comentarii

o intamplare la plaja cu prietenii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Culmile disperarii - de (anonim) la: 21/12/2004 23:53:11
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
e o carte care m-a uimit de la un rand la altul, care a facut sa mi se ridice parul pe maine si sa ma gandesc cum de scrie omul asta exact ce simt eu ( s-a intamplat ca o buna prietena sa-mi faca cadou cartea exact intr-un moment criucial- proasta alegere).
Nu recomand citirea acelei carti celor slabi de inger
#32099 (raspuns la: #28730) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hmmm... Sa vedem Tudor-C - de TeodoraPA la: 11/04/2005 11:50:32
(la: Ce ati alege : respectarea principiilor sau prietenii ?)
Nu stiu cum sa zic, si nu stiu daca te multumeste mesajul meu, si sper sa nu ma pun in pericol daca scriu lucrul asta, dar voi formula cu "sa zicem" si "daca"... E cineva de la Politie pe aici???
Deci... Sa zicem ca as avea un prieten care este de cativa ani cautat de politie pt trafic de droguri. Presupunem ca el ar fi vinovat, ca ar fi un prieten din copilarie la care eu as tine, cu toate ca nu aprob viata lui, bla bla bla. Dupa o perioada indelungata in care nu ne-am vedea, sa zicem ca ne-am intalni intr-o seara. Si pt ca am avea multe de povestit la un moment dat ne-am hotari sa plecam din locul unde ne aflam la mine acasa... Si ca orice om normal m-as intreba - ce ma fac daca e urmarit acum?, mai ales ca are "ceva" asupra lui in acel moment..., si cum il duc pe omul asta la mine acasa?, ma pun in pericol, si nu e conform cu principiile mele. Dar e o problema de suflet sa vorbim, sa povestim ca s-au intamplat multe, ... Si daca si-ar scoate la mine acasa "ceva" de consumat, ca organismul cere? Deci ce fac? Ce-i zic? Si am gandesc la raspunderea pe care o am, ca nu mi-e totuna daca apar prin ziare, ca am o familie in spatele meu, si probleme din acestea, si Dumnezeu...

Mai multe nu zic. Te multumeste situatia asta, Tudor?
Voi ce ati face? Sau poate voua nu vi s-ar putea intampla sa aveti asemenea prieteni...

CONTINUARE
Sa zicem ca ar trebui sa merg intr-un alt oras, acolo unde pritenul asta al meu locuieste... Si el ar sti lucrul acesta si m-ar ruga sa ii duc "ceva", ca pe mine nu m-ar banui nimeni. Si s-ar supara rau de tot daca as refuza, si adio amicitiei noastre! Ce as face? As putea fi acuzata de trafic. As refuza fara sa stau pe ganduri. Ce prieten e asta care ma pune pe mine in pericol fara sa ezite? Si daca mi-ar fi prieten ar intelege motivele refuzului meu.


Take heed when you think you stand, lest you fall.
#42889 (raspuns la: #42779) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cum o chema pe colega dumneavoastra. daca era in romania, eu ii cam stiu pe toti.asta asa de curiozitate, pentru ca se intampla sa am o prietena care avea o colega de fac. Daniela, pe care am cunoscut-o si eu.

si prietena respectiva era mai mult o persoana privata, nu neaparat secretoasa, ada cine stie prin ce minune vorbim despre aceeasi persoane( desi nu cred)

nici pe mine nu ma intereseaza sa va convertesc la nimic. prozelitismul este impotriva principiilor mele.

mi-ar face placere sa va dau cateva detalii, insa, asa pentru a avea o informatie generala si cat de cat lamuritoare..

pt inceput va voi spune ca un principiu fundamental al credintei baha'i este acela al " cautarii independente a adevarului" . adica fiecare individ are capacitatea inerenta de a recunoaste adevaruri fundamentale ale existentei si din fericire acum stim sa citim si nu mai avem nevoie de intelepti( preoti) sa ne citeasca din sfintele scripturi( oricare ar fi acelea).

doriti sa continuam pe conferinta, mesaj privat sau poate s a va trimit un email mai detaliat?

numai bine deocamdata,
MM



"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

anisia - de sierva la: 16/04/2006 01:52:03
(la: Mândrie si prejudecata)
Ma gandesc de cate ori trebuie sa-si calce pe mandrie o femeie de dragul barbatului iubit, daca intr-adevar e foarte hotarata sa-i ramana alaturi pentru toata viata. Sau poate e doar ceea ce mi se intampla mie si tuturor prietenelor mele. Face el o boacana? Daca vrei sa fie bine, il mangai pe crestet si-l incurajezi: "Lasa, dragule, data viitoare nu se va mai repeta! ", chiar daca esti convinsa ca se va repeta. Repet, aici vorbesc de o femeie decisa sa-si respecte juramintele maritale...
Prejudecati? Acelasi caz, in care insa barbatul, pe langa ca e infidel, mai e si agresiv, iar femeia refuza sa divorteze fiindca "nu-i permis" :(

A trăi înseamnă să te întâlneşti adeseori cu nereuşita.
buna - de vasile zeren la: 25/06/2006 16:23:19
(la: farmece sa fie oare?)
salut sunt un tanar din barlad judetul vaslui. Numele meu este vasile si ceea ce itzi voi spune acum te va cutremura cu totul ce mi sa intamplat.Eu am multzi prieteni si prietene , dintre aceste din urma sa strecurat una in viata mea fara sa imi dau seama. Totul sa petrecut in urma cu 2 luni dar eu o cunosteam de ceva vreme dar nu credeam ca va fi posibil dar iata ca sa intamplat.Ma invitat la ea acasa sa bem o "cafea" dar din pacate acea cafea ma dus la disperare,dupa acea "cafea" au mai urmat si multe altele.Ea imi spunea ca ma iubeste ca nu poate trai fara mine,dar eu credeam ca totul; era o scoala,pana a venit o prietena buna de a ei la mine si mi`a zis ceea ce nu credeam vreodata ca mi se poate intampla in viata mea asa ceva.Fata care ma iubea si care spunea ca nu poate trai fara mine mi`a preparat o reteta frumoasa tare de tot. Mi`a pus in cafea imi este si rusine sa scriu asa ceva dar tre sa o fac.CICLU pe care l`am savurat fara sa stiu impreuna cu o portzie de dragoste din partea ei.Vreau un numar de telefon mai ales al doamneai Maria
#129963 (raspuns la: #76869) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alida2005 - de Cri Cri la: 07/07/2006 16:09:00
(la: Prieten sau... IUBIT?!)
Stiu ca intr-o prietenie trainica il inveti pe celalalt in toate amanuntele sale, fiindca prietenia e un sentiment liber ales, iar libertatea de a te expune prietenului in orice "faza" a ta e tacit consimtita. Acest gen de cunoastere reciproca pica dificil intr-un altfel de sentiment. Nu spun "imposibil", de dragul teoriei, dar mie nu mi s-a intamplat.

Deci, inca o data: MIE nu mi s-a intamplat.
Iar daca vreun prieten s-a indragostit de mine, nu stiu, fiindca n-a spus niciodata. Poate si fiindca atitudinea mea nu a dat loc de asemenea "spuse".
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#132092 (raspuns la: #132045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cristian - de carapiscum la: 13/09/2006 08:25:50
(la: Ce ati alege : respectarea principiilor sau prietenii ?)
La capitolul prieteni se include si persoana de langa tine, adica sotia/sotul? Mie imi pare ca nu putem generaliza in nici un fel, cred ca depinde de la caz la caz si de la om la om. Mie mi s-a intamplat de multe ori in viata sa-mi calc peste principii in care credeam cu tarie, dar am facut-o in virtutea unui sentiment de devotiune fata de persoana careia ii era adresata atentia mea. Uneori mi-a parut rau ca m-am dezis de propriile standarde, insa de cele mai multe ori m-am bucurat ca pot citi in ochii celor ce mi-au cerut ajutorul acel "multumesc!" Nu e mult, dar e mai mult decat daca m-as multumi doar pe mine insumi. Mie singur nu-mi pot multumi, niciodata nu voi putea. O vorba buna, o strangere in brate, o mangaiere, un ajutor la nevoie, toate acestea te fac util si te ajuta sa intelegi ca traiesti intre oameni la fel ca tine iar tu nu esti intangibil fiindca mai devreme sau mai tarziu poti ajuge in aceeasi situatie ca ei. Atunci ce vei face, le vei cere sa-si urmeze principiile? Haideti sa nu fim caraghiosi, toti vrem sa ni se satisfaca cererile la nevoie, toti simtim nevoia de atentie din partea celor dragi ai nostri. Intr-un oarecare fel suntem consumatori ai energiei care se rasfrange din piepturile celor apropiati noua, si nu platim pentru asta. Suntem egoisti in multe privinte atunci cand vine vorba de satisfacerea propriilor orgolii si se intampla sa ne dam prietenii la o parte de dragul unor apucaturi de moment. Ii spuneam chiar zilele trecute unei prietene ca "iubitul" ei va trebui sa o accepte cu tot cu prietenii pe care ii are deja (deci nu doar cu principiile si felul ei de-a fi). Altfel ceea ce va face va insemna inchiderea ei intr-o colivie. Da, e adevarat, de multe ori nu cercetam si din punctul lor de vedere ci actionam doar in virtutea impulsului nostru de a ne simti noi bine.

Ce as alege in cazuri extreme? Datoria mea este sa-mi iubesc semenii, indiferent de principiile si sistemul lor de valori. Cum as putea cere sa fiu iubit de altii si respectat daca eu sunt un sloi de gheata? As alege oamenii, fara prea mare parere de rau. Asta pentru ca stiu ca in fiecare este sadita radacina binelui si aparentele sunt inselatoare. Daca as avea un prieten care sa faca lucruri ca cele descrise de antescriitorii mei, as incerca sa-l ajut sa-si gaseasca calea cea buna de urmat, nu l-as indemna sau ajuta la rele, asta e clar. Vrei sa mananci icre de peste azi, atunci te invat sa pescuiesti! Asta ar fi, iata, unul din principii care totusi n-ar trebui incalcat. Si cred ca e de mentionat faptul ca nu poti fi prieten unei astfel de persoane si in acelasi timp sa incalci drepturile si libertatile individuale ale celorlalti indivizi in numele relatiei respective. Cu alte cuvinte totul pana la un punct. Raman totusi la impresia ca fiecare om are dreptul la o sansa in plus, indiferent de cate ori ar cadea. Daca imi va cere mie sa cad impreuna cu el ii voi spune ca nu pot pentru ca trebuie sa raman tare in cazul in care va vrea mai tarziu sa se ridice din nou. Daca il voi vedea ca se afunda in valuri n-am sa-l afund si mai mult si n-am sa-l incurajez sa se innece. Dimpotriva, il voi tine de mana si-l voi scoate la mal. Oare nu de asta m-a pus Dumnezeu pe mine langa el? Ce onoare mai mare decat asta si ce multumire mai cuprinzatoare poate exista pe pamantul asta? Am obligatia morala de a-l ajuta fiindca din fericire sunt mai puternic si am sansa de a demonstra validitatea relatiei dintre noi. "Nobletea obliga", nu-i asa?

Ce am vrut sa scot in evidenta e faptul ca pentru adevar putini isi dau viata pe pamantul asta, dar pentru un prieten cati nu se jerfesc, cati nu-si calca peste principii de dragul acelui suflet care pare pierdut si damnat? Dar sa dau un exemplu care tocmai mi-a venit in minte: ce s-ar intampla daca un prieten de-al tau ar avea o deceptie in viata si-ar decide sa se sinucida? Il vei lasa s-o faca (daca stii gandurile lui), ori il vei tine la pieptul tau pana isi va usca izvorul lacrimilor si al durerii? Poate ca principiile din mintea ta ti-ar dicta sa nu te amesteci, sa-l lasi sa-si hotarasca soarta. Ai alege sa-l vezi pentru ultima data la funeralii, sau ai cauta o modalitate de a-l scoate din negura gandurilor sinucigase cu speranta de-al vedea in viitor din nou un om fericit? La cazuri extreme trebuie uneori sa luam decizii extreme si asta inseamna sa calcam pe propria inima si pe principii si pe tot ce avem mai sfant. Facand asa ceva nu ne dezumanizam, dimpotriva. Calcand pe propriul "EU" aratam/dovedim ca iubim si trecem dincolo de fruntariile mintii noastre marginite. Daca vreti trecem intr-un alt plan existential unde "principiul principal" este daruirea de sine apropiatilor tai. Fara principiul iubirii n-avem nimic, suntem goi pe dinauntru ca si pe dinafara.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
*** - de Sane la: 28/04/2007 15:32:48
(la: cinci pentru un text)
Ati mai vazut pana acum ONDINE suparate? Imi cer scuze inca o data. Nu asta am vrut. De unde sa stiu c-o sa le sperii in asa hal?! Treceam intamplator pe plaja, na, vroiam sa ma relaxez si io ca omu’ si, din senin, m-a apucat stranutul. Ei, si atunci s-a intamplat nenorocirea: cica una din ele, de SPAIMA, s-a inecat cu PAPARA din care motiv s-a ales c-o prea-frumoasa OCLUZIE. STUPID, nu? Da-i vina mea???


SAMBATA
CEARCANE
BIROU
PAHAR
SOARE
picky - de Giordano Bruno la: 26/11/2007 14:01:31
(la: Inca o trafa trista)
Stiam ca ai sa abordezi problema in felul acesta :))))
Din filme...

Vrei sa sti mai mult ?
Odata!, o singura s-a intamplat :) la insistentele unui prieten.
Puaaahhh ... a naibi depravat... :)
#259701 (raspuns la: #259634) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
se deraiaza - de tuxedo la: 01/08/2008 08:55:45
(la: Sa nu mori vara ca te ia mama dracului!)
de la idee.
1.evident fiecare persoana are opinia ei, dar problema apare cand aceasta persoana are o functie ...decizionala si-si poate impune punctul de vedere sub forma de regula.Nu cunosc prerogativele pe care le are un primar dar cred ca poate aplica aceasta ...interdictie. Si atunci nu mai este vorba despre o contradictie simpla de opinii.

2. In discutie nu era nici Ploiestiul nici Brasovul nici bucurestiul, nici Lepsa Mica.e vorba despre Mangalia. Tocmai de aici si remarca "exista si localnici nu doar turisti". Localnicii aia au vietile lor si trebuie sa li se respecte alegerea apropo de cum vor sa-si petreaca mortzii, atata vreme cat nu constituie un ...pericol pentru semeni.

3.Dat fiind ca vietile personale ale fiecaruia sunt fix personale, spun ca opinia femme-ii si opinia mea asupra subiectului intamplator coincid, iar argumentul prieteniei sau al "gestului frumos" menit sa "cheer me up" este adus fara sens.Poate impartasesc acelasi punct de vedere inca 3 milioane de oameni.
Astfel incat ar fi de preferat sa nu mai fie nimic "pus pe seama prieteniei" sau a altor circumstante din viatza de dincolo de monitor.

Discutam despre cum opinia unui om (primarul Mangaliei/cumva similar Mazare a pus taxa pe oras, doar el, asa) poate fi impusa ca regula. Inca o data spun,in acest caz nu mai vorbim despre libertate de opinie, mi se pare mie.
Faptul ca aceasta opinie este legata de un anumit ritual(inmormantare) si NU de nunta sau botez(pentru ca toate 3 sunt din aceeasi categorie, si nunta are convoi adesea) este un fapt secundar.

Era o chestiune de principiu general:e normal ca opinia unei persoane care constituie factor decizional sa poata fi impusa in detrimentul opiniei/credintelor altora? Si asta doar in forma exceptionala, intr-o anumita zona?

Cred ca subiectul in discutie in fond, asta este.
#330763 (raspuns la: #330756) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aaa...si...Doru Davidovici - de monte_oro la: 28/03/2009 13:44:38
(la: va multumesc)
..si daca, din intamplare, vei fi fost prieten cu Doru Davidovici, mi-ar fi jena in locul tau, de ceea ce inteleg sa arat altora...din mine...fie si sub un nume de user!
*** - de wwwhttps la: 19/01/2011 20:29:25
(la: Modelul elitist de educatie)
Tanarul acela, copil sarac fiind, cu parinti modesti, fara scoala, a stiut din timp ca singura lui sansa de a razbate in viata este sa invete, sa fie cel mai bun si sa obtina o bursa. A pornit chitit pe asta.
Ceea ce s-a si intamplat.

Copilul unui alt prieten de al meu, tot din SUA, dar plin de bani, a fost insa o pramatie de mic. La 9 ani l-a adus Politia acasa fiindca furase o masina impreuna cu un prieten. La 14 ani l-a dus tatal sau la spital in coma alcoolica.
La 17 ani a fost prins incercand sa falsifice bani. De fiecare data a fost insa iertat de parinti si a scapat relativ usor si de autoritati.
Ba mai mult, si-a amenintat parintii ca nu se va cuminti pana nu ii cumpara un Camaro in V8 nou-nout, ceea ce s-a si intamplat. A primit la majorat un Camaro Red Diablo. I-am spus prietenului meu ca e o prostie sa il pupe atata in fund pe acel copil.
Astazi e la puscarie. A fost prins acum cativa ani falsificand cecuri guvernamentale.
Era student in anul I, tot la Engineering, ca si astuia ii placeau masinile.
Si banii.
#592826 (raspuns la: #592812) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu greu sa-ti faci un prieten - de karina la: 20/11/2003 15:25:05
(la: Prietenia in zilele noastre)
Eu greu sa-ti faci un prieten.E la fel de dificil ca atunci cand iti cauti jumatatea.
Se vehiculeaza mult termeni ca loialitate,datorie,ajutor neconditionat...Cerem ajutor neconditionat.De la celalalt.Intr-o zi ne vine si noua randul.Sa dam.Sa ajutam.De ce o facem?Pentru ca si noi am fost ajutati.Nu e oare un schimb?Nu are si prietenia ceva mercantil in ea?Pentru ca unul care a ajutat,neconditionat cum spune(asta pentru ca nu a cerut imediat ceva in schimb,o plata pentru ajutorul oferit)in momentul in care va fi la nevoie,va pretinde,invariabil ajutor.Si daca acest ajutor nu vine...Si atunci?Cum e cu ajutorul NECONDITIONAT?
De regula se intampla sa cerem mai mult decat noi insine am putea sa oferim.E o tendinta normala,omeneasca.Ne trebuie o viata ca sa ne cunoastem,sa aflam limitele putintei noastre...

Eu vad prietenia putin altfel.Ideea de ajutor o vad mai mult legata de cercul de relatii pe care orice persoana si-l creeaza, si-l cultiva.
Prieten este cel in fata caruia poti sa-ti deschizi sufletul cu toate bucuriile,angoasele,durerile,spaimele lui.Prieten este cel care stie sa te asculte,stie sa-ti vorbeasca.Prieten este cel care are puterea sa te degreveze de o parte din tine,care se bucura alaturi de tine,care sufera alaturi de tine.Prietenul este pentru suflet si lumea care se ascunde acolo.
intre teatru si prietenie - de (anonim) la: 25/04/2004 06:55:42
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
A merge la teatru, a trai prin teatru a devenit pentru mine un mod de a fi. Partea proasta este ca prietenii au ajuns sa-mi reproseze pe buna dreptate ca nu mai am timp pentru ei.
De curand, prograsem o intalnire cu o prietena foarte draga intre un film, pe care voiam demult sa-l vad -Frida- si o piesa de teatru.
Dupa filmul pe care-l vizionasem impreuna, ma indreptam cu sufletul la gura spre teatru. Deodata, am auzit vocea prietenei mele: „Opreste-te! Cu mine cand mai vorbesti? Teatru. Teatru. Teatru. Nu mai aud altceva de la tine!"
M-am oprit... M-am dus intr-o cafenea cu ea si am stat de vorba. Nici asa nu a fost bine: „Stai cu mine si gandul iti este la nenorocita aia de piesa...” mi-a spus la un moment dat. Era adevarat ( ma apasa ca nu eram la piesa pe care voisem sa o vad...)
Intamplarea pe care v-am povestit-o m-a pus serios pe ganduri...
Cum sa ma impart intre oamenii la care tin (si care poate au nevoie de mine!) si o pasiune, care a ajuns sa insemne totul pentru mine?
Este egoist daca simt ca trebuie sa ma daruiesc intrutotul teatrului?
Cu prietenii, cu mama mea pe care nu m-am dus sa o vad de Craciun, pentru ca scriam o carte de teatru, cum ramane?
ma doare ca nu stiu cum sa aleg....
prietenia si interesele comune - de (anonim) la: 19/10/2004 14:41:11
(la: Prietenia si prietenii)
eu cred ca si interesele comune pot sta la baza unei prietenii sincere si de durata.Desigur, ar trebui, in acest caz,sa dam notiunii de "interes"un inteles mai cuprinzator,incluzand aici preocupari comune,pasiuni comune si nu doar urmarirea unui scop bine definit ,eventual cu caracter pecuniar...

mi s-a parut ca deslusesc o umbra de regret in afirmatia ta ca oamenii se schimba o data cu trecerea timpului . dar e ceva atat de in firea lucrurilor ca acest fapt sa se petreaca...! fiinta omului este intr-un perpetuu proces de transformare biologoca si spirituala. fara indoiala ca acest proces este cu dublu sens:spre mai bine sau spre mai rau. sa ne bucuram insa ori de cate ori vedem in celalalt o "primenire" chiar daca ea contravine unei tendinte,aproape la toti raspandita, de inertie atunci cand vine vorba de a accepta noul din celalalt. iar pentru cei care s-au schimbat in rau {asta,desigur,masurand cu propriul "barometru" moral :) },sa nu ne pierdem speranta;poate acest pas indarat le-a fost dat sa-l faca doar pentru a-si lua avant mai puternic atunci cand se vor decide sa mearga inainte.

prieteniile din liceu si facultate....Daca acele relatii isi merita acest nume,ele vor putea oricand fi reinnodate.Dar ce spun "reinnodate"?Ca si cum s-ar fi rupt...Distanta ca si noul anturaj sau noile preocupari ale prietenilor fac deseori sa "lancezeasca" o astfel de relatie. dar prin aceasta ea nu "moare" .nu rareori mi-am regasit cu bucurie prietenii din liceu si ne-am impartasit din cele ce ni s-au intamplat ori ne-am reamintit din cele ce au fost candva. totul depinde de disponibilitatea noastra sufleteasca.Si stii ceva? Aceasta este infinita...Doar sa dorim noi sa rasucim "rozeta" sufletului nostru ,sa nu fim avari ,sa nu precupetim a oferi ceva ce ne-a fost daruit si care este inepuizabil.

souris
#25542 (raspuns la: #24839) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prieteni, prietenie... - de (anonim) la: 01/12/2004 16:34:25
(la: Prietenia in zilele noastre)
Personal, consider intru totul adevarat faptul ca nu exista prietenie, ci doar momente de prietenie... si totusi, exista oameni (foarte putini) cu care se intampla ca momentul acela sa dureze o viata intreaga...
Sa fie oare mai multe trepte de prietenie? Poti oare sa-i spui unui om "imi esti prieten , dar de gradul 3 doar..." Nu cred.. dar e clar ca asa cum toti oamenii sunt diferiti, era si normal ca afinitatile pe care le avem cu fiecare dintre ei sa aiba diferite intensitati.. sunt prea multe variabile, subiectul are deschideri foarte largi..
Dar ca sa-l citez pe Steinhardt, "cand un prieten te roaga sa-l ajuti nu-i raspunzi 'Te ajut DACA pot', ci 'Te ajut!'"... asta spune ceva, nu?...

Ioana
Prietene Petrecar... - de ampop la: 22/12/2004 08:52:19
(la: A pornit cu stangul)
Pana la urma s-a intamplat asa cum am prevazut. Romanii au trebuit sa aleaga intre doua nuante de gri si l-au ales pe Basescu. De ce am fi "blestemati (cum recunostea chiar Băsescu) să nu ne găsim adevăratele repere?". Nu cred ca suntem blestemati, acestea sunt reperele noastre. Nu poti face dintr-un popor cu o majoritate lipsita de moralitate si Dumnezeu (chiar daca acum si securistii tortionari de mai demult postesc cu sarg si isi fac cruci pravoslavnice pana la buric) un popor cu "repere". Stii ca pe vremea lui Ceasca un gunoi de turnator al securitatii imi spunea..."ce? crezi in Dumnezeu? esti cretin?" iar cand l-am intrebat de ce merge la Inviere cu familia a spus..."asta e traditie ortodoxa ROMANEASCA!"...cu astia defilam frate! Dreapta a fost omorata DEFINITIV precum gandacii cu Raid. Mai draga, pe vremea lui Ceausecu 1.000.000 de romani colaborau cu secu', isi dadeau in gat colegii de birou, prietenii, vecinii...Pana o sa-i ia dracu' ( ar fi trebuit sa zic sa plece in lumea celor drepti, ca trebuie sa le dorim nici lor raul) mai trebuie ceva vreme. Pana atunci votam gri deschis...
Mario
#32113 (raspuns la: #31906) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre prieteni - de cosmina la: 11/01/2005 12:40:26
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Mi-a atras atentia imediat povestea ta pentru ca m-am recunoscut in randurile tale. Nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi, dar poate te va ajuta in vreun fel daca o sa povestesc putin din propria mea experienta...care, din pacate, nu este dintre cele mai placute, in sensul ca m-am lovit de mai multe ori de problema asta.
In general, in relatiile de prietenie am crezut ca trebuie sa dai totul pt a fi ceea ce se numeste un bun prieten. Am facut asta si la un moment dat mi s-a spus ca cer de la oameni mai mult decat pot ei sa dea.
Mi s-a intamplat sa fiu langa cineva cativa ani de zile, ani in care a trecut prin momente mai mult decat dificile, i-am fost mereu alaturi pana intr-o zi cand i-am spus respectivului prieten ca am obosit, ca am si eu limite ca orice om...pana la urma a trecut de anii aceia extrem de dificili, iar intr-un final a ajuns la concluzia ca, de fapt, n-am fost o buna prietena si toata prietenia si acel sprijin moral pe care i le-am dat s-au stres cu buretele, ca si cum nu ar fi existat... si cand eu am avut nevoie de sprijin a disparut...
Probabil oamenii au viziuni diferite despre notiunea de prietenie...un prieten adevarat e cel care este langa tine atunci cand ai nevoie de el, vorbe frumoase sunt multe...dar in final faptele sunt cele mai graitoare si cele mai relevante... De curand chiar am avut niste discutii pe tema asta cu cineva care sustinea ca poti fi prieten "de la distanta", cineva care nu mi-a fost aproape desi i-ar fi fost simplu sa faca un gest care ar fi insemnat mult...dezamagirea a fost de fiecare data profunda si de fiecare data m-a afectat..iar increderea s-a pierdut...
Inca ma-ntreb daca exista Prieteni... Iar discutiile ar putea continua la nesfarsit...Se spune ca fiecare are dreptul la o a doua sansa...depinde daca o poti acorda sau nu...
Iar discutiile ar putea continua la nesfarsit..
prietenie - de Grettel la: 11/01/2005 13:14:57
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Hmmm... si eu m-am gandit de multe ori la acest lucru. Cum as putea discerne intre ipocriti si oamenii sinceri? intre oportunisti si prieteni, intre amici sau tovarasi de diverse activitati si cei care indiferent de ce s-ar intampla imi vor fi alaturi...
O prietena imi spunea ca prieteneia adevarata se demonstreaza in durabilitatea sentimentelor de respect si incredere in timp. O cunosc de 12 ani si daca in primii 5 vorbeam de 3 ori pe zi, acum ne vedem o data la 6 luni si ne sunam doar de sarbatori. Dar, de fiecare data, ma prezinta ca cea mai buna prietena a ei, desi am tecut prin perioade foarte dificile. Eram foarte tinere atunci, si intre timp ne-am schimbat amandoua. Atunci puteam sa jur ca orice s-ar intampla ma va ajuta si o voi ajuta. Acum sunt sigura doar pe mine. Viata noastra s-a schimba, preocuparile noastre acum sunt diferite, lafel si atitudinea si telurile. Este cea mai buna prietena a mea? Sau este amintirea celei mai une prietene si recunostinta pe care i-o port pentru prietenia activa? Dar si acum cand ne sunam de sarbatori simt ca se bucura sincer sa ma auda, sa i se confirme ca ma gandesc la ea... cred ca daca eu simt ca-i sunt buna prietena este suficient ca sa o consider ca atare mai departe.
Cu alta, pe care o stiu doar de 6 ani, am avut o relatie mult mai stransa, in care au am dat enorm si ea lafel. De cand s-a logodit iar cariera a adus-o la acelasi nivel economic ca mine am iesit din campul intereslor ei, nu asa cum e normal cand esti casatorita, pur si simplu nu ma mai sprijina, nu ma mai cauta, nu mai are nevoie de mine... ceea ce inseamna ca relatia noastra a fost cam asa: eu aveam nevoie de o prietena, ea de sustinere. Nu consider ca este prietena mea, chiar daca mi-a fost si prietena, copil si sora nu cu mult timp in urma. Acum este o veche cunostinta.
Un bun prieten al meu (si pe el il am de 10 ani) mi-a explicat ca dezamagirea vine in urma unei amagiri: adica singur te-ai amagit ca cineva este intr-un anumit fel, iar cand se intampla ceva care te face sa vezi adevarul, te simti dezamagit. E greseala noastra, e visul nostru si proiectia noastra, de ce sa dam vina pe ei? In concluzie, lucrurile trebuie asezate la locul lor: e doar un amic, nu un prieten. Ideea este ca acest "cel mai bun prieten al meu" m-a ajutat enorm, dar mi-a si gresit enorm. A facut niste lucruri impardonabile. Dar mi-a oferit altele pe care nimeni altcineava nu mi le-a oferit vreodata. Se cheama asta compromis? Ne mai putem numi prieteni? Eu cred ca in masura in care mi-e dor sa il aud si sa ne povestim, ma intereseaza parerea lui iar el simte lafel, atat timp cat intalnirile noastre rare se sfarsesc asa de greu si cu ideea ca : ar tebui sa ne vedem mai des, sa-ti povestesc si aia, si aia, dar de cealalta ai auzit?... ei bine, cred ca mi-e prieten cu adevarat, caci ma bucur si ma onoreaza sa ma sune si sa-mi ceara parerea si totdeauna imi raspunde cand eu am nevoie de el.
Si mai am o prietena inca din clasa a 9-a (adica 16 ani), ea e mai nesigura ca mine, mereu ma "bazaie" cu o gramada de probleme. Are optiuni si viziuni diferite asupra lumii decat mine. Nu o simt nici la acelasi nivel intelectual, dar e foarte sentimentala si asta imi place la ea. Stiu ca orice nevoie am imi va fi alaturi, si eu, chiar daca ma irita cu "dilemele" ei copilaresti, incerc sa o ajut sa se simta mai bine. Tin foarte mult la ea chiar daca nu as avea incredere sa o recomand unui eventual angajator. Mi-e draga. Nu stiu daca asta se cheama prietenie, dar daca ii spun ca am nevoie sa vina sa-mi hraneasca pisica, in Dristor, o va face, asta stiu precis. iar daca nu-si va putea plati chiria, n-am sa o las sa plece din Bucuresti, am sa o gazduiesc la mine pana isi rezolva problema. Ma oboseste uneori cu stilul ei si secretomania sa, dar o consider prietena de nadejde.
Si mai sunt cei pe care i-ai imbracat, hranit, adaposti, si apoi te-au uitat, sunt cei care te-au ajutat pe tine apoi s-au indepartat (insa mereu te rogi pentru ei), cei pe care-i iubesti chiar daca sunt atatd e diferti de tine, pentru ca simti ca te completeaza... si cei de la care inveti si te schimba, si cei care invata de la tine si de aceea te frecventeaza.
Prietenia e ca o rudenie aleasa? Sau culmea relatiilor umane? ti-e prieten cel care te sprijina neconditionat sau cel pe care tu il sprijini neconditionat?
Cum ajungi sa ai un prieten adevarat... - de ondine la: 11/01/2005 16:13:22
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Cred ca pana nu inveti sa-i ierti si accepti si neajunsurile (ca doar le ai si tu pe ale tale), e mai greu sa vorbesti de prietenie adevarata...Cred ca a avea prieteni adevarati este pe undeva, ca si in dragoste, si o chestiune de autosugestie. Cu alte cuvinte, proba de foc nu este una de genul "prietenul la nevoie se cunoaste" (cine dintre noi se poate lauda ca trece astfel de probe, fara nici o limita?), ci mai degraba, felul cum reactionezi tu dupa prima dezamagire. Si atunci decizi. Vrei sa continui prietenia, atunci treci peste ce te-a dezamagit. Nu vrei, ramai singur (a). Cu precizarea ca de la varianta 2 se trece la varianta 1 in timp destul de scurt si in majoritatea cazurilor.
Cu oamenii, trebuie sa fim realisti. Fiecare are defectele lui. Care insa pot fi compensate de calitati. Si nu spun ca e exclusiv o chestiune de vointa. E si o chestiune de sansa. Nu multi se pot lauda cu prieteni adevarati, poate nici macar cu oameni cu care sa poata vorbi pe aceeasi frecventa. Dar, repet, pana nu treci de prima dezamagire cu ei, nu poti sti daca prietenia voastra nu e o simpla intamplare...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...