comentarii

o povestire halie la film cu apolodor


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Supermodel of the World - de Petre Buzoianu la: 14/01/2005 18:20:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Intr-adevar, in cercurile profesionale de pe aici este cunoscut faptul ca fetele din Romania care pare participa la genul asta de finale in general intentionat sunt trecute cu vederea.
In parte, motivele pot fi politice, dar nu in totalitate.
La urma urmei, majoritatea defileurilor din lume sunt inundate de modele din Rusia, Cehia sau Slovacia. Carmen Kass, Evgenia Volodina, Karolina Kurkova, Natalia Vodianova, Valentina Zelyaeva , Hana Soukupova , sunt doar citeva din cele mai cunoscute, si care pot fi gasite pe copertile tuturor revistelor mari de moda din lume.
Principalul motiv insa, este atitudinea si uneori dificultatile pe care agentiile de modeling din Romania le creeaza.
Asa ca este mai simplu sa incerci sa deal cu cineva cu care poti colabora.
Stiu citeva povesti de cosmar, in sensul asta, am sa ma rezum insa la a va da niste exemple in care am fost direct implicat.
Acum mai multi ani, am fost invitat sa fac parte din juriul international al unui " Festival de Moda " in Bucuresti.
Festivalul asta a fost atit de suprarealist, incit un individ ( persoana importanta, nu spui cine :) ) era membru in juriu, sponsor si contestant, toate in acelasi timp.
Ei bine la festivalul asta, o fetita de vreo 16 ani atunci stiind ca sunt fotograf, a venit cu parintii ei la mine si ma rugat daca am timp si pot sa ii fac citeva fotografii, pe care nu puteau sa mi le plateasca fiind destul de nevoiasi. Am acceptat in principiu sub rezerva ca vor trebui sa ma ajute sa improvizez o parte din echipamentul de care aveam nevoie . Evident nu venisem pregatit pentru asa ceva.
Citeva ore mai tirziu, ma trezesc cu un individ furibund gata sa ma bata, urilid la mine, ca cine ma trezesc eu ca sunt ? Avedon ? Enrique Badulescu ?
M-am lamurit repede, tipul era agentul fetitei, care voia nici mai mult nici mai putin ca eu sa il platesc pe el pentru ca fac gratuit niste fotografii fetei pe care o reprezinta si care in mod evident, el ar fi fost primul care le-ar fi folosit.
Normal ca am renuntat.
Asta este insa atitudinea multora din agentii romani.
Aceaisi atitudine, poate fi intilnita si la unele din fete.
Tot asa acum citiva ani, primesc la New York un telefon de la o juna model, abea aterizata de vreo 2 zile de la Bucuresti.
Voia sa o ajut sa isi lanseze cariera de model. Cind am intrebat-o daca are drept de lucru mi-a declarat ca are, si ca nu este nici o problema.
Cumva a reusit sa ma convinga, sa incerc sa ii gasesc ceva de lucru. In timpul ala faceam un look book pentru unul din designerii importanti din New York asa ca am reusit sa o includ in grupul de fete cu care lucram. 2 zile mai tirziu a venit la mine furioasa ca de ce ea este platita cu doar $500 pe zi in timp ce alte fete sunt platite cu $1500 sau chiar $2000.
Faptul ca celalate fete erau cunoscute si aveau experienta nu insemna pentru ea nimic.
Tragedia mare insa a fost la sfirsit cind a primit check ul .
A facut o criza de isterie caci ea vrea sa fie platita cash ,pretindea ca si-au bat joc de ea. caci ea nu are cont in banca si nu poate depune check ul , si nu poate sa deschida un cont la banca pentru ca de fapt ea este in vizita si nu are Social Security #. Faptul ca mintise ca are drept de lucru nu ave a nici o insemnatate.
De atunci evit situatii de genul asta.

Trebuie insa sa mentionez ca intimplarile mentionate, sunt cazuri izolate , am avut si experiente extrem de frumoase.
O fata pe care am cunoscut-o ca model , am fost atitde impresionat de probitatea si profesionalismul ei , incit am angajat-o sa lucreze pentru mine.
Iar alta, am fost atit de impresionat de ea din toate punctele de vedere, incit m-am casatorit cu ea. ( Andreea )
Dar astea sunt alte povesti, din alt film.
#33400 (raspuns la: #33353) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
golding - de noros la: 16/03/2006 13:16:26
(la: Ultima carte)
imparatul mustelor mi s-a parut o carte simpla, curat scrisa, un fel de povestire a unui film in care niste bieti copii naufragiati pe o insula pustie incerca sa se organizeze in asteptarea adultilor.. cam ca omenirea pe mingiuca albastra in asteptarea interventiei providentiale... cam aceeasi dinamica a grupului, pastrand proportiile
guinevere - de Cri Cri la: 12/04/2006 19:46:05
(la: Greenhorn)
Yea, you have a point. Sa le stergem atunci... :) Ai dreptate, e ca si cum ti-ar povesti cineva sfarsitul filmului chiar in momentul in care incercai sa construiesti chiar tu un final...
Si, dupa cum se pare, i-am stricat "ploile" si lui mao.. el mai avea ceva de scris... acuma... eu ce mai citesc? :((
#116855 (raspuns la: #116837) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ziua in care multe or sa se intample - de cosmacpan la: 26/06/2006 13:07:16
(la: Intrarea permisa numai cu copilul)

Muza-ti face semne si usor se-nclina
Demna si si suava ea-i a ta regina.
Scrie poezie si povesti de vrei
Si-o sa vezi ca totul se inchina ei.

Unde-ti e copilul ?
A fugit la joaca !
Sa-i dai ciocolata !
Sigur o sa-i placa.

"Îi veni în minte o povestire de Daniel Kayes, Flori pentru Algernon. Un grup de oameni de ştiinţă reuşea cumva să-l transforme pe un om de serviciu retardat mintal într-un geniu... dar numai pentru o vreme. După care bietul om începea din nou să-şi piardă darul. Oare cum îl chema pe tip? Charley şi nu mai ştiu cum, corect? Desigur, pentru că aşa s-a chemat şi filmul pe care l-au făcut după povestire. Charley. Un film destul de bun."

"Ştii, când arunci lucruri, comiţi un gest simbolic. Talismanic. Atunci când arunci lucruri, îi arunci simbolic şi pe cei legaţi de tine prin acele lucruri. Începi un proces de curăţare. Începi să goleşti vasul."
fata - de adina.petre la: 14/04/2011 18:48:22
(la: ***)
cred ca numa io si cu tine pricepem aici. :))))

inteleg de ce pentru cititorul 'de rand' are iz de superficiala si non sensica, mai ales ca mai toti asociata hollywood nu cu ideea de drama, ci cu sclipici, superficial, banal.

sincer? pe mine m-a purtat prin filme, de la leon la king kong. dar in baza povestii de viata, a dramei :)

pentru mine, e o epopee asa, cumva, a unui om oarecare, pentru ca intr-un fel sau altul, asasini suntem cu totii, ucidem zilnic, fara mila.
cu dinti de fier - am interpretat ca fiind o marca a unei agresivitati neinnascute, si parca l-am vazut pe lunetistul care-si musca drumul spre sus, in felul in care mai toti suntem cumva obligati sa ne tragem mecanisme de protectie care sa ne ajute in drumul nostru catre.

imi place lunetistul, care-i destul de arogant incat sa-si infiga orizontul intre coaste (as fi zis ca s-a aruncat cu coastele-n orizont, dar imi place mai mult versiunea ta pur aroganta, mai omul zeu, care apuca orizontul si si-l inghesuie colosha, uneori chiar icnind, dar nu se lasa), care se asteapta pe sine in momentul ala, al devenirii poate, sau al confruntarii, oricum, el are loc acolo. in top of the top, dupa ce te chinui sa ajungi acolo, cand ai reflectorul pe tine, cand nu-ti mai ramane nimic de facut pe alte cladiri, cand practic, ultima si cea mai asteptata dintre intrevederi vine.

ei, si aici mi-a placut foarte mult artificiul pe care l-ai facut. asa numesc eu capacitatea asta de a pune intr-o propozitie, semnificatii multiple ale unei instante.

faptul ca mereu ti-ai dorit, imi arata ca inca n-ai reusit, ceea ce poate fi si descurajator, dar si motivant. cred ca mesajul e optimist, si cred ca hollywoodul de la final a venit doar ca sa arate ca este o poveste, ca de film.

apoi, eu gandind foarte vizual, am vazut cladirea cufundata in intuneric, si un reflector urcand incet, privitorul jos, cu emotii, aoleo, ce-o fi in varf, unde-i minele ala cu care mi-am dat intalnire? sub ce forma o sa apar, o sa ma dezamageasca cine am sa devin? cam asta mi se pare ca te-ai putea astepta de la o intalnire cu tine. si asasin fiind si dandu-ti intalnire in varful unei cladiri...what if, at the top of the top, asteptand sa te intalnesti cu un asasin evoluat, dai nas in nas cu...king kong? :D
pentru ca si el era un asasin ajuns in varful cladirii, de-aia m-a dus cu gandul la. :p


si totusi, donq... - de Baby Mititelu la: 12/12/2012 11:46:43
(la: 12.12.12)
Ceva trebuie sa fie cu numerele astea (in general vorbind) ca de n-ar fi, nu s-ar povesti!
Ai vazut filmul "The Number 23"?
#637295 (raspuns la: #637293) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cum e sa fii un film? - de core la: 14/01/2004 07:34:50
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Dle Firimita,
legat de filmul The Art of Leaving, cum puteti descrie experienta respectiva dincolo de tema documentarului (viata si creatia dumneavoastra)? Nu am vazut productia, iar intrebarea mea e chiar infantila pana la un punct. :) Totusi, inteleg ca apareti masiv in film, cu alte cuvinte sunteti actorul care se interpreteaza pe sine, apoi, fiind vorba de un portret, se poate spune ca v-ati lasat pictat de altcineva. Povestiti-ne putin cum v-ati simtit ca obiect de studiu cinematografic, cat de greu v-a fost sa va lasati regizat de altcineva cu o viziune diferita asupra vietii dvs, cum ati reusit sa ii concesionati lui Brian Kamerzel libertatea de a va re-crea profilul, cum ati trecut peste pudoarea intrinseca autorului de jurnal intim care e nevoit sa il cedeze spre lectura unui director de film? Apoi, cand ati vazut pentru prima oara produsul finit, s-a intamplat cumva sa descoperiti interpetari noi date experientei dvs de camera de filmat? V-ati vazut cu alti ochii? Pe scurt, cum e sa fii un film? :)

In plus, o curiozitate personala: ce loc ocupa credinta in viata dumneavoastra?

Multumesc.
#8032 (raspuns la: #7985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
povestile de dragoste - de camyb1981 la: 02/08/2004 15:01:09
(la: Se cauta un scriitor! Gasitorului buna recompensa!)
camyb1981
Sigur ca se mai cauta povestile de dragoste, altfel de ce tinjim dupa ele toata viata, de ce toata lumea face teoria cuplului/comunicarii, de ce dam si primim lectii despre asta, de ce ne enerveaza atunci cind un film nu are poveste de dragoste cu happy end, chiar daca atunci cind o are ni se pare banala?Bineinteles ca se cauta, si m-as oferi sa ti-o scriu, dar las deschisa varianta "eventual cu talent";daca nu gasesti in timp util, sint aici...
filmele europene - de desdemona la: 19/10/2004 11:29:10
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
In general prefer filmele europene (nu neaparat cele franceze si mai ales nu toate, fiindca destule dintre acestea sunt absurde. Exista insa o parte din ele care sunt FOARTE BUNE. Si nu numai franceze: am vazut recent si cateva engleze, si unul german, si ocazional din fosta iugoslavie, toate acestea mi-au placut.
De asemenea, o parte din filmele americane sunt bune (daca au in spate o poveste buna, desi uneori chiar un film dupa o carte buna poate suferi mult daca scenariul filmului este prea adaptat dupa normele holywoodiene).
In concluzie, depinde ce iti trebuie. Daca vrei un film ca sa iti petreci seara si sa te duci voios la culcare, iei un film american (cu happy end), daca vrei un film sa te faca sa te gandesti mai adanc poti sa cauti ceva european. Exemple de filme europene ce mi-au placut: Amelie, Good Bye Lenin, Billy Elliott.

Desdemonita
Povestea lui Mos Craciun - de camyb1981 la: 26/11/2004 12:46:31
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Exista un film care mie imi place la nebunie, din pacate nu mai stiu cum se numeste, desi il urmaresc in fiecare an in preajma sarbatorilor… E povestea unui batrin care sustine cu vehementa ca e Mos Craciun si se comporta in consecinta; el este bineinteles considerat nebun si dat in judecata de inalta societate care nu vrea sa pemita copiilor sa-si materializeze visul intr-o poveste despre care li s-a indus din start ideea ca e falsa; pentru ei sint palpabile, credibile si demonstrabile doar numerele de cont, cifrele de afaceri etc.

Aici intervine un avocat minunat care le argumenteaza sus numitilor ca insasi societatea si Constitutia americana permit si chiar incurajeaza credinta in Dumnezeu, marcind, in mod paradoxal, bancnotele cu sintagma “In God we trust” (Credem/ne incredem in Dumnezeu), fara a avea, desigur, nici o dovada palpabila a existentei lui. Dar, ca si Mos Craciun, Dumnezeu este o teorie (sau, dupa propria vointa) o credinta care nu dauneaza prin sine, nici daca e respectata, nici daca e ignorata.

Daca totusi Dumnezeu exista, conform pariului lui Pascal si promisiunilor crestine avem foarte mult de cistigat prin credinta: liniste sufleteasca, mintuire etc.; in mod similar Mos Craciun, fie el si materializat intr-un batrinel simpatic care spune povesti copiilor nu face rau nimanui.

Cu scuzele de rigoare pentru enorma paranteza, as spune eu, de ce sa nu acordam fiecaruia libertatea sa creada in ceea ce alege el sa creada atita timp cit asta nu dauneaza celor din jur?

Personal nu cred in reincarnare, (desi mi-ar placea sa cred ca n-o sa mor si putrezesc pur si simplu), si nici macar nu sint o fire toleranta, dar sint de acord cu Samadhi ca astfel de teorii vin de la sine, nu ai argumente reale nici pro, nici contra. De aceea cred ca ar fi mai omeneste sa acordam fiecaruia dreptul la opinie; mi se pare ok sa contrazici pe cineva spunindu-i ca nu esti de acord cu acea parere, si argumentind sau nu, dupa caz, dar nu sugerind ca ii lipseste intelectul pentru ca are o asemenea opinie; cel putin in acest caz, pentru ca uneori si mie – mi vine sa-i string de git pe unii care sustin niste aberatii doar de dragul de a te scoate din sarite:)

Numai bine!
Film - episodul 5 - de George Nicolae la: 19/03/2005 20:06:00
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
O noua zi de filmare si cu ea o noua poveste la http://www.paginiweb.com/blog/?p=52 .
Hai sá spun si eu o poveste... - de Gabi M la: 25/04/2005 14:29:35
(la: Hartuirea sexuala - o problema simplificata de barbati!?)
Locul povestii mele este un oras mare si frumos din Romania. Personajul principal este patronul unei firme, detine peste 80, poate 90% din actiuni. Cásátorit, copii, bani multi de tot. Firma merge foarte bine, íncá de la ínfiintare, produse la export, locuri de munca poate 40-50, salarii decente la nivel "pot trái omeneste din el". Sora mea, cu diploma, angajatá cu concurs. Máritatá, un copil, multumitá de viata ei. Cotact cu seful cel mare, zilnic. Se cunosc deja de ani, poate trei-patru. Íntre timp tot doi metrii distantá.
Íntr-o joi i se pune sefului pata: o chemá pe sora mea ín birou, si-i spune: Am sampania ín masiná, unde mergem sá o bem? Sora mea: Stiti dom' director, eu femeie máritatá, sotul are grijá de mine, multumesc, nici sampania nu-mi place...
Vineri ne íntílnim, sotul ei, ea, noi, eu cu sotul, párintii, discutám problema pe toate fetele. Vai draga mea, poate ai ínteles gresit, sá astepti, sá vezi, etc...
Luni de dimineatá, o cheamá iar:
- Te-ai mai gíndit?
Sora mea:
- N-a fost la ce.
Seful:
- Preaviz douá sáptámíni, predai lucrárile la colega de birou.
Cum s-a terminat?!

Erau douá pe toatá ramura, cu efort, dar cea care rámínea eventual fácea fatá. Dupá o sáptámíná, colega de birou, ísi cere transferul, lásínd mascá pe patron. Sora mea este chematá din nou, i se spune cá poate sá rámíná, dacá preia toatá munca.
Urmeazá frecusuri, sicane, propuneri, timp de un an de zile. Ín acest timp, sora mea, lunar a dat concurs la tot felul de firme, ca sá poatá pleca. Probleme au fost numai financiare, fiindcá multá vreme nicáieri nu i-au putut oferi salariul pe care íl primea acolo. De un an de zile i-a reusit sá plece, toatá lumea e very happy, mai putin patronul, care a cam rámas fárá replicá. A spus el atunci cátre sora mea: "Ai sá vii plíngínd ínapoi!"...N-a fost sá fie cum ar fi vrut el...
...
Cred cá nimeni nu a generalizat, cá toti bárbatii ar fi la fel. Cred cá nu depinde de femeie dacá se íntímplá asa ceva, nu este vorba de a nu stii sá-ti impui respectul. Cred cá nu poate da un ráspuns corect la íntrebare acel sau acea cineva care nu a tráit oroarea acestor situatii, cínd esti ín dependentá de un loc de muncá, eventual ai si copil de crescut.
Dupá párerea mea nu se pot defel confunda cele douá cazuri, prima cínd vine un "santierist" si fluierá cínd treci pe língá el, asta eventual este situatia cínd poti sá-ti impui respectul, iar a doua este situatia, cínd un sef, un patron, indiferent dacá e bárbat sau femeie, te umileste si te hártuieste si te aduce ín situatii imposibile...
Nu pot decít sá vá spun párerea mea. Nu e o concluzie, nu e o generalizare. Bine-nteles povestea mea e ín trei(?) rínduri, dar a durat mult prea mult ca sá nu lase urme chiar si ín sufletul meu, care am fost doar spectator... Má bucur pentru fetele care scapá din asa íncercári. Cáci pot fi si care nu scapá, nu-i asa?..Dar despre ele nici filme nu se fac...
#45423 (raspuns la: #45281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce film vorbiti? - de donquijote la: 29/05/2005 17:06:39
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
in alta ordine de idei:
se pare ca multi au ramas cu mentalitatea de pe vremea regimului comunist, unde legile si pedepsele nu erau 'logice' (adica sa reflecte valoarea sociala a faptelor - pentru accidente involuntare de munca sau de circulatie, chiar cand nu era vorba de neglijenta ci numai de 'ceasul rau pisica neagra', pedepsele erau mult peste cea ce e acceptat in 'lumea libera' si fara legatura cu rolul educativ sa nu mai vorbesc de faptul ca se aplicau numai celor fara relatii) cetatenii dezvoltasera o virtute in a nu colabora cu autoritatile. (erau si la extrema cealata care colaborau prea mult, dar asta e alta poveste)

in filmul sovietic 'gara pentru doi' e o scena memorabila a lui nikita michalkov in care (in urma unei incaierari in piata) pronunta fraza istorica "cum sa parasc, doar militia e dusmanul nostru comun'.

cea ce era valabil atunci, si poate fi oarecum inteles in anumite limite, e intolerabil acum mai ales daca romanii vor sa construiasca o societate in care cetatenii sa vrea sa traiasca. cu atat mai mult e intolerabil in tarile in care legea e respectata.
Da am vazut filmul despre car - de Cassandra la: 08/08/2005 23:54:25
(la: Demnitatea vietii, demnitatea mortii)
Da am vazut filmul despre care vorbesti bazat pe istoria reala a familiei Odone. Se numea Lorenzo's oil. Lorenzo a implinit anul asta 27 de ani si este complet paralizat, nu vede, nu poate vorbi etc. In schimb Michaela, mama sa a murit acum 5 ani de cancer de plamini...ironia soartei. Istoria m-a impresionat si pe mine dar cel mai tare impresioneaza abnegatia parintilor si modul in care boala fiului le-a hipertrofiat spiritul lor investigator stiintific. Ei au gasit practic o metoda de a incetini efectele devastatoare ale bolii, desi in prezent se pare ca nu este atit de efectiva cum se credea initial. Dar este o poveste foarte diferita. Soarta lui Lorenzo a fost cea pe care au decis-o parintii sai, el a fost diagnosticat de adrenoleucodistrofie (ALD) cind era mic.

In privinta lui Ramon vad ca este greu ca cineva sa se puna in situatia pe care el a avut-o. Ce mi se pare incongruent este sa se spuna despre el ca era "limitat" cind de fapt era tot ce este mai opus limitarii. Cred ca avut o forta uriasa cu care a luptat ani si ani sa-si afirme punctul de vedere. Si ceva foarte important, a contat doar cu forta si energia sa pentru ca putere economica nu avea, spre deosebire de CR. Nimic nu a stat in calea vointei sale, el a fost singurul care si-a pus limita pe care a considerat-o de acord cu principiile sale.
#64234 (raspuns la: #64137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea lui MYMY... pacat sa se piarda...in TA6 - de Jimmy_Cecilia la: 03/11/2005 12:49:18
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
copie:

dragostea asta...
#83864, de mymy la Wed, 02/11/2005 - 14:10


Oare e dragoste???
Il intalnesti intr-un grup de prieteni comuni... schimbi nr de telefoane, te cauta a doua zi si abia asteptai sa te sune... raspunzi zambind si plina de speranta si/ti cere sa va intalniti. Fugi acasa, faci un dus, si arunci totul din dulap disperata ca nu gasesti nimic care sa se potriveasca ocaziei... de a fi cu el ... intr/un final alegi blugii pt ca sunt cei mai uzuali si pt ca nu vrei totusi sa iesi din context (cine stie cum e el imbracat? si parea genul de tip care poarta mai mult sport sau, ma rog, haine comode iar tu nu poti aparea asa ca o mimoza... impopotonata pana in gat cu zorzoane si haine de disco pe tine- adica vrei sa faci impresie, sa stea numai cu ochii pe tine, sa conversati toata noaptea si asa mai departe... sa va cunoasteti intr-un cuvant dar nu vrei sa fi cea care starneste susoteli cand intrii in local nici sa stea toti cu ochii pe tine sa te simti stanjenita pt ca fizicul iti da posibilitatea sa starnesti aceste mici susoteli si barfe insa ei nu stiu ce ascunde intelectul... asta e alta poveste... in fine) Te suna sa cobori... de emotii scapi telefonul din mana si te uiti in oglinda mustrandu/te „fata proasta esti... termina si revino/ti e doar un barbat ce dracu?!” offfffff si roseata din obraji nu vrea sa dispara iar tu trebuia sa fi de cateva minute bune jos pt ca te astepta insa e bine si asa... ca sa nu creada el ca dai buzna la intalnire ca erai nerabdatoare...
Cobori afisand cel mai frumos zambet de care esti in stare (de ce zic asta? pt ca durerea pe care o simteai in partea dorsala stanga iti facea ochii sa lacrimeze iar mana stanga pulsa si se umfla din ce in ce mai tare. „offfff scarile astea prea multe si prea dese iar tocurile nu sunt chiar specialitatea mea... incaltamintea comoda e atuul meu dar uite ca tocmai acum m/am gandit eu sa fac impresie si ce impresie... parul ravasit de la cadere, mana pulsand de durere, ochii inlacrimati, partea dorsala vatamata serios si grimasa asta de pe fata ce nu o pot ascunde”) Ajungi intr/un final in fata masinii zambind... si gemand infundat... nu a observat ufffff ce bine :) am scapat... asezarea pe scaun e o mica problema dar trecem peste asta...
Te priveste... iti zici „oare a observat ceva?”
Spune zambind... „unde mergem iubita?”
„ce bineeee deci nu a simtit nimic bun... sa vedem”
Alegeti un loc unde va place amandurora ... seara e minunata cu exceptia aparitiei prietenilor comuni de care vb mai devreme dar nu mai conteaza esti cu el :)
Offffffff barbatul asta ... il privesti insistent te simte si zambeste iti pare irezistibil si e mai mult de atat... ceva in privirea lui te atrage simti ca orice ar zice orice ti/ar cere nu ai putea spune „nu” e ca un magnet ceva de nedescris ceva ce te incita si vrei sa cunosti mai mult ce ascunde omul asta... se poate spune ca e „magie” sau „vraja privirii” sau cum s/o mai zice dar... ceilalti incep sa simta tensiunea din privirile ce se cauta, ce iscodesc, cauta dincolo de ceea ce vor sa ascunda ochii aia frumosi ai lui si zambetul strengaresc ce se iveste in coltul gurii minunate pe care abia astepti sa o saruti...
Momentul sarutului? DIVIN ca in filme, ca in carti... ti se inmoaie picioarele, ramai fara rasuflare, simti ca plutesti, nu auzi nimic in jurul tau simti rasuflarea lui calda pe obraz si toata fiinta ta se concentreaza la buzele ce dezmiarda buzele tale si nimic nu mai conteaza... concluzie finala? - asteptarea a meritat :)
Nu stii cum nici in ce moment s/a intamplat dar erai la el in pat si mainile lui erau parca peste tot si senzatia de vis ... erai cea mai fericita il simteai al tau si asta iti dadea incredere in tine si te facea sa te simti cea mai minunata femeie cea mai iubita cea mai dorita cea mai cea...
In fiecare seara de atunci astepti cu nerabdare telefonul lui si nici el nu se lasa asteptat prea mult :) de fiecare data aceleasi emotii insa ai scapat de cazaturile pe scari si de vanatai... totul dureaza de o luna si ceva si e la fel ca la inceput...
Intreb si eu acum... e dragoste sau poate o foarte mare dorinta de a/l simtii al meu de a face dragoste cu el? Sau doar imi place cum ma face sa ma simt si nu numai in pat?
Atatea intrebari la care nu gasesc raspuns de mai bine de o luna... imi place insa asa cum e acum si nu incerc sa schimb nimic desi ar cam fi ceva de schimbat pe ici pe colo dar sunt genul de persoana care merge inainte fie ce/o fi ... si daca e sa sufar mai tarziu asta este... dar daca totul va fi asa cum mi/am dorit din totdeauna? si daca el e barbatul pe care il cautam/asteptam?
#84244 (raspuns la: #84241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste despre prietenie - de Shtevia la: 21/11/2005 11:45:08
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Eram si sunt o fire prietenoasa…pot comunica orice cu oricine, oricand. E drept, cei mai buni prieteni mi-au fost mereu barbatii, dar am avut si am si multe prietene. Cateva foarte apropiate, chiar si dupa ani de zile.
Cea mai buna prietena mi-a murit la putin timp dupa ce am terminat liceul. Ne stiam de copii. Nu spuneam niciodata ca suntem prietene, fiindca ziceam ca cineva daca te raneste si cu o vorba vreodata, nu iti mai e prieten cu adevarat. Ca sa nu ni se intample, ziceam ca suntem doar colege de banca.
Am avut prietene si in facultate. Am ramas in continuare la fel, desi de unele ma despart mari si tari.
Dar, acum ceva timp, mi s-a “intamplat” ca una dintre cele mai bune prietene – sa se fi rupt de mine, vorbindu-ma urat, barfindu-ma si fiindca eram si oarecum colege de catva timp, toate lucrurile s-au rasfrant neplacut asupra mea. Culmea e ca nu mi-a spus nimic in fata niciodata. Ne intalnisem intr-o zi ca de obicei, apoi o sunasem, mi-a zis ca e ocupata - vroia sa plece catva timp din tara. Apoi, mi-a trimis un mail urat, rau, ranchiunos, meschin si imi cerea sa nu ii raspund vreodata la el si ea de atunci incolo nu ma mai cunoaste…Nu l-am inteles, la fel cum nu am inteles-o nici pe ea, care ii spunea fiecarei persoane care ma stia alta versiune a povestii “despartirii” noastre – nici una reala. Nu am suferit decat din cauza faptului ca nu am inteles si nu inteleg nici acum (iaca 2 ani jumatate) ce s-a intamplat. Ma gandesc ca nu am stiut eu citi in sufletul ei, ca am ranit-o fara sa vreau. Dar eu nu i-am facut rau, dimpotriva i-am stat mereu alaturi in problemele ei, imi schimbam programul dupa ea, ca sa mergem la film, ori aiurea prin magazine si niciodata nu am vorbit rau despre ea, ba nici macar nu am gandit…Are o fire mai ciudata si putina lume o place si erau multi cei care veneau sa imi spuna rau de ea, dar le ziceam ca e prietena mea si sa nu mai spuna nimic. De fapt, nu prea mai are acum nici o prietena; dintr-un motiv anume, si-a rupt toate relatiile cu prietenele vechi, la vreo doi-trei ani dupa divort. Poate ca doreste sa fie singura, nu stiu…Oricum, i-am respectat hotararea. Si daca maine va veni sa reia legatura, niciodata nu o sa ii amintesc de toata "povestea" asta fara noima, pentru mine.

E foarte greu sa intelegi oamenii in adancul lor, mai ales daca iti spun ceva si gandesc altceva. De asta ziceam si in conferinta cu “misterul” ca daca nu spui sincer ce crezi, simti, nu poti comunica real cu nimeni.
Mama m-a invatat de mica sa iau oamenii asa cum sunt si sa nu cer de la ei mai mult decat dau. Iar eu sa fac tot ceea ce pot pentru altii, cand pot, cand nu…sa merg mai departe, ca sigur cineva are nevoie de mine, de un sprijin, un zambet, o incurajare, o mana intinsa…si asta incerc sa fac mereu…

Cred ca prietenia este ceva ce nu incape in definitii, nu poate fi limitata la un concept, o notiune vaga. E o traire, o implinire si tine de suflet. Ca tot ceea ce tine de suflet, nu prea incape in cuvinte.
dintre zeci de filme - de anna maria la: 20/02/2006 20:21:30
(la: Cele mai bune filme)
acum îmi vin în minte: "Podurile din Madison County", o poveste de dragoste frumoasă, "American Beauty", "Pe aripile vântului" şi lista ar putea continua ... sunt atâtea filme în care regăsesc imagini sau culori ce mă bântuie ...
"Nu sunt ce par a fi -/ Nu sunt/ Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!..."
Filme bune - de Dora_10 la: 01/03/2006 16:27:12
(la: Cele mai bune filme)
"My fair lady" e un film care nu se va demoda vreodată.Cred nici un remake de-al lui n-ar putea să-l egaleze.Iar în cazul său stilul acela "teatral" din filmele mai vechi nu deranjează deloc!Meritul principal îl au actorii;va mai trece multă vreme până să se mai nască nişte actori ca Rex Harrison şi Audrey Hepburn.DVD-ul cu acest film e primul pe care mi l-am cumpărat,şi chiar dacă exista pe atunci dc++ ul,cred că tot dădeam banii.

Mai târziu am primit cadou "Nurse Betty".E un film cu următorul mesaj(poate alţii l-au înţeles altfel, dar eu aşa l-am "citit"):"O femeie trebuie să fie pe picioarele ei,şi să ştie exact ce vrea de la viaţă,căci cu bărbaţii,...nu se ştie:oricând ei ar putea-sau chiar ar merita- să aibă soarta soţului lui Betty."

Nu-i frumos să povesteşti filmele, dar eu tot vă spun ce s-a ales de soţul lui Betty(Renee Zellweger):A fost scalpat de Chris Rock.
#108776 (raspuns la: #108714) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ala da film! - de LaPlusJolie la: 21/07/2006 19:42:37
(la: filme care v-au facut sa plangetzi)
RSI, subscriu. A Beautiful Mind a luat si Globul de Aur in anul ala...o poveste de dragoste, in cele din urma, frumos pusa pe pelicula.
Singura legatura cu Gladiatorul e evident Russel Crowe.

Filme la care am plans? Nu imi amintesc...dar ma impresioneaza (aproape de) fiecare data Almodovar si Kusturica. Si Kubrick. Titluri...Mala Educacion, Todo sobre mi madre; Black cat white cat, Underground; Full Metal Jacket, etc, etc, etc.
Din seria filmelor cu tigani, incercati Tony Gadliff, cu trilogia Les Princes-Latcho Drom-Gadjo Dilo.
Râsu'-plânsu' :-)

I've always wanted to be someone. Now I've realized I should have been more specific.
#134413 (raspuns la: #78598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tare povestea..Chiar mi-a smuls o lacrima.. - de sarsilovici la: 17/09/2006 16:13:08
(la: de Catalunya)
Mie mi-a parut poveste tare 'misto' si a creeat o imagine a locului lor, cu mozaicul lor si cu fetele alea de toate nuantele...
Mike...? E...? E genul de vanzator de vise....!
Acolo cei ca el, cel care au macar decenta de a intelege ca dincolo de miscarile ezitante de stain esti in cautarea unei modalitati de visare de distractie....Da e greu printre ei ...
ASA cred eu nu am fost..Eu imi asum doar injuriile la comentariul meu si Ai scris o poveste tare frumusica....Zic eu frumusica da e ceva de capteaza atentia....
Da si noi din Romania care nu am fost acolo, am pierdut asa de mult?
Ca nu gasesti hasis la colt de strada asta e rau?
Nu..Zic eu...
Ca sa fi singur acolo si in plus sa fi parasit e groaznic..Probabil te face fiara..Te face sa urasti omul sa cauti un Mike , sa-i oferi de o tigara si apoi sa treci faci bani....
Da ura...Romancele pot fi doar curve? Cine a zis asta e de impuscat!
Da sa fi acolo si sa nu ai pe nimeni si nici sa nu sti bine limba ...
Da e greu...Da nu imposibil...
Da si Mike asta avea asa pipe si erau asa misto....?
Da imi dau seama si am apreciat nota povestirii si e buna macar de cel putin un episod de film...
Nu o tiganie de sunt astea pe la noi..Nu de ceva care sa ne bage si pe noi 'in mizeria lor' si dupa care sa ne inalte cum a facut si Mike...
Noi suntem asa de leprosi...?
Daca nu ne calcau pe noi hoardele ,la cine se opreau...
Guiny e tare povestea ta..E mult peste posibilitatile mele de a-i face o critica...
Poate doar e o simpla poveste a unei fete lasate singure acolo departe si ea gaseste un detinator de aparente doftorii pentru necaz...
Te fac sa uiti..Din ce ai zis si el a uitat la un moment dat...Cu toata afacerea...
Si a ajuns mare...pentru ca si-a revenit....
Guiny eu recunosc ca nu am fost dincolo...
Din auzite si din citite mi-am permis sa comentez partial....
Daca ai trait o drama de asta tu nu cauti aici o alinare...
Ti-a venit sa o scri la un moment dat sau poate nici nu e povestea ta...
Totusi e o poveste E trista dar tristetea asta cu iubirea e si la noi...
Eu m-am nascut roman si din cat am trait si am vazut romancele sunt si fete destepte....
Ca e necazul...? Probabil dar gunoiul lor poate e mai mare da ei nu-l arata...
Il filmeaza la noi...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...