comentarii

o prietenie care dureaza din copilarie pina la batrinete iar o dragoste adevarat nu cunoaste limitele de timp si spatiu"


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
definitii... - de anana la: 28/02/2006 01:07:38
(la: iubire? acum serios vorbind...)
un vechi prieten imi spunea ca a defini ceva inseamna a limita acel ceva... nu cred ca exista o definitie pentru iubire, cu atat mai putin una care ar putea 'risca' sa fie universal valabila, pentru ca nu vad cum s-ar putea limita o asemenea traire la cateva cuvinte...
eu cred ca iubirea este,la fel ca orice alt sentiment, pur si simplu o stare de spirit, care nu poate fi limitata de timp si spatiu... e ceva de care unii se feresc, altii pretind ca se pot lipsi de ea, iar altii o cauta, si de cele mai multe ori nu vad padurea de copaci
Prietenia - de Tofan Ana Isabella la: 29/07/2005 08:26:10
(la: Prietenia si prietenii)
Din pacate am avut o prietena foarte buna din copilarie ,dar m-am indepartat de ea si acum imi pare foarte rau... Ne mai intalnim,dar nu mai exista intre noi aceasta legatua sufleteasca cum era in copilarie...
despre prietenie - de valeria tamas la: 10/07/2006 21:00:07
(la: despre prietenie)
Cred ca omenii pe masura ce inainteza in varsta nu mai au capacitatea
de a lega prietenii .Daca in copilarie prieteniile se leaga spontan si sunt sincere nu vei mai regasi aceste calitati pe masura ce timpul trece.Oamenii nu sunt dispusi sa ofere nimic celuilalt sau nu stiu pur si simplu sa o faca alteori te si inspaimanti ce poate fi in capul unui adult. Uneori regret ca nu am ramas copil.
cand nu mai ai nimic alceva... - de sanjuro la: 17/10/2003 01:29:24
(la: Prietenia si prietenii)
...iti ramane prietenia, spunea cineva. Sunt prietenii care dureaza o viata, si cele legate in imprejurari dificile sunt durabile. Am putini prieteni, si ne vedem rar, dar cand ne intalnim depanam amintiri, bem un spritz, radem cu pofta...Sunt prietenii mei din liceu si armata, si ne cunoastem de foarte multi ani. Viata a facut sa trecem prin momente dificile, atat eu cat si ei. Dar in acele momente i-am simtit alaturi, si ei m-au simtit pe mine.
Chiar maine seara ne vom intalni din nou, (sora mea vine din Olanda si va da o petrecere ca pe vremuri, unde se va asculta numai muzica din anii '70 si '80, in tinuta "casual", si vom bea vin nou, de Ceptura, alaturi de pastrama si alte minunatii!).
Da, este bine sa ai prieteni adevarati!











sanjuro
prietenia - de Catalina Bader la: 03/11/2003 04:11:30
(la: Prietenia si prietenii)
Adevarata prietenie nu are granite de timp si spatiu.
Cata
Cum e sa fii film... - de Florin Firimita la: 14/01/2004 19:36:57
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Filozofii ne spun ca o viata n-are rost sa fie traita daca nu reflectezi asupra-i. Brian a inteles ca lucrarile si scrierile mele sint de fapt explorari, intrebari constante pe care le pun trecutului. Totodata si-a dat seama ca toate intrebarile esentiale pe care nu m-am gindit sa le pun in timpul copilariei, stau la baza artei mele. Faptul ca incorporez aceste intrebari astazi in ceea ce fac ca artist plastic si scriitor ma ajuta.
Cred ca filmul e o extensie a jurnalului. Nu am avut nici o intentie sa fiu un actor care se interpreteaza pe sine. Nu am talent pentru asa ceva, si ar fi fost foarte narcisistic sa ma gindesc la asa ceva. Nu ma plac sau ma urasc mai mult sau mai putin decit majoritatea oamenilor. Paul Valery spune in "Monsieur Teste": "I rarely lose sight of myself." Sintem intr-un fel, prizonierii unui destin. In extrema, nu cred ca tema documentarului e “viata si creatia” mea. Viata si creatia mea nu sint atit de importante incit sa devina subiect de film. Cred ca este destul de greu explicat de ce intr-un film care are ca subtitlu “Un Portret al lui Florin Ion Firimita,” am vrut sa mut punctul focal, si sa-mi elimin prezenta fizica cit am putut de mult. Apar foarte putin in film, si vorbesc doar la inceput si la sfirsit. Totodata n-am vrut sa prezint lucrari intregi, doar fragmente. O singura pictura apare in film, la sfirsit, timp de citeva minute (in editia DVD, exista o galerie digitala la sfirsitul filmului in care sint prezentate vreo patruzeci de lucrari). Brian a vrut sa bazeze structura filmului pe fragmente de jurnal si tehnici artistice pe care am inceput sa le folosesc in 1997 in seria mea de picturi “A La Recherche Du Temps Perdu.” In aceste picturi foarte mari am inceput sa experimentez pentru prima oara cu materiale mai putin traditionale. Totodata am inceput sa incorporez fotografii de familie, scrisori vechi, etc. Ceea ce Brian a vrut sa investigheze este viata ca sursa de inspiratie, viata transformata prin magia artei, arta transformata prin magia vietii. De aceea a vrut ca filmul sa oglindeasca tehnicile de colaj pe care le folosesc in picturile mele, sa adinceasca legaturile dintre timp si spatiu in imaginile pe care le fac.

A fost destul de greu sa selectionez fragmentele de jurnal pe care le-am folosit in film. Un jurnal poate fi o arma destul de puternica. Am incercat sa nu acuz, sa nu ranesc pe nimeni. Am fost foarte comfortabil cu Kamerzel-omul si Kamerzel-regizorul. Nu a trebuit sa fac compromisuri. Singurul moment in care m-am simtit vulnerabil a fost cind echipa de filmare s-a instalat in casa mea, in 2001. Timp de vreo luna, mi-a fost imposibil sa ma las filmat, in special in atelier. La un moment dat m-a lovit tentatia de a arata “bine,” de a poza pentru aparatul de filmat. In cele din urma, am invatat sa ignorez prezenta “straina”. Cred ca atelierul artistului sau masa scriitorului sint locuri sfinte, si totodata unele dintre ultimele bastioane ale intimitatii. Nimic nu pare a mai fi sfint astazi: biserica, budoarul, viata, in general. Totul e vazut, interpretat, explicat. Am incercat, si poate am reusit, sa pastrez o granita intre viata privata si cea publica, vis si realitate.

In ceea ce priveste ceea ce cred despre viata mea, si libertatea regizorului de a ma re-crea, nu vreau sa uitati ca idea filmului a fost a lui. Ceea ce avem acum este o opera de arta si nu o reclama.

Cred ca o opera de arta adevarata este flexibila, se schimba tot timpul, creste, etc. Cind am vazut filmul pentru prima oara, ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca a devenit, intr-un fel, un omagiu adus parintilor mei. Mi-a fost destul de greu sa-l vad. Vara trecuta am prezentat o versiune aproape terminata in fata a 200 dintre studentii mei, in galeria de arta a universitatii unde predau in timpul verii. M-am “ascuns” intr-un colt. E o senzatie stranie de vulnerabilitate, m-am simtit gol in fata unor oameni, care din fericire, au inteles, si au raspuns cu multa caldura. Cred ca filmul este ceea ce am sperat sa fie de la inceput: o opera de arta. Ma gindesc la o situatie asemanatoare: o buna prietena, pictorita Germaine Lemieux, mi-a marturisit acum citeva zile ca a lucrat, in secret, la un portret al meu, timp de un an si jumatate. Stia ca, in general, nu-mi plac imaginile care ma reprezinta, si se hotarise sa nu mi-l arate niciodata. Vroia sa foloseasca portretul ca un fel de exercitiu stilistic, etc. Pina la urma, l-a scos din atelier si m-i l-a aratat. Spre surprinderea mea (si a ei), mi-a placut foarte mult, dar ceea ce mi-a placut a fost tabloul, lucrarea de arta, nu fata mea reprezentata pe pinza. Este o pictura buna, independent de pe cine reprezinta. Sper ca filmul e un film bun, independent de mine ca “subiect.”

Pentru primul articol critic despre film, vizitati editia din decembrie a revistei NE Film, pe internet la www.newenglandfilm.com

Cit despre credinta…..greu de discutat. Americanii refuza de obicei sa vorbeasca despre bani sau Dumnezeu intr-un forum public. Si cum sint cetatean american de aproape zece ani….



#8061 (raspuns la: #8032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta - de SB_one la: 18/04/2004 14:10:33
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta

Pr. Claudiu Bãrbut

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul principal în filmului The Passion of the Christ a lui Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Parinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el insuºi filmul intregii Curii Romane prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþa extraordinarã pe care aº dori s-o împãrtãºesc în aceste câteva rânduri.

Jim Caviezel:

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sa-L cunosc mai bine pe Mantuitorul”
“Nu m-am gandit niciodata de ce, cand eram mic, imi placea mult sportul, in mod special baschetul. Am crezut, pana nu de mult, ca voi ajunge un bun atlel. Cand eram adolescent, in perioada cautarilor, m-am dus la tatal meu si i-am spus: 'Cred ca Domnul ma chiama sa fac un lucru deosebit in viata, insa nu descopar inca ce anume trebuie sa fac. Simt ca ma chiama, insa nu stiu in ce directie sa merg'. Tatal meu mi-a raspuns: 'Poate te chiama sa fii preot'. Anii care au urmat nu au confirmat cuvintele tatalui meu, insa crescand, parintii m-au ajutat sa descopar - in Biserica Romano-Catolica - darul credintei in Isus. Cu anii am descoperit ºi calitati proprii, in mod special talentul de a intepreta. Am inceput sa ma pregatesc pentru a fi actor, totul mergea fantastic, am crescut din toate punctele de vede si am ajuns la Hollywood unde...reputatie, faima si glorie (pamanteasca).
Intr-o zi primesc un telefon de la managerul lui Mel Gibson: 'Sunteti cautat de Gibson pentru a interpreta un rol in care este esential sa stiti sa faceti Surf '. Am acceptat si m-am intalnit cu Mel Gibson…In primele minute regizorul mi-a vorbit despre surf si apoi m-a întrebat daca eu cred in Dumnezeu si ce cred eu despre Patimirea lui Cristos. Imediat mi-am dat seama ca surf-ul nu avea nici o legatura. Era numai un motiv. I-am raspuns: Vrei sa fac rolul lui Isus? El nu mi-a spus nimic si mi-a lasat timp de gandire pana a doua zi.
Primesc un telefon a doua zi de la el. 'Cine e?' 'Mel', raspunde. 'Mel si mai cum?' intreb. 'Mel...Cross'. 'In acest caz eu sunt Isus Cristos', am raspuns. Mel a inceput sa-mi spuna ca acest rol este dificil, incomod, ca imi pot ruina cariera de actor, ca o sa fiu luat in ras de colegii mei actori de la Hollywood. A incercat sa ma convinga sa nu accept acest rol, însa am decis contrariul.
Astfel am descoperit ca sporturile pe care le-am facut, evolutia pe care am avut-o din punct de vedere uman si artistic au avut un anume scop: acela de a putea interpreta acest rol crucial din viata mea. Nu a fost usor: chiar din punct de vedere fizic a fost un rol extenuant. Mi-am amintit ca Mel imi povestea ca a avut momente dificile in viata, odata ajungand chiar in pragul sinuciderii, insa credinta in Isus l-a salvat. Atunci a promis Domnului ca va face un film pentru ca el, si poate si altii de langa el, sa poata pretui marele dar al Mantuirii.”

Experienta personala de intalnire cu Jim Caviezel

-         Acest film te-a ajutat sa cresti in credinta? l-am intrebat la sfarsitul filmului pe Jim Caviezel. Iata ce mi-a raspuns:

-Da, si cred ca foarte mult. Am avut o ocazie privilegiata de a ma apropia de cuvantul lui Isus, de a avea o comuniune speciala cu El. Cand am inceput filmarile mi-am dat seama ca fiecare minut insemna o noua sansa de a ma apropia de Mantuitorul. Am inceput sa studiez latina si aramaica. Nu eram pregatit si stiam ca am nevoie de ajutorul Sau ca sa-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoti m-au ajutat sa inteleg si sa ma rog. Stiam ca nu as fi putut sa intereptez acest rol fara ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea in comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sa trec bariere umane pe care nu credeam ca sunt capabil sa le depasesc: frigul pana la congelare, biciurea si oboseala fizica pana la extenuare. In zilele in care am filmat momentul crucificarii, a trebuit sa raman pe cruce ore intregi. Datorita frigului si a pozitiei, nu eram capabil sa mananc. Au fost zile in care m-am hranit numai cu Trupul Domnului, dimineata, la Sfanta Liturghie. I-am cerut in acele momente, precum si in toate zilele cat au durat filmarile, sa ma ajute sa-l comunic lumii pe El si nu pe mine ca protagonist

-         Astazi a fost o zi speciala pentru tine?

- Absolut. Dimineata am avut marea onoare de a-l intalni pe Sfantul Parinte si de a-i multumi pentru tot ceea ce face. I-am marturisit ca pentru mine el a fost un model de curaj care mi-a dat forta in momentele dificile. Ma aflu in acesta aula in fata multor cardinali, episcopi, preoti si surori si sunt emotionat. Va multumesc pentru tot ceea ce faceti, pentru ca v-ati oferit viata Domnului, pentru marturia voastra de credinta.
Voi sunteti eroii mei si veti ramane astfel pentru totdeauna in sufletul meu. Rugati-va pentru mine.

Filmul

In timp ce Jim Caviezel urca scarile amfiteatrului, pe ecranul panoramic incepea proiectia filmului. Umbra actorului proiectata pe ecran disparea cu fiecare treapta urcata, pentru a da spatiu unicului portagonist al acestui film: Isus Cristos.
Muzica, atmosfera apasatoare, imaginea Mantuitorului, suferinta de pe fata sa ne-a proiectat in cateva secunde in realitatea din Getsemani.
Ritmul imaginilor, putinele cuvintel rostite in limba aramaica ne-a predispus spre o profunda meditatie.
Fiecare detaliu devine un element important in realizarea simfoniei Mantuirii, stiind bine noi toti ca ultima parte a acestei simfonii nu este Crucea si Invierea.
Toate personajele traiesc momentul patimii intr-o continua tensiune care se dovedeste a fi benefica pentru unii, iar pentru altii un cosmar.
Maria,intepretata de actrita romanca de origine evreiasca Maia Morgenstern, este tot timpul alaturi de fiul sau pe drumul Clavarului. Ea reprezinta imaginea durerii dar si a bucuriei de a fi mama. Gesturile sublime si pline de gingasie din copilaria si adolescenta lui Isus cristalizeaza dragostea de mama si forta credintei. Imi amintesc cu placere de cuvintele lui Jim Caviezel care, afland ca sunt un preot din Romania mi-a spus: “Maia Morgenstein este si ea romanca. O femeie extraodinara si o actrita deosebita. A fost pentru mine un privilegiu s-o cunosc si sa pot interpreta Patimirea lui Isus langa o persoana din poporul lui Isus, dar dintr-o cultura a Europei rasaritene. A interpretat rolul Mariei sublim.”
Maria Magdalena, intepretata de Monica Belluci, participa alaturi de Mama lui Isus la drama Calvarului.
Titlul filmului ne arata intentia autorului de a se concentra mai mult asupra Patimirii, asupra misterului Mantutirii noastre prin cruce, insa mesajul este clar: acela al vietii si sperantei. Sangele preotios a lui Cristos varsat in curtea lui Pontiu Pilat la biciure, pe drumul Clavarului ºi pe Cruce este pretul mantuirii noastre.
Giulgiul in care era infasurat Mantuitorul se goleste si trupul sau se ridica de la pamant pentru a lua locul la drepta Tatalui. Iar fetele tuturor celor care au sperat in El se insenineaza, se umplu de lumina, de pace si de viata.

Concluzie

The Passion of the Christ vizionat cu ochii credintei te patrunde in profundul sufletului, te face sa constientizezi marele dar al mantuirii dat noua prin Cristos, stimulandu-te sa meditezi asupra vietii tale, asupra lucrurilor realizate pana acum si a celor pe care trebuie sa le infaptuiesti, in lumina marelui dar al credintei primite la botez. Este o ocazie care ni se ofera si prin care noi putem sa ne apropiem mai mult de realitatea credintei noastre, ocazie la care noi putem sa raspundem cu un act de credinta, facand viata nostra asemeni cu cea a lui Cristos.

Claudio Barbut
claudiob27@hotmail.com




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14049 (raspuns la: #13830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce nu vrem inapoi... - de sumo la: 13/08/2004 09:15:56
(la: De ce nu vrem inapoi, desi ne e dor?)
Eu nu traiesc in strainatate, ci in RO.. Poate am gresit ca nu am plecat atunci cind puteam.. Acum nu mai stiu.. Dar totusi plec relativ des din tara.. Si cred ca inteleg de ce romanii "de afara" desi mor de dor ( unii), nu vor inapoi.. SI eu cind revin dupa cite o vizita prin tari mai evoluate mi-e dor de casa.. dar imediat ce intru in tara ma enerveaza lipsa de civilitate, de politete, de profesionalism,... nu vorbesc de curatenie,de respectarea orarelor,etc.. apoi e mai usor sa te obsinuiesti cu binele, decit sa revii la o treapta inferioara... Am prieteni din Germania sau Italia care au ales sa stea in RO, dar ii nemultumesc inca multe.. EI privesc pozitiv lucrurile si le place linistea din locurile unde s-au asezat in RO..Romanii duc poate dorul unora dintre locurile in care au crescut, dorul copilariei, al parintilor .. dar sigur nu au plecat ca le era bine.. Timpul tinde sa estompeze detaliul din amintirile rele si poate a le aglomereze intr-un sentiment de genul "... era rau...". Mai cred ca exista la intoarcere si "suprizele" compatriotilor care te suspecteaza, si se gindesc" da'l deaq ca are bani.." chiar daca pt banii aia.. "revenitul" a tras serios si corect..Sa nu mai amintim de contactele neplacute cu personalul din consulate, ambasadele noastre de afara..
Poate gresesc, dar trebuia sa spun ce gindesc..
Nu te lasa!!! - de mya la: 03/09/2004 13:43:17
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Draga Andrei,

Am dat acum peste mesajul tau si am citit cu interes toate interventiile forumistilor.

Vin sa-mi dau si eu cu parerea daca...nu te superi. Poate ai rabdare sa citesti tot mesajul desi prevad ca o sa ma intind cu el. E greu sa scriu in trei fraze ceea ce vreau sa-ti transmit. Sper sa nu te plictisesc. Imi cer scuze daca o sa o fac. Poti sa te intrerupi cand vrei si sa treci la altceva...faci cum doresti. Sanatate taica si noroc!

Eu personal sunt de parere ca oamenii supraponderali, alcoolici, fumatori inraiti si dependenti de droguri sau de altele, etc.etc.....au o chestie mica de tot la cap. Nu zic ca esti nebun! Stai! Doamne fereste.

Zic ca sunt putin mai slabi mental...nu e nimic rau aici. Asa e lumea, fiecare are slabiciuni de un fel sau de altul. Cum le controlezi e alta mancare de peste...stai ca ajung si acolo.

Am si eu o prietena foooarte buna care de mica este supraponderala. Parintii sunt normali, fratele idem si ea...totusi este supraponderala (sau era...ma rog.). Stai sa vezi.

Dependentele astea de care vorbesc...vin de fapt din subconstient. Exista pe undeva in subcontientul tau o lipsa de ceva (dragoste, intelegere, ceva...o trauma din copilarie...ceva poate de care nici nu-ti aduci aminte acuma) si astazi incerci sa compensezi aceasta lipsa prin mancare (care te face fericit pe moment). Altii beau, altii iau droguri, altii se duc des la femei, etc...Din cauza lipsei ce-o simt in suflet se recompenseaza cu cate ceva (ce-si aleg ei).

Prietena de care-ti zic e o tipa extraordinara (am fost colege, ne stim de mult timp), foooooarte sufletista, draguta (cand nu e supraponderala, altfel...nu i se mai disting trasaturile). Tot ea este foarte vioaie, extrem de in forma, sprintena si nu greoaie. Canta la pian, e arhitecta, are preocupari diverse, etc. Are insa...ceva in subconstient. Eu am discutat cu ea in timp mult despre chestia asta si treptat am ajuns sa fim prietene la catarama, cum rar se intampla in viata. Desi nu mai traiesc in tara de ceva timp imi scriu cu ea mereu mesaje, o sun si stam de vorba, ma vad cu ea de fiecare data cand ma duc in Bucuresti, etc. etc. Cum spuneam tipa e fooooarte ca lumea.

E foarte greu la inceput sa contientizezi si sa depistezi cauza supraponderalitatii (sau a altor dependente). E dificil in primul rand pentru ca oamenii respectivi isi gasesc scuze nenumarate instantaneu de genul: mostenesc pe cineva din familie, am probleme cu glanda (hei...unii chiar au!), e de la stres (bulimie de stres cum zicea I.G. Pascu din Divertis ;-) ), am incercat orice si tot ma ingras, si daca beau un pahar cu apa si se depune, se uita lumea urat daca alerg, etc. etc. Scuzele astea ti le gasesti singur cat ai zice peste. Nu trebuie sa te justifici in fata nimanui si nici nu trebuie sa ai complexe de inferioritate cand rade lumea de tine ca esti gras (o prostie!). E plina lumea de oameni fara busola care toata viata stauuuu si vegeteaza, se uita in jur si dau din gura, rad de unul sau de altul, baga cuie, instiga...fac si ei ce pot, ce-i duce capul. Uite asa se simt mai bine si isi iarta lor toate defectele si porcariile. Da-i in colo...ce-ti pasa de ei, lasa-i in durerea lor. Orice ai face tot nu poti sa-i multumesti pe toti, ocupa-te de tine!

Transforma-te pe tine mai intai in om ca lumea si sa vezi pe urma ce-ti creste si magnetismul (oamenii ca lumea la suflet atrag prieteni si tovarasi precum ei si nu ciurucuri).

Nu te supara pe mine daca iti vorbesc asa...direct si fara ocolisuri. Insa pe undeva exista in subconstientul tau o dezamagire, ceva...habar nu am ce...si incerci sa-ti gasesti refugiul si fericirea (ca o recompensa) in mancare. Asta este adevarul!

Cel ma simplu si logic este sa te duci la un doctor nutritionist si sa discuti cu el dar foarte serios. Sa te apuci de a doua zi sa-ti schimbi viata (regimul alimentar, modul de-a respira, de-a mesteca, de-a gandi) sa te vezi cum esti, EXACT cum esti si apoi - sa-ti imaginezi cum ti-ai dori sa fi. Acorda-ti cativa ani pana la reusita, nu iti propune deziderate pe care nu poti sa te atingi (in trei luni slabesc 100 de Kg. si ma duc la concurs de manechini). Fii realist, fii cu capul pe umeri, fii sincer cu tine si nu te induce in eroare (era sa scriu oroare!).

Gandeste la rece...iesi din corpul tau si studiaza-te din afara ta ca pe un strain. Zic asa...ipotetic, fa o incercare. Ce pierzi!?

Prietena mea si-a rezolvat oarecum problema, a reusit sa dea jos vreo 30 de Kg. si arata omeneste acum. Totusi a ramas cu o mica chestie la cap si cateva complexe. Greutatea ei e mereu oscilanta insa nu mai ajunge sa fie supraponderala atunci cand sare calul ci doar mai plinuta. La ea exista din copilarie o lipsa de afectiune din partea familiei (mama are probleme psihice iar tatal a decedat cu ani buni in urma; fratele nu se implica desi e mai mare ca ea...un tip mai egoist, deh). Da' noi nu depindem de mediu si de imprejurari...suntem stapani pe noi, nu?

E foarte greu sa dai sfaturi asa...de pe margine, realizez asta - lumea e circumspecta si satula de sfaturi d-astea de la oameni care cica le stiu pe toate. Eu una, stiu ca nu le stiu pe toate...cu cat inveti mai multe cu atat iti dai seama ce putin cunosti de fapt ;-). Am si eu lipsuri si nu putine da' ma straduiesc sa le controlez...si nu e usor deloc dar nici nu e imposibil. Nu exista imposibil! Iti garantez ca poti sa faci ce vrei din tine daca iti canalizezi energia exact unde trebuie.

D-aia zic ca nu ar fi rau sa citesti cu mare atentie mesajul asta. Poate la prima citire o sa te enerveze si o sa ma injuri de mama da' daca il recitesti...asa, dupa un timp...poate gasesti aici ceva care o sa te ajute. Fa o incercare, ce zici? Injura-ma cat vrei...da' pe urma reciteste mesajul...;-).

Mi-am dat seama ca esti un tip ca lumea si sufletist, reiese clar din postarile tale. Totusi problema asta cu kilogramele in plus - reprezinta un cui pentru sufletul tau. Scapa de ea! Arunc-o, da cu ea de pamant, fa-o bucati! Sunt atatea chestii in viata de care o sa te lovesti, hai sa-ti antrenezi vointa cu treaba asta slabind. Esti la inceput de drum si trebuie musai sa prinzi un start bun ca altfel...viitorul nu se intrevede prea roz. Sa vezi pe urma ce bine o sa-ti prinda. Te redescoperi ca om si razi si tu de tine...ia uite domne' cum eram, de necrezut!

Acum la final...inchei asa...mai dur: cum domne' sa ajungi sa te domine dorintele si corpul - PAI DOMINA-LE TU PE ELE!!! Ca doar tu (cu mintea, capul si vointa) esti mai presus decat carcasa in care le porti pe toate!

Mancam sa traim nu traim ca sa mancam! La fel si cu altele...nu traim de dragul sexului, a drogurilor, a lu' mama mare sau mai stiu eu de ce.

Capul sus si nu te lasa!!! Eu sunt alaturi de tine, uite crede-ma ca daca am stat sa-ti scriu mesajul asta asa de lung (in loc sa dau la trafalete...tocmai zugraveam...;-) )... se cheama ca imi pasa si nu-mi esti indiferent!

Mult succes, rabdare si sa iasa precum VREI!

prietenie - de Grettel la: 11/01/2005 13:14:57
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Hmmm... si eu m-am gandit de multe ori la acest lucru. Cum as putea discerne intre ipocriti si oamenii sinceri? intre oportunisti si prieteni, intre amici sau tovarasi de diverse activitati si cei care indiferent de ce s-ar intampla imi vor fi alaturi...
O prietena imi spunea ca prieteneia adevarata se demonstreaza in durabilitatea sentimentelor de respect si incredere in timp. O cunosc de 12 ani si daca in primii 5 vorbeam de 3 ori pe zi, acum ne vedem o data la 6 luni si ne sunam doar de sarbatori. Dar, de fiecare data, ma prezinta ca cea mai buna prietena a ei, desi am tecut prin perioade foarte dificile. Eram foarte tinere atunci, si intre timp ne-am schimbat amandoua. Atunci puteam sa jur ca orice s-ar intampla ma va ajuta si o voi ajuta. Acum sunt sigura doar pe mine. Viata noastra s-a schimba, preocuparile noastre acum sunt diferite, lafel si atitudinea si telurile. Este cea mai buna prietena a mea? Sau este amintirea celei mai une prietene si recunostinta pe care i-o port pentru prietenia activa? Dar si acum cand ne sunam de sarbatori simt ca se bucura sincer sa ma auda, sa i se confirme ca ma gandesc la ea... cred ca daca eu simt ca-i sunt buna prietena este suficient ca sa o consider ca atare mai departe.
Cu alta, pe care o stiu doar de 6 ani, am avut o relatie mult mai stransa, in care au am dat enorm si ea lafel. De cand s-a logodit iar cariera a adus-o la acelasi nivel economic ca mine am iesit din campul intereslor ei, nu asa cum e normal cand esti casatorita, pur si simplu nu ma mai sprijina, nu ma mai cauta, nu mai are nevoie de mine... ceea ce inseamna ca relatia noastra a fost cam asa: eu aveam nevoie de o prietena, ea de sustinere. Nu consider ca este prietena mea, chiar daca mi-a fost si prietena, copil si sora nu cu mult timp in urma. Acum este o veche cunostinta.
Un bun prieten al meu (si pe el il am de 10 ani) mi-a explicat ca dezamagirea vine in urma unei amagiri: adica singur te-ai amagit ca cineva este intr-un anumit fel, iar cand se intampla ceva care te face sa vezi adevarul, te simti dezamagit. E greseala noastra, e visul nostru si proiectia noastra, de ce sa dam vina pe ei? In concluzie, lucrurile trebuie asezate la locul lor: e doar un amic, nu un prieten. Ideea este ca acest "cel mai bun prieten al meu" m-a ajutat enorm, dar mi-a si gresit enorm. A facut niste lucruri impardonabile. Dar mi-a oferit altele pe care nimeni altcineava nu mi le-a oferit vreodata. Se cheama asta compromis? Ne mai putem numi prieteni? Eu cred ca in masura in care mi-e dor sa il aud si sa ne povestim, ma intereseaza parerea lui iar el simte lafel, atat timp cat intalnirile noastre rare se sfarsesc asa de greu si cu ideea ca : ar tebui sa ne vedem mai des, sa-ti povestesc si aia, si aia, dar de cealalta ai auzit?... ei bine, cred ca mi-e prieten cu adevarat, caci ma bucur si ma onoreaza sa ma sune si sa-mi ceara parerea si totdeauna imi raspunde cand eu am nevoie de el.
Si mai am o prietena inca din clasa a 9-a (adica 16 ani), ea e mai nesigura ca mine, mereu ma "bazaie" cu o gramada de probleme. Are optiuni si viziuni diferite asupra lumii decat mine. Nu o simt nici la acelasi nivel intelectual, dar e foarte sentimentala si asta imi place la ea. Stiu ca orice nevoie am imi va fi alaturi, si eu, chiar daca ma irita cu "dilemele" ei copilaresti, incerc sa o ajut sa se simta mai bine. Tin foarte mult la ea chiar daca nu as avea incredere sa o recomand unui eventual angajator. Mi-e draga. Nu stiu daca asta se cheama prietenie, dar daca ii spun ca am nevoie sa vina sa-mi hraneasca pisica, in Dristor, o va face, asta stiu precis. iar daca nu-si va putea plati chiria, n-am sa o las sa plece din Bucuresti, am sa o gazduiesc la mine pana isi rezolva problema. Ma oboseste uneori cu stilul ei si secretomania sa, dar o consider prietena de nadejde.
Si mai sunt cei pe care i-ai imbracat, hranit, adaposti, si apoi te-au uitat, sunt cei care te-au ajutat pe tine apoi s-au indepartat (insa mereu te rogi pentru ei), cei pe care-i iubesti chiar daca sunt atatd e diferti de tine, pentru ca simti ca te completeaza... si cei de la care inveti si te schimba, si cei care invata de la tine si de aceea te frecventeaza.
Prietenia e ca o rudenie aleasa? Sau culmea relatiilor umane? ti-e prieten cel care te sprijina neconditionat sau cel pe care tu il sprijini neconditionat?
zeita draga - de anisia la: 01/05/2005 21:28:32
(la: Bad boys)
Stii tu, tipii ãia rãi de care mama ţi-a spus sã te fereşti întotdeauna.
tu nu ai invatzat ca trebuie sa faci ce face popa, nu ce zice el...;)?

lasand gluma la o parte, cel mai bun prieten al meu (prietenie ce dureaza de peste 20 de ani) este unul dintre baietii aceia rai de care pomenesti si dupa care multe fete s-au uitat cu coada ochiului. este omul care m-a ajutat in cele mai grele momente ale mele, care m-a invatzat cele mai multe lucruri despre viata, despre incredere, despre prietenie, despre sufletul omului. am mai degraba incredere intr-un astfel de barbat, caruia-i citesti intentiile cu usurinta, decat intr-un fandosit cu sapte facultati, lac pe unghii si poza mamii in portofel.
don' - de anisia la: 04/06/2005 09:53:00
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
prietenul meu cel mai bun (pe care-l stiu de o viata) este un barbat foarte atractiv. arata foarte bine. si totusi, pentru mine e doar ca un frate. prietenia noastra dureaza de cand lumea si pamantul. iti spun eu, se poate. depinde de sistemul de valori al fiecaruia. unii pun atractia sexuala pe primul plan si atunci normal ca orbesc si nu mai vad dincolo de invelisul asta numit corp. eu nu sunt asa. poate sa fie el Mel Gibson, ca daca se scobeste in nas, sau e zgarcit, sau miroase a transpiratie, sau e mereu cu ochii dupa matracuce, sau vorbeste ca smecherii de cartier...e un zero in ochii mei. (ti-am dat doar cateva exemple, lista e mult mai lunga)
#53228 (raspuns la: #53165) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rau, tare rau... jale mare... - de Jimmy_Cecilia la: 17/06/2005 18:07:05
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
poate ajung sa-mi gasesc cuvintele... poate o sa ajung sa va povestesc...
poate... poate... poate>>....
cand voi fi mai calma... cand ... cand....
dar cand va fi???

dupa 40 de ani , prima data sa ajung, sa ma intorc...
ajung sambata noaptea la deva la ora 2 si jumatatea, mai bine zis duminica dimineata....
ce m-a adus... prietenii.. aia buni din copilarie, cu care mancam painea cu untura , cu paprica si ceapa verde, la unul si altul acasa,
prieteni ca si fratii si surorile....
miercurea am inmormantat pe jenica,
vineri seara moaare puchi, eu ii tineam mana stanga, meta, sotia tot din gasca inca de la gradinita, mana dreapta....
de-atunci ne-am mutat acolo, la meta la uroi, a venit alta trupetza din cluj si un baiat din iasi, noi fratii juratzi...
si ni-e frica s-o lasam singura...

munca supranaturala, ca sa faca si sa lasew ceva copiilor si nepotilor,
incompetenta doctorilor,
mizeria pensiilor mici
cumpararea medicamentelor cu milioane de lei, atunci cvand in tara de fabricare originalul costa de 4 ori mai ieftin
lipitori de balta puturoasa, care se imbogatesc dupa nenorocirea oamenilor,
prieteni care de cate ori intrebati la telefon, cand dadeam, daca au nevoie de medicamente sa le trimit,
spuneau NU, ca sunt, decenta ii oprea sa spuna ca sunt de toate daca ai bani....
blocuri, case vechi, frumoase pe vremuri... acum cad in ruine, pensionarii
suprima radiatoarele de incalzire centrala in locuinte, ca nu pot plati caldura, de unde atunci bani pt tencuiala si vopsea???

vile splendide, hoti si tigani....
ca-mi mai claxoneaza si masina pe strada, ca sa arate ca si ei au o mertzea... dragii de ei de brunetzei....

director de scoala, profesoara de fizica matematica:
pensie 4.000.000 lei vechi
azi la piatza pretzurile:
1kg rosii 35.000 lei
1 kg caise 70 -90.000 lei
1 kg castraveti: 30.000 lei
1 kg capsune 50 000 lei
1 kg piersici 60.000 lei
1 kg cartofi 12.000
250 gr cafea macinata si nu extra sau lux , 80.000 lei
#55351 (raspuns la: #55111) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E adevarat cand spui ca prietenii ni-i alegem singuri - de Tofan Ana Isabella la: 05/07/2005 14:35:12
(la: Incursiune intre devotament si impasul creat de egoism)
Stau si ma daca am prieteni adevarati si daca eu insami nu am depasit de multe ori carapacea de egoism si i-am ranit.. Uneori as mai vrea sa mai fiu in relatie cu prietenii vechi si apoi iarasi vine un dracusor si orgoliul si rautatile ies la iveala. Treaba asta e reciproca. Pot spune ca mi-am facut un fel de prieteni virtuali aici la cafenea ,insa nu stiu care sunt cei adevarati
#58032 (raspuns la: #57973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
horica - de Jimmy_Cecilia la: 06/07/2005 17:40:24
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
am si poze multe...
case frumoase in ruine, ca cu pensia nu mai ajung sa le intretina,
caini pe toate drumurile, carute cu cai pe sosele, fara semn luminos,
compbinate siderurgice si metalurgice in ruina, fierul o fi fost vandut la galbiori...

am sa deschid o conferinta noua cu impresiile mele despre "Romania dupa 40 de ani" dar pe saptamana viitoare...

insa ce e important...
prietenii, "trupetzii".. gasca din copilarie si din liceu...

pe multi i-am regasit ca si in trecut... nu s-au schimbat, aceiasi mentalitate, aceiasi prietenie,
in plus au sotzi si sotzii minunatzi (e), care s-au intezgrat in gasca ...

o parte s-a schimbat.. greutatzile vietzii.. drumuri diferite...
insa prietenii adevaratzi si foarte multi... i-am regasit
#58255 (raspuns la: #58249) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copil in Iepoca de aur - de flipper la: 23/10/2005 22:06:36
(la: Amintiri din Iepoca de Aur)
Niciodata nu voi putea uita acele timpuri incredibile, imi dau seama de dramatismul lor si de dezumanizarea la care am fost supusi, mai ales acum, cand departe de Romania fiind, povestesc prietenilor mei…amintiri din copilarie, si le vad expresiile fetelor!
Mi-amintesc lampa cu gaz agatata in perete in bucatarie, tacamurile, sau pungile cu o bucatile de carne cal.III, plus legumele congelate aferente si obligatorii, rarele carti bune care circulau pana ramaneau fara coperti, colegul Georgescu(chiar asa se numea!)care avea pe bunicu’secretar de partid isi manca portocala si salamul de Sibiu in pauza mare sub ochii nedumeriti ai celorlalti…
Cozile, frigul din clasa, frigul de acasa, cravata si snurul de comandant de detasament, pe care, spre regretul ulterior, le-am aruncat imediat dupa…
Cafeaua ALVORADA, shop-ul de la hotelul Nord, unde stateam cu ai mei , de unde nu puteam cumpara nimic, si era mereu plin cu stive de ciocolata.
Duminica, cand se circula cu masina cu sot sau fara sot, imnul Trei culori…cantat in fiecare dimineata, la scoala…
Iar acum??? Tranzitia spre mai bine, care apasa pe umeri fragili ai parintilor si bunicilor pensionari, dezamagirea care te face sa pleci…ubi bene…micile rautati pe care poate si altii, nu numai eu le traiesc departe de casa atunci cand iti dezvalui originea, si eterna mea intrebare…oare a cui e vina, ca dincolo de cortina de fier noi am dus-o cel mai prost, ca acum dupa atatia ani ne caznim si nu reusim sa gasim un drum firesc…ca natie, prin istorie???
Ce cred eu despre prietenie ? - de Dora C la: 17/11/2005 10:53:36
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Ce cred eu despre prietenie ? Pai eu cred ca-i o perla rara, un lucru pe care ni-l dorim fiecare dintre noi. Cei ce au prieteni se pot considera foarte norocosi. Nu este « posesiune » mai pretioasa decât un prieten bun si credincios.
Dar ce este prietenia ? Cred ca este o relatie care se situeaza undeva intre dragoste, intelegere, comunicare. Ingredientele unei prietenii sint : simpatia, disponibilitatea, reciprocitatea, preocupari comune,valori morale comune, gusturi comune, sinceritatea, respect. Dar ingredientul esential intr-o prietenie este fidelitatea. Un prieten trebuie sa fie prezent atunci cind toti ceilalti ii intorc spatele dupa cum bine zice proverbul : « prietenul la nevoie se cunoaste ». Sa fie disponibil atunci cind ai nevoie de el. Sa imparti cu el clipe placute, sa gasesti in el un confident si o fiinta toleranta care sa nu te judece sa te iubeasca si sa te accepte asa cum esti. Aceasta relatie trebuie neaparat sa fie reciproca. Sa dai intotdeauna cel putin atit cit primesti. Sa fii prieten cu cineva nu inseamna doar sa faci un chef cu el... Esti prieten cu cel ce -si injumatateste bucata de paine cu tine cind esti flamind. Indiferenta, interesul meschin, minciuna sau tacerea, sunt notiuni care nu-si au locul alaturi de prietenie. Dupa mine cele mai frumoase prietenii se cladesc in anii de liceu si facultate. Atuci sintem mai disponibili, avem preocupari comune, sintem mai putin susceptibili, mai increzatori. Prieteniile aste pot dura toata viata. Esti prieten cu cineva cand dupa ani si ani simti aceeasi atractie si placere pentru o discutie, el.. O prietenie adevarata este cea verificata de timp. Cred ca trebuie sa fii un om fidel, integru, si generos ca sa poti fi un prieten adevarat. Citi dintre noi aveam aceste calitati?



Despre prietenie - text de Mircea Eliade: - de cristi82 la: 24/11/2005 10:22:51
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

despre prieteni? - de nichita la: 16/12/2005 10:37:22
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
...consider ca e nevoie si de o cunoastere fizica .....consider ca e nevoie de ceva intimitate ....si nu ma refer la sex si alea-alea...(la naiba!)ideea e ca poate la un moment dat ai nevoie sa-i marturisesti "lui"si numai lui ,ceea ce te framanta.este excelenta ideea de cafeneaua.com,dar nu stiu cat de prieteni pot fi acesti oameni,nu-ti pot face rau intr-adevar,dar pe ei ii sti (poate),ai aflat de existenta lor,poate chiar si de ceea ce gandesc, lucru de care cum spuneam nu poti fi prea sigur,deci nu-i cunosti.pe cand o intalnire fizica si o reantalnire si o inca reantalnire,etc,poate duce la o prietenie .
acum depinde de fiecare,daca ai chef de prietenii,in fine legaturi platonice :),este locul propice,daca eu am chef de asta?este o alta metoda de divertisment constructiv si doar atat.deci da.
Proaspat din Inbox - de Pasagerul la: 19/02/2006 19:01:15
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
49 DE MOTIVE PENTRU CARE-I MINUNAT SA FII BARBAT

1.- Iti pastrezi buna dispozitie toata luna.
2.- Mecanicii nu te fac prost.
3.- Nu cari peste tot o geanta plina de cacaturi.
4.- Nu ti se fura la coafor.
5.- Ti-e perpendicular daca nimeni nu observa noua ta freza.
6.- La interviu pentru un job corpul tau nu conteaza.
7.- Daca esti criticat la munca, nu gindesti ca toti te urasc in secret.
8.- Nici-unu dintre colegi tai n-are capacitate de a te face sa plingi.
9.- Lenjeria intima te costa 25000 in loc de 120000.
10.- Trei perechi de pantofi sunt destui.
11.- Aranjamentele pentru nunta se rezolva singure.
12.- Haine de nunta: 500,000 lei in loc de 3.000.000
13.- Iti pastrezi numele de familie toata viatza.
14.- La luna de miere sau in vacantza ai nevoie de o singura geanta.
15.- Faci baie si esti gata in10 minute.
16.- Poti umbla in tricou alb prin locuri unde te poti uda.
17.- Tot ce ai pe fatza ramine cu aceasi culoare
18.- Nu trebuie sa te razi mai jos de beregheta.
19.- Poti lasa patul de la hotel desfacut fara mustrari de constiintza.
20.- Parul carunt si ridurile iti stau bine.
21.- Poti participa la un concurs de pisat si ragait fara sa-ti fie rusine.
22.- Poti spune orice fara sa-ti pese ce gindeste lumea.
23.- Poti fii Arbitru, Popa, Presedinte.
24.- Te poti plimba seara cu masina.
25.- Poti uita o data sau sa faci alte greseli, florile vor aranja totul.
26.- Poti sa te asezi cu picioarele deschise, si ce daca!
27.- Mergi la toalete singur, nu in pereche sau in grup.
28.- Cozile la WC sunt de 80% mai rare
29.- Nu trebuie sa opresti la urmatorul PECO fiindca "WC e prea murdar".
30.- Poti sa-l admiri pe Bruce Willis, fara sa te omori de foame incercind sa arati ca el.
31.- Luis Miguel, Ricky Martin, Tom Cruise, Brad Pitt si ceilalti nu fac parte din universul tau; nu sunt decit o mina de poponari.
32.- Nu trebuie sa faci curat in apartamentul tau de fiecare data cind vine cineva.
32.- Cunosti cel putin 20 de variante de a deschide o bere.
33.- Poti ratzionaliza orice fraza au un simplu "da-o in p... m...!" .
34.- Nu trebuie sa monitorizezi viatza sexuala a prietenilor tai.
35.- Poti trece in vizita la un prieten fara sa-i duci un cadou.
36.- Convorbirile telefonice cu prietenii tai dureaza mai putin de 60 de secunde.
37.- Daca nu suni un prieten cind ai zis ca o faci, acesta nu va comenta cu alti ca te-ai schimbat.
38.- Poti sa te uiti la TV ore intregi cu un prieten, in liniste, fara sa gandesti : "oare-i suparat pe mine?"
39.- Daca cineva uita sa te invite la un eveniment, continua sa-ti fie prieten.
40.- Daca cineva merge la un chef cu un pulover la fel ca al tau, nu te superi.
41.- Daca ai 34 si esti necasatorit, prietenilor tai nu le pasa; din contra, te felicita.
42.- Prietenilor tai nu le pasa daca ai slabit sau te-ai ingrasat.
43.- Nu-ti pasa daca unii vorbesc in spatele tau.
44.- Nu trebuie sa te multumesti mancand numai resturile de prajituri lasate de copii tai.
45.- Poti sa te scarpini intre picioare la orice ora din zi.
46.- Daca-i cald poti sa-ti deschizi camasa fara probleme.
47.- Cu 400 de milioane de spermatozoizi in fiecare tragatura, ai putea duplica populatia pamintului ... cel putin teoretic.
48.- Poti fi tata zilnic daca vrei fara sa trebuiasca sa astepti 9 luni.
49.- Nu te supara ca cel mai bun prieten de al tau are si alti prieteni

DAR....in comparatie cu o femeie....esti sexualmente SLAB
--------------------------------------------------
My formula for living is quite simple. I get up in the morning and I go to bed at night. In between, I occupy myself as best I can.
Cary Grant



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...