o iubire imposibila

Iubirea imposibila exista atunci cand iubesti o persoana imposibila...Sa nu va mire dar exista si astfel de oameni .Eu am avut ghinionul asta...

Din fericire...Nu exista iubire imposibila! Din nefericire...Exista persoana imposibila! Oricat ai investi, oricat ai incerca sa fie totul bine...tot nu e bine! Se mai intampla. Dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa speri, sa cauti, sa incerci, sa vezi, sa auzi, SA SIMTI!!! Uita-te in jurul tau si vei vedea (mai devreme sau mai tarziu) ca societatea influenteaza f f f mult omul! Dpv politic, social, economic! Dar sunt trei lucruri distincte in formarea personalitatii omului: 1.Fondul genetic; 2.Educatia oferita de parinti; 3.Autoeducatia! Daca unul lipseste sau nu este intreg...Vor fi probleme. Dar nu imposibile. A...Si inca ceva: nu renunta la prieteni, parinti, principii pt persoana de langa tine! Ai grija ce incepi, cum incepi si cum se termina! Reteta succesului: o ceasca de stiinta, un butoi de prudenta si un ocean de rabdare (Sfantul Francisc de Sales)! IUBESTE...totusi! :)

Iubirea imposibila apare cand nu e marturisita..si daca tu iubesti pe cineva si aceea persoana nu te place/iubeste.
Dar in principiu nu ar trebui sa existe iubire imposibila.

Cred ca daca unul iubeste si celalalt nu simte nimic nu e iubire imposibila ci neimpartasita si e mai degraba obsesie.
Greu de recunoscut dar, "dragoste cu sila....."
Totul tine de compatibilitate; cu cat e mai mare(compatibilitatea) cu atat iubirea e mai durabila.

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler

E O ORA DESTUL DE TARZIE ACUM CAND SCRIU .Incerc sa comentez acel subiect interesant pe care cineva la propus;'' IUBIRE IMPOSIBILA"
Ei bine , o iubire imposibila traiesc chiar eu in acest moment! PANA IN URMA CU APROXIMATIV o luna am avut o relatie ,care dureaza de 4 ani cu un tip,acum sunt singura,eu am hotarat sa o termin cu el pt.ca am descoperit dupa acesti 4 ani ca nu avem idealuri comune. Acum cand totul s-a terminat ,o sa vi se para incredibil,dar mi-e dor de el,nu pot sa ma atasez de nimeni ,i-mi aduc aminte doar de lucrurile frumoase dintre noi ,si plang!Am trait o poveste de dragoste unica, era ceva mai presus de noi ,mai presus de intelegere, ne iubeam si ne uram aproape in acelasi timp nu putem sta unul fara altul dar si cand stateam impreuna ne sarea tandara din orice simteam ca traim si murim in acelasi timp,tocmai de aceea eu am decis sa terminam ceea ce parea ca nu se va termina vreodata,desii acum mi-e ff greu dar se spune ca iubirea e ca un porumbel trebuie sa-l lasi sa zboare si daca se mai intoarce ...poate mai merita incercat ,daca nu ,viata merge inainte cu bucuriile si necazurile ei iar noi pamantenii avem datoria sa o trim pana la capat si sa incercam sa o facem frumoasa!
Oare merita sa ma mai gandesc la o ...iubire imposibila?! voi ce spuneti\?

eu sunt de parere ca exista iubire imposibila in aceasta lume...desi nu ar trebui...la fel cum exista persoane fara suflet ...desi nu ar trebui...nu suntem animale...ele nu sunt impreuna din dragoste..dar noi oamenii avem suflete..ar trebui sa ne iubim...traim intr-o lume care si-a pierdut sufletul si sentimentele...traim doar pt exterior,pt material...traim intr-o lume pierduta...vedem in jurul nostru...atatia tineri care se despart dupa mai putin de an dupa casatorie...atatia copii orfani..iar cand trecem pe strada nu vedem decat fetze triste...dar atata timp cat avem in noi vointa de mai bine,si macar un strop de dragoste ........eu zic ca ar tr sa luptam sa facem lumea mai buna..........daca nu putem noi oamenii sa facen asta.......cine ar mai putea-o face???

eu sunt de parere ca exista iubire imposibila in aceasta lume...desi nu ar trebui...la fel cum exista persoane fara suflet ...desi nu ar trebui...nu suntem animale...ele nu sunt impreuna din dragoste..dar noi oamenii avem suflete..ar trebui sa ne iubim...traim intr-o lume care si-a pierdut sufletul si sentimentele...traim doar pt exterior,pt material...traim intr-o lume pierduta...vedem in jurul nostru...atatia tineri care se despart dupa mai putin de an dupa casatorie...atatia copii orfani..iar cand trecem pe strada nu vedem decat fetze triste...dar atata timp cat avem in noi vointa de mai bine,si macar un strop de dragoste ........eu zic ca ar tr sa luptam sa facem lumea mai buna..........daca nu putem noi oamenii sa facen asta.......cine ar mai putea-o face???

Stiu ce simti,am trait si inca se mai aud ecourile acestei iubiri in inima mea.Pur si simplu l-am parasit fizic,dar sunt mereu in preajma lui vreau sa-l vad,cand nu-l vad sau nu aud nimic...intru in panica fac imposibilul sa aflu ceva,orice:daca traieste e sanatos?Am incercat sa-l inlocuiesc,dar nu a ajutat si nu vreau sa fac si eu la radul meu victime.... incerc sa uit,dar imaginea lui este in mine!! Cred ca ma urmareste blestemul unui roman citit in adolescenta:Fiul risipitor de Radu Tudoran,de cand l-am citit parca l-as fi trait!

Foarte serios vorbind iubirea este un subiect pe cat de delicat pe atat de complicat si greu de incadrat. Cum totul sau ma rog aproape totul este relativ, cu siguranta ca putem cu succes aplica teoria relativitatii.
Revenind , parerea mea despre cele cateva randuri este cam asta: exista oameni carora raul , suferinta si tristetea nu le mai pot cauza rani , ei fiind practic amortiti sau mai exact traitori intr-o stare aproape catatonica apropiata autismului. Nu mai sunt in stare sa simta sentimente altadata foarte la indemana.Ranile vechi cicatrizate urat se vad numai de initiatii care din mila sau teama nu mai dau importanta persoanelor atinse de rau.
Iubirea exista sub diferite forme. Daca nu ar exista , nu s-ar mai vorbi despre ea , nici ca sentiment , nici ca tema filosofica . In schimb poate sa apara sentimentul de iubire imposibila care duce in final la concluzia, stupida desigur , ca iubirea nu exista , doar si pentru ca unul dintre noi nu a primit suficiente dovezi de iubire , pretentiile lui fiind daca nu absurde atunci cu siguranta prea mari. Iubirea este un subiect foarte deschis si orice relatie poate debuta cu intrebarea " Exista iubire ?", dar vietile noastre actuale nu ne mai permit luxul de a filosofa la infinit si de a cauta romantismul sau bunatatea celor din jur. Ne putem limita la un trai corect si rezervat , pastrand intacte sentimentele noastre pentru momentele de adevarata revelatie in iubire. Nu trebuie sa grabim iubirea.. Avem ce sa iubim Slava Cerului in locul unei persoane gresit alese , in cazul in care suntem atat de singuri pe lume ( nu avem rude, copii, bunici,etc...). Putem incepe prin a oferi iubire, daca ea exista in noi ( si cu siguranta exista!)sub cele mai diferite forme sau NU, daca nu simtim nimic pentru nimeni si/sau nimic. Dar atunci ar fi de preferat si o vizita la medicul specialist.
Inchei aici fara pretentia de a fi un mare cunoscator. Subiectul abia deschis poate oferi idei dintre cele mai interesante . Important ar fi sa gasim cheia problemelor, astfel incat impreuna sa fim mai buni, pentru noi si pentru ceilalti. Astfel am demonstra fara mare efort ca iubirea exista...Alex?

Iubire platonica – relatie afectuoasa intre doua persoane (barbat-femeie?), lipsita de elementul sexual. Totul este limpede pina la lipsa elementului sexual. De ce nu exista relatie sexuala intre cei doi? Pentru ca este o iubire spirituala, pura, bazata pe conceptele platonice ale iubirii asa cum reiese din dialogurile lui Platon (Simpozion si Phaedrus). In conceptia lui Platon, adevaratul scop al iubirii este frumusetea insasi. Platon credea ca majoritatea oamenilor isi limiteaza puterea iubirii la simpla placere fizica, considera actul sexual ca degradant si ca o risipa a puterii de exprimare a iubirii. Cum lui Platon ii placea sa-si expuna ideile in forma de dialog, ele sint exprimate de participantii la dialog - Socrate descrie in unul din discursuri ca adevarata iubire este cea care nutreste sufletul si nu are legatura cu sexul (asa incit unii sustin ca termenul corect este iubire socratica).

Exista iubire platonica? Poate, dar intr-o lume asaltata de stimuli sexuali conceptele platonice ale iubirii sint ideale. Are mai mult intelesul de iubire imposibil de a fi consumata, asa cum ar fi cea intre mistici (Sfinta Teresa din Avila si Sfintul Ioan al Crucii), iubirea intre Wagner si Matilde (desi unii spun ca Matilde i-a fost ceva mai mult decat muza) sau cum probabil a fost cea intre Hemingway si M. Dietrich (asa cum se pare reiese dintr-o serie de scrisori intre cei doi). Sau iubirea platonica in sens literar descrisa de T. Mann in Moarte in Venetia, intre Gustav si efebul de 14 ani Tadzio care avea frumusetea lui Apollo si zimbetul lui Narcis. Iubirea platonica nu este prietenie, se bazeaza pe o intensa atractie, pe frumusete, este o iubire pura in care sexul nu este protagonist. Greu de conceput mai ales in zilele noastre...

Da. Iubire imposibila, nu.
Exceptand cazurile de forta majora (moartea), nu cred ca te poate retine ceva sau cineva sa iubesti.
Fazele ale cu 'parintii lui nu ma vor', 'a plecat in State' etc sunt doar scuze izvorate din incapacitatea de a recunoaste "DOAR atat de mult te iubesc"...

Dintre cele doua variante as inclina mai mult spre persoana imposibila,desi o varianta deloc de neglijat ar fi si nepotrivirea de caracter,de preocupari,de aspiratii.

uneori, noi suntem imposibili....fara sa stim ce vrem de fapt, cat vrem sa primim si cat sa daruim.....

..ma gandesc ca desincronizarea cu noi, cu celalalt, cu asteptarile, este cea nascatoare de relatii imposibile...pentru ca nu cred ca exista iubire imposibila.....exista doar iubire....


__________________
...non bis in idem...

este foarte frumos ceea ce ai spus si foarte adevarat in acelasi timp.Acest gen de iubire eu l-am cunoscut si niciodata nu as fi crezut ca aceasta iubire imposibila ar fi rezistat.ESTE ADEVARAT CEEA CE SPUI O PERSOANA LA CARE NICI NU TE GANDESTI VREODATA CA AR PUTEA FII DRAGOSTEA VIETII TALE.Practic aceasta persoana de care eu m-am indragstit mult mai tarziu nu imi inspira la inceput nimic ,poate decat bunatatea din privire.Cu timpul insa am ajuns sa o cunosc mai bine si sa imi dau seama,spre surprinderea mea ca este jumatatea pe care o cautam si cu care as putea face un intreg perfect.Nu m-am inselat si iata ca au trecut 19 ani de atunci eu avand 18 ani iar el 19.Suntem un cuplu perfect chiar daca la inceput inviziunea mea el ar fi fost doar un EL si in nici un caz Prietenul,iubitul sau sotul meu.

Mi se intimpla mie, acum
Sunt maritata si de un an am o relatie cu alt barbat, care este divortat si are o fetita.De fetita m-am atasat f. mult.
Cu el ma intelegeam perfect, pina am intrat pe un site de matrimoniale unde i-am facut un profil prietenului lui cel mai bun.
A invatat cum sa faca profilul , si l-a facut si el, nu mi-a spus nimic.
De curind am vazut la el acasa 4 pagini cu nume si adrese de pe site-ul respectiv (ale unor femei), am avut un shoc.Nu stiu ce naiba a fost in mintea mea, chiar credeam ca nu voi fi decit eu in viata lui?
Desi stiam ca se va intimpla asta.
Nu stiu ce m-a shocat mai mult: faptul ca el cauta iubirea , sau ca nu a vb deschis cu mine despre asta.
A trecut aproape o sapt si nu mi-am revenit din shoc.

Cind stau si ma gindesc la sentimentele mele, realizez ca daca mi-ar fi spus sa divortez si sa fiu a lui, as fi facut-o cu ochii inchisi fara sa ma gindesc.
Oare il iubesc?
Dar acum, cind am aflat ca vb cu alte femei, nu mai cred ca e iubire pt ca daca mi-ar fi spus ce are de gind, l-as fi incurajat.
Are vreo logica ceea ce am spus?
Eu nu mai stiu.........
Sunt intr-o confuzie totala.
Ma puteti ajuta?

Nimic din c ai scris nu mi se pare mai cunoscut.Eu traiesc sau mai bine spus traiam o astfel d poveste.Ma ranea pana cand inebuneam d durere si simteam ca il urasc cu toata inima, dupa care sa nu pot lasa telefonul din mana sa aflu unde e, c face sau daca e ok.Astfel iubiri exista si nu ai decat doua variante...
1.Termini totul si te indrepti catre ceva nou.
2.T inraiesti si t chinui sa siporti toate clipele grele d dragul celor frumoase.
Eu am fost lasa si nu am facut nici una nici alta.A avut el grija sa se termine tot.

Am trait si eu o astfel de iubire si cred inca ca mai traiesc desi a trecut deja un an de la despartirea de ea,dupa tot acest timp inca mai simt in suflet iubire si durere in acelasi timp.
M-am casatorit si doar dupa citeva luni de casatorie am ajuns sa ne despartim ,sa ne impacam si iar sa ne despartim si iar... ,in acest dfel deapartirile dintre noi fiind la numar de 3 iar ultima fiind a 4 oara ramasa definitiva.Ma simt ca si cum m-am trezit dintru-n vis si realizez ca inca ma mai gindesc la ea ,ca nu pot sa mi-o scot din minte ,sau mai rau ,sa o aduc in discutie aproape zilnic...stiu ca nu se mai poate pt ca ea nu ma mai doreste in viata ei ,nu mai are cred sentimente pt mine sau chiar este deja cu un altul, desi ea ami spusese ca m-a iubit cum nu m-a iubit nimeni altcineva ...dar de dovedit ceea ce sustinea nu a dovedit aproape deloc ...spunem cuvintul ;te iubesc" dar de fapt nu simtim cu adevarat asta in suflet ,asa pot doar sa-mi explic de ce ea a dat voie parintiilor ei sa ne distruga casatoria ...dupa toate astea ma doare inca sufletul si simt goluri in stomac cind ma gindesc la ea ..uneori as vrea sa pun mina pe telefon sa o sun sa-i vorbesc..dar unde,stiu doar ca este undeva prin Roma ,alte ori ami vine sa urc in avion si sa plec acolo sa o caut ,dar unde sa caut acul in carul cu fin ..,alte ori ami spun ca totul este terminat si ca trebuie sa merg inainte cu viata mea ,dar este greu pt ca inca este in mintea si sufletul meu , ma doare ,ma chinuie zilnic aceste ginduri si simtiri.
ceva sfaturi ?

Tu nu crezi ca ea mai are sentimente pentru tine-ai intrebat-o? ceea ce spui tu e doar o presupozitie. Si ce te impiedica sa pui mana pe telefon si sa ii spui ca inca o iubesti? Stii bine ca daca vrei cu adevarat poti sa afli numarul ei de telefon. Poate doar simplul fapt ca-i vei spune ceea ce simti cu adevarat pentru ea te va face sa te eliberezi de gandurile care te chinuie zilnic. Vorbeste-i de la suflet la suflet, fii sincer.Ce poate fi atat de rau in faptul ca spui ceea ce simti? Lasa orgoliul la o parte si fa asa cum simti. Asculta ce iti spune inima ta, ce iti spune corpul tau, lupta pentru iubirea ta!
Succes!

"Cine nu crede in minuni, nu e realist."

Heei...cum pui tu ceara fierbinte pe cicatrice,draga Cri-Cri!...:) zambetul asta e cam amarui, dar tot zambet se vrea a fi..
Vi s-a întâmplat, totuşi, să nu vă puteţi scoate din minte nici un moment acea persoană, să vă împingă un avânt irezistibil către ea? Şi ce-ar fi de făcut?.
Tare mi-e teama ca nu exista retete omologate pentru asta.Doar variante de actiune si re-actiune,in functie de inflacararea,inconstienta,uitarea de sine si - de ce nu? - masochismul fiecaruia...
Se poate inghiti otrava in doze zilnice pana cand devine...antidot.Pana cand suferinta in sine ajunge sa sufoce iubirea.Ori poti alege,intr-un moment de luciditate taioasa,sa dai foc puntilor.Si sa ramai cu amintirea plutirii si cu nenorocitul acela "cum ar fi fost daca..." dand iama prin gandurile tale, cand te astepti mai putin.
Eu am ales varianta a doua.Asta, fiindca amandoi constientiam ca in ruptul capului n-ar fi trebuit sa ne indragostim.Eu fiind, pare-se,ceva mai realista si, poate,ceva mai apasata de vinovatia lui "nu se poate!", am ales sa fiu calaul.
Stii...de fapt,e ca in bancul acela despre casnicie: "nu conteaza daca te-nsori sau nu,oricum peste o vreme vei regreta."
Ca sa inchei asa cum am inceput,tot cu un zambet.Cam noduros, dar zambet.:)

eu traiesc de 1 an de zile..o iubire imposibila...si chiar pot sa zic k intr-adevar ii asa.....de atatea ori as fi vrut sa am amnezie...sa uit de el..makar pt 1 minut....dar nu am putut...omul acesta a trezit in mine...cele mai ciudate sentimente...si e greu sa vezi cum trece iubirea si fericirea pe langa tine..si u sa nu poti sa faci nimik sa o opresty:(....o iubire imposibila...cu prea multa suferinta....si prea putina fericire si iubire:(