comentarii

o povestire proverbul haina face pe om


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
poveste cu fluturi - de proletaru la: 13/05/2008 21:31:15
(la: Ora de compunere (7) - ''Calatorie fantastica spre pomul laudat'')
Cerul ruginiu ne loveste crestetele hade reflectand o lumina aramie peste zdrentele noastre cenusii. Doar praf si deznadejde, cat vezi cu ochii. Chiar si visele refuza sa se mai strecoare in mintile noastre chinuite. E greu de imaginat ca am fost candva civilizati, ca existau candva fluturi si cer senin. Pe un monitor, intr-o vitrina cu gratii, fata plata si inexpresiva a unui crainic citeste din memoria umanitatii: in anul 2004 a fost impuscat ultimul urs in Germania; se implinesc 50 de ani de cand a fost rapus ultimul vultur in muntii Tatra.
Stiu ca nu mai exista niciun copac pentru ca nu mai exista nicio padure. Sunt amintiri frumoase.
Crainicul transpira pe monitor. I se vad picaturile de sudoare alunecandu-i pe tample. Tresar! Imi amintesc de Goya. Am uitat sa ii duc apa. Ii promisesem ca ii fac rost de un pic de apa. Goya e un batran ciudat din mahala. Ne-am imprietenit cand i-am povestit ca am o frunza de castan intr-un ierbar vechi. Pentru mine era doar o frunza. El a intinerit brusc cu 10 ani cand a vazut-o. Ciudat om, Goya! Mi-a promis ca imi arata ceva grozav daca il ajut sa faca rost de putina apa. Trebuie sa fie apa de izvor. Cel mai apropiat e la doua zile de mers pe jos. I-am facut hatarul. Pe altcineva nu mai are. E batran si bolnav. Poate ii mai alina durerile. Speranta oricum nu mai are nimeni.
Mai am doua strazi si ajung la Goya. Am apa ascunsa intre zdrente, intr-o butelcuta ponosita cu capac ruginit.
Ajung la gard. Imi face semn sa intru.
- Ai gasit apa?
- Da, e aici. I-am dat butelcuta.
O ia si dispare dupa o prelata cenusie. Se intoarce si imi face semn sa il urmez. Ma duc fara tragere de inima. Mi-e scarba de locurile astea prafuite si intunecate. Goya se uita in spatele meu precaut. Cine putea sa fie in spatele meu? Ma uit si eu. Nu e nimeni. Totusi, Goya se uita atent cu ochii mari si curiosi. Inca mai are viata in privire. O simt. Se intoarce si descopera un fel de hardau mare din care scoate un cos impletit de nuiele. Ridica capacul, apoi scoate butelcuta. Desface dopul si toarna apa in cos. Ma incrunt. Mi-au trebuit trei zile sa aduc apa aia si el o varsa pur si simplu. Pune mana pe umarul meu si ma aduce mai aproape sa vad cosul. Privesc inauntru. Mi se taie respiratia. In cosul de nuiele, un castan mic de juma’ de metru. Imi dau lacrimile. Da, a meritat sa merg trei zile. Goya zambeste:
- Castanul asta o sa-ti tina umbra intr-o zi! spuse el fericit. Cred ca e singurul copac care a mai ramas.
- Auzisem demult ca ar fi cineva care ar fi avut un copac ascuns – i-am spus soptit.
- Nu, acesta nu e un copac. E cerul senin si fluturii tremurand intre ramuri. Probabil e ultimul.
Goya a ridicat privirea la cer. Nori maronii alerga in fata privirii lui senine.
Am luat butelcuta si i-am pus dopul. Ma pregatesc sa plec inapoi, dupa apa.
Ma uit in zare, spre stancile goale. Acolo va trebui sa ajung. Inchid ochii si vad cerul senin. Simt vibratia fluturilor.
Nu mai sunt un copil.
Om - de monte_oro la: 24/07/2008 15:49:09
(la: Cafeneaua - o scoala ?)
Dupa cum vezi...o noua stea se va fi nascut...un ars pe rug...dar nu ca Nessus...inveninat de haina-i... ci de propriile limite... Intrusul e alta poveste...:)El nu face discipoli... pentru ca el insusi se va fi cautand, inca... dezarticulat interior...
Povestea celui ce nu s-a-mpacat cu lumea - de cosmacpan la: 07/09/2008 20:22:24
(la: de unul singur........)

“Pe cei în prezenta carora ne-am desertat strafundurile tulburi ale subconstientului, ne-am dat arama pe fata si poalele peste cap, ne-am facut de basm, de ocara si de minune îi urâm. Nu lor ne-am aratat cu înfatisarea noastra cea mai murdara si mai ticaloasa? Nu-i nevoie de prea rafinata psihologie pentru a întelege ca de mult mai multa rusine si ciuda avem parte cât priveste pe cei carora le-am gresit noi decât în privinta celor care ne-au gresit noua, care s-au compromis ei în prezenta noastra.”
Plecand de la vestita poveste cu “regele e gol” ajungem la acest trist adevar enuntat mai sus: ii uram pe toti cei in ochii carora ne-am oglindit goliciunea. Doamne, inlatura de la mine taina pacatului nespovedit si arde toate temerile greselilor, aducandu-ma in genunchi in fata lor pentru a cere iertarea pacatelor. Doamne, cum poate spune cineva ca nu te iubeste, ca nu te cunoaste, ca nu te stie? Ca sa te iubeasca cineva trebuie sa te aiba, ca sa te cunoasca trebuie sa te intalneasca si ca sa te stie trebuie sa vrea sa auda. Cum poti iubi ceva ce nu ai? Poate un orb iubi culorile asfintitului? Poate un surd sa iubeasca trilul privighetorii? Poate un mort sa iubeasca tumultul si fierbinteala sangelui? Daca nu stii ce cauti nu vei sti nici unde sa-l gasesti. Caci poti pleca in fiecare dimineata de acasa dar daca nu stii ce vrei, ce cauti nu vei sti nici unde sa cauti. Lasă-mă Doamne sa caut si Te voi gasi, Lasă-mă sa aud si Te voi sti, Lasă-mă sa Te am si Te voi iubi. Lasă-mă sa-I iert pe cei care mi-au gresit, pe cei carora le-am gresit pe mine insumi si astfel voi capata si iertarea ta care-I mai presus de toate si astfel inchide cercul ingaduintei si al iubirii.


sunt ca puiul ce asteapta, ciocanind in coji de oua.


“mi-am irosit viaţa.” Cat de departe de adevarul inimii poate fi aceasta fraza. Numai un om rau poate spune acest lucru. Daca reusesti sa aduci un zambet pe chipul macinat de indoiala, daca inima ta a reusit sa incalzeasca o inima uscata, daca visul tau a pus aripi unui trup ingenunchiat atunci nu poti spune ca ai trait degeaba, ca ti-ai irosit viata.
“Frica de a face greşeli este poarta care ne închide înăuntrul castelului mediocrităţii. Dacă sîntem în stare să depăşim acea frică, am făcut deja un pas important înspre libertatea noastră.”
*** - de maan la: 27/09/2008 19:30:24
(la: Ultimul Interviu)
Din când în când, Ştefan Iordache zâmbea ca un prinţ sau făcea un giumbuşluc. Ca un bufon. Şi tensiunile se scurgeau, ca prin minune, prin lemnul crăpat al scenei. Emil Boroghină era ca un arc, atent la toţi şi la toate, era ca un cocoş ţanţoş şi îmi spunea "va fi un spectacol mare!”. Ilie Gheorghe avea ochii dilataţi ca să absoarbă, sănătos, şansa lui de a fi acolo, atunci. Mirela Cioabă şi Valer Dellakeza îmi păreau că plutesc. Tudor Gheorghe îşi răsucea, mucalit, mustăţile. Le-am rămas în preajmă. Şi mă uluiam de dezlănţuirea lui Ştefan Iordache pe scenă. Era posedat de arta lui, de acest personaj, de teatru, de ce îi spunea Purcărete, în şoaptă. Trecea de la o stare la alta într-o secundă, îşi schimba măştile atât de iute, că nu îi făceam faţă. Mergea cu paşi mari şi îi aducea pe toţi actorii la o stare de demenţă. Parcă nimeni nu era om, fiinţă. Îmi amintesc cum îmi spuneau că au continuu o stare de rău fizic, de descompunere, dureri, stare de vomă. Ilie Gheorghe freca grâu încolţit cu miere şi îi dădea, cu un gest sacru, să mănânce hrana pământului darnic. Într-o seară, l-am auzit murmurând "să-mi cânţi cobzar bătrân ceva, să-mi cânţi ce-oi ştii mai bine, că bani ţi-oi da, şi vin ţi-oi da, şi haina de pe mine...”. Fumul ţigării îl învăluia. Melancoliile îl duceau departe. Cuvintele erau mângâiate, accentele mutate, oftatatul, la locul lui. Parcă era o rugăciune. O confesiune. Vocea interioară a unui actor uriaş, nărăvaş, nesupus şi înspăimântător de timid. Mă întreb şi acum, de unde atâta forţă ca să-l joace, aşa cum l-a jucat, pe Titus Andronicus? Era peste tot pe scenă, vocea lui tuna, şoapta ţi se urca în gât, în creier şi fugea în suflet, ochii creşteau nefiresc în faţa ochilor mei, gura se deforma ca însuşi personajul şi părea că înghite fărădelegea, păcatul, iubirea, crima, vinovăţiile toate, pământul. Cât de tare l-au preţuit actorii. Şi nu doar cei de acolo...rarisim... Am fost prin 97 la Stockholm cu "Titus”. I-am urmărit şirul de superstiţii, ritualul de dinainte de spectacol. Seara, la teatru, a venit Radu Penciulescu. Am privit acea reprezentaţie prin starea lui Penciu. Nu mişca, nu respira, se cutremura, se bucura, lăsa lacrimile să curgă. Spre sfârşit, când cruzimea şi durerea deveneau insuportabile, ne-am luat de mână. Mâinile lui la fel de frumoase ca cele ale lui Ştefan Iordache. La urmă, mi-a spus, la ureche, atât: "incredibil...”.

Incredibil cum se juca în pielea Generalului Cearnota din "Fuga” Cătălinei Buzoianu de la Teatrul de Comedie... Spiritul ludic îl conducea pe acest personaj pişicher care cânta, dansa, ciupea femeile, care pierdea tot şi puţin îi păsa, care învârtea viaţa în cei mai aiuriţi paşi de dans, fără menajamente, care se lăsa ispitit de toate poftele, ignorând deşertăciunile. Cum s-a jucat în "Barrymore”, asumându-şi tot, tot, tot.


Mă gândesc acum la Silviu Purcărete. La Lia Manţoc care i-a făcut costumul îndrăzneţ din "Să îmbrăcăm pe cei goi”, cu memorabilul fular azvârlit neglijent, la felul în care se uluia ea de desenul unui corp care vorbea, zvâcnea, se mula după o intenţie sau alta, ţâşnea ca să-şi urmărească vocea. La Lucian Pintilie şi la afurisitul Mitică de mahala din "De ce trag clopotele, Mitică?”. La Helmut Sturmer care povesteşte la infinit despre Hamlet-ul făcut cu Dinu Cernescu. La George Banu, cel care i-a făcut cunoştinţă cu Mihaela Toniţa, femeia lui frumoasă, care l-a însoţit o viaţă. Şi la bine, şi la greu. La Sanda Manu. La Toca. La Horia Lovinescu care s-a îngrijit de începutul drumului. La Matei Călinescu, care i-a fost naş de cununie. La cei cu care a lucrat. Sau nu. La locurile pe unde a jucat. La felul seducţiei lui. La ţăranii de la Gruiu. La prietenii lui. La chefuri. La pasiunea cu care a făcut tot. La poveştile din el, la poveştile personajelor lui, la lacrima pe care am văzut-o în ochii lui la unul dintre dialogurile noastre. La necuprinsul şoaptelor. Mâinile lui mângâiau lumea şi îmblânzeau revoltele. Vocea lui scula morţii din morminte. Un artist uriaş care nu a stat în lanţurile nici unui şablon. Un artist uriaş care şi-a savurat libertatea interioară şi poezia fiecărui rol. Şi care a luat-o, mereu, de la capăt. Şi care s-a minunat de miracolul vieţii pe acest pământ. Un om care a ştiut ce este smerenia. Şi sfinţenia meseriei. Şi simplitatea, şi credinţa. Un artist uriaş care vorbea şi atunci când tăcea, care simţea vraja cuvântului şi vulnerabilitatea liniştii. Un artist care s-a frământat pentru ca miracolul să se întâmple. Un artist pe care teatrul se sprijină întru istorie.

Mă bântuie tristeţea. Şi nu pot să plâng. Împietriţi, urmărim cum, de data asta, Maestrul zboară deasupra oraşului. Ceva din irepetabilul frumuseţii pleacă împreună cu el. In-cre-di-bil...

Marina Constantinescu

Articol preluat din România literară
#345641 (raspuns la: #345640) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de Lady Allia la: 10/11/2008 01:30:10
(la: poezie (se dedica alex_andrei))
"da' eu le am cu povestile" - care povesti om? te dadeai derect la fusta mea de chinez batran!!!!!!! :))))))

"TU prea te comporti ca fata din dafin - oi fi eu piele si os da nici asa!

"cine ma saruta moare" - logic! moare de ciuda ca is a altuia :P!

"cine ma tine de fusta si apoi care ma atinge este casapit" - io ma figuram, deci tot la figurativ esti casapit! na...ca am descoperit ca tii la mana ta!
"mana! prietena vesnica a omului!" :)))))))))) - LOL cum suna!!!!
#360804 (raspuns la: #360801) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de lafemme la: 11/11/2008 17:58:45 - de om la: 11/11/2008 23:50:31 Modificat la: 12/11/2008 00:01:33
(la: Mr. Cafeneaua 2008: Confa Majoretelor)
da-mi voie sa reintaresc ceea ce a spus honey "in caz ca n-ai observat din textul conferintei, aici e vorba despre jocul ala numit Mister, nu despre sarcina si nici despre prostie." si "ia-ti catrafusele de scandal pe o alta conf" :)))

Honey ma iarta, dar acum ca supapele de siguranta s-au descarcat ... chiar este hilar :))

lafemmo, putem discuta relax fara interpretari prostesti ? Pornesc de la proverbul:

esti om cu mine sunt om cu tine = "mi se pare injositor ce faci pentru un OM asa cum te autoproclami". Secret de cafenea, pot fi folosit ca un barometru al tipurilor de discutii pt ca sunt al naibi de reciproc cu orice fel de interlocutor!

-imi ceri sa "poate ca nu esti in masura sa judeci. " o afirmatie/traire a unei persoane. Oare de ce nu se face la fel cu afirmatiile/tairile mele? Oare de ce se face exact ceea ce se critica? Cei care faceau asta isi modificau superioritatea? NU prea suna a suprematie...mai mult suna caragialesc :)))

-exista o acuza ca se implica viata privata a cuiva? NU! Nu este oare tot o implicatie in viata privata a unei persoane cand se spune, "o cunosc in real si nu este asa"? NU se amesteca informatiile din real cu cele din virtual. Cineva care incepe sa ia partea unei alte persoane (din X motive) amintind viata ei privata, oare nu provoaca mai mult si expune si mai mult viata privata? Ce se spune in virtual este in virtual, ce se spune in real este in real si nu intereseaza !!!!

Se poate aplana un conflict ? Da! Cum? Simplu intreband fara corul de intermediari subiectivi si pusi pe harta: "Explica-te ceea ce ai vrut sa spui"! A intrebat cineva asta? NUUUUU! Toti au inceput sa judece comportandu-se ca ... "agresorul" ;). Ex particular: NU am spus, in dialogul meu cu cdsd, ca ma retrag din concurs! S-a interpretat gresit si de aici au pornit 1001 de discutii inutile!

Judecatile din cafenea si demonstratiile astea puerile "nu este asa in viata reala" sunt de tot rasul si nu fac decat sa puna gaz pe CYBER-focul de aici (nu din real). Am avut un dialog cu cineva care imi spunea ca daca eu si thebrightside ne-am intalnii ne-am schimba opiniile unul despre altul. Am spus ca nu vreau sa ma intalnesc pt ca nu am o impresie buna despre ea in virtual. Mi s-a replicat ca am idei preconcepute. Am replicat ca ideile preconcepute le-as avea daca as vrea sa ma intalnesc in real cu ea. Mie imi ajunge ceea ce vad in cafenea si aici nu pot spune ca am idei preconcepute!

Finalul se vrea un mesaj de relaxare a "admiratorilor" mei care nu au facut decat sa intarate pe aceasta confa!

Thebrightside, ar fi stupid sa motivez ca tu ai inceput prima pt ca nu vreau sa intru in acel patetic BA TU! Deci, cauta sa ma eviti pt situatii/dialoguri nelogice/le plezneala din cafenea. Sunt lucruri/confe logice care nu lasa loc de patos si in care exista doar ADEVARAT sau FALS. Bineinteles ca o sa fac la fel, doar esti om cu mine ca sa fiu om cu tine!
Incepand de acum promit sa nu mai fac nicio aluzie fata de comportamentul tau de pe cafenea de pana acum deoarece cred ca lucrurile sunt clare intre noi.
Iti recomand ca daca cumva (never say never) se intampla sa ai neclaritati despre vreun comentariu de-a meu despre care crezi ca te-ar privi, sa ma intrebi direct fara corul de intermediari...dispretuiesc atat de mult haita lasha incat iau foc instantaneu si risc sa fiu subiectiv :)))


#361482 (raspuns la: #361339) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
POVESTE DE CRĂCIUN - de Areal la: 19/12/2008 10:45:44
(la: Bucuria Sarbatorilor)
A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti... A fost odată, în vremuri deloc îndepărtate, într-un sătuc mic-mic, o famile de ţărani care avea doi copii. Tatăl nu credea în Dumnezeu şi nu ezita să spună şi altora ce simţea el în legătură cu religia şi sărbătorile creştine, cum ar fi Crăciunul. Soţia lui credea însă, şi ea şi-a crescut copiii astfel încât să aibă credinţa în Dumnezeu şi în Iisus, în ciuda comentariilor lui negative, prin care se împotrivea la orice.
Într-un ajun al Crăciunului încărcat de zăpadă, soţia şi-a luat copiii la o slujbă creştină în satul în care locuiau. L-a invitat şi pe el, dar a refuzat:
"Prostii, dacă ar exista într-adevăr Dumnezeu, iar Iisus ar fi fiul Său, de ce l-ar fi trimis El pe pământ cu chip de om? Dacă e atotputernic, de ce să se coboare El până la nivelul nostru? Nu pot să cred aşa ceva, n-are nici un înţeles!"
Aşa că ea şi copiii au plecat, iar el a rămas acasă. N-a trecut mult şi vântul a început să bată mai tare, viscolind zăpada. În timp ce bărbatul se uita afară pe fereastră, tot ce vedea era o furtună de zăpadă. S-a aşezat să se odihnească înainte de a aprinde focul pentru a încălzi casa peste noapte. Şi chiar atunci a auzit un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi încă unul. S-a uitat afară, dar nu a putut să vadă prin viscol mai mult de câteva urme pe zăpadă. Când vântul s-a mai liniştit, el a mers afară să vadă ce anume a lovit fereastra. Pe câmpul de lângă casă a văzut un stol de gâşte sălbatice. Se părea că ele zburau spre ţările calde pentru perioada de iarnă, când au fost prinse de viscol şi nu au mai putut înainta. Păsările s-au pierdut şi au eşuat la ferma lui, fără mâncare şi fără adăpost. Îşi mişcau aripile şi zburau în jurul terenului în cercuri mici, orbite şi fără nici un scop. Câteva din ele se pare că s-au izbit de geam. Ţăranul, om cu inima caldă, iubitoare, s-a gândit că le-ar putea adăposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau să mai zboare spre sud pe o astfel de vreme.
"Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele să stea. Este călduroasă şi sigură, ar putea să-şi petreacă noaptea aici şi să aştepte sfârşitul furtunii."
Aşa că a mers până la fermă şi a deschis larg uşile, apoi a aşteptat, sperând că ele vor observa ferma deschisă şi vor intra. Gâştele dădeau însă din aripi învârtindu-se fără nici un scop şi se părea că nu au observat ferma şi nici că şi-au dat seama ce ar însemna aceasta pentru ele. Bărbatul a încercat să le atragă atenţia, dar tot ce a reuşit a fost doar să le sperie, şi ele s-au mutat mai departe. Ţăranul a intrat în casă şi a ieşit apoi cu o bucată de pâine, a rupt-o şi a făcut o dâră de firimituri care să le conducă spre fermă. Dar ele tot nu au înţeles. S-a dus în spatele lor şi a încercat să le îndrepte spre fermă, dar ele s-au speriat şi mai tare. S-au răspândit în toate direcţiile, numai spre fermă nu.
Nimic din ce a făcut nu le-a determinat pe gâşte să ajungă în locul unde le-ar fi fost cald şi unde ar fi fost în siguranţă.
"De ce nu mă urmează?! Nu pot să vadă că acesta este singurul loc unde ele ar putea supravieţui furtunii?"
Tot gândindu-se la asta şi-a dat seama că ele pur şi simplu nu vor urma un om.
"Doar dacă aş fi unul de-al lor, aş putea să le salvez!", a spus el tare.
Atunci i-a venit ideea. A intrat în fermă, a scos una din propriile lui gâşte şi a purtat-o în braţele sale până a ajuns în spatele stolului de gâşte sălbatice. Apoi i-a dat drumul. Gâsca lui a zburat printre celelalte direct spre fermă şi, una câte una, celelalte gâşte au urmat-o spre acel loc sigur. Bărbatul a rămas tăcut pentru un moment în timp ce cuvintele pe care le-a spus cu câteva minute mai devreme i-au revenit în minte:
"Doar dacă aş fi unul de-al lor, atunci le-aş putea salva!"
Apoi s-a gândit la ceea ce i-a spus soţiei mai devreme:
"De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atât pe Sine ca să vină pe pământ şi să trăiască în trup de om?"
Dintr-o dată, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a făcut Dumnezeu. Noi am fost ca si gâştele – orbi, pierduţi, disperaţi. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său ca să ne arate calea şi să ne salveze.
"Aceasta este adevărata însemnătate a Crăciunului!"
Privirile i s-au luminat când a înţeles. În timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit liniştit contemplând acest minunat gând. Ani de îndoială şi necredinţă au dispărut ca şi furtuna trecătoare. A îngenunchiat în zăpadă şi a rostit prima rugăciune din viaţa lui:
"Mulţumesc, Doamne, că ai luat chip de om şi ai venit să mă scoţi din furtună!"
#374702 (raspuns la: #370406) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
POVESTE - de Areal la: 27/12/2008 10:27:18
(la: Bucuria Sarbatorilor)
Ca intotdeauna, in ajunul Craciunului, regele il invita pe prim-ministru sa faca o plimbare impreuna. Ii placea sa vada cum erau impodobite strazile - mai mult pentru a evita cheltuielile excesive decat pentru a se bucura de ceea ce vedea. Cei doi se deghizara, ca de obicei, imbracand haine de negustori de pe alte meleaguri.
Se plimbara prin centru, admirand ghirlandele luminoase, brazii, lumanarile aprinse pe scarile caselor, magazinele de cadouri, barbatii, femeile si copiii care plecau de acasa, grabiti sa se intalneasca cu rudele si sa sarbatoreasca in noaptea aceea in jurul unei mese imbelsugate.
Pe drumul de intoarcere trecura prin cartierul cel mai sarac. Acolo totul arata complet diferit. Fara lumini si lumanari, fara mireasma placuta a mancarurilor imbietoare. Pe strada nu era aproape nimeni si, ca in fiecare an, regele ii spuse ministrului sau ca trebuie facut ceva pentru saracii din regat. Prim-ministrul dadu afirmativ din cap, stiind ca in scurt timp planul acela avea sa fie uitat si ingropat in birocratia de zi cu zi, aprobarea bugetului, intalniri cu demnitarii straini.
Cand, deodata, observara ca din una dintre casele cele mai saracacioase se auzea muzica. Prin crapaturile din lemnul putred se putea vedea inauntrul cocioabei. Acolo se petrecea ceva cu totul neobisnuit: un batran intr-un scaun cu rotile care parea a plange, o tanara complet cheala care dansa si un tanar cu ochi tristi care canta la tamburina un cantec popular.
- Hai sa vedem ce se petrece aici, zise regele. Batu la usa . Tanarul se opri din cantat si se duse sa deschida.
- Suntem negustori si cautam un loc unde sa dormim. Am auzit muzica, am vazut ca nu v-ati culcat si am vrea sa stim daca ne-am putea petrece noaptea aici.
- Domniile Voastre ar trebui sa caute un loc intr-un hotel din oras, pentru ca noi, din nefericire, nu va putem ajuta. Desi aici se canta, casa asta e plina de tristete si suferinta.
- Am putea sti de ce?
- Din cauza mea, zise batranul din scaunul cu rotile. Toata viata am incercat sa-mi educ fiul pentru a invata caligrafia, ca sa fie si el copist la palat. Dar anii au trecut si inscrieri pentru slujba asta nu s-au facut niciodata. Azi-noapte insa am avut un vis prostesc: se facea ca un inger imi cerea sa cumpar o cupa de argint, fiindca regele o sa ma viziteze, o sa bea putin si o sa-i dea o slujba fiului meu. Aparitia ingerului a fost atat de convinga toare, incat am vrut sa fac intocmai cum imi spusese. Cum nu aveam bani, nora mea s-a dus de dimineata la piata, si-a vandut parul si am cumparat cupa asta pe care o vedeti. Acum ei doi incearca sa ma inveseleasca, cantand si dansand, pentru ca este Craciunul, dar degeaba.
Regele vazu cupa de argint, ceru sa i se dea putina apa pentru ca ii era sete si, inainte de a pleca, le spuse gazdelor:
- Ce coincidenta! Adineaori chiar vorbeam cu prim-ministrul si-mi spunea ca inscrierile vor incepe saptamana viitoare.
Batranul dadu din cap, fara sa se increada prea mult in ceea ce auzea, si-si lua ramas-bun de la cei doi straini. Dar ziua urmatoare o proclamatie a regelui putu fi citita in toata tara : era nevoie de un nou copist la palat. La data anuntata, sala de audiente era plina de oameni, dornici cu totii sa-si incerce norocul si sa obtina acea mult ravnita slujba. Prim-ministrul intra si le ceru sa-si pregateasca foile si tocurile de scris:
- Iata tema de disertatie: de ce un batran plange, o femeie cheala danseaza si un tanar trist canta?
Soapte nedumerite strabatura toata sala: nimeni nu stia ce sa astearna pe hartie! Doar intr-un colt, un tanar cu haine jerpelite zambi larg si incepu sa scrie. (bazata pe o poveste indiana )

Paulo Coelho
#377596 (raspuns la: #377213) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
BENGA*platina partea 2 - de sami_paris75 la: 14/01/2009 21:21:05 Modificat la: 15/01/2009 09:22:58
(la: Tiganii,aurul si diamantele*2 (vinatorii de carduri))
A trait saraca cit a trait ! avea clientela din intreaga lume.Uneori veneau clienti din Bucuresti Italia si Franta.Oameni cu bani ,cu relatii si cu dusmani.Putea sa programeze moartea unui om !putea sa’l faca sa moara imediat, , in trei luni ori trei ani, dupa o doza de plante , invatata de la Benga.Se spune ca Benga stia sa prepare din plante un elixir care putea sa redea tineretea unui om trecut de 60 de ani,oboseala si ridurile dispareau in trei zile.
Azi li’se spune leacuri babesti,da eu cred ca sunt adevarate !!!
Povestea asta am auzit’o de la mama mea.
Intr’o buna zi Benga a fost arestat de militie stiti dumneavoatra de militia de pe timpul lui tov .Ceausescu .A fost dus si cercetat chiar de securitate si in final a ajuns in cabinetul celei mai inalte doamne Elena Ceausescu.Chiar si Ana Aslan s-a folosit de leacurile lui !Pentru ca leacurile lui Benga puteau sa aduca :tineretea fara batrinete si viata fara de moarte.
Cind a fost executat in anii 70 a zis :eu stiu ca si voi , Ceusescu si Elena veti murii exact asa cum am murit si eu.Plutonul de executie nu l’a iertat pe Benga,dar nici Benga nu i’a iertat pe Ceausesti,pentru ca Benga tradus din tiganeste inseamna (dracul) !
Ana Aslan l’a ascultat si a crezut in plantele lui Benga,poate ca si el are o contribitie la gerovitalul Anei !Povestea de dragoste ,intre mama mea si tiganul Pechea Caramidaru zis Nicu,a inceput undeva pe cimpul de exterminare din pampasul rusesc.Era iarna,mama inghetase de frig,majoritatea evreilor care au fost trimisi pentru exterminare au murit unul cite unul.
Satra lui Nicu era destul de mare si ziua si noaptea tiganii se culcau la gramada,foarte strinsi unul in celalat,si culcau si caii linga picioarele lor,asa ca frigul mai amortea iar moartea trecea grabita pe linga ei !,in afara de cai mai aveau si caini ,pisici si pasari si cu totii dormeau impreuna.Mama era impreuna cu bunica mea,o fata cu parul castaniu cu ochii negrii,cu parul lung,lasat pe spate,din cauza frigului,culoarea pielii devenisa si mai alba !Bunica o tinea strins la piept si tipa la cei din jur s-o ajute ca-i moare copila.Tipa :
-Sariti oameni buni,nu ne lasati,nu ne lasati,nu ne lasati ! Vocea bunicii se auzea din ce in ce mai incet.
Nicu Cramidaru(tata) a venit si le’a luat pe rind si le’a pus in milocul gramezii de tigani,iar dimineata amindoua erau in viata.Acolo in Transnistria,la Bug,mureau tiganii si evreii cu miile.Cadavrele erau aruncate la gramada intr’o groapa comuna.Mirosul de fecale si urina , foamete,paduchi,febra tifoida,bolnavi de tifos…Cam asa arata marele pampas din Transnistria.
Intr’o seara tiganii au facut un foc urias si cu totii se despaduchiau si scuturau camasile si hainele de paduchi si pureci.Cand paduchii cadeau pe foc se aprindeau cu o flacaruie marunta si faceau un zgomot sec.Nicu Caramidaru nu’si mai deslipea ochii de la mama ,s’a apropiat de ea si mult timp au stat asa strins uniti sa se incalzeasca.
Bunica l’a luat de mina si l’a asezat in fata ei,calma ,surizatoare….Cu ochii stralucitori l’a privit in ochi si a spus :
-De’acum fata mea este a ta,viata ei este in mina ta Nicule si eu stiu ca va ve’ti iubii pina cind moartea va v’a despartii.Pina cind moartea o sa va desparta,pina cind moartea o sa va desparta,pina cind moartea o sa va desparta….
Nicu Caramidaru se muia’se ca o cirpa si mama a rugat’o pe bunica sa-l lase, sa nu’l mai priveasca asa de adinc in ochi,ca stia ea ce stia.A strins’o mai puternic de brat :
-Mama lasa’l ca’l omori !
Abia atunci bunica l’a lasat ! i’a spus mamei :
- Al tau sa fie ca datorita lui noi suntem in viata.
Dumnezeu nu este vinovat pentru chinurile parintilor nostrii si nici pentru c’au fost trimisi oamenii pentru exterminare acolo.Vinovat este tot omul,ca el si’a luat responsabilitatea perversa de a ucide alti oameni.Satan a avut un esec total atunci cind a dorit sa-mi ucida familia si pe mine.Ca daca mureau ei parintii mei,eu n’as mai fi existat.
Da mirosul tiganilor si evreilor de’atunci noi l’am uitat,acum in jurul nostru miroase uneori a Chanel si Fahrenheit.

abecedarul si-a adus întariri, - de Bucu la: 19/02/2009 23:42:02
(la: Mos Ion Roata si cafeneaua)
tz tz tz ...

într-un altfel de format, forumul ar fi fost de mult invadat de trolul-sef. ma refer la formatul clasic de phpbb, acolo unde se vad toate subiectele dintr-o privire, cu ultimul participant la discutie etc...

io am venit mai rar in ultima vreme si numai seara târziu. si am vazut azi doar confa refresh a intruderului, despre troll. si ma gândeam, ia uite, drace, nimic din troll nu se vede, tre' sa citesc din urma, sa caut eu postarile scrise, ca sa vad despre ce-i vorba, ca sa fiu iarasi la curent. si iar ma gândeam, destept adminul ca a pastrat forumul in formatul asta mai neobisnuit si cam rudimentar, dar iaca, dintr-un troll nu i se vede nici macar coada ....

si ce este chiar de invidiat la forumul asta e tocmai rulajul (la doua zile, parca) a confelor actuale sau/si active. deci trolul bleg, ca sa fie observat trebuie chiar sa stea cu orele aici si sa scrie zilnic, altfel i se pierde urma prin arhiva. si chiar si asa, când vine vreun user puturos ca mine, care nu-i interesat neaparat sa citeasca abecedarul unicolor, povestea e pe dos: trebuie sa caut eu trolul, sa sap dupa el! asta-i chiar ca-i ceva unic în lumea forumistica !!

daca as fi troll, ar crapa fierea în mine de ciuda ca nu las urme pe-aici...si parca, venind încoa, am simtit ceva miros de oftica prin zona ...

trolule, îti doresc, oriunde ai fi, sa stai 24 din 24 pe-aici, 7 zile pe saptamâna. si nici atunci nu-s sigur ca te citesc, ca nu prea ai cum sa-mi sari in ochi ....hai, bafta, trolule, invizibilule ...

ps- îti dau si-un pont. ia-ti o haina pe tine si-o palarie. de om. în felul asta o sa ai macar contur, daca si-asa esti gol pe dinauntru....

of of of, trolule, blegule ...hai ca azi m-am distrat otzâra ...aaa, si cu ocazia asta poti sa-ti faci chiar si-o cartela din aia de pontaj. scrii pe ea "cafeneaua.com" si te notezi la intrare si la iesire. punem pariu ca nici pauze de masa n-o sa ai ? hehehe, flamândule ....
#408312 (raspuns la: #408288) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de GloriaVictis la: 28/04/2009 18:47:27 - de om la: 28/04/2009 19:32:00
(la: Mi-a murit soricioaica)
Si totusi, poti remarca faptul ca drama pierderii soricioaicei preparate a generat asocieri cu simbolul falic... = si ca sa fie bomboana de pe coliva :)))...culmea ca nu mie mi-a declansat aceste asocieri :))

Eu doar am acceptat asocierile altora, conform proverbului: unde dai si unde crapa :)))

Serioja, chiar nu'ti este clar ce'i soricioaica??????

Iar rad... fratilor fac concurs de identificare a soricioaicei omului :)))))) Ghici ce e?
#431325 (raspuns la: #431316) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu sunt omul care va trebuie! - de cosmacpan la: 26/05/2009 14:06:06
(la: Ne Trebuie un Nou Partid ! (Care sa Ne Reprezinte !))
dar din pacate nu am idei. imi pare rau standade inalte dar pentru moment consider ca nu merita sa lecturez toate materialele de la capatul linkurilor nu din lene, nu de teama dar de fiecare data se casca o prapastie mult prea mare intre vorbe si fapte...orice idee de bun augur sfarseste intr-o fundatura sau intr-o troaca printre margaritare...

indiferent cat ar fi intentiile de bune este deja mult prea tarziu pentru alegerile europarlamentare si pentru a propune un candidat la presedintie (cu exceptia mea bineinteles) indiferent de culoartea politica a ideologiei...

iarasi incep cu indiferent de cea ce veti propune, lumea este satula de tehnocrati: incepand de la primul guvern si pana-n prezent numaram pe degetele de la o mana (cele intregi nu cele rupte) cate guverne politice au fost - restul? guverne de tehnocrati care s-au daruit tuturor (pe bani sau moka) pentru binele si prosperitatea tarisoarea asteia si a cumplitei ei sorti (nu, nu de izbanda)

revenind la ideologie, cum poate misca suflarea aseistica sau cea inginereasca (vorbeam numai de portofoliu ministerial al Economiei si cel al Industriilor) indurerata nesimtire civica a romanului? cu ce cuvinte poate induiosa un profesor (ministerul Educartiei, invatamentului si Stiintei) FMI pentru a avea banii necesari finalizarii nesfarsitului lant de rateuri al eternului program de injumatatire a nivelui educational? cu ce mana tremurata de chirurg celebru va bate Ministrul sanatatii si al ocrotirilor sociale pe la toate portile oraselelor de copii abandonati ca si ideila salutare? salubrita...re/te...nici nu mai stiu ce vorbesc (spuneam io ca-s bun politician)...

cum poate demonstra un tehnocrat iubirea si intelegerea fara de nevoile pensionarului sau al somerului?
cum poate demonstra tehnocratul ca studentul va fi respectat si apreciat chiar si de Gigi Becali? cum va reusi tehnocratul sa aplaneze starile conflictuale (aflate in stare latenta) dintre diferitele nivele etnice sau sociale sau financiare? ce-i va povesti tehnocratul emigrantului/capsunarului care se intoparce pentru o saptamana sau o luna ca nu mai merita sa plece de aiurea? cum va stavili tehnocratul bataia de joc la adresa verdelui, a muntelui, a Deltei, a aerului si a apei?

poate ca societatea noastra nu are nevoie de tehnocrati ci de oameni onesti, cu simt de raspundere care sa trenure pentru o cladire (patrimoniu istoric) pentru un site arheologic, pentru un parc ce dispare peste noapte...poate ca avem nevoie de acei oameni care cu modestie sa ne curete urdorile ca sa putem vedea ca nu suntem nici mai buni nici mai rai decat ce-i din jur...poate ca e nevoie de o repunere in drepturi a scarii valorice, poate ca e nevoie sa ne arate cum putem fi si noi mandri, ce inseamna o directiva a Consiliului UE, poate ca trebuie sa planga cineva ca cimitirul de la sapanta moare si nu avem cimitir pentru el, poate ca...

noi nu, niciodata...

de ce avem nevoie de tehnocrati? nu stiu...dar cu siguranta viitorul ne va arata...alte fete ale aceleiasi greseli...omul...
om - de zaraza la: 05/06/2009 22:54:18
(la: copii, ucigatorii moralei?)
Pe afara platesti asigurarea medicala si in fct de optiunea aleasa beneficiezi de servicii.

aici e si mai si. beneficiezi de servicii indiferent de asigurare. femeia respectiva nu a platit nimic la asigurari in belgia, este pe minimum de ajutor social - povestea e lunga si e alta discutie. aici esti tratat, indiferent de cat ai platit, discutiile de bani se poarta APOI. spitalul isi recupereaza banii ulterior, daca tu nu ai de unde plati, plateste statul pentru tine. asta e unul din lucrurile cele mai bune in belgia, sistemul medical. de unde sunt bani si de ce unora li se ia pielea pe om iar altii stau pe somaj e alta discutie, dar sistemul medical e tip-top.
#448093 (raspuns la: #448089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
greu subiect, anisia.... - de cactus la: 08/07/2009 21:34:57
(la: cum judecati omul?)
2 ipostaze, 2 povesti:

- DUPA FAPTE:
in general nu judec pe nimeni, dar daca o fac, judec omul dupa fapte.

in '86 cand am cumparat casa, ICRAL-ul de atunci mi-a repartizat un meserias sa ii dea fata comerciala.

M-am trezit la usa cu un domn inalt, tacut, usor grizonat si extraordinar de distins , care a lucrat cu atentia cuvenita unui palat nu unui apartament amarat de 50 mp. Era de o modestie iesita din comun, era cult si placut vorbii. Cu greu, dupa saptamani, am inteles ce se intamplase, de ce, atat de priceput fiind si vadit mult peste pozitia sociala a jobului sau, practica aceasta meserie.
Fusese inginer sef la un mare baraj si intr-o zi, grabindu-se spre casa, a accidentat mortal cu masina un om.
A urmat inchisoarea, pedeapsa , divortul sotiei, pierderea copiilor, excluderea din viata organizatiei si prietenilor, surghiunul in sine insusi.
Doar ICRAL-ul il mai angajase si tacut, cu demnitatea unui rege, isi facea meseria de nota 10 ridicata la puterea suferintei sale.

-DUPA HAINE:Ma distrez copios cum ma judeca oamenii dupa haine.

Daca ma vedeti cum merg dimineata si seara pe strada, probabil ca ma ocoliti. Daca nu sunt la volan, eleganta si parfumata, sunt imbracata..."CATZEL".

Avand un caine mare, afectuos si jucaus, nu pot decat sa fiu in prezenta lui imbracata potrivit pentru joaca. Altfel, hainele se arunca in 3 zile si avand in vedere costul lor si situatia financiara, nu este vremea de extravagante.
Asa ca am adoptat tinuta standard, "catel". Vecinii care ma cunosc, imi zambesc si vorbesc obisnuit, cei care ma vad pentru prima oara insa...ma privesc de jos si pana sus, de sus si pana jos si intorc capul cu dispret (in special cand ma intorc acasa dupa ce il duc la gradinita, deci lipsa prezentei patrupedului care sa justifice tinuta).
De obicei, daca ii intalnesc la 20 minute dupa aceea, frumoasa si parfumata, nu ma recunosc...dar nici nu-si explica zambetul de pe fata mea....

si mereu ma intreb...dupa ce ne judeca oamenii?

lafemme, om - de Sancho Panza la: 14/07/2009 23:15:16
(la: O întrebare pentru psihologii de pe Cafenea )
multzam de poveste.
da, uite ca ai inteles exact ce ma framanta. :)

om...daca tu ai arucat palaria, eu pot sa-ti arunc manusa? :D
#462823 (raspuns la: #462815) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poveste... - de cosmacpan la: 23/07/2009 15:22:19
(la: Succese & succesuri)
"Desire is the starting point of all achievement, not a hope, not a wish, but a keen pulsating desire which transcends everything." -- Napoleon Hill

Referitor la acel diamant care asteapta sa fie slefuit vreau sa va povestesc o intamplare. La moartea unui om bogat toata averea imobila a fost scoasa la vanzare prin licitatie. Ultima piesa ramasa a fost o vioara prafuita. Vanzatorul a tot incercat sa o vanda pana a ajuns la pretul de 50 de centi. Atunci un batran din spatele salii s-a ridicat si a luat vioara in mana. A acordat-o pret de cateva minute si apoi a inceput sa cante. Un sumet divin a iesit din vioara si a fermacat auditoriul tintuindu-l de scaune. Batranul terminase de mult si plecase cand un suvoi de ropote de aplauze a umplut sala. Concluzia, prentru orice vioara prafuita e de ajuns o mana de maestru pentru a scoate sunete divine.
om, - de Tot Areal la: 25/07/2009 06:26:29 - de om la: 25/07/2009 19:12:55
(la: haiclass vs educatie/caracter)
cati din cei pe care ii cunosti tu au stat drepti in furtuna cu orice risc? = de ex bunica'miu care a avut rang in armata regelui si cand au venit comunistii au incercat sa-l santajeze ca sa faca politica si sa fie d'ai lor printre militari.
A avut de ales intre o avansare si pozitie de invidiat sau dezonoare militara (degradate si dat afara din aramata) plus i s-a confiscat fabrica, iar casa i-a fost daramata!
A ales distrugerea tuturor veniturilor materiale pt onoarea si credinta lui!

Alt ex de la ceilalti stra-strabunici ai mei...in familie se povesteste ca atunci cand trebuiau sa mearga la claca la grof si copii, parinii din familia noastra ii trimeteau cu haine fara buzunare sau buzunare cusute ca sa nu fie tentati, deh ca copii, sa puna in buzunar nicio corcodusa care nu era a lor!

Si mai am in sufetul exemple din familia pe care sper sa le onorez cu o coloana dreapta fara compromis si libidosenii zaharisite!

SI mai este ceva areale, proverbul capul plecat sabia nu'l taie mi se pare cea mai mare arma pe care un dusman poate sa o conceapa...anihilare morala ! Pana si in inchisorile comuniste se invatatu rugaciuni si poezie universala printre sedintele de tortura :))
#466727 (raspuns la: #466694) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de alex boldea la: 26/08/2009 14:02:14 - de om la: 26/08/2009 14:19:33 Modificat la: 26/08/2009 14:22:32
(la: idee de confirmare a diversilor useri)
i fail to see your point. = nu'i bai ca traiesti in romanica (vorba ta ;) Chiar te-as intreba, este cumva un curent trendy preusointelectual ca sa blamezi constant Romania? ... sau este un fel de bula cand s-a vazut imparat mai intai pe tacsu' la spanzurat?

acel "cavaler al dreptatii" ar trebui sa fie o insulta? = deloc!..doar al UNORA era un pic in coada de peste ;)

Am o intrebare un pic diferita de tematica confei tale personale...ca tertza (pardon ca prieten) cand ii iei apararea cuiva se poate spune ca prietenul te-a brainwash ca sa-i vezi numai "dimensiunea" lui?..sau ca sunteti pe acelasi calapod si aparandu-i mitocania/gentiletea prietenului iti aperi in fond mitocania/gentiletea ta pe principiul proverbului corb la corb nu'si scoate ochii?

ma tem ca sunt imun, inainte sa privesc insulta privesc esenta "om"ului = iti doresc sa faci ceea ce spui ca faci! :))
A propos, ai citit confa aia mai veche cum ar arata lumea condusa de frustrati/traumatizati?
#475454 (raspuns la: #475445) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DESPRE JUDECATILE LUI DUMNEZEU(3) - de Tot Areal la: 08/09/2009 12:13:11
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
Si el în loc să sară să-l scoată pe acela, a dat un bici în boi si a zis: "Asa îti trebuie, cine te-a băgat acolo". Si acela s-a mai luptat oleacă cu apa si s-a înecat. Săracul acesta avea multe fapte bune, dar pentru acel păcat, că n-a sărit să-l scoată pe acela din apă, se ducea în iad. Si lui Dumnezeu i-a fost milă si a vrut să-i plătească în lumea aceasta, pentru că a avut greseala aceea din tinerete, când nu a vrut să-l scoată pe acela din apă. El l-a omorât pe acela că nu l-a scos din apă atunci, si acum l-a omorât pe el nevinovat boierul ăsta. Dumnezeu a făcut foarte bine, că prin moartea asta, îl duce la bucurie si la rai în vecii vecilor pe sărac.
- Dar boierul?
- L-ai văzut pe boier cum se bătea cu palma peste cap? Mai încolo l-a mustrat cugetul că l-a omorât pe bătrân. A întâlnit un om si i-a dat calul de pomană, si a întâlnit altul si i-a dat hainele lui si a luat niste haine vechi de la un om si s-a dus la o mănăstire să se facă călugăr. Si după 40 de ani cât o să se pocăiască acolo, o să-l ierte Dumnezeu că a omorât un om nevinovat. Si cu ocazia asta si boierul se mărturiseste si face canon si se mântuieste.
Si tu ai zis că la fântâna asta s-au făcut trei lucruri nedrepte, dar Dumnezeu a făcut trei lucruri drepte si bune. Că judecătile lui Dumnezeu nu sunt ajunse de mintea omenească.
N-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe cât este mai înalt cerul decât pământul, pe cât este mai departe răsăritul de apus, pe atât sunt mai departe judecătile Mele de judecătile voastre si gândurile Mele de gândurile voastre, fiii oamenilor.
N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele decât tine, nu le ridica si pe cele mai adânci decât tine, nu le cerca, ca să nu mori!
N-ai auzit pe David Proorocul care zice: Judecătile Domnului sunt adânc mult?
Cum ai îndrăznit tu un om, să stii judecătile lui Dumnezeu, pe care nici îngerii, nici serafimii, nici heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu m-a trimis pe mine, părinte, să-ti arăt că judecătile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor.
Si tu ai judecat ceva, dar judecătile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, că ele au fost bune foarte! Deci de acum înainte să nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea să zici: Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judecătile Tale!
Dar, fiindcă esti om, Dumnezeu te-a iertat, însă m-a trimis să te înteleptesc să nu mai îndrăznesti să iscodesti judecătile Lui, că judecătile lui Dumnezeu sunt adânc mult si nu le poate sti nimeni, nici îngerii din ceruri.
*
Asadar să tinem minte din această povestire, că tot ce ni se pare nouă în lumea asta că-i strâmb si rău, de multe ori ne înselăm! Că nu cunoastem jude-cătile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse.
Nu cerca cele necercate si nu voi să ajungi cele neajunse! Amin.
#479435 (raspuns la: #479434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de adina.petre la: 19/12/2009 21:30:35
(la: ritualuri, traditii, credinte)
La noi la Constanta se face in felul urmator: in camera in care este tinut decedatul, timp de 3 zile pentru priveghi, se acopera toate oglinzile si geamurile in care s-ar putea reflecta imaginea sicriului, pentru ca se spune ca sufletul mortului ar intra in ele si ar bantui casa.

De asemenea, lumea e foarte grijulie sa nu intre caine sau pisica, sau orice alt animal in camera aceea, pentru ca la fel, se spune ca animalul in cauza i-ar fura sufletul.

In noptile in care se sta la priveghi, fata mortului se acopera cu un stergar, pentru a se putea odihni. De asemenea, nu se plange, ba chiar se incearca rasul. Se spun povesti despre viata celui decedat, glume, amintiri placute, haioase, se mananca scoverci, si se bea vin rosu.

Cand trec cele 40 de zile - si de face prima pomana mare, se pregatesc pachete cu hainele si obiectele personale ale celui decedat, se fac 40 de pachetele de dat de pomana (in care se pune si o lumanare, o felie de cozonac, un mar, un chibritel), coliva si "capete".

Capetele fiind niste colaci cu aluat ca de paine in diverse forme, fie de cruce, fie rotunzi, impletiti, etc, in care se infig lumanari atunci cand vine preotul sa sfinteasca masa, coliva si hainele, pachetele si sa faca slujba de dinainte de pomana propriu zisa.

Preotul citeste, canta, le uda cu vin, si apoi se impart la masa, pe post de paine. E bine sa se manance, sau sa fie dati de pomana si nu e bine sa se arunce.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...