comentarii

o poveste imaginara cu peripeti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Gala Galaction, parintele si omul - de Ingrid la: 18/11/2003 06:40:44
(la: Antisemitism)
Gala Galaction, slujitor in odajdii al Bisericii Ortodoxe Romane:

Veneam adeseori, de la tara la oras, impreuna cu parintii mei, ca sa vedem niste rude. Eram mic; ma apropiam de clasa intaia primara. Intr-o dimineata de vara, sosind de la tara, las pe cei mari in casa, bucurosi de revedere, si ies in curte sa ma plimb. Era o curte fermecatoare: plina cu ierburi nedisciplinate, cu arbori patriarhi si cu unele lucruri vechi, rasturnate si decrepite...

In fata casei, o uluca de stachete despartea curtea aceasta de alta mai mica si mai luminoasa. Observ intaia oara ca, dincolo, la vecini, sunt copii. Ma apropii si prin stachetele rare legam prietesug. Erau doua fetite... Cum va cheama? Matilda si Lia. Matilda era de seama mea; Lia mai mica. Era un eveniment placut. Matilda avea o papusa, Lia un carucior... Erau copii frumosi si blanzi. Ne-am lipit fruntea de uluca si ochi in ochi am stat de vorba, copilareste multumiti de intalnirea noastra. Dar iata ca ma striga cei din casa.

Am alergat sa le spun ca mi-am gasit prieteni. Spre toata mirarea mea, aud atunci: Ce mai prieteni! Acelea sunt fete de ovrei. Sa nu le mai chemi la uluca. Auzi? Sunt ovreice!

Era intaia oara cand ma intalneam in viata mea cu antisemitismul. Rudele mele de la oras ma tineau de rau sa nu ma imprietenesc cu ovreii. Iata prima intepatura veninoasa pe care filoxera antisemita o incearca asupra mladitei sufletului nostru. Sunt copii de ovrei!... Si daca sunt?... Ce sunt ovreii? Asupra mea, unuia, aceasta distinctiune vestejitoare, prinsa la sase ani, a inraurit curios ca o ispita. Ce sunt ovreii, daca trebuie sa ne ferim de ei si de copiii lor? In imprejurarea mea, de Matilda! Era doar un copil atat de dragalas, de bucalat si de trandafiriu!

In clasele primare, am avut coleg un singur ovrei, Goldstain Marcu. Un scolar de seama, premiant totdeauna, si vrednic de toata luarea-aminte. Ma impresiona, la el, indeosebi, un fel de francheta si de avant sufletesc pe care nu-l gaseam decat la un singur alt coleg. Afara de asta, Marcu al meu citia haiduci si la orice incurcatura sau controversa apriga nu ramanea cu mainile in buzunar.

Cu aceste impresiuni despre evrei am ajuns, din coltul meu de provincie, in Capitala Romaniei. Ar trebui poate sa mai adaug ca in podul acelei case, langa care locuiau parintii Matildei, am gasit, mai tarziu, o Biblie scolara, cu icoane. In aceasta carte, am citit o multime de intamplari, de fapte minunate sau vitejesti, o poveste intreaga, cu peripetii zguduitoare, petrecuta intre Dumnezeu si israeliti. Acesti israeliti - am aflat de la dascalul nostru - nu erau altceva decat stramosii evreilor.

Asa ajunge cineva sa se desparta de gloata antisemita si sa creada ca evreii sunt oameni vrednici de toate drepturile, de toate libertatile si de toate binefacerile filantropiei si ale civilizatiei. Cunosc viata, inteleg luptele sociale si economice si stiu de mult ca popoarele nu sunt colonii ingeresti. Antisemitismul popular e o inferioritate si o plaga ca atatea altele de cari este bantuita colectivitatea. Theodor Herzel spune cu dreptate: Popoarele pe langa cari traiesc evreii sunt toate, in general si in parte, cu perdea sau fara perdea antisemite. Poporul de rand n-are nici o pricepere istorica si nici nu poate sa aiba. Vulgul nu-si da seama ca pacatele Evului Mediu se intorc astazi pe capul popoarelor europene. Noi suntem ceea ce ne-au facut altii, inchizandu-ne in Ghetto. In afacerile banesti suntem, fara indoiala, mai tari decat altii, fiindca in Evul Mediu am fost azvarliti si tinuti numai pe maidanul afacerilor". Daca inteleg insa antisemitismul celor multi, nu inteleg antisemitismul celor putini, dedati studiului si cugetarii generoase. Cand problema evreiasca este una din durerile omenirei civilizate, cand antisemitismul e o pornire josnica nascuta din gelozie si din subteranele sufletului omenesc, cum poate un om luminat sa se lase contaminat de antisemitism? Socotesc ca, dimpotriva, orice amic al culturei si al libertatei sufletesti trebuie sa se intereseze cu simpatie de problema evreiasca si de maretul ideal care impinge astazi spre Sion toate inimile evreiesti.

Si cu toate acestea, puntile intre evidenta intelectuala si realitatea existenta sub soare sunt totdeauna rupte! Printre oamenii nostri de carte si de condei gasesti mai multi rau-voitori si antisemiti, decat prieteni dispusi sa priceapa si sa ajute.

hehe... - de anisia la: 25/08/2006 23:31:00
(la: Cele mai traznite ganduri :O)
...pai pana acuma ce facuram, mamicule? ca scufundai si yachtul, inventai si pictoru', dezamortii si amortelile, dansaram si orhideele, dezvaluiram si misterele...si tot asa.

daca am imaginatie? am, dar ce folos...!?!

odata,
intr-o poveste imaginara,
am daruit o minune - fée cu chip luminos si suflet stingher.
am inzestrat-o cu aripi marete si cu zbor de cocor
cer strabatând de-a lung si de-a lat
vise sa implineasca.
am dezlegat-o de orice descant,
putere sa aiba s-ajunga.
si trupul,
un dor leganând,
temeri sa nu intalneasca.
un timp am trait intr-un vis de azur,
cuminte sorbind din licoarea
ce roua pe iarba dimineata lasa - stropi colorati ca cicoarea.
doar iarna putu, cu-al ei greu inghet,
minunea sa-ngroape-n ninsoare
si iata ca azi,
un suflet razlet ramas-am tânjind dupa soare...

_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
paianjenul - de sami_paris74 la: 25/08/2010 13:32:38
(la: Papurica si Popeda)
ai inteles gresit,nu este vorba despre mama mea,este doar o simpla povestire imaginara...Totusi as vrea sa stii ca istoria nu se repeta niciodata de doua ori.
Povestea asta cu tiganii expatriati intr-o tara care deja este in C.E. este o mare ipocrizie.Franta are aproape 12 milioane de arabi,toti musulmani si aproape toti fara munca,printre ei mii si mii de arabi periculosi,hoti si mari racai!unde mai pui ca au mai facut si ceva atentate in Franta si in intrega lume,nu vad de ce o mina de tigani care puteau fi absorbiti in comunitate au fost repatriati in Romània?
Oricum este o poveste care o sa fie uitata foarte curind,o poveste ca toate povestile ...dar o poveste care loveste in sufletul romànilor.
Pentru ca in Romània la ora actuala exista mizerie si criza,statul nu mai poate fatzà la cerintele populatiei si nici sa asigure o cit de mica cuvertura sociala.

Hailoviu mon arinie
#564976 (raspuns la: #564966) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Personaj imaginar - de Dantimis la: 12/03/2004 17:41:46
(la: Strainul)
Alice - ai cazut in aceeasi capcana in care aproape era sa cad si eu: Marian Gruiu nu e o persoana reala ci un personaj imaginar dintr-o povestioara a lui Mircea Pricajan, un tanar de 24 de ani din Oradea.

Pentru autor: Povestirea "Strainul" e o evidenta imbunatatire fata de "Camera de la capatul holului". Presupun ca acestea sunt scrise in ordinea in care le-ai publicat in website-ul tau. Altfel ar fi un regres, ceea ce nu cred. Nu sunt critic literar, de fapt nu am scris nimic in viata mea altceva decat comentarii la Cafeneaua.com, emailuri la prieteni, scrisori si poezii de dragoste in tinerete. Deci nu sunt calificat sa-ti apreciez munca decat din punctul de vedere al cititorului neinstruit.

Intr-o alta conferinta pe forumul asta, Daniel Racovitan si alti utilizatori ai Cafenelei criticau "Camera de la capatul holului". Poate cam dur, dar nu pe nedrept totusi, dupa ce am citit si eu povestioara. Ideea e buna dar stilul e stangaci, dupa cum spuneau si ei. Nu vreau sa intru in prea multe amanunte, ti-am zis ca nu sunt critic, dar ca orice cititor, nu ma pot abtine de a nu-mi da cu parerea.

Un scurt exemplu ca sa intelegi de unde vine critica mea. Poate nu cel mai bun, dar probabil cel mai clar si mai evident. La un moment dat zici:

"Era o dimineaţă de iunie. Soarele răsărise de câteva ore. Păsările nu cântau." Imaginatia ma duce rapid cu gandul la orele 8-9 ale unei dimineti frumoase de iunie. Dupa ce am locuit 15 ani intr-un cub de beton la oras, nici nu ma astept ca pasarile sa cante dimineata, asa ca ultima propozitie e inutila si suna ca nuca in perete. Dar trec peste asta in graba, sa vad ce urmeaza.

Doua paragrafe mai incolo imi tai brusc firul imaginatiei:

"Ceasul mecanic de lângă veioză arăta ora 6,25. În casă începuse deja forfota." Cum adica numai 6:25 dimineata!? Parca soarele rasarise deja de cateva ore! La cat rasare soarele in iunie? La 3 sau 4? Urmatoarea fraza imi clarifica misterul: "Tatăl meu se întorsese ca de obicei târziu de la serviciu, iar acum mormăia obosit cuvinte indescifrabile." Ahaa.. deci e seara deja. "Mama, ..., era în bucătărie, pregătind micul dejun pentru tata şi pentru mine." Deci e totusi dimineata! Interesul meu pentru restul povestirii s-a diminuat deja simtitor.

Iti inteleg temperamentul tineresc, la urma urmei doar cu 10 ani in urma aveam varsta ta, dar nu lua cele ce ti-am scris in nume de rau. Noi romanii avem asa un talent de a asocia imediat critica (in orice domeniu) cu jignirea personala. Nu toate criticile au sensul direct de a critica (jigni) munca unei persoane, parerea mea e ca scopul principal al criticii e de a ajuta un autor in a-si imbunatati munca. Iti spun unde cred ca ai gresit, ca sa stii ce sa corectezi in viitor. Poate altora le va place ceea ce mie nu-mi place. Poate altii te vor aplauda. Te vei forma ca un bun autor doar daca stii sa culegi din toate criticile ceea ce e mai bun pentru stilul tau.

Orice ai alege, nu raspunde cu rautate criticilor care ti se vor aduce. Asta denota imaturitate. Cere explicatii si exemple concrete daca nu crezi ca unele afirmatii sunt indreptatite.

Dar cel mai important: nu renunta! Esti tanar si ai tot timpul sa te cizelezi. Intr-o era cand majoritatea tinerilor stau cu nasul in computere la jocuri, sau la TV, e recomfortant sa vezi ca unii mai au si preocupari literare.

Mult succes in viitor,

Dan

#11937 (raspuns la: #11876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea porcului - varianta feminina - de Legally_Blonde la: 09/09/2004 20:15:18
(la: povesti nemuritoare)
Tot acum multi ani in urma am citit si eu colectia aproape completa a "nemuritoarelor" dar nu-mi amintesc povestea cu capra de "duminica". Ce-mi amintesc insa si sper sa-ti fie de ajutor, este o poveste despre un tip care se insoara cu o tipa care ziua era un fel de "tartacuta" (ma rog asta era termenul folosit in poveste dar din descriere parea mai mult un fel de creatura paroasa fara miini sau picioare) iar noaptea isi "lepada" pielea si devenea o femeie frumoasa si harnica. Acum, omul era multumit ca femeia ii facea toata treaba, noaptea, dar ii era rusine sa apara in lume cu tartacuta caci aceasta se tinea dupa el (rostogolindu-se usor prin noroiul ulitei) toata ziua.
In cele din urma se destanuie mamei (parca) si acesta il sfatuieste sa pindeasca pina adoarme sotia si sa ii arunce "pielea" in foc. Omul asa face si pentru ca se "baga" in vraja inainte de vreme (trebuia sa mai fi asteptat un an, dar de, nimeni nu l-a anuntat) nevasta se duce intr-un palat la capatul pamintului si el trebuie sa o caute si s-o ia inapoi. Evident ca dupa multe peripetii totul se temina cu bine.
Imi amintesc de acesta poveste tocmai pentru ca m-a frapat asemanarea ei cu Povestea Porcului.

S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa!

L_B
povestea imparatului - de cattallin2002 la: 29/08/2007 11:52:59
(la: patru comentarii la un arhi-cuvant)
Recunosc ca am oscilat intre a pune mesajul aici sau la subiectul despre cafenea.
Cum nu am talent in a compune mesaje deosebite, o sa scriu o poveste cunoscuta "Hainele cele noi ale imparatului". Am vrut sa o copiez, dar am sa fac un rezumat:
Amu cica era odata un imparat "înfumurat a cărui singură grijă în viaţă era să se îmbrace în haine elegante. Îşi schimba hainele aproape la fiecare ceas şi îi plăcea să se arate cu ele poporului."
Niste croitori, sarlatani, s-au gindit sa profite de vanitatea imparatului. Au venit la palat si au spus: "Noi suntem doi croitori foarte buni şi, după mulţi ani de cercetări, am inventat o metodă extraordinară de a ţese haine atât de uşoare şi de fine încât par invizibile. De fapt ele sunt invizibile pentru oricine este prea prost şi incompetent să le aprecieze calitatea"
Imparatul a fost de acord, "s-a gândit că şi-a cheltuit banii cu folos: pe lângă că se va alege cu un costum nou extraordinar, va descoperii şi care dintre supuşi lui este ignorant şi incompetent"
"După câteva zile l-a chemat pe bătrânul şi înţeleptul său prim ministru, care era considerat de toţi drept un om cu judecată" si l-a trimis sa vada lucrarea.
"Bătrânul s-a aplecat peste război şi a încercat să vadă lucrătura care nu era acolo. A simţit că-l trece o sudoare rece pe frunte."

"Nu pot să văd nimic”, s-a gândit el. „Iar dacă nu văd nimic înseamnă că sunt prost! Sau, şi mai rău, incompetent!”"
" „Ce material uimitor”, a zis el atunci. „Îi voi spune negreşit împăratului”"
"În cele din urmă împăratul a primit anunţul că cei doi croitori au venit să-i ia măsurile pentru a-i coase noul costum."
"„Am lucrat zi şi noapte dar până la urmă am terminat cel mai frumos material din lume pentru dumneavoastră. Priviţi-i culorile şi simţiţi cât de fin este”. Desigur, împăratul nu vedea nici o culoare şi nu putea simţii nici un material între degetele. A intrat în panică şi a simţit că-i vine cu leşin. Din fericire însă tronul era chiar înapoia lui şi s-a aşezat. Însă când a înţeles că nici unul dintre cei prezenţi nu ştia că el nu vedea materialul, s-a simţit mai bine. Nimeni nu putea afla că era prost sau incompetent."
"„Da, este un costum minunat şi arată foarte bine pe mine”, a zis împăratul, încercând să pară degajat."
" „Maiestatea Voastră”, a zis prim ministrul, „avem o cerere la dumneavoastră. Poporul a aflat de această extraordinară ţesătură şi toţi sunt nerăbdători să vă vadă în noul costum”. Împăratul a avut ezitări să se arate dezbrăcat în faţa poporului, dar apoi şi-a abandonat temerile. Până la urmă nimeni n-ar şti acest lucru cu excepţia celor ignoranţi şi incompetenţi."
"„În ordine”, a zis el, „îi voi acorda poporului acest privilegiu”."
"Toţi se strânseseră în piaţa principală, împingându-se şi îmbulzindu-se ca să vadă mai bine. Un ropot de aplauze a marcat sosirea alaiului regal. Fiecare dorea să ştie cât de incompetent era vecinul sau vecina sa şi, pe măsură ce împăratul trecea, un murmur tot mai intens se ridica din mulţime. Fiecare zicea, tare destul ca să-l audă ceilalţi: „Uitaţi-vă la hainele noi ale împăratului. Ce frumoase sunt!” "
"Un copil însă, care nu avea nici o slujbă importantă şi putea vedea lucrurile doar aşa cum i le arătau ochii lui, s-a apropiat de caleaşcă.

„Împăratul este în pielea goală”, a zis el."
"„Prostule!”, l-a mustrat tatăl său, alergând după el. „Nu spune aiureli!” L-a înşfăcat pe copilul lui şi l-a dus de acolo. Dar remarca băiatului, care fusese auzită de cei din apropiere, a fost repetată mereu şi mereu până ce fiecare a ajuns să strige:

„Băiatul are dreptate! Împăratul este gol! Este adevărat!”

Împăratul a înţeles că poporul avea dreptate, dar nu putea admite acest lucru. Şi-a spus că e mai bine să continue parada în iluzia că oricine nu-i va putea vedea hainele este ori prost, ori incompetent, şi a rămas înţepenit în caleaşca lui, în timp ce lângă el un paj îi ţinea mantia imaginară."




#230856 (raspuns la: #230839) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poveste din liceu - de (anonim) la: 31/08/2003 11:53:41
(la: Poveste din liceu, in cheie nostalgica.)
Am avut si eu colegi ca ea.
Nu stiu ce s-a ales de ei/ele astazi.
Sper ca s-au realizat desi multi dintre ei probabail ca au avut soarta celei descrise de tine .
Cind nu-ti fixezi un tel si nu te zbati sa ajungi la el vei deveni ca cea din povestea ta....
Imi pare rau pentru fetita ei ca ea nu are nici o vina....
Poveste din liceu....... - de (anonim) la: 04/09/2003 06:38:38
(la: Poveste din liceu, in cheie nostalgica.)
O poveste ca oricare alta din care nu am inteles ce sentimente au incoltit in sufletul tau,al colegului probabil ceva mai bine realizat sau situat.Fiecare dintre noi a gresit macar o data in viata dar nu oricare dintre noi a avut puterea sa recunoasca sau sa se rupa de trecut si sa-si construiasca o alta viata,un alt viitor......Si daca nu ar exista si o categorie care pierde in fata vietii cum s-ar mai putea simti bine ceilalti,ca tine,pseudoinvingatorii????
Hai sa continuam a povesti - de ofemeie la: 15/11/2003 19:02:10
(la: o poveste...)
Dar sa lasam pe altii sa deschida o poveste!Nu ca ceea ce a inceput Radu nu mi-ar placea ,dar vad ca nu intereseaza.Asa ca dau sansa si altor prozatori.Va astept.Alexandra
Povestea Pasarii Albastre si a Motanului Negru - de Ingrid la: 24/12/2003 00:11:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Liternet ne face iar un dar, al carui coautor este Dinu Lazar.
Multumiri!
Eliane Roussel : Povestea Pasarii Albastre si a Motanului Negru
(poveste - cu ilustratii de Iulia Cojocariu si Eliane Roussel, pe
fotografii de Dinu Lazar)
http://www.liternet.ro
Poveste de iarna - de Dinu Lazar la: 24/12/2003 05:46:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Povestea porcului

Ce se intimpla; intr-o toamna rubinie si neasteptat de calda un mare nume in publicistica europeana, editor la o mare revista foarte citita in Europa da un mail unui fotograf roman; dom`le, platesc atit, poti sa-mi faci un program sa vad si eu tara sa scriu citeva pagini? Si sa-mi faci si niste poze sa ilustram.
Romanu` raspunde ca da, si se apuca de lucru; editorul venea prin noiembrie, dar era o toamna frumoasa, asa ca aranjaza sa-l duca pe editor la un peste la protzap in delta, apoi prin nordul Moldovei la manastiri; da telefoane, aranjaza cazari si mese, ca la fetze simandicoase.
Vizita editorului dura o saptamina fix; e luat de la Aeroportul Otopeni, dus la Tulcea, suit pe bampor, dat drumu` la taraf si pescarie, plimbat, Dunare frumoasa si vin roshu; apoi e dus la Agapia, chef, maici, picturi de Grigorescu, si tot asa, Arbore, Sucevitza, Moldovitza, poale in briu, urda, mamaliga, slujbe, discutii, tochitura moldoveneasca, sarmale si bulz. Trece saptamina si cu greutate se extrage editorul din frumusetea tarii ca sa se suie in avion.
Mission accompli, cum s-ar spune pentru fotograful care este.
Trec zilele, trec citeva saptamini, si prin decembrie apare in revista cu pricina, aia independenta si europeana, un articol pe citeva pagini, bogat ilustrat, despre tzigani si copii strazii din Bcuresti, prin care oras editorul nici nu trecuse, ilustrat cu pozele fotografului, care ... aaa... nu le facuse de fapt niciodata.
Cam asa se scrie istoria, si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa.
Si mai am povesti, dar o sa le spun data aviatoare, daca va exista interes...
#7211 (raspuns la: #7196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Titlu: Poveste de iarna - de Dinu Lazar la: 25/12/2003 14:24:13
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
nema reactii, nema alta poveste... altfel sarbatori fericite...
#7257 (raspuns la: #7211) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
D-le Firimita, povestiti-ne u - de Daniel Racovitan la: 12/01/2004 11:30:46
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
D-le Firimita, povestiti-ne un pic despre cum a aparut ideea realizarii documentarului.
Povestea celor doi a fost scr - de Daniel Racovitan la: 20/01/2004 03:27:52
(la: Doi francezi pe urmele lui Dracula)
Povestea celor doi a fost scrisa in 1992, cand inca nu existau in Romania nici MacDonaldtzuri si nici telefoane oranj internationale, cu cartela.

La acea vreme Romania era exact cum o descriu cei doi, fie ca ne place, fie ca nu.

_____________________________________________
"Aceste cuvinte ne doare."
#8188 (raspuns la: #8186) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hai sa-ti povestesc, s-o luam - de (anonim) la: 06/02/2004 04:59:04
(la: Romani in strainatate)
Hai sa-ti povestesc, s-o luam pe rind :

Ca fugim de realitate ? Care realitate ? Realitatea umilintei si abandonului cetateanului! Relitate!!! In Romania nu se traieste nici o "realilate", pisi, se traieste o "aberatie".

Da, cautam ceva mai bun, aici ai nimerit-o.

Aaah, si cu iubirea de tara... n-are nici o legatura cu... prefectura. Iubesc tara in care traiesc acum si iubesc Romania si oricare alt loc din lume. Romania in schimb va ramine speciala, atit de speciala ca mi-e si teama sa ma intorc. Ma intristeaza , ma doare, ma tulbura...

Ce e ala patriotism ?

Sa vii in vest, pisi, nu e calea cea mai usoara ci din contra. Asta e o lume pentru luptatori. O lume pentru "tari", unde muncesti de dimineata pina noaptea. Ce-oi crede tu ca facem noi aici?

Acuma, despre "lupta pentru supravietuire": Da am renuntat, slava Domnului, la lupta pentru SUPRAVIETUIRE pentru ca am ales SA TRAIM !

Cind mai ai intrebari din astea scrie si-ti raspundem, poate te mai luminezi.
Esti romanca? Aaaa, poate esti fratuzoaica si vrei sa scrii o carte despre emigranti... Sau poate vrei sa ne cunooosti mai biiiiine.



Terorismul este un fenomen imaginar ? - de Jimmy_Cecilia la: 10/02/2004 08:59:29
(la: Al-Qaeda are armament nuclear (?))
Teroristul n-a fostr si nu va fi nici o data un eveniment sau fenomen imaginar, la fel cum n-a fost nici 11 septembrie..

Instalatiile de anvergura pot fi bluf, pentru ca Al-Quaida, este urmarita, hartuita si cu aripile taiate in toate tarile lumii si o astfel de instalatie ar fi imposibila sa existe, fara a fi descoperita,

Asta nu impiedica existenta extremistilor teroristi, care se ascund pe unde pot, ca sobolanii prin gauri sau caverne si au ramificatii multe.
Recent cativa teroristi in legatrura cu Al-Quaida au fost arestati si in Franta si in Germania.

Pana recent, extremistii islamici erau tolerati in Anglia, aveau chiar tupeul sa faca reuniuni-conferinte pe strada, Anglia refuza sa-i extradeze,
Franta a asteptat cativa ani sa pentru o extradare si inca nu s-a facut..
Mai nou, Anglia sub presiunea lui Bush, ar vrea sa puna ordine..

terorismul nu este imaginar, dar nici nu trebuie cazut in psihoza...
am impresia ca Bush mareste deliberat pericolul, ca sa deturneze americanii de la alte lucruri mai grave.
#9358 (raspuns la: #9340) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ah, povestea e un mic junk (p - de Daniel Racovitan la: 12/02/2004 15:11:05
(la: Cotofenele)
ah, povestea e un mic junk (postmodernist ,fireste) :))

sugerez a nu se lua (prea) in serios :)


..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"
#9529 (raspuns la: #9527) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draguta povestirea :)imi - de Daniel Racovitan la: 11/03/2004 09:43:05
(la: Ecologically right)
draguta povestirea :)

Imi place stilul tau (cu mici exceptii). Poate ar trebui sa traduci titlul?

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
Am pus un citat imaginar a un - de ikoflexer la: 13/03/2004 18:45:09
(la: Romani in strainatate)
Am pus un citat imaginar a unei persoane care ar gindi in felul asta, nu am spus parerea mea despre asta. Cu toate ca e greu sa-mi imaginez ca o vacanta la Mangalia e mai scumpa decit o vacanta pe Coasta de Azur. Corectati-ma cei care stiti mai bine.

Mersi totusi de sfatul cu dusul in tara.
- ikoflexer
#11989 (raspuns la: #11979) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Daniel, sa recunoastem, numa - de Daniel Racovitan la: 16/03/2004 07:43:42
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
"Daniel, sa recunoastem, numai noi doi stam de vorba. Ar trebui sa razi povestea cu Bufnila. Nu are "clienti" povestea asta."

Da' pe "virtualspectatori" nu-i numeri? Stai linistit, ca talkshow-ul e urmarit. :)


Zici undeva: "Dar acesti critici prafuiti ne pun, chipurile, talpa-n gât vrând sa ne învete cam ce va sa zica scriitura. Fortele de Crestere au poate o ultima sansa de a revolutiona Spiritul Critic. Fortele de Crestere au o ultima sansa de porni Noua Cruciada a Imaginarului Românesc.

Sta în savoarea scriiturii lor, în libertatea lor de expresie, în superbia fiintarii lor sa înceapa Revolutia Imaginarului. Altfel, toti acesti minunati tineri, se vor bucura de o scurta nota în pagina istoriei fandomiale.

Fervoarea lor, prospetimea si curajul de a sparge Falsii Idoli si de a arde falsul spirit critic care-i guverneaza penibil sau gomos, în prefata cartilor sau în internet, sunt atât de pretioase în aceasta minunata cruciada. Li se vor opune unii, prin varii mijloace, prin spirit de gasca sau prin act arogant, paternalist si lesinat."


So, cum e cu cafteala "fictionala" dintre subversivii tigri si "puterea" optzecista? :)


..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#12165 (raspuns la: #12163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...