comentarii

o povestire proverbul haina face pe om


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
fat-frumos - de om la: 05/05/2007 23:17:49
(la: spune-mi o poveste...)
Dupa cate vad eu, fetii-astia frumosi sunt in copilaria voastra, cand deveniti si voi domnisoare si va pupati pe la colturi...feti--frumosi se transforma in ...ZMEI :)))
Hai sa va spun 2 povesti: una despre tatal de baiat si alta despre cum vede un baiat pe "fat-ul frumos" al prietenei lui;))
i) TATA DE BAIAT: La noi in familie tata era seful galeriei mistocarilor, iar mama era in ... minoritate de 3:1.
Pe vremea cand incepusem sa mai stiu ca viata nu este numai fotbal si leapsea pe ouate cu baietii;))...mai imi scapa cate o fapta "vitejeasca" (deh, eram incepator si nu stiam proverbul mutului). La care mama imi spunea:
-vai mama, nu este frumos. Este fata!
Tata raspundea:
-tocmai lui te-ai gasit sa-i spui. Parca el nu stie!
Mama spunea zambind (mama de baiat, ce sa-i faci ;)):
-numai la prostii il inveti pe copilul asta!
Tata raspunea:
-Asta copil? Asta este drac, nu copil:))

ii) Poveste cu zmei:
Viata de cartier: fete, pupaturi, caterinca, vrajeli intr-o seara (era cam tarziu ;) de vara. Cand vrajeam si eu mai bine, ma trezesc cu un ZOMBI care-mi sare in carca si incepe sa ma blagosloveasca, sa ma treaca Dunarea, sa ma bage la canalizare si compania de submarie din Marea Neagra, sa ma arunce la originile mele daco-romane, etc. Zombiul era tatal obiectului vrajilor mele (adica fiica'sa). Ce ma enerva mai tare era ca aschiutza se dadea la mine ca sa ma trozneasca. Si pe cuvant ca era un tzumburush de om. Eram intr-o mare dilema:
-era gata-gata sa ma "impiedic" si sa-i trag o lobata ca sa-l frang pe aschiuta (mic si slab, dar avea o gura si niste ochelari ca telescoapele). Dar imi era ca ma frange fatuca apoi si eu nu-mi terminasem...vrajile cu ea :((
-daca bateam in retragere, eram ciuca mistoului celor din cartier. Acestia radeau cu gura pana la urechi (intuind dilema mea) si culmea ca-l mai si incurajau pe Buratino ca sa ma casapeasca.
Am rezolvat problema intr-un mod diplomatic. Am aruncat o privire plina de reprosuri fatucai care si-a luat acasa fat-ul frumos (care se cam bagase orbeste...dar deh, ce nu face un tata de fata pt ea ;)). Si-a dat si ea seama ca al el fat-frumos se transformase in ZMEU :)))))))

#193920 (raspuns la: #193704) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om, - de Calypso la: 11/06/2007 09:15:59 Modificat la: 11/06/2007 13:23:16
(la: Concret.... ce faceti?)
"Faci sapun de casa? Iti prepari singura cremele?

Chapeau :))"

om, daca as putea, as face si sapun; pt moment nu pot, dar ma gandesc din ce in ce mai serios la asta :)

-acum singura marca de sapun pe care-l utilizez e le "Le savon d’Alep" (diferite sorturi cu 75% Olive, 20% laurier sau 95 % huile d'olive); ce am mai utilizat e sapunul Lipikar marca "La Roche Posay", un "savon sans savon" ce se gaseste doar in farmacii/parafarmacii

-dupa cum am mai spus in masina de spalat pun "noix de lavage", nu detergent;

- in loc de creme utilizez uleiuri (numai Biologice!), in loc de antiperspirnte si chestii de genul asta utilizez la "pierre d'alaun" sau imi fabric singura dupa diferite retete( de ex. uleiuri esentiale+apa+ alcool); utlilizez si parfumuri din comert (de ex, acum am "Noa"-Cacharel) dar nu in cantitate mare si le dau direct pe haine, niciodata pe piele si niciodata "eau de parfum" ci numai "eau de toilette" ;



#204930 (raspuns la: #204909) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
3. tratat de lene p.1 - de Cri Cri la: 03/07/2007 23:11:43 Modificat la: 03/07/2007 23:19:14
(la: Poezie)
Contrar a ce-ar putea spune cineva mult mai înţelept, recunoscând, nevoiţi bineînţeles, că înţelepciunea e ceva subiectiv, deşi un general acceptat, recte obiectiv în cazul de faţă, e format, inevitabil, dintr-o sumă de subiectivităţi, ceva mai multe, ce-i drept decât alte nu mai puţin subiectivităţi, cineva mult mai înţelept, ziceam, ar putea spune că lenea e de multe feluri, însă în principiu, de aceeaşi natură. Că lenea cea mai şi mai ar fi aceea în care instinctele de supravieţuire şi perpetuare a speciei, instinctele în general, reflexele în special, nu mai sunt funcţionale, asta au spus până şi cei care nu la categoria “înţelepţi” au fost încadraţi, deşi nici n-a demonstrat cineva vreodată că n-ar fi fost. Dacă ar fi să ne gândim doar la Ion Creangă cu a sa “Povestea unui om leneş”, ori Anton Pann, care, înaintea primului (şi asta nu-i neapărat o dovadă a zicalei “cei din urmă vor fi cei dintâi”; poate fi luată doar drept o întâmplare sau drept ceea ce este, ordinea în care mi i-am amintit) scria, nu doar celebrele sale culegeri de proverbe bilingve “turceşte cu româneşte”, ci şi, în seria “Povestea vorbii”, “Despre leneşi”, povestea ţiganului care a angajat zapciul să-l bată ca să-şi construiască un bordei ca şi pe aceea a celor mai leneşi oameni din împărăţie cărora “Şi când le dă de mâncare o mănâncă răsturnaţi/ L-e lene gura să-şi caşce, parcă-s nişte leşinaţi” şi cărora li s-a dat foc în cele din urmă, vedem că al lui Creangă personaj s-a lăsat spânzurat, ai lui Pann au ars benevol. Ce-i drept, între toţi aceşti împăcaţi cu ei înşişi unul a fost să moară nedumerit, fiindcă, din câte cunoaştem azi, la întrebarea: “Nu ţ-e lene să vorbeşti?”, pusă celui care le striga: “Ieşiţi oameni buni, că ardeţi în foc!” nu a răspuns încă nimeni şi n-ar fi de nici un folos să răspundem noi acum, nu fiindcă ne-ar putea fi lene, ceea ce subiectul in dezbatere ar putea lesne da de înţeles printr-o simplă alunecare necontrolată a gândirii, cât fiindcă răspunsul bănuim a nu mai prezenta interes. Desigur, dacă morţii şi-ar dori răspunsuri la oarece întrebări, ar exista şi o modalitate de a le pune. Iată acum o dilemă care, de această dată, e pentru noi fără ieşire: un mort recunoscut în viaţă ca leneş e diferit de unul care a fost harnic? Cunoscând acestea, am putea şti cel puţin că răspunsul nostru la întrebarea aceea este aşteptat şi acum, însă mortului i-ar fi oricum prea lene să repete întrebarea. Evident, ne vom lămuri cu acestea când înşine vom fi în situaţia respectivă, cu alte cuvinte vom fi murit.
Revenind la subiectul de care de fapt nu ne-am îndepărtat prea mult, doar am pus la punct unele lucruri, lăsând şi înţelepţii să despice firul în patru cu toate că această cifră nu-i decât o prejudecată, lenea grosso-modo e de două feluri: lenea noastră şi lenea restului lumii.

Citeste o poveste... - de sarsilovici la: 06/07/2007 20:23:30
(la: NU TE VOI UITA NICIODATA)
A fost candva in padure o poiana. O poienita de ceia cu iarba verde de un verde tare, crud, cu floricele multe si cu sonor de pasarele diin copacii ce stateau straja poienii. O mama iepure isi avea barlogul in poiana. Avea vreo 4 pui si deacum erau maricei si se jucau si tavaleau iarba in poiana si sezbenguiau sub obladuirea ochilor mamei lor. Intr-una din zile un pui sa-l botez C de la codita, a alergat asa de tare incat a scapat de urmarirea fratilor si ochii mamei si a ajuns intr-o zona a poienitei in care un fluturas -a iesit in cale. S-a oprit si a admirat plutirea lina a micului fluturas. A vazut cat de lin zboara peste firele de iarba si cum nici o adiere de vant nu era isi facea de cap si piruete si de tot genul si parca scria pe el ,Superior,.
Intra in vorba cu fluturasul. Mama mi-a spus ca sunt in siguranta in poiana ca omul rau e in padure dar in poiana nu intra ca e lumina. E frica de lumina . Fluturasul i-aconfirmat spusele despre omul rau. Dar cum ei se vorbeau ca niste vechi prieteni o pala de vant inalta fluturasul in vazduh iar C ridicat pe labutele din spate ramase cu ochii laminunea de zbura.

Nu e trist finalul. E doar o sugestie de a continua visul.
Viata de zi cu zi nu ca in vis. Probabil nu va fi niciodata dar obositi gasim un petec de pamant sa ne asezam si sa visam.
Visele is tare bune si stii ce mai dau.Sti, dau vise ciudate. Nu uita sa visezi si viata ta va fi cat va fi un zbor de fluture lin. Poti sa iti imaginezi olfactiv, sonor, vizual ce simte un fluture usurel
Nu uita marsav sunt eu, esti suntem toti..
Povestile de viata buna is cu multe compromisuri.. Cred ca sincer tre sa fii cu visele tale... Viseaza si lupta sa traiesti ulterior cu lumea gri pentru ca apoi sa poti visa din nou...
Sunt cuvinte in vant poate dar le-am spus pentru ca eu visez zilnic in mod sporadic la o floricica draga care poate doar in vis o pot intalni.
Il rog pe Prietenul meu sa nu-mi i-a visele...
#213009 (raspuns la: #213000) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga om - de zaraza la: 10/07/2007 22:50:05 Modificat la: 10/07/2007 22:53:07
(la: Despre virtual, minciuna si imagini contrafacute pe net)
parerea mea despre tine e excesiv de proasta. te-am tot urmarit inca de pe vremea certurilor cu belle, cu cassandra, a inscenarilor cu gabitzu contra lui abc, acum a aparut limpede pe tapet. povestea cu alex andra a fost cireasa de pe tort... nu stiu care-ti sunt motivele, dar cred sincer ca un om normal nu se comporta asa. ma uimeste cat de orbi sunt unii, caci desi faci totul la vedere, inca mai gasesti adepti si admiratori, pe care in cele din urma ii distrugi din motive care tin de paranoia. despre asta era discutia cu cri cri.

cum iti ziceam, sunt cu ochiu' pe tine!

zaraza
#214480 (raspuns la: #214476) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Se pare ca e inghesuiala mare la " subiectul" acesta - de Giordano Bruno la: 13/08/2007 12:40:11
(la: Demitizare, decojire sau dezbaterea poeziei)
Hai sa va zic si parerea mea, cum privesc eu aceasta poezie.

Pe lângă plopii = ambianta naturala de aici si urmatorul vers "Adesea am trecut;"
fără soţ... = ea a ramas pe dinafara
Mă cunoşteau vecinii toţi - = daca batea drumul des, este normal sa-l fi cunoscut vecinii ( adaug eu, il cunosteau si caini ce fugareau pisicile, il cunosteau si portile oamenilor.)
"Tu nu m-ai cunoscut." = Nu m-ai iubit

La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des; = chiar daca nu intram la tine, instinctiv imi intorceam privirea spre geamul tau.
O lume toată-nţelegea - = Lumea vedea in el potentialul existent
Tu nu m-ai înţeles. = Logic. Ai vazut doar aparentele

De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns; = O zi, daca as fi constientizat ca ma iubesti m-as fi multumit.

O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor. = Amici este privit din perspectiva intregului ce completeaza iubirea ( asa se procedeaza intr-o dragoste mare . suntem amici suntem amanti, suntem prieteni)

Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins; = Aproximativ acelasi lucru legat de iubire. Daca ma iubeai erai o Veronica Micle pe viitor.

Ai fi trăit în veci de veci
Şi rânduri de vieţi,
Cu ale tale braţe reci
Înmărmureai măreţ, = Isi continua ideea, iar bratele reci inseamna ca ar fi avut funeraliile pompoase, din moment ce ea era muza poetului.

Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi. = Iar isi continua ideea din strofa precedenta si este posibil sa se fi gandit la Ileana Cosanseana sau mai stiu eu ce personaje din povesti . Relevanta mai, hai sa-i zicem elevata ar avea Afrodita.

Căci te iubeam cu ochi păgâni
Şi plini de suferinţi,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinţii din părinţi. = Caci te doream cu fiecare parte a fiintei mele si sufeream. Ultimile doua versuri =Trasaturi ereditare.

Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeţe capul tău
Se-ntoarce în zadar, = Azi mi-a trecut dragostea si dorintele arzatoare pe care le aveam, iar tu ma privesti posibil cu admiratie dar este fara rost din moment ce mi-a trecut dragostea.

Căci azi le semeni tuturor
La umblet şi la port,
Şi te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort. = Azi esti o femeie oarecare si te privesc indiferent . :) acuma-i acuma !!! C-un rece ochi de mort.= ce inseamna dom`le ???? hmmm chiar nu stiu!. Doar mortul, n-are simturi si eu! pt ca iubirea mea este atat de vasta incat mintea unora nu poate percepe. Iubirea mea este : respect, dorinta, admiratie, sacrificiu etc etc.

Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt = Trebuia sa ma iubesti. Trebuia sa dai dovada de om vertical, om cu viziuni, om ce priveste in perspectiva. Trebuia sa dai curs iubirii mele NECONDITIONATE. Nu sa te plafonezi in aparent sau in banalul mercantil.

Şi noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ.

Sa areti lumii intregi ca: Un poet pe care la dat Dumnezeu pe pamant imbracat in hainele subtiri ale absolutului este un om zgribulit de frigul Dragostei. Trebuia sa ma invaluiesti in dragostea ta calduroasa.Dar n-ai facut-o !
Si astfel s-a nascut aceasta poezie. Nu s-a nascut din repros, nu s-a nascut din lentilele unui tocilar si nici la comanda n-a fost scrisa . Este o bucata de constiinta lasata mostenire nu numai poporului Roman ci omului in general.
si toate astea pe un fond NECONDITIONAT!!!.
Nu zic toate acestea facand un rezumat al analizarii operelor traducatorilor eminescieni pt ca nu m-am documentat. Habar n-am ce zic ei. Spun toate astea din experienta de viata, din ce am trait. Poate mai decojim ceva pe viitor.
POVESTEA CREIONULUI - de cosmacpan la: 29/10/2007 12:03:16
(la: de unul singur........)
de Paulo Coelho

Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine? Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele pe care le scriu este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el când vei fi mare. Copilul privi intrigat creionul, fiindca nu văzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut până acum!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion pe care, dacă reuşeşti să le desluşeşti, iar apoi să le aplici la viaţa ta, vei fi întotdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.
Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această Mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce întotdeauna conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar în cele din urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce e greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, însă ceea ce este neapărat nevoie este să ne menţinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important nici lemnul din care este făcut, nici forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, şi tu, îngrijeşte-te de ceea ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme; astfel, trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.
Imtelege omule ! - de litiaza la: 04/11/2007 08:51:34
(la: Spre ce directie se indreapta tzara ?)
Fractură şi continuitate

Societatea în care trăim astăzi este o societate capitalistă, întemeiată pe exploatarea muncitorului. Să luptăm împotriva ei? Se ştie întrebarea formulată de H. Marcuse în următorii termeni: „De ce să ne eliberăm de această societate de vreme ce, după toate aparenţele, ea este capabilă — chiar dacă abia într-un viitor îndepărtat — să învingă sărăcia într-o măsură mai mare decât oricând înainte, să micşoreze caznele muncii şi timpul de muncă şi să ridice standardul de viaţă?” (Herbert Marcuse, Scrieri filozofice, ed. de N. Tertulian, Bucureşti, Ed. Politică, 1977, p. 436). Întrebare perfect legitimă. La urma urmei, se poate şi aşa. Personal, aparţin celor care cred că un sistem, întemeiat pe inechitate, trebuie lichidat.Dar, m-am îndepărtat de la cartea lui Vasile Ernu.Confruntat cu realitatea postcomunistă, autorul descoperă că în socialism existau, totuşi, aspecte şi momente, care, raportate la situaţiile de acum — dar, de multe ori, şi fără acestă alăturare —, apar într-o lumină favorabilă. Născut în URSS este o mică enciclopedie a vieţii cotidiene sovietice, din care nu au lipsit şi părţile plăcute. Unele au fost creaţii ale regimului, precum, de exemplu, taberele de pionieri; altele şi le-au creat „oamenii sovietici”, în cadrul instituit de regim, ca, de pildă, petrecerea câmpenească, după demonstraţia de 1 Mai şi, în sfârşit, printr-o ciudată dialectică a transformării unui fenomen în contrariul său, situaţii, în principiu, negative, dar metamorfozate în prilej de amuzament: statul la coadă şi discuţiile de acolo.Vasile Ernu povesteşte cu duioşie şi ironie micile plăceri ale omului sovietic. Încearcă, uneori, şi un regret faţă de dispariţia lor. Trebuie să fii, însă, cu totul lipsit de umor, ca să iei ad litteram rândurile pe care le reproducem, mai jos, şi să nu vezi ironia din ele: „Păcat că aceşti capitalişti au reuşit să producă atâtea mărfuri încât să depăşească capacitatea noastră de a construi cozi. Producţia de mărfuri a bătut producţia de cozi şi ne-a transformat din proletari cu o conştiinţă superioară, în nişte amărâţi de consumatori. Dictatura mărfii a fost mai tare decât dictatura cozii. Şi «societatea civilă» sovietică s-a retras să privească o pauză publicitară” (p. 203).Cred că unii critici ai lui Vasile Ernu nu l-au iertat pentru că nu se închină la „viţelul de aur” al capitalismului. Şi nu numai că nu se închină, dar dezvăluie elemente de continuitate între socialism şi capitalism şi ipocriziile celui din urmă (fără să le oculteze pe cele ale primului). Iată un admirabil pasaj despre „politrucii” zilelor noastre, pe care îi întâlnim la televiziune şi în paginile ziarelor şi revistelor de azi: „De la PR-işti la specialişti în marketing şi publicitate, de la mass–media la image–makeri, de la specialişti în strategii politice şi până la cei în «societăţi deschise», politrucii împânzesc tot spaţiul sistemului actual. Evident, sunt îmbrăcaţi mai bine, poartă haine de marcă, au o limbă de lemn ceva mai subtilă şi mai diversifictă, lucrează cu tehnici de manipulare mai sofisticate, dar servesc la fel de bine noii stăpâni şi contribuie la sterilizarea gândirii poate mai eficient. Ceea ce reuşesc cu adevărat aceşti noi politruci e să creeze o aparenţă a normalităţii, a libertăţii şi a fericirii” (p. 190). N-am citit, până acum, o mai fidelă descriere a stolului de analişti, ziarişti, reprezentanţi ai pretinsei „societăţi civile” — atât de disciplinată şi aliniată — care ne sufocă, în fiecare zi, cu vorbăria sau grafomania lor, bine plătiţi nu numai pe loc, dar şi cu burse, stagii de „documentare”, invitaţii la colocvii şi congrese etc.Să lupţi împotriva acestei societăţi, a oamenilor produşi de ea, e foarte, foarte greu. Marcuse are dreptate: societatea abundenţei naşte „o fiinţă abrutizată, schilodită, frustrată, care îşi apără cu înverşunare propria robie” (op. cit., p. 437). Românii, mai mult ca alţii, îşi apară acum noua robie.

#251810 (raspuns la: #248349) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Omul trebuie să-şi aleagă şi nu să-şi accepte destinul."... - de Lady Allia la: 22/11/2007 14:38:25 Modificat la: 22/11/2007 14:38:41
(la: Cinci degete)
1.De ce nu faci asta?
Pentru ca nu simt sa fac "asta", iar daca sufletul meu nu da unda verde...prefer sa fac altceva cu adevarat bun si din suflet pana atunci.

2.Esti multumit de ceea ce faci?
Da, pentru ca intotdeauna mi-am ales drumul in asa fel incat sa nu-mi pot reprosa decat mie. Atata vreme cat ceea ce fac ma caracterizeaza si nu ma schimba in altcineva, atata vreme cat ceea ce fac vine din interior asemeni unei miresme de cafea care ma face sa zambesc, sa adulmec adanc si sa zambesc gandind: "mai vreau"...da, iubesc ceea ce fac.

3.Incepe sa faci ce-ti place, restul iti va fi revelat.
Da - stiu asta :).

4.Da, noi toti avem o misiune de indeplinit.
Sa fiu in fiecare zi un om mai bun decat in ziua care a trecut.
Sa fiu sotie si mama adevarata pentru dragii mei - sa fiu asemeni unui far care sa stie sa ramana pentru clipe grele si de cumpana chiar si cand eu nu e sa le fiu fizic aproape.
Sa daruiesc din suflet si neconditionat si sa ma bucur cand primesc inapoi.

5.Dragostea nu e o obisnuinta, un angajament sau o datorie - dragostea este.
"În dragoste nimeni nu poate leza pe nimeni, fiecare este răspunzător pentru ceea ce simte şi nu putem da vina pe altul pentru asta. Nimeni nu pierde pe nimeni pentru că nimeni nu posedă pe nimeni.
...
Dragostea nu este în celălalt, este în noi înşine; noi o trezim. Dar pentru trezirea asta avem nevoie de altul. Universul are sens doar când avem cu cine să ne împărtăşim emoţiile. - Paulo Coelho - Unsprezece minute"

...................

"Daca ma intrebi rezumatul "Jocului cu margele de sticla" o sa-ti pot povesti ca inca mai simt miros de pergament ingalbenit la umbra de maestru ce asteapta cresterea si inflorirea margaretelor."

astept doar sa numar petalele in miresme de pergament ingalbenit...si sper doar sa nu uiti vreodata "cum miroase desertul, ce miros au curmalii sau cate arome poarta vantul ce trage a furtuna."... - poate ai sa ne inveti si pe noi secretul parfumului care nu se poate uita...cand cineva pleaca...

"Daca de multe ori inteleg gresit un lucru se datoreaza poate si faptului ca puntea mea se pierde in ceata ce urca din abisurile visarii."

visarea este tabloul cel mai frumos al interiorului nostru. ea ne descrie clar ce fel de persoane suntem sau ce vrem sa devenim - ma indoiesc ca ar fi ceva gresit sa paseasca cineva in urma ta pe punte - ceea ce pare a ticai mereu a eroare e frumusetea sufletului tau "nu e corect sa fie atat de frumos" :).

"asprimea si zeflemeaua care se cern printre vorbe inseamna "fuga de realitate" caci din dorinta de a nu ranii, fandez, iti pun lama floretei cat mai aproape de nas si apoi ma las descoperit, las garda jos."

in varful floretei tale mereu se afla cate o floare gingasa de iasomie - asta deoarece cuvintele tale sunt intelepte si calde...departe de a stii rani...sunt doar pansament pentru suflet...

"Multumesc pentru ca existati "

:)...nu, eu iti multumesc pentru ca existi atat de frumos, iar eu pot astfel exista cu o atingere de suflet mai frumoasa decat pana acum...

eonii prietene...sunt intorsi, deoarece nici o mie de eoni de asteptare nu par a fi atat de multi cand astepti un prieten!


om, la femme... - de Intruder la: 19/12/2007 20:05:19
(la: Un Mos Craciun si Doua Bile Roz )
om: am avut un frate geaman, mai mic decat mine cu vreo 20 de minute...a trait doar 2 ore, cred ca ii luasem tot aerul si ce mai era prin placenta aia.
eu am avut 3 kg si ceva, el...sub 1 kg.
nu mai tin minte ce faceam in viata intrauterina dar stiu ca povestea frumos.
mi-a zis sa traiesc si pentru el...

la femme...as vrea sa spun ca stiu si altceva dar nu pot sa mint oamenii cu nerusinare, chiar asa! :)))
#266985 (raspuns la: #266979) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Italia la: 22/12/2007 10:47:42
(la: Doamna Sofica)
Nu am tratat niciodata un om ca pe marfa.Tu te ai asezat in magazin!Reciteste ce mi ai scris!
Suntem oameni,da,si tot ce i omenesc nu ne e strain,dar sa nu uitam ca suntem si parti din divinitate!
Pentru mine lieratura si scriitorii adevarati fac parte din divin.Din miracol.De aceea mi e greu sa vad alaturi vulgaritate si rautati gratuite-or fi omenesti dar nu au ce cauta in cultura!
Este foarte mult loc de mai bine iar eu nu am facut decat o invitatie catre acolo.In primul rand mie insami.
De ce cuiva care vorbeste despre BINE i se arata usa iar celor ce spun mereu ca hainele imparatului sunt frumoase(vezi povestea)li se multumeste pentru plecaciuni si sarutari de maini(e posibil ca,in timp,cineva sa te muste discret in timp ce te saruta)?
#267689 (raspuns la: #267680) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Om - de munteanu rodica la: 10/01/2008 16:01:43
(la: durerea unei mame)
Pentru ca tot discutam sa o facem in continuare, deschis si fara insinuari.
Asta daca te simti in stare.Te ocolesc de citava vreme (ieri abea dupa ce am postat am vazut ca era confa ta.)
Nu esti pentru mine atit de important incit sa mai dau atentie acceselor tale de grandomanie.Cind am spus acuma citeva luni, ca m-am bucurat pentru tine, era sincer, iar adresa ta de net o aveam de la tine in urma unui scurt schimb de urari si colinde acuma trei ani parca (sau doi).A fost alegerea ta sa terfelesti un gind, fara nici o intentie iar cei care ma au in msg stiu ca nu bombardez cu mesaje sau scrisori pentru simplul fapt ca nu-mi place.
Nu inteleg de ce de cite ori ai ocazia simti nevoia de a-ti arata desconsiderarea fata de mine.Consideri ca ceilalti cafegii nu sunt in stare sa
discearna si sa-si aleaga singuri atitudinea fata de mine, caci nu sunt de ieri pe cafenea.In 19 fac trei ani parca.Iar eu la fel aleg cu cine vreau sa vorbesc.
Acuma referitor la Ramona nu trebuie sa-ti dau explicatii, insa o voi face cu toate ca nu sunt convinsa ca vei intelege.
Singurul lucru care ma intereseaza este ca femeile in astfel de situatii sa aiba o atititudine prin care sa arate ca ar intelege se intimpla si ca pot fi ajutate.Sunt multe organizatii , dar esential este ca sa se inteleaga ca in general adevarul iese la suprafata dupa ce asculti toate partile implicate.Si pentru ca
ne straduim citiva prieteni de aici si din alta parte sa punem pe picioare asa ceva mi-am spus ca macar cu un sfat sa ajut si apoi mai vedem.Asa ceva nu poti face dupa ureche nici ascultind si crezind din start povesti şi cel mai bun lucru este cel de a-l face pe cel in cauza sa-si sustina singur spusele.Restul este istorie.
Si asa s-a intimplat.
Nu meriti explicatia asa cum nu meriti nici atentia.Un om care la niste aprecieri simple si sincere, a stiut sa raspunda in modul in care ai facut-o, din parte mea spun ca poti fi buricul pamintului tot nu ma vei mai impresiona.Dar de permis nu-ti voi mai permite sa ataci.
#273412 (raspuns la: #273392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
omului - de irma la: 05/02/2008 08:02:53
(la: Despre dragoste, cu alte cuvinte)
ce tre' sa faca omul ca sa te surprinda?! :)

verde pt realitatea visului!

chiar ma intrebam ieri daca n-ar fi trebuit sa postez povestirea impartita in doua: una cu visul si alta cu finalul :))
#282360 (raspuns la: #282256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de A_Carmen la: 11/02/2008 06:46:27 - de om la: 11/02/2008 16:07:19 Modificat la: 11/02/2008 16:08:41
(la: dialoguri = deschideri!)
dacă ar putea fiecare să exemplifice/explice afirmaţiile pe care le face pe acest sit, ar fi minunat. cu alte cuvinte, eşti un om deosebit. = nu as comenta ca deosebit pt ca are bivalente si provoaca ambiguitati :))
As extrapola aceste exemplificari directe la proverbul: pt unii muma, pt altii ciuma :))
#284634 (raspuns la: #284442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de anitzasmile la: 18/02/2008 18:49:02
(la: nu sunt yoghina,dar totusi ce stiti despre yoga?)
singurul pct comun cu povestea italiei este personajul yoghin si atat.eu nu am stat atatia ani cu el,nu am facut copii si ,mai ales,nu am lasat sa fie violent.urasc violenta de orice natura si lupt cat pot cu ea...

dupa cum spunea si giocondel,multi oameni sunt abuzati emotional,cu toate ca nu mai sunt sigura ca despre asta a fost vorba...daca multi sufera acelasi tratament,cum ai vrea ca povestile sa nu semene intre ele?

ai dreptate,nu stiu mai nimic despre yoga.toate incercarile mele de a afla mai multe chiar de la el au esuat.spunea mereu ca nu sunt pregatita sa stiu.apoi alta sursa a fost netul,dar acesta are povesti minunate despre yoga,nimic concret.mai mult decat atat nu am avut energia necesara pt.a cauta.sunt si alte lucruri importante in viata mea.

daca nu conta altceva decat wow,nu crezi ca in ziua de azi eram cu el,nu cu voi ,intr-o cafenea care bag de seama ca aduna si tot felul de ciudati,nu numai oameni care au ceva de spus?

ti se pare cumva ca am lansat cuiva o invitatie la sex?ma scuzi,nu stiam ca adulmeci virtual mirosul de feromoni...

om,nu am nimic cu tine insa esti agresiv.dintre toti cei care au participat cumva la acest subiect,tu dai dovada de agresivitate si ma intreb ce am facut sa justifice asta?nu am facut nimic.din politete incerc sa-ti raspund si sa te rog :renunta.

eu inchei acest subiect aici.voi stationa in cafeneaua voastra cand timpul imi va permite si voi avea ceva de spus...cine are ochi sa citeasca...
#286557 (raspuns la: #286516) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povesti cu cimitire si baieti...:) - de monte_oro la: 12/03/2008 15:17:03 Modificat la: 12/03/2008 15:18:59
(la: Te-ai dat vreodata prin cimitir?)
Oho...sunt in tolba ceva fapte de "cruci"...Mai intai, baiet fiind, cutreieram un cimitir al eroilor dinspre iesirea din oras...Mancam zarzari, caise si nu mai stiu ce...impreuna cu alti viteji-colegi de joaca..Paznicul, om galgaind de multe primavaeri si ierni, se tot chinuia sa ne prinda urechile, dar nu reusea...Intr-o zi i-a venit geniala idee:"Mah...a tunat el...mah, prostovanilor, pai stiti voi de unde se hranesc copacii astia? Aaaa??...(cu diacritice)...". In ciuda varstelor de manji am realizat..."oroarea"...si n-am mai calcat prin copacii cimitirului. Mai tarziu, cand am crescut flacaiandru, faceam puiutzi de chefuri intr-un cimitir mai central...printre morminte...cu un casetofon cu baterii si hard rock...cautand si oase potrivite de la cine stie ce deshumari...sa le luam...(:... Era moda Kiss, Alice Cooper, dar si Metropolul sau Rosu si Negru faceau show-uri incendiare, deghizati in schelete fosforescente (deh, da, da...Rosu si Negru..care live..pe vremea aia..era o trupa senzationala...dar cine isi mai aminteste de imensul chitarist Perin Boian, de exemplu...?..deh...) Intr-o astfel de escapada, am fost nevoiti sa escaladam "din mers" gardurile cimitirului urmariti de paznicii care strigau "neprincipial": "Hotzzziiii!!! Prindeti-i!!! Profanatorii!!!"...Apoi, spre finalul liceului, plonjand in plin romantism si existentialism...imi luam cartile de filosofie si citeam intr-un fel de luminis al aceluiasi cimitir - paznicii nu m-au recunoscut niciodata..:))) - dotat cu doua sau trei banci, niciodata ocupate si strajuit de brazi inalti si nascatori de umbra verde... Abia apoi au urmat povestile cu cimitire...unde am plans...ducand, din cand in cand... cate o cruce...
Doctor Jekyll & Mr Hyde... - de cosmacpan la: 22/03/2008 10:44:45
(la: Dusmanii)
"D'ale cyberspatiului patimi" caci de la prima muscatura a lui big apple pana la Golgota trecand pe sub arca si printre valurile hamesite ale marii rosii numai de patima putem vorbi...

Intreb (doar atat):
"Nu spera si nu ai teama;
Te întreaba si socoate
Ce e rau si ce e bine;"

-oare ce declanseaza acest patos "incomensurabil" in niste nick-uri anonime?
O haina poate sa fie anonima? nici cand sta pe umeras in dressing nu e anonima, darmite can se preumbla pe umerele noastre...

-oare cum iti stabilesti dusmanul?
"- Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!"
sau:
"Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,
Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;"

-oare DE CE si CINE tine/mentine dusmania?
"de ce tu ma dusmanesti
si nu vreai sa ma iubesti?"

"că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit."
"Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi; de cele ce ziceţi în inimile voastre, întru aşternuturile voastre, vă căiţi."

-oare se vrea provocare/intaratare? Daca da, pt cine si de ce?
intarata-i drace spune omul simplu asa ca ce sa mai zic? a hai era si asta "daca-si baga dracu coada..." da bun, da cine dracu-i dracu asta? ei? aceasta-i intrebarea...

da daca nu ar fi nici ca s-ar povesti...

DUSMANCELE

Las' ochii, mamă, las' sã plânga!
Tu-n leagăn tot cu mâna stângă
Mi-ai dat sã sug, de-acea sunt
Nătângă!
Dar n-am pus doară jurământ,
Sã merg neplânsă în mormânt!

Nu plâng ca mi-e de Leana teamă,
De ciuda plâng eu numai, mamă.
Cuvintele ei nu le ieu
In samă,
Dar mi-e ruşine şi mi-e greu,
Că scoală satu-n capul meu.

Ea duce sfat din casă-n casă,
Ca n-am broboadă de mătasă,
N-am sort cu flori - şi dacă n-am
Ce-i pasă?
N-am mers sã-i cer, aveam-n-aveam,
Si n-o sã-mi meargã neam de neam.

Stă-n drum de vorba cu vecine
Si bate-n pumni: - "Sã mor îmi vine,
Auzi tu! Sã se prindă ea
Cu mine!
Sti ieri la moară ce spunea?
Că-s proastă foc şi gură-rea!

Si-auzi! Ii umblă-n cap, tu soră,
S-ajunga ea Lucsandrei noră!
O, meargã-i numele! N-o vezi
La horă?
Ce sort! Nu-ti vine nici sã crezi,
Fă cruce, fã, sã nu-l visezi.

Nu l-aş purta nici de poruncă!
Ce poarta ea, alt om aruncă
C-un rând de haine-o văd mergând
La muncă,
La joc şi hori acelaşi rând,
Il poarta-ntr-una, şi de când!

Lucsandra-i doară preuteasă,
Ea-şi cată nora mai aleasă,
S-o ducă-n bunuri şi-n duium
Acasă.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,
Sã-si stringă nora de pe drum.

Sã-şi ieie nora pe-o Satană?
Ca e saracă şi golană,
De ce nu vine ca sã-i dau
Pomană?
Nu-i casa lor în care stau
Si-n casă nici cenusa n-au!"

Auzi tu. mamă, câte-mi spune?
Si-aleargă-n sat sã mai adune
Si câte porecliri pe-ascuns
Imi pune.
De-aş sta sã-i dau şi eu răspuns,
La câte legi am fi ajuns!

Ea-mi sare-n drum, ca doară-doară
M-apuc sã-i spun o vorbă-n poară,
Si daca tac, îi vin călduri
Sã moară.
Sã vezi tu, mamă, -njurături!
Ca ea cu mã-sa-s zece guri.

Cu gura mãsa bate-o gloată,
Si-i de otravă Leana toată -
Mi-ar pune capul sub picior,
Sã poată.
Dar lor pe plac eu n-am sã mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.

De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singură-mi ţes tortul
Si umblu şi eu cum socot
Că-i portul.
De n-am mătăsuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rãu de tot.

Mã prind cu ea? Cel-sfânt s-o bată
Dar cum mã prind? Ea e bogată,
Ce haine mi-am fãcut ca ea
Vr’o dată?
La joc mã poţi oricând vedea
Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dânsa glume?
O fac de râs şi-i scot eu nume?
Ori ies, gătita-n ciuda ei,
In lume?
Ii ştiu eu focul - ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?

Dar ce? Il ţiu legat de mine?
Il trag de mânecă? Ba bine!
El vine-aşa, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot uşa sã i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum sã-i spui?

Sunt eu la urmă vinovată,
Că Leana umblă ca turbată
Sã-l vadă-n casa lor intrând
Odată?
Si dacă lui nu-i dă prin gând,
Ea blestemă de nu-şi dă rând!

Dar poate da ea bobi cu sita!
O fierbe ciuda pe urâta,
Că-s mai frumoasă decât ea,
Si-atâta!
Sã aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Că boii-s buni, bine-i bogată,
Dar dacă pui flăcăii odată
S-aleaga dinşii cum socot
O fată:
Bogata-s pupă boii-n bot,
Imbătrânind cu boi cu tot!
partea a IIIa - de cosmacpan la: 14/04/2008 07:29:57
(la: Leandru)
Într-o zi, pe când se preumblau ei prin grădină, Împăratul îndepărtă ceilalţi curteni şi îl întrebă pe Leandru, căci aşa îi vom spune de acum, dacă n-ar vrea să-l ajute. Acesta privi mirat la împărat neînţelegând ce vrea să zică. Atunci împăratul îi povesti cum auzise de la un bătrân pribeag despre Ziurel de Ziua, fata cea frumoasa a Prierului, care locuia în palatul de cleştar şi ar fi vrut ca Leandru să meargă în numele său şi s-o ceară de soţie pentru el. Leandru nu ştiu ce să zică, dar ceru răgaz de-o zi ca să se gândească. Ieşi Leandru din palat şi merse la grajduri, acolo unde era calul său, încălecă şi plecă în galop, dorind să rămână singur cu gândurile lui. Inima îi dădea ghes să plece după fata Prierului, dar gândurile nu-i dădeau pace. Ştia că nu va fi o călătorie şi o misie tocmai uşoară, dar tocmai asta îi stârnea dorul de ducă. “Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri” îşi spuse şi găsi de cuviinţă să se întoarcă la palat. Intră şi merse la Împărat spunându-i că va face acest drum căci ştie, că cine îşi încredinţează lucrările în mâna lui Dumnezeu aceluia sigur îi vor izbuti planurile. Îi mai spuse că într-o săptămână vrea să plece şi îl roagă să-i pregătească cele de drum şi cele de trebuinţă pentru când va ajunge la Prier să-i ceară fata. În acest timp, toată ziua stătea la grajd pregătindu-şi calul şi armele sau în capelă rugându-se Domnului să nu-şi întoarcă faţa de la el, să-i îndrume paşii: “o Doamne, tu ai învăţat leul şi şoimul cum să vâneze şi să le fie bine cu ajutorul dinţilor şi al ciocului. Învaţă-mă cum să vânez cu cuvintele ca să nu-mi fac duşmani şi să-mi fie cu izbandă în toată intreprinderea mea”.
După ce luă de la Verde Împărat carte şi daruri pentru Prier şi fata lui, Ziurel de Ziuă, îşi luă ziua bună şi plecă fără a şti încotro s-o apuce. Ei dar iată că plecă Leandru al nostru şi merse şi merse până ajunse la horatul zmeilor. Acum toată împărăţia lor era pustie şi peste tot erau stârvuri şi leşuri ciugulite de corbi lacomi, sau sfârtecate de tot felul de dihănii. Deodată în marginea drumului zări un pui de solomâzdră ce se chinuia să scape de urmărirea unui corb nesăţios. Dar oricât se străduia să se pitească, petele galbene o dădeau de gol şi ciocul corbului o ajungea din urmă. I se făcu milă de mica făptură şi alungă pasărea luand-o în ocrotirea sa. Abia când ajunse într-un loc mai ferit ăi fără zburătoare, îi dădu drumul în iarbă şi puiul dispăru printre frunzele de brusture, nu înainte de a-i lăsa un mic solzişor galben în palma.
Merse Leandru ce merse, zi de vară până-n seară şi din seara-n ziua iară şi de ce mergea lumea se schimba, până şi iarba şi pomii şi pământul toate erau altfel de parcă s-ar fi întors iarna aşa arătau toate. Întâi pomii îmbobociţi şi apoi golaşi şi fără nici un boboc ca în plină iarnă, iar iarba se ghemuise pentru ca până la urmă să se ascundă cu totul sub pământ la căldură, căci peste pământul pustiit se aşternea o pătură subţire de zăpadă pufoasă. Dar iată că în zarea-ndepărtată în aburi înveşmântată era cetatea Prierului şi Palatul său de Cleştar care sclipea în razele soarelui ca un giuvaier. În apropierea palatului era un crâng şi ajuns acolo, Leandru opri, îşi primeni hainele de drum, îşi îngriji înfăţişarea pentru a nu se arăta în faţa Prierului ca un nimeni. Ajunse apoi la poarta palatului şi bătu cu stăruinţă chiar dacă se lăsa înserarea. Nu trecu mult şi la poarta palatului îşi facu apariţia însuşi stăpânul, Prier. Înfăţişarea acestuia ar fi îndepărtat orice fată căci ochii lui erau roşii ca focul şi se ascundeau sub perdeaua deasă a sprincenelor. Urechile erau prelungi şi rotunde ca ale leilor iar gura ascundea dinţi uriaşi ca ai mistreţului, dar Leandru al nostru îşi ţinu firea şi ceru găzduire spunând că avea poruncă şi carte împărătească. Prier îl pofti să intre şi după ce îl conduse şi-i arătă camera de găzduire îi spuse că-l aşteaptă la masă pentru a ospăta şi a discuta. După ce se aranjă, luă cartea şi darurile de la Verde Împărat şi coborâ în camera de ospeţie. Focul ardea vesel şi era destul de plăcut în încăpere iar la masă nu erau decat Prier şi fata lui, Ziurel de Ziuă. Leandru se înfăţişă după cuviinţă, făcu o plecăciune în faţa fetei şi aşteptă să fie poftit. Prier îl pofti să ia loc şi abia atunci îndrăzni Leandru să-i înmâneze cartea şi darurile aduse. Ziurel de Ziuă tăcea şi nu spunea nimic dar cu ochii pe ascuns, tot la Leandru al nostru pentru care prinsese drag chiar de când îl văzuse. Şi cu toate că era fată, lui Leandru nu putea să nu-i placă boiul şi alcătuirea gingaşă a fetei. Prier citi cartea de la împărat şi întrebă de ce nu venise chiar acesta să-i ceară fata de soţie.
Leandru găsi cuvinte de laudă pentru prietenul şi stăpânul său şi spuse că treburi mult prea grele îl împiedicase pe acesta să vie şi ceru iertare în numele lui.
partea a IXa - de cosmacpan la: 15/04/2008 07:23:02
(la: Leandru)
Poate că aceea era trecerea spre lumea de dincolo îşi zise. Lăsă calul să-şi poarte singur de grijă şi după ce făcu trei mătănii şi spuse câteva rugăciuni de încurajare şi întărire, pătrunse în întunecimea aceea. Nu făcu el nici suta de paşi şi simţi că-I vine cineva în întâmpinare. Îşi pregăti paloşul şi aşteptă să vadă ce este, iar când simţi făptură în faţa lui ridică paloşul să lovească.
-Cum se face că ai ajuns şi prin aceste părţi voinice? auzi dar de văzut nu vedea nimic.
-Numai nevoile îl împing pe om la drumuri lungi şi la încercări pe măsură. Dar cu cine vorbesc? Căci paloşul nu ştie dacă-mi eşti prieten sau duşman?
-Cine altul voinice decât puiul de zmeu căruia i-ai dăruit viaţa când cu războiul cela cumplit. Poate că acum voi putea să-ţi întorc binele făcut, cu toate că în acel război au fost omorâţi toţi cei din neamul meu.
-Ştii bine că dacă nu erau păcatele mari şi voinţa celui de sus nu s-ar fi prăpădit toată seminţia voastră.
-Atâta timp cât stăm de vorbă înseamnă că Celui de Sus I s-a făcut milă şi a dorit să mai rămână şi cineva din seminţia mea pe acest pământ. De când ne-ai scapat, pe mine şi pe aceea care îmi va fi soaţă, ne adăpostim aici şi facem ce putem pentru un loc de hodină şi ceva mâncare, căci nu mai avem curajul de a ieşi în lumea voastră. Dar cu ce treburi pe-aci prin Casa Morţilor?
Leandru îi povesti despre porunca prinţesei şi despre dorinţa lui de a o îndeplini. Zmeul îi spuse că aceasta nu poate fi dorinţa unei prinţese, a unei femei, ci numai a unuia care vrea să-l prăpădească şi să scape de el. Îi spuse să aştepte afară că îi va aduce el calul negru şi turbat, de trei ori înaripat care nu sufera suflet de om viu. După aceea scoase o punguţă cu un praf fermecat şi îi mai spuse că pentru a-l putea stăpâni trebuia să-i sufle pe nări din acel praf şi atunci calul îl va şti de stăpân. Plecă zmeul iar Leandru se apropie de ieşire căci nu putea suferi întunericul acela gros şi umed ca însăşi moartea. Nu trecu mult şi iată că apăru din întumecine zmeul care se chinuia să tragă de căpăstru o întunecime de cal mândru şi fioros totodată cu trei părechi de aripi ce cuprindeau toată încăperea aceea. Când se apropiară destul, Leandru scoase din praful cela fermecat şi îl suflă în nările Întunecatului care pe loc se cuminţi şi se potoli devenind ca mielul. Atunci Leandru îl luă de căpăstru şi îi mulţumi din suflet zmeului pentru binele făcut după care îşi luă ziua bună şi plecă spre palat.
Dar dacă la dus era cătrănit şi nici nu vedea pe unde merge, acum de drag mergea căci avea lângă el cel mai frumos cal de pe lume şi ştia că acum putea să plece în sfârşit acasă la părinţii lui. La un popas îşi lăsă calul să pască şi încălecă pe Întunecatul dorindu-şi să zboare ca vântul şi ca gândul străbătând pământul, să zboare ca păsările răscolind cerurile. Nu-şi termină bine gândul că odată se ridică Întunecatu până în tăria cerurilor şi de acolo încă odată până la calea stelelor şi de acolo coborâ ca o săgeată şi înconjurând pământul coborâ chiar în locul de unde plecase.
-Mulţumit stăpâne?
-Dacă ştii să citeşti şi gândurile chiar că eşti cel mai priceput şi fermecat cal pe ce l-am văzut. Dar din păcate nu-mi este dat mie să am un astfel de cal, căci eu doar te duc în dar Împăratului Verde şi miresei lui, Ziurel de Ziuă.
-Nedesluşite sunt căile Domnului voinice. Spune-mi rogu-te dragă ţi-i fata?
-Ce gânduri sunt astea, căluţul meu? Am un legământ şi am să mi-l ţin, chiar dacă s-ar surpa pământul şi m-ar înghiţi cu tot cu gândurile mele necurate.
-O stăpânul meu. Cine a adunat vântul în căuşul pumnilor lui? Cine a strâns toate apele în haina lui? Poate cineva să ia foc în sân fără să i se aprindă hainele? Din toată neştiinţa mea, toate acestea nu le poate face decât cel nebun sau cel ce iubeşte cu înfocare. Şi mai ştiu că, mai bine o mustrare pe faţă decât o prietenie ascunsă. Poate că ar trebui să-ţi deschizi inima şi să mărturiseşti totul.
-Niciodată. Niciodată. Mai bine mor decât să fac o astfel de ruşine numelui tatălui. Nu pot să vin ca un fur pe ascuns, să junghii inima care m-a iubit şi să străpung mâna întinsă. Dar ajunge cu vorba. Să mergem dar ca să ajungem la timp.
om - de M a o la: 04/05/2008 10:34:09
(la: Marketingul a schimbat lumea)
Păi ce nu ţi se pare serios? A fost primul om în spaţiu. Sau pentru a fi validat ar fi trebuit să se şi întoarcă?, Nu-i poveste, ruşii au recunoscut. Chestia-i că nici măcar nu a intrat în istoria cosmonauticii. La fel ca Apollonius. Tot marketing se cheamă. Şi Apollo 13 a fost un eşec dar oamenii de la bord au rămas tot eroi...
#307691 (raspuns la: #307345) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: