voda la Izvorul lui Eminescu.Beam apa, radeam, alergam... .
Intr-o dimineata, eu si prietena mea Mioara, cu ghiozdanele in spate, am pornit vitejeste spre scoala;in drumul nostru-un catel flocos si frumos.Dilema: mergem la scoala sau il prindem? Il prindem.L-am fugarit fara a avea vreo bucurie; nu am reusit nici sa-l atingem. Amaratul de el, speriat de insistenta noastra, s-a ascuns intr-o scorbura.Am incercat sa-l ademenim cu vorbe frumoase, am pus la bataie si pachetele cu mancare puse cu grija in ghiozdane de mamele noastre si ...nimic. Copacul era gros si inalt si isi radea in sine de tenacitatea noastra. Obosite, am luat loc pe iarba,am luat gustarea, dupa care am inceput sa cotrobaim in pantecele copacului.A fost imposibil gasim catelul.Plictisite, am propus sa ne alergam in jurul copacului si spre ciuda noastra am descoperit ca scorbura avea iesire.Catelul plecase demult si noi am fost trezite la realitate- intarziasem la ore.Cand am ajuns la scoala,ora incepuse, am cerut voie sa intram ,dar invatatoarea ne-a spus sa iesim si apoi sa intram cand ne v-a chema dansa.Eram infricosate si curioase. Cand am fost chemate,intreaga clasa a IIa B era ridicata in picioare si ni se dadea binete ca si cum am fi fost tov. directoare si tov. inspectoare. Am aflat ca intarziasem numai doua ore si a trebuit sa dam raportul pe unde am umblat, atat in fata clasei cat si in fata mamelor noastre.S-a hotarat ca eram un element rau si ca nu mai aveam voie sa ma apropii de Mioara. Mi-a parut rau ca nu mai puteam sa fim prietene, dar cand eram acuzata de tribunalul oamenilor mari nu obisnuiam sa raspund, sa ma apar.Nu puneau bine problema in discutie si nu ma oboseam sa intru in ,,jocul''oamenilor mari.
Imi plac cainii si acum.
Aceasta este o amintire despre un copac din Cismigiu,copac care avea si intrare si iesire, dar diferit amplasate.
Am amintiri despre scari, despre poduri,despre colonade unde se afla si statuia Elenei Ferikide-nasa de botez a bunicului meu; despre
pelicani, leagane,porumbei, alei, Buturuga, vata de zahar, debarcader, despre serile de vara petrecute in parc, despre primul baiat cu care m-am plimbat in Cismogiu, despre restaurantul Monte Carlo unde mergeam la o friptura si o bere.
Bucurestiul-orasul drag inimii mele, dar si orasul in care mi-au murit cei apropiati- fie la cutremurul din 1977 ,fie mai tarziu din diferite motive.











____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius

Eu sunt din Iasi...Dar nu mi-am vazut orasul de 7luni.Ma bucur ca a ramas neschimbat.Ma bucur ca sunt ieseni pe forum.Sper ca in Decembrie voi gasi si eu strazile ninse in orasul meu natal.Va pup.Alexandra

Am vazut filmul acum trei zile si inca sub efectul lui. Este extraordinar. In ceea ce priveste antisemitismul, eu cred ca este o mare exagerare. Chiar m-a deranjat sa aud asta. Nu inteleg de ce cei care au facut ce au facut nu-si pot asuma responsabilitatea, in speta poparul evreu si romanii. Poporul german si-a cerut scuze poporului evreu pentru toate atrocitatile facute de Hitler, desi nemtii din zilele noastre nu au nici o vina. Nu am nimic personal cu evreii, ii admir pentru faptul ca desi sunt un popor mic (ca intindere) sunt atat de importanti in lumea economica. Din nimic au reusit sa-si intemeieze o tara. Este adevarat ca inca sunt probleme in aceasta privinta, dar au reusit.
Revenind la film, personal cred ca este un film sangeros, dar realist. Nu ma indoiesc ca asa a fost. Iar personajele au fost extraordinar alese. Maia a fost facuta pentru rolul asta. Citeam in ziarul romanesc editat aici la Toronto, ca Mel ar fi exprimat catre directorul Teatrului National Dinu Sararu : "As muta si muntii din loc doar ca o am pe Maia in rolul Fecioarei Maria". Pe mine m-a impresionat dorinta lui a juca Maia acest rol. Iar daca Maia a acceptat sa joace acest rol, cred ca nu mai este cazul sa ne mai punem problema de antisemitism.
Cunosc chiar si musulmani care au mers sa vada filmul.
Si inca ceva: tot zilele trecute am vazut si filmul "Hart's war" cu Marcel Iures si Bruce Willis. Desi filmul este putin cam nerealist, Marcel Iures a jucat extraordinar. Nu va pot exprima incantarea mea de a vedea la interval de cateva doua filme in care au jucat actori romani. Mai ales ca pe Maia am vazut-o la un post de televiziune dand un interviu. Era chiar in ziua cand vazusem filmul. Nu stiam de unde o cunosc pe femeia aceea frumoasa si distinsa. Aveam lacrimi in ochi de bucurie. Pe Maia, pe care o vasusem in orasul meu natal (Pitesti) jucand in "Cafeaua domnului ministru" o vedeam jucand si aici la mii de kilometrii.

Imi amintesc ca ma aflam in tinerete cu un amic de la club si doua fete la un cunoscut bar, (Hotel Prahova) din orasul meu natal, Ploiesti. In oras sosise un teatru din capitala, si dupa spectacol cativa actori foarte cunoscuti au venit sa bea un paharel in acel bar. Unul dintre ei a remarcat pe una dintre fetele cu care eram, si printr-un picolo i-a trimis un biletel fetei, prin care o invita in camera sa de la hotel. Amicul meu, care era perechea fetei, citind biletelul, s-a ridicat de la masa, s-a dus la acel actor si luandu-l dupa umeri i-a spus in fatza: "Nene F..., oi fi tu cine oi fi, dar cred ca o sa matur localul cu tine...". Dupa cateva clipe de liniste mormantala, actorul si-a cerut scuze, si ne-a trimis la masa un rand din ceea ce mai bausem. A iesit din el la iveala "omul", si nu actorul indragit de milioane de oameni...
Personal, n-am sa cad pe spate in fatza nici unui geniu, ci doar in fatza operei sale, si daca-mi place, evident. Sunt valori aproape unanim recunoscute, dar altele recunoscute doar de un anumit segment de oameni, (muzica lui Jim Morrison, de exemplu), si nu trebuie sa-i judecam pe ceilalti, din alt segment, doar ca lor nu le place ceea ce ne place noua, si invers.
Pentru mine sexul este o afacere in doi, barbat si femeie. Si cred ca trebuie sa ai o legatura sufleteasca cu cel cu care te impreunezi.
Morala sub care am fost crescut si educat, orientarea mea sexuala, (hetero convins), ma impiedica sa am un contact intim in fatza unui tertz.
Si in incheiere am sa-ti trimit aceasta scurta poezie:
"Frumoaso,
ti-s ochii-asa de negri incit seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
ca ochii tai, adincii, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste vai
si peste munti si peste sesuri
acoperind pamintul
c-o mare de-ntuneric.
Asa-s de negri ochii tai,
lumina mea."

Iar acu' te intreb, batrane: ai putea sa faci sex in public, soptind aceste versuri iubitei tale? Eu cu siguranta, NU!

imi aduc aminte de sarbatorile din galati: paradele militare, vapoarele pe dunarea, centrul inchis traficului, lumea iesita in strada de curiozitate, artificii, muzica si langa toate astea imi aduc aminte si saracia. lumea iesea pe strada, dar putin cumparau, majoritatea se multumeau uitandu-se la vitrine.... dar asta e romania, nu numai galatiul.
orasul meu natal imi lipseste si de abia astept sa ma pot plimba iar pe faleza sa urmaresc indragostitii imbratisati, batranii cu bancute cu nepotii, adolescentii pe role, ecc,ecc.
cu stima, o galateanca. :)

"Errare è umano, perseverare è diabolico."

M-am intors in Romania dupa 8 ani de absenta, in okt. 2003. Am revenit bine imbracat la volanul unei masini familiale impreuna cu baiatul meu cel mic. La granita (2000 de km nu am mai dat de asa ceva), m-a intampinat un vames lingusitor aplecat de spate "poftiti la ghiseu cu pasapoartele va rog... nu deranjati baietelul..." dupa ce in fata mea urlase ca disperatul la doi romani care veneau cu un Audi mai vechi din Italia: Ba, n'auziti???!!! Intoarceti-va ca va ia mama dracu".
Mizerie, disperare, groaza, asta este pe drumurile romanesti, de la Arad la Bucuresti. Baiatul meu a zis in Arad: "aici e mai rau ca in Afganistan dupa bombardamentul americanilor", si am ramas impietriti cum o locomotiva traversa strada prin Arad, fara bariere, fara semnale, ..am izbucnit intr-un ras isteric. L-am rugat sa nu faca nici un fel de observatii de genul asta, care i-ar putea jigni pe cei dragi si care este si o lipsa de politete...
Am asteptat ca in orasul meu natal de munte, care exista idilic in memoria mea, sa ma linistesc, dar cand am intrat pe bulevardul cu castani, cu zeci de Dacii parcate in toate directiile, plin de gropi, case in culori tipatoare care te izbesc in cap, lume alergand in toate directiile fara nici un rost, am avut un soc, stare de cosmar: "Doamne ce caut eu aici? Eu nu am nimic in comun cu locurile astea..."
Apoi, Bucuresti, orasul in care la fel ca pe vremea lui Ceausescu daca ai tupeu sa treci peste banda continua cu 80 la ora in fata echipajelor de politie, la bordul unei limuzine, nu are curajul nimeni sa te opreasca...Am intalnit la un avocat, bun prieten si fost coleg, un personaj important de la directia circulatie. Ne-a relatat suparat cum a urmarit un Jeep care fugea cu peste 120 la ora pe DN1 in zona Ploiesti nord - centura. Dupa o alergare ca in filme a blocat jeep-ul. Se deschide geamul, si in el, secretarul Guvernului X, poreclit si Miky Spaga... Speriat, a luat pozitia de drepti si a strigat: "Ma scuzati, eu sunt vinovat"... Daca pentru asta trebuie sa-mi fie dor de Romania, daca pentru asta ma puteti acuza ca nu sunt patriot, atunci, nu-mi este dor. Casa mea e acolo unde sistemul ma ajuta, imi ofera posibilitatea sa arat ce pot, cine sunt, acolo unde la radio ascult muzica ce-mi place si unde copiii mei sunt fericiti si au viitor.
Daca pentru unii in comunism nu a fost bine, in capitalism nu e bine, atunci e o problema cu ei... In plus, fara sa fiu acuzat de ura de rasa, romanii s-au "tiganizat" in loc ca tiganii sa se "romaneasca". Toata lumea fura, minte, cumpara lucruri de furat fata nici o jena sau remuscare, devenind astfel partasi la crimele odioase ale clanurilor de analfabeti care conduc Romania. Pacat, mare pacat... Trebuie remarcat ca un raspuns la aceasta intrebare este greu de dat si tine de nivelul intelectual si de intelegere al fiecaruia, de integrarea in tara de adoptie, de cartierul sau orasul in care locuieste sau munceste, de caracterul lui si educatia de acasa si nu in ultimul rand de religie. Ma refer la religie pentru ca ortodocsii sunt mult mai legati spiritual de comunitate, de familie, etc. Catolicii au alt comportament, total diferit de musulmani sau indusi spre exemplu. Asa ca , personal, consider o intrebare grea. Da, ma bucur sa ma pot intoarce in Romania, dar ca turist pentru a exersa limba romana, pentru ca desi vorbesc sase limbi astazi, romana ramane limba materna pe care nu o poti uita (daca ai invatat-o, desigur). In ultima instanta visez uneori la o pajiste insorita pe terenul bunicilor, in munti, unde nu vine nici un postas cu facturi zilnice, nu am telefon, fax, computer, internet, autostrazi, playstation, etc. Dar asa cum zice sotia si copiii: "si cat timp poti rezista asa?"... Probabil pana mi s-ar termina banii din cont... oricum nimeni nu ne cere sa revenim in Romania in functii de conducere in ministere sau mai stiu eu ce consilieri prezidentiali. Nimeni nu are nevoie in Romania de cunostiintele noastre care fac atatia bani in alte tari, deci unde este "acasa"?

Cu voia dumneavoastra domnilor, romanii inainte de comunism nu erau romani. Erau ardeleni, banateni, olteni, munteni, dobrogeni, moldoveni si altii.
Romanii din Banat, ca sa iau exemplul cel mai cunoscut mie, se simteau banateni. In ciuda despartirii fizice cu Banatul sarbesc, se simteau banateni inclusiv acolo, si limba ce se vorbea era un amestec de slavo-romano-austro-germana, perfect coerenta si de o plasticitate deosebita. Bunicul cunostea germana si maghiara, si asistand la taclalele intre vecini nu simteam nici hilaritate a la Vacanta Mare si nici altceva, cand se amestecau prepozitiile sau chiar cuvinte intregi.
Nivelul economic in Banat era deasemenea bun, (folosindu-se un barometru deloc ortodox, marturie o stau comunitatile puternice de evrei) iar astfel de nivel nu era decat mostenirea austro-ungara lasata oamenilor locului, constand evident intr-o mentalitate liberala si dedicata oricarui tip de activitate remunerabila.
Unirea la 1920 a Banatului si a Transilvaniei cu Romania a produs primele cazuri de coruptie, si in cartea ¨Romanii e destepti¨ Alex Gheo povesteste in ce mod, odata cu schimbul administratiei, incepeau sa fie substituite si obiectele din cladirile publice de catre noii directori de scoala, veniti din Oltenia sau Moldova.
De altfel e unul dintre putinele cazuri in istorie cand muntii unesc, respectiv Carpatii, de obicei fiind granite si frontiere naturale, ca sa ma folosesc de o asertiune a lui Boia.
Comunistii nu au facut decat sa continuie un proces de unificare culturala inceput pe vremea monarhica, si astfel s-a creat inclusiv pentru banateni si ardeleni plenul sentiment patriotic de roman, de care duceau lipsa pana atunci.
Una peste alta, odata cu instaurarea lui Dej, au inceput sa dispara catolicii, turcii din Dobrogea, si restul de comunitati minoritare. Ceausescu a continuat romanizarea masiva si daca pe la 1950 in aceiasi Dobroge tatarii musulmani traiau in proportie de 70%, in doua decade au fost redusi la 20%.
Astfel de cazuri se cunosc in Banat, si doar orasul meu natal-Caransebes, dintr-o comunitate de 15.000 de oameni s-a dublat cu aportul moldovenilor si a oltenilor. Totodata s-a purces la constructia grabita a cateva biserici ortodoxe, iar centrul orasului, de arhitectura baroca , a fost daramat si substituit cu blocuri.

Personalitatea romanilor e una conflictiva pentru ca romanii au conflicte la nivel de identitate, si un meci Poli-Steaua, Poli-Arges, Poli-Iasi, etc, reflecta prin intermediul lozincilor galeriei, cel mai bine un astfel de conflict, cat se poate de etnocentric, insa la fel, cat se poate de natural. De o aceiasi forma, in fata migrari masive in Timisoara, se pot observa inscriptii ¨moldoveni go home¨sau de alt tip.
Nu incerc sa ranesc nimanui sentimentul patriot, insa comunistii in acelasi timp au confiscat si istoria, preschimband-o si plasmuind-o in functie de interesele vremii. Personal, ca banatean, ma simt mai legat de fanfarele sarbesti, de cultul german fata de munca sau ordine, decat fata de tot ceea ce poate insemna Romania.
Cu permisiunea dumneavoastra, Romania e o himera.

eu am amintiri de la vartsa foarte frageda, cred ca de la 1 an jumate in sus.

imi amintesc pana si ce visam cand eram mica, de vreo 2 ani.

dar cea mai puternica amintire este de cand aveam 2 ani. locuiam cu chirie intr-o casa amarata, imi amintesc pana si unde era patul, ce gust avea ceaiul pe care il facea mama seara sa ma ajute sa merg la culcare...insa amintirea e legata de nenea ursu, martinica care va sa zica...intr-o dupa amiaza am auzit tipete afara si mama m-a luat in brate si am mers in spatele gradinii, care dadea intr-o mare prapastie. cred ca am mentionat ca orasul meu natal e o fasie intre niste munti frumosi..asa ca se explica prezenta ursului in spatele gradinii...oricum, am mers cu mama afara, ma tinea in brate si cand colo.. ce crezi ca vedem?? tatal meu abia ce urca pe o scara subreda, din prapastie, inspre civilizatie, strigand: ursu' baaa!!!am vazut si ursu, jos, la garla, parea mai de graba infometata si confuz dar oamenii tot l-au luat la goana cu racnete si zgomote ciudate. Urmatoarea amintire e de la urmatoarea casa unde am stat, tot in chirie:) si tot de urs e legata.Ma jucam cu o fata ce mi-a fost mai tarziu colega de clasa 12 ani, in nisipul din fata casei ei..si fratele ei, care era mult mai mic decat noi, ne tragea intr-una de codite..asa ca am hotarat sa fugim de el si sa ne ascundem in curtea fabricii de postav..noi mergeam inspre fabrica , si lumea fugea dinspre ea strigand " ursu' baaa!" bineinteles.. asa se explica de ce pana la varsta de 22 de ani am avut aproape in ficare noapte cosmaruri cu ursi, in afara viselor normale.

ok..si o alta amintire, cea mai tare e de la 2 ani si jumatate , trei,cand m-am.."indragostit " intaia oara:):) Vis a vis de casa unde stateam noi, era un camin de nefamilisti unde locuiau tineri fara familii evident, veniti din diferite colturi ale tari, sa lucreze la una din fabricile orasului... si acolo statea un baiat pe care il chema Marinica si de cate ori ma vedea imi dadea ba o portocala, ba o prajitura, ma invartea tinandu-ma cu capul in jos pana ameteam de nu mai vedeam nimika...si ce mai!>> eram lesinata dupa el, il iubam tare de tot, asa cum numai copii pot iubi...cand il vedeam pe geam strigam la el sa ma astepte si incepeam sa caut in ladita cu haine o rochita frumoasa si ma schimbam de cateva ori ...si pe urma mergam jos si il intrebam daca ii place parul meu:):) nu imi vine sa cred ca eram asa cand eram mica, sau mai degraba nu imi
vine sa cred ca nu am ramas vanitoasa tare cand am crescut . oricum, intr-o zi, il vad pe Marinica tot carand niste genti voluminoase si simtii cum mi se rumpe inima in chiept..mica mica dar isteata ca mi-am dat seama pe loc ca ceva nu-i in regula...asa ca ma duc peste drum si il intreb ce face si el zice: ma mut inapoi acasa la tzara ca ma insor cu o fata frumoasa.....am plans vreo saptamana , intr-una...nu am mai mancat....si pe urma l-am uitat bineinteles ....uite ce chestie...si uitasem asta dar mi-am amintit povestind de ursi...

Ochei ..cam atat cu amintirile mele dubioase...interesant sa citesc ce va amintiti voi..e mare lucru si memoria asta, zau asa..

numai bine si spor la construit amintiri frumoase pentru viitor.

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

Salut, mi-a placut comentariul tau:

***Mah omu lu D..zeu eu cred ca un bilet de avion Australia Ro e atit de scump incit tu nu vei veni niciodata in Ro (sau nu iti vei permite niciodata)si de aia vb asa.***

Totusi Dracul nu-i chiar asa de negru. Pretul unui bilet de avion Aust - Rom este mai mic decit un salariu mediu pe o luna. Depinde de sezon dar niciodata nu trece peste AU$2200 si citeodata poti gasi si cu AU$1600. Dar nu asta este dificultatea cea mai mare. Distanta si durata zborului, timpul de care dispui, si mai ales cum iti rinduiesti prioritatile. Cunosc romani care vin cel putin odata pe an, altii la citiva ani... iar altii, ca mine... din cinci in sapte ani...
Voi veni in Romania peste citeva saptamini. Nu am mai fost de peste cinci ani si sint foarte emotionat. Nu pot sta prea mult si deja mi-am planificat timpul pe zile, ore, minute si secunde...
Stiu ca nu este usor, ca poate nu voi avea unde face dush in fiecare dimineata, ca o sa trebuiasca sa ma barbieresc cu cana de apa deasupra ligheanului si mai ales ca o sa trebuiasca sa ma duca la WC in fundul curtii. Dar am mai facut-o si alta data si nu mi s-a intimplat nimic.

Sper ca in mai, deja sa fi aparut cashul proaspat de oaie si mi-i dor de o mincare de urzici... hahahaha... Ce zici de asta?... Cel mai mult imi plac spanacul si urzicile. Spanac avem si in Australia dar urzici nu am mai mincat de multi ani...
Mi-i dor se mirosul de tei din orasul meu natal. De parcul din fata liceului, unde ma ascundeam cind chiuleam de la ore. De discoteca de la Casa de Cultura. De elevii de liceu, frumosi si tineri, care ies seara la promenada... de trandafirul agatator din fata usii, de la casa parinteasca, pe care l-am plantat doi ani inainte de a pleca din tara si care mai traieste si acum si face flori mari si rosii.
Mi-i dor de prietenii carora deja le-am spus ca vin si ma asteapta... Si ce este mai importanta, ma duc singur fara sotie si pot sa fac tot ce vreau si tot ce imi trece prin cap fara sa trebuiasca sa tin cont de parerera nimanui... hahaha...

"In orasu-n care ploua
De trei ori pe saptamina
Un batrin si o batrina,
Doua jucarii stricate
Merg tinindu-se de mina..."
(Minulescu)

Ei, acolo ma duc!

All the best,

Dr Evil

1."In drum spre barbatul ei, ea(vitoria lipan) insistase si la nunta si mai insistase si la bataie."
2."Vitoria era o sotie iubitoare si o buna gospodareasa, deoarece ea avea grija de gospodarie cand sotul ei era plecat la alte muieri."
3."Ea stie ca sotul ei se duce cu alte femei, dar totdeauna s-a intors la ea pentru ca o iubeste."
4."Mihail Sadoveanu vede in Vitoria o femeie tare pentru copiii ei. Era si mama si tata deoarece Nechifor era mai mult plecat, in timpul liber mergea pe la petreceri si pe alte femei."
5."Zoe Trahanache e un personaj principal in aceasta poveste. Ea incercand sa il ajute pe barbatul ei sa castige alegerile trimite o scrisoare unui alt parlamentar. Trimite scrisoarea prin politaiul de familie, el o perde si ea o gaseste, iar el in piata unde era o invalmaseala perde iar scrisoarea dar nu o mai gaseste"
6."Colectivizarea - pamantul taranilor era organizat in ceapeuri. Bunicii mei au lucrat la ceapa."
7."Bucuresti este situat la Sud cu o populatie destul de mare, are o clima destul de buna, deoarece este zona de campie nu de munte si cu un relief destul de bun deoarece la Campie este zona cea mai buna de cultivat cereale."
8."Al doilea oras ales de mine peste 100 mii de locuitori este chiar orasul meu natal, Romanul. Acest oras este situat in albia raurilor Siret si Moldova. Orasul nostru are aspect cultural si comercial"
...si pt a incheia va prezint urmatoarea perla:"Punctul pe "i" a fost pus de o absolventa mai "indrazneata" care a scris urmatoarea "epistola": "Domnule profesor n-am invatat pentru Capacitate, dar sper sa-l trec si pe asta..."
ma opresc aici pt ca si eu am fost eleva si sigur ca din cand in cand am mai strecurat vreo perla in lucrari.

E o carte cu titlul asta, nu? Da, cred ca gandim diferit. Insa exista o teorie care zice ca orice femeie e intr-o anumita masura 'masculina' si viceversa. Si chestia asta e chiar evidenta la anumite persoane, vezi 'tipul efeminat' sau 'femeia barbat bine'.

Am citit in comentariile postate cum ca femeile ar fi mai realiste. ???!!!
Eu intotdeauna am crezut ca-i invers. Ca noi (femeile ;) visam la cai verzi pe pereti, in timp ce ei stiu foarte bine ce vor, cand, unde, cum etc...

In ce priveste pe cel/cea care se ascunde in spatele nick-ului, cred ca nimeni nu poate minti la nesfarsit, oricat de tare s-ar stradui. Exceptand cazul in care respectivul (-a) crede cu adevarat ca e de sex opus.
Eu nici nu incerc sa imi dau seama care ce fel e. Asta de prin 199 si ceva, cand a navalit IRC-ul in orasul meu natal. Un prieten se conversa cu o tipa din Cluj. La un moment dat, frumoasa ii trimite o poza. Era Catherine Zeta Jones. Noi i-am zis, dar nu ne-a crezut. Atat de 'prins' era de 'realitatea' pe care si-o dorea el.
Mi-am dat seama atunci ca orice perceptie ti-ai face despre cel din spatele nick-ului, nu te poti apropia prea tare de realitate.
Ceea ce crezi ca 'vezi' e influentat atat de ceea ce vrea respectivul (-a) sa 'vezi' cat si de ceea ce vrei tu sa 'vezi'.

Cred ca valorile morale/etice nu sunt impartite in functie de sex. Exista extreme in ambele 'tabere'.

munteanu rodica, cazuri din astea stiu si eu si am intilnit. In orasul meu natal stiu multi care au fost trimisi la canal... eram copil si cind aparea cite o fata noua, lumea vorbea in soapta: "asta acum s-a intors de la Jilava, a facut 20 de ani..."
Unul din profesorii mei de la facultate facuse 10 ani dupa gratii...
Am intilnit multi care au facut inchisoare politica.

Multi au fugit peste graniza si au trebuit sa mearga pe jos pina in Austria... Altii au inceract sa treaca Dunarea, unii s-au inecat, altii au fost prinsi, multi au fost impuscati pe granita... putini au reusit sa treaca! Intrebarea mea se referea daca prin cei care sint prezenti pe acest site si care au plecat din tara inainte de '90 au avut de suferit de pe urma faptului ca si-au depus actele si eventual sa imparta cu noi experientele prin care au trecut.

P.S. Daca intrebarea nu era bizara poate nu trezea interes...:-)))

sunt mai mult decat de acord. cu tine ai dreptate
de fapt maan, picky, thebrightside... au si ele-ei dreptate.

chiar nu s-a vrut nimic mai mult decat o 'glumita'...o gaselnita de incitat dialogul pe cafenea.

insotit de comentarii reale, referitoare la situatii indeaproape cunoscute.

plus o intrebare cat se poate de serioasa

si tie am sa iti spun sincer ca este de fapt un email mai vechi, trimis in gluma unor prieteni cu care aveam poanta- 'intre noi'- despre sindromul filatoarei, referitor la orasul meu natal si atmosfera in care am crescut.

este interesant insa ce valuri 'negative' a creat pe-aici.

nu are de ce sa iti fie rusine. uneori uitam si nu din rea vointa.
unele orase de ex au fost curate si frumoase, iar acum sunt sub toata critica.
ex.: orasul meu natal Oradea!

Sunt,sunt,multumesc lui Dzeu! iti doresc la fel!
Am avut un vis,o viziune de fapt,am vazut orasul meu natal aproape distrus.
Cu ani in urma,doua ex colege de-ale mele au avut acelasi vis,la distanta de cateva luni intre ele.Toate trei am avut aceeasi viziune!Noapte buna! Week end placut!

honey vorbea de PIB ca argument forte pt non-violenta italienilor de bun simt.banuiesc ca si aia care au ajuns sa faca o fobie fata de romani au fost candva italieni de bun simt.vroiam sa subliniez faptul ca, intr-o anumita zona, exista un risc...fii atent, un risc, nu o certitudine, sa fii atacat.atat.

nu sunt de acord cu unghiul din care priveste ampop situatia, dar nici nu pot ignora ce se intampla.

in orasul meu vad din ce in ce mai multi negri.nu sunt rasista, dimpotriva, dar cand ii vad cum ma privesc uneori cand trec pe langa ei, simt rece pe sira spinarii.cand sunt 2-3 te privesc insistent, comenteaza si rad, cand e doar cate unul lasa privirea in jos.iti spune ceva atitudinea asta?ma intreb cum as reactiona sa tot aud de violuri si crime comise de ei.

Nu. Zau!

Continuare:

Ajuns in orasul meu natal, dupa cateva zile de pupaturi cu neamurile, hai sa merg si pana in orasul universitar T., unde aveam un nepot student. Sa il mai scot si pe el la o bere.
Zis si facut. Ne aflam la Gradina B., (nu botanica) la o bere cu el. Eu fumam Dunhill pe vremea aia. Imi scot pachetul plin, fumez o tigare, apoi mai una, ne bem berea si plecam. Din graba, am uitat pachetul de tigari pe masa. Peste vreo 3 zile, ne intoarcem inapoi la acelasi local si ce crezi? O fatuca de acolo, chelnerita, ne aduce pe tava doua beri si pachetul meu de tigari din care lipseau exact cele doua fumate de mine.
- Ce-i, d-soara? Tu nu fumezi? i-am zis.
- Ba da, zice ea. Dar nu din astea asa de scumpe ca nu-mi permit.
- Ei, uite ca acuma iti permiti, i-am zis si i-am dat un alt pachet de Dunhill neinceput, pe care il aveam in buzunarul de la geaca de blugi Levi's.


PS: Acuma se poate carcoti cum ca Dunhillul a fost retras de pe piata acum 6 ani, iar geaca de blugi era Wrangler ca Levi's imi era cu doua numere mai mica. Spor la carcotit!

PPS: Insula, bine ai venit pe pagina mea. Sper ca esti la fel de buna la carcotit ca precedentii.

scoti lucrurile din context...

ma intrebam motivul pt care de chirurgii straini nu ne legam, m-am gandit ca ar fi precizia cu care manuiesc bisturiul...de fapt intelesesem gresit, tu nu agreezi altceva in afara medicinii alopate. nu e vorba de faptul ca sunt straini cat despre metoda cu care lucreaza...

asa-i! invatamantul din Moldova e superior celui din Ro in aceasta ..."ramura", bashca ne bat la popou cu "racketii" lor (acolo scoala nu gluma;) - a facut medicina in romania, medic generalist.specializarea in acupunctura si kiropractie a facut-o in china.a profesat cativa ani in Bucuresti, apoi s-a stabilit in orasul meu natal, acolo s-a integrat mai bine.probabil aici a intalnit mai putini rasisti...de fapt si eu am intampinat dificultati in relatia cu unii colegi bucuresteni.privesc moldovenii ca pe niste ciumati...ce sa zic, e usor de distrus o tara deja dezbinata...

in afara de granita dintre moarte si viata nu stiu alta involabila si neschimbatoare ;) - granita dintre toate lucrurile contradictorii, ar mai fi si alea.dar totusi, era vorba despre granitele deschise ale romaniei...e liber oricine sa intre si sa iasa.pana una alta asa stau lucrurile...

In fine, redevin glumet ca-i Vineri: asa'i, prefer sa consider inutil ce nu cunosc, decat sa-mi prind urechile ca prostu si apoi sa ma vait;) - eu sunt insomniaca, e 4 dimineata :)), asa ca nu sunt prea glumeata.

eu nu m-am vaitat de nimic, dimpotriva.am studiat un pic ce inseamna lucrurile astea fiindca am vazut ca dau randament fara efecte adverse.mie imi place sa stiu...schimbarea poate fi benefica daca stii sa alegi.si sa fugi de ceea ce nu cunosti nu e o solutie.

dpmdv, din momentul in care iti aperi stima, inseamna ca ai pierdut-o in fata altora ;) - cand ai pierdut ceva e bun pierdut, nu mai ai ce apara :).cel mult recuperezi...tu combati tot ce spun... e amuzant.eram cam plictisita :)

Eu imi apar doar cuvantul dat, ca i-o fi si lui amar calatorind printre straini! :)) - ah...revenim la granite...dar acum simt si eu amarul asta asa ca devin dulcica :)...sa-ti treaca amarul :)))))