o sa ni daruiasca

Chiar conteaza cine esti? Absolut!
Chiar conteaza daca-ti dai numele real? Absolut deloc!
Dar vin si-ntreb: nu vrei sa spui nimic despre tine?
"Conteaza ce ai in cap si-n suflet!", zici. Atunci (ma tem!) ca trebuie sa ne cam arati CE AI in cap si-n suflet...
Din momentul ala, chiar NU MAI conteaza ce ochi ai, cati bani sau cat de lung ai parul.
De fapt, n-a contat niciodata.:)
PS. Ma tot intreb de ce revine intrebarea asta, cand nimeni n-a cerut detalii despre nimeni. Dati, fratilor, atat cat vreti sau cat puteti! De ce atata frica? Eu stiu ca dand ma-mbogatesc sufleteste, mai mult decat atunci cand mi se da. Iar cand primesc, atunci sunt recunoscatoare! Si nu mai cer (chiar daca vreau!), mai dau! Si-atuncea iar primesc. Caci de ceri tu, cel care s-a gandit sa-ti dea ceva se sperie si fuge...Si nu stiti cum se spune? Unii oameni cer sau fura exact ce tocmai urma sa li se daruiasca!

Iaca asta vorbeam eu "cifrat" deunazi cu papadia prietena si fost-am acuzati in mod vulgar de nu stiu ce - ca n-am inteles decat ca era furioasa rau...

"nu am fost niciodata de acord cu jumatatile de masura sau cu compromisul. nu am intretinut niciodata o relatie mintindu-ma, ci am ales calea sa plec cand frumosul a pierit. si de aceea nu am gasit niciodata raspunsurile.
nu am inteles niciodata oamenii ce se complac intr-o obisnuintza lipsita de zambet, doar pentru ca le e teama sa incerce din nou. am preferat sa plec cand zambetul a disparut. si de aceea nu am gasit raspuns la intrebarile mele.

Spune-mi te rog, crezi ca am gresit?"


Dinisor,o fiinta umana ce isi doreste a fi iubita si poate sa se daruiasca iubind ...fireste ca niciodata nu se va multumii cu "jumatati de masura".

Da-mi voie sa afirm,jumatati de masura nici nu exista in dragoste...

Tu imi spui:

"am ales calea sa plec cand frumosul a pierit..."

Care frumos?ce alcatuia acel frumos?era un tot...?cu siguranta nu...

Daca se pornea de la aceea scanteie,scanteie declansatoare de "chemari"...cu siguranta "frumosul nu pierea..."

(va urma)
PS. Despre ce intrebare este vorba?
Suntem pe un forum nu ?asa ca poti sa ma intrebi ...nu tu decizi daca raspund sau nu.Exista si comunicarea privata ,dealtfel messengerul meu este public.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

E frumos sa realizezi ca exista totusi o multime de oameni pe lumea asta care cred in iubire. Oare o sa va suparati pe mine de am sa spun ca amindoi doriti a gasi pe cineva cu care a imparti acest lucru minunat numit iubire? Sper sa nu, nu e spus cu rautate, e doar o constatare in urma citirii mesajelor voastra..de fapt, cine in lumea asta nu isi doreste a gasi pe cineva caruia sa ii daruiasca iubire si de la care sa poata primi acelasi lucru. A da si a primi in aceeasi masura este absolut superb, doar ca eu cred ca nu se intimpla foarte des...Ehhh, vorbesc si eu..
Sper sa nu fi deranjat


"when you cease to dream you cease to live"

Sunt impresionata si eu ca ai pun un nou inceput in viata ta. Multora li se intampla ce ti s-a intamplat si tie, dar nu toti fac conexiunea, cum spune Desdemona.
Si eu am trecut printr-o experienta similara acum vreo 12 ani, in plina renastere spirituala. In vemea avea eram plina de ravna, invatam mult, eram atenta la orice soapta divina. Imbatranind, constat ca focul s-a mai racit, desi atenta inca sunt, inca invat in fiecare zi, dar ravna s-a imputinat. Probabli ca nu imbatranirea e vinovata- am aceeasi varsta cu tine- si faptul ca zilnic ma paste un mare pericol: imprastierea prea mare in cotidian. Iti doresc din tot sufletul ca ravna ta sa nu se stinga, Domnul sa-ti daruiasca un copil sanatos si plin de intelepciune, iar pacea, armonia si harul lui Dumnezeu sa nu plece niciodata din casa ta.
Doamne ajuta!
Hypatia

Pana cand Dumnezeu a creat femeia, El era deja in a sasea zi de lucru peste program. Un inger a aparut si a spus:" De ce iti ia asa de mult timp sa creezi asta?" Si Dumnezeu a raspuns: "Ai vazut planul pentru ea? Trebuie sa fie rezistenta la apa, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 parti care sa se miste, toate care sa se poata inlocui, si sa fie in stare sa functioneze cu diet coke si resturi de mancare, sa poata tine 4 copii deodata in brate, sa aiba un sarut cu care sa vindece de la un genunchi zgariat la o inima zdrobita, si o sa faca totul doar cu 2 maini."
Ingerul a fost uimit de cereri. " Doar cu 2 maini? Nici o sansa. Si astea sunt cereri doar pentru modelul standard? E prea multa munca pentru o zi. Asteapta pana maine sa termini".
" Dar nu o sa astept, " a protestat Dumnezeu. " Sunt aproape sa termin aceasta creatie si e atat de aproape de inima mea. Deja se vindeca pe ea insasi cand e bolnava. Si poate lucra 18 ore pe zi.
Ingerul s-a apropiat si a atins femeia. “Dar ai facut-o asa de fina Doamne.”
“Ea este fina”, Domnul a fost de acord, “dar am facut-o si puternica. Nici nu ai idee ce poate indura sau realiza.”
“Va fi in stare sa gandeasca?” a intrebat ingerul.
Dumnezeu a raspuns: “Nu numai ca va fi in stare sa gandeasca, dar va fi in stare sa rationeze si sa negocieze.”
Apoi ingerul a observat ceva. A intins mana si a atins obrazul femei. Si a spus : “Se pare ca ai o scurgere in modelul asta. Cred ca ai incercat sa pui prea mult in modelul asta.”
“Nu-i o scurgere”, Domnul l-a corectat. “Asta-i o lacrima!”
“Pentru ce e lacrima?” a intrebat ingerul.
Domnul a raspuns: “Lacrima e felul ei de a-si exprima bucuria, tristetea, durerea, dezamagirea, dragostea, singuratatea, supararea si mandria ei.”
Ingerul a fost impresionat. “Doamne, esti un geniu. Tu te-ai gandit la toate. Femeia e cu adevarat uimitoare.”
Si este! Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati. Ele trec prin dificultati si ele poarta poveri, dar mentin fericirea, dragostea si bucuria. Ele zambesc cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga. Plang cand sunt fericite. Si rad cand sunt nervoase. Se lupta pentru lucrurile in care cred. Se impotrivesc nedreptatii. Nu accepta " nu " ca raspuns. Cand cred ca exista o solutie mai buna ele se lipsesc de multe pentru ca familiile lor sa aiba deajuns. Ele merg la doctor cu un prieten speriat. Iubesc neconditionat. Plang cand copii lor au success. Si se bucura cand prietenii lor primesc recompense. Sunt fericite cand aud de un nou nascut sau o nunta. Inima lor se frange cand un prieten moare. Ele jelesc la moartea unui membru din familie. Totusi sunt puternice cand crezi ca nu mai au nici o putere. Stiu ca o imbratisare si un sarut poate vindeca o inima franta. Femeile vin in orice forma, marime si culoare.Ele vor conduce masini, vor zbura, vor merge,vor alerga sau iti vor scrie tie un mesaj cald ca sa-ti arate cat de mult le pasa de tine.
Inima femeii este ceea ce tine lumea sa mearga.Ele aduc bucurie, speranta si dragoste.
Au compasiune si idealuri.Dau suport moral familiei si prietenilor. Femeile au lucruri vitale sa spuna si totul sa daruiasca.
Totusi femeia are o slabiciune de neiertat: aceea ca de multe ori isi uita VALOAREA.

bun venit, parca ti-am zis deja
daca nu, ma ierti mata
ca io sunt putin distrata
in situatia ce mi-i data!

ce ma bucur cand citesc
ca si altii reusesc
condeiul sa-l manuiasca
versuri sa ne daruiasca.
am un weeknd plin, iti spun
ca sa stii de pe acum
care-i cauza si cu motivul
de n-o sa imi auziti voi pliscul...
va propun la toti un joc
sa ne delectam pe loc
eu incep si scriu un vers
iara voi, veniti din mers
si mai puneti cate-un rand
vorbe-n rima tot zicand
poezia sa se nasca...

iata versul de-nceput :

lasa-ti la o parte nedumeririle,



___________________________________________________
"daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit..."

si aici ma refer la cele de munte, exista obiceiul ca socrul mare sa daruiasca la nunta mirilor un butoias cu tuica, din cea care se pune si la masa nuntasilor (evident ca-i din cea mai buna).
acest butoias, sigilat, se deschide doar la nunta de argint!
am avut ocazia sa beau si eu tuica astfel pastrata, veche de peste 25 de ani...o minunatie!

Happiness is like TV
ON or OFF it's up to me

Draga Flory,
nu stiu daca eu sunt in masura sa iti spun ceea ce simt, sau daca este defapt cineva in masura sa-ti spuna, dar, pentru ca ai cerut niste opinii am sa incerc sa spun ce cred eu, defapt ce simt eu.
Am citit aici despre "cuget", despre "adulter", despre "legi ale Bisericii", iar eu din pacate am cu totul alte opinii. Sunt ortodoxa si chiar sunt credincioasa, dar credinta mea nu are nimic de-a face cu legile bisericesti. Eu cred ca adevarata credinta este in sufletul nostru, este cea care ne indruma sa facem un lucru bun, o fapta nobila, este cea care ne face sa ne impreunam mainile intr-o ruga si sa vorbim cu D-zeu pentru ca, chiar credem in EL, pentru ca STIM ca exista, iar asta pentru ca avem CREDINTA.
Singurele legi de care tin cont sunt cele 10 legi, cele 10 porunci. Restul legilor au fost date de oameni pentru oameni din puctul meu de vedere. Multe sunt legi absurde deoarece se spune despre D-zeu ca "EL este lumina si dragostea suprema"...atunci ma intreb eu "de ce sa fie D-zeu impotriva acestei iubiri?". Eu cred ca EL nu este impotriva acestei iubiri daca este cu adevarat iubire, eu cred ca pe EL nu il intereseaza cand doi oameni care se iubesc nespus, sincer si devotat, care pot deveni un exemplu pentru cei din jur si chiar pentru Biserica ajung sa isi imparta viata si sa fie alaturi. Eu cred ca D-zeu ii iubeste pe indragostiti, ii iubeste pe cei care stiu sa daruiasca din suflet, ii iubeste pe cei care se daruiesc cu suflet! Asta este parerea mea.
Dar, inainte de toate va trebui sa privesti cu adevarat in SUFLETUL tau sa vezi ce simti, sa realizezi ca este IUBIRE si nu doar un sentiment care poate fi trecator, iar daca realizezi ca "nu stii cum ai trait pana acuma fara iubirea lui"...atunci eu va doresc sa va iubiti mult caci inseamna ca vei STII sigur ce sa faci. Daca iti asculti sufletul nu poate fi rau...nu are cum. El este adevaratul nostru cuget, adevarata noastra valoare, el ne reprezinta prin tot ceea ce facem si tot ceea ce suntem, el ne face sa fim oameni buni.


"Daca vrei sa fii iubit, iubeste !" - Seneca

ma indoiesc ca astfel de colectii ca cea a lui RSI sa fie daruita asa pe de-a moaca... ;)) barbatii, mai degraba isi fura femeia unul altuia , decat sa si-o daruiasca :))
___________________________________________________
my life is my prison!

aho , aho copii si frati
venit putin si m-ascultati
opincile mi-am incaltzat
si am pornit la colindat!

lui maan, frumoasa ii doresc sa fie,
sa isi gaseasca armonie
cu cel ce sufletu' i-a prins in mreje,
cand catarat pe metereze
adus-a-i tinerei domnitze
un snop urias de garofitze.

intrusului, voinicul cel cu noua vieti
ii voi ura la Cucuieti
sa nu il mai trimita sefu'-al mare
sa umble dupa ursa mare.
sa il urmeze tot norocu'
pe unde l-o purta sorocu'
si viata sa ii daruiasca
tot gandul ce-are sa-si doreasca.

oh, latu-le ce lung nu esti
iti spun si tie "sa traiesti"!
si iti urez cu-acest prilej
sa-ti creasca-n frunte un vartej
de versuri de-astea, tot marunte
sa descretim ridul din frunte.

urat-a v-am ce v-am urat
si plec acum, ca s-o'nserat
sa aveti parte de cel drag
cand anul nou va fi in prag :)

___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...

...pierduta intre pete de culoare, intre alb-negru, intre melodii fara ritm si tablouri fara esente...ca si cand viata ar fi facut o gluma cantand pentru un om care nu aude si pictand pentru un om care nu vede......am invatat ca...imi place sa visez mereu...pierd clipe intregi cu ochii larg deschisi...si ma bucur ca stiu ca atunci cand inchid pleoapele pastrez inca visarea intr-o lacrima pe coltul sufletului...ma bucur ca mai stiu visa si mai cred in vise.
...imi plac oamenii...imi place sa cred ca nu exista rautate...imi place sa fac ingerasi in zapada si ma bucur ca un copil cand simt primii fulgi atingandu-mi obrazul...
...ador Craciunul...luminitele care palpaie jucaus pe bradulet, globurile in care imi place sa imi scald ochii, colinzile, focul care palpaie si daca as putea nu as lasa atmosfera de caldura, de liniste si iubire magica din serile de Craciun sa plece niciodata...le-as pastra mereu...
...imi place sa rad...imi place sa glumesc mult...imi place sa vad oameni fericiti...sa vad indragostiti pe banca sarutandu-se...imi place sa vad batranei plimbandu-se de mana si privindu-se inca gales...imi place sa zambesc oamenilor...imi place sa ma agat de zambetul lor...imi place sa ma joc cu copii si sa ma murdaresc pana in varful urechilor daca asta ii incanta...si...inainte de toate imi place sa stiu ca sunt fiica elfilor din Padurea Soulmyrth si numele meu este Luthien Galathil...
...iar tu draga mea sa ramai mereu Elful Frunzelor de Verde...din Padurea Ochilor Aurii...si sa traiesti tinand intre pleoape...clipele fericirii si iubirea...iar sufletul sa ti se scalde mereu in bucuria iubirii care nu stie sa ceara...ci doar sa ofere...
...toti vrem sa fim iubiti si toti vrem sa iubim...asta ne implineste...sa daruim un zambet si sa primim altul in schimb, sa strangem o mana si sa ne recompenseze printr-un fior, sa sarutam si sa fim sarutati, sa ne daruim si sa ni se daruiasca, sa simtim ca il respiram pe cel(cea) de langa noi si suntem inspirati de catre el(ea), sa simtim ca pasim cu el(ea) in suflet si suntem purtati de catre el(ea) in suflet...sa simtim ca traim doi in acelasi vis si suflet...asta ne dorim.

Nae saian luume', saesa omentien llea'maelamin...! - A trecut mult timp, ma bucur sa te cunosc draga mea !

................................................................................................

"Înainte de a mă naşte D-zeu mi-a pus iubirea pentru tine în suflet, m-a scăldat într-o lacrimă şi m-a trimis în lume unde am fost pierdută şi regăsită, iar sufletele noastre s-au atins şi noi am simţit că suntem două suflete pereche!"

Discutia aceasta moarte vs. consecinte imi suna similar cu discutia de tip "ce a fost mai intai: oul sau gaina". Este adevarat ca in cazul nasterii evolutia stiintifica a ajuns atat de departe ca poate fi controlata in mare parte din aspecte insa moartea nu poate fi controlata, cel mult amanata asa cum s-a spus deja. Moartea este o certitudine... nu cred ca cineva a scapat de ea pana acum :)

Problemele posibile pot fi cauzele mortii (sida, cancer, accidentele etc), modul in care se moare (calitatea ingrijirii in stadiul terminal de exemplu), unde mergem dupa, cum se moare. Dar si acestea cred ca nu sunt probleme cat timp persoana care se confrunta cu ele nu le percepe ca atare. Am intalnit persoane care desi bolnave de cancer in stadiu terminal mai aveau puterea sa daruiasca celorlalti tot ce aveau mai bun in suflet si care nu considerau ca au o problema. Poate ati intalnit si voi. Asa ca depinde de noi in mare masura evalaurea unei stari de fapt, moartea, ca fiind problema sau nu.


_________
"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)

Sentimente.....da....e clar...toti le avem si nimeni nu poate scapa de aceasta"povara"....
Ce ne facem insa cand aceste sentimente sunt mult prea profunde si cand nu pot fi exprimate....tunci cand pur si simplu nu mai stii ce simti....dar atunci cand cineva vine la tine dupa o jumatate de ora de cand te stie si iti spune ca te iubeste......normal ca nu il crezi!!!!!!!!!

insa ma gandeam k e o chestie paradoxala cand unora le este atat de usor sa spuna ce sim(sau ce nu simt) si altii se chinuie zile sapt luni poate chiar ani sa-si dezvaluie sentimentele si can o fac se simt profund dezamagiti pentru ca au pierdut toate ocaziile ce au trecut....

M spus ca "sentimentele" sunt o povara....eu chiar le consider asa...intr-adevar dak nu am avea sentimente nu am mai avea de ce sa traim insa uneori acestea ne complica viata si ne dorim de multe ori sa nu existe....omul fara sentimente nu ar avea o ratiune de a trai..cele ce uraste...traieste ca sa faca rau iar cel ce iubesta ca sa daruiasca iubire celor din jur...insa asa cum am zis ce ne facem daca aceste sentimente duc la o profunda dezamagire si poate rezulta un sfarsit tragic....



v-am pupat

best wishes!!!

cred
pentru ca il iubesc
pentru ca nu e clipa in viata mea sa nu-i simt prezenta si manifestarea
pentru ca nu sunt singura niciodata, de cand stiu ca exista
pentru ca nu m-a amagit niciodata
pentru ca in cele mai negre depresii m-a facut sa vad lumina si sa ma ridic

ceea ce ma uimeste la dumnezeu e puterea sa de a ne fi facut atat de perfecti incat sa ne daruiasca si dreptul de a crede ca nu exista - liberul arbitru, pe care in aceasta viata si in aceasta realitate, de multe ori nici mama sau tatal nu ti-l acorda, iau decizii in numele si pentru binele copilului (imaginea lor despre binele copilului)

Jung a fost intrebat intr-un interviu: "credeti in dumnezeu?"
"Nu cred. Stiu." a raspuns el.

pentru cine nu crede: aforismul lui Einstein
"Daca dumnezeu nu exista si eu cred, n-am pierdut nimic; daca insa el exista si eu nu cred, am pierdut totul"

----------------------------------
"C`qui embellit le desert", dit le Petit Prince, "est-ce qu`il cache un puit quelque part..."

liniste sufleteasca
Dumnezeu sa va daruiasca.
belsug si lumina
in casa voastra sa vina !

va iubesc :)

mi_cardio

Va felicit pentru creatia dvs. Dar, cati barbati gandesc ca dvs? Multi poate teoretizeaza..dar, practic, cand dau cu ochii si inima de iubire, fac 10 pasi inapoi...si se tem ca nu cumva, sa piarda suprematia, si dreptul de intai-daruitor, pentru ca nu cumva sa ramana datori...sa nu cumva sa se implice prea mult. Cred ca, din ceea ce eu am cunoascut in materie de iubire, putin , ...iata, recunosc..., barbatii se tem mai mult sa iubeasca , decat femeile...De ce? Pentru ca , numai ei cred ca sufera din iubire...ca femeia, nu-i asa , are armele care le foloseste numai ea, si cum, si cand vrea , impartial, detasat, jucandu-se cu saraca inima si neintelesa inima a barbatului. Dar...femeia a fost creata sa daruiasca, asta e vocatia ei, cu pretul durerii de a nu primi aceeasi masura a iubirii. Hmm....cat de putin cere o femeie!!! Sa fie iubita...atat, sa i se acorde credit, un cat de mic feed-back, si se deschide usor...si iremediabil. Si sufera apoi...mult, mult...dar niciodata o femeie, chiar daca o zice din gura, niciodata nu va regreta toate gesturile de iubire , de tandrete daruite...ci le va pastra, acolo...in inima ei, ca pe un nepretuit tezaur.

Hristos a Inviat!
Sunt satula sa-mi spun lucruri de genul...." Dumnezeu stie ce face....stie El ce este mai bun pentru mine.....sunt satula sa ma lamentez!!!
Mi-e sila de mine doar pentru ca gandesc asa!!!
Si pentru multe altele!!!!
Sunt casatorita de 10 ani si nu avem copii.Am facut tot felul de analize(si culmea...au iesit bune) am facut chiar si o inseminare artificiala. Urmatorul pas ar fi fost fertilizarea in vitro(asta daca ma grabeam, sau daca imi doream neaparat un copil acum).
Despre fertizilare... nu sunt de acord cu ea! Simt ca ii fortez mana lui Dumnezeu. Si mai simt ca as putea face fertilizarea de 100 de ori si tot nu mi-ar reusi!
De ce? Pentru ca stiu un lucru: daca Dumenzeu vrea sa se intample ceva...asa este, dar daca nu...noi nu putem schimba decizia LUI.
Si nu mai pot lupta! Nici nu ma mai rog pentru asta. De ce? Pentru ca am avut cateva depresii plecate de la intrebarea de ce o femeie care isi arunca copilul il poate avea si eu care mi-l doresc atat nu?!?
Mai nou, prietena mea este insarcinata si eu nu pot sta in preajma ei. Ma urasc pentru asta!!!!!!
Ca sunt pacatoasa??? Sunt prima din toate!!!! Dar imi tot spun ca Dumnezeu inseamna iertare si dragoste. Dragostea care le suporta pe toate! EL nu e pedeapsa! Asa imi zic. Noi suntem cei care nu iertam, cei care ne razbunam, cei mandrii, cei mincinosti, cei care pedepsesc... EL nu!!!
Si atunci de ce nu ma iarta? De ce Ii este atat de greu sa-mi daruiasca un copil?
Vreti sa va spun care sunt consecintele acestei lipse?
As avea nevoie de zile intregi sa va vorbesc despre asta. In cateva cuvinte as putea sa spun ca nimic din ceea ce am facut nu are valoare. Oricat am incercat sa-mi uplu timpul....cu orice am incercat sa ma amagesc, nu a tinut!
Totul e gol!
Eu sunt goala!
Am zile cand nu suport nimic....si restul zilelor ma mint ca Dumnezeu nu a uitat de mine!
Toata viata mea e o amagire!!!
Ce ii puteti zice unei persoane care are atitudinea mea?
De rugat m-am rugat, slujbe am platit, posturile le tin pe toate....am facut si un canon pe care mi l-a dat un parinte calugar....
Unde gresesc? Ca imi pun astfel de intrebari? Da, acum mi le pun! Acum cand am ajuns la capat!
Stiti ce este culmea? Ca maine am sa regret ca azi am gandit asa.
Cred Doamne, ajuta necredintei mele!

astept raspuns pe adresa maria_h1976@yahoo.com

Asta da intrebare..Exista cineva care il regreta pe ceausescu? Ei oameni buni aflati ca DA..Chiar zilele trecute am vizitat Romania dupa foarte multi ani e adevarat..si am intilnit oameni care il regreta. La mormintul lui se duc si pun flori si il regreta.Am simtit ca inebunesc cind am vazut un reportaj la televizor in care ii aratau pe cei cel pling.Mi s-a facut rau.a fost ca un moment de transa in care mi-am amintiti clipele grele pe care le-am putut trai in perioada aceea.Mi sa facut rau si o greata in strapungea stomacul..Daca ar fi sa-mi daruiasca cineva inapoi anii copilariei as refuza categoric.Mai bine asi muri decit sa retraiesc acele clipe din trecut. Au fost incalcate drepturile omului de milione de ori si nimeni nu putea face nimic..de frica.Si-a infiltrat spionii peste tot si ce e mai dureros printre copii cu care te jucai sau la colegii de la scoala.daca aveai pe cineva afara..erai ca si un om mort..Amenintari frica si chiar moarte..nu voi putea uita acele clipe niciodata..Mi-a furat anii copilariei si in timp ce copii din alte state occidentale se bucurau de jucarii frumoase si haine colorate eu trebuia sa ma-mi improvizez jucariile sau sa accept jucariile de pe piata (cele chinezesti erau f.rare si nu apucai la un stilou cu ursulet numai daca avei cunostinte la librarie.Vinzatoarele erau mai bine vazute decit doctorii..ca doar si ei mergeau tot la ele..Au trecut 16 ani si inca imi amintesc cu groaza de el.Acum traiesc intr-un stat foarte puternic si am momente cind ma bucur ca un copil atunci cind vad vitrinele impodobite inainte Craciunului .Nu am trait copilaria pe deplin ...elena si nicolae sint motivul.a fost o mizerie ca i-au omorit.Ar fi trebuit sa-i tina in viata sa traiasca clipele pe care noi le-am trait .Sa traiasca in spaima si infometare in lipsuri si sa li se puna 2 ore de program tv .Asta ar fi fost cea mai buna pedeapsa pt ei.o moarte prea usoara insa sint sigura ca vor fi trimisi acolo unde le locul in iad.

Ar fi trebuit sa te intrebi de ce calcam strimb?Si atunci nu ar fost nevoie sa te mai intrebi nimic.Ti-ar fi fost rusine de tine insuti si ai fi facut orice sa intorci timpul inapoi. Adica timpul dinainte de a insela. Inseli dupa care mergi acasa si iti privesti sotia sau sotul in ochi ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic?Tu vi de la Amant... si sa se mai nimereasca ca exact in accea zi SOTUL sa-ti daruiasca un buchet de flori..si sa iti aduca aminte ca peste citeva saptamini sarbatoriti nu stiu citi ani de la casatorie.va intreb cine sufera mai mult.Tu care sti sau el care nici nu banuieste?Te simti murdar in timp ce el sau ea te i-a in brate te saruta si iti spune TE IUBESC si iti multumesc pt ca existi. Hm si tu ce?ce faci atunci?Te ascunzi sa nu te vada ca ai lacrimi in ochi?pt caai gresit si ai patat tot ce a fost mai frumos intre tine si aceea persoana draga?Sa ii spui ce?ca ai inselat ai mintit si dorit o femeie sau un barbat ca ai pus 5 min mai presus de o viata?Dar cum ramine cu ea sau el cel inselat?II spui ca sa nu suferi numai tu ?.Odata lovesti in tine si acum si in el?sau cel inselat?deci ii vei rupe sufletul si acelui biet om care a investit in tine tot ce a avut mai bun ca tu sa gemi cu altul sau alta?Mai bine pleaca fugi ascunde-te de tine insuti inainte de a a face acest lucru.E cumplit mai ales daca ai constiinta.E cumplit pt tine e cuplit pt ea sau cel inselat e cumplit pt copii tai.

Cred ca un cadou potrivit ar fi ceva specific din zona in care locuiesti, din moment ce e in afara tarii.
Parerea mea e ca ar trebui sa eviti cadourile foarte scumpe sau foarte extravagante (se or chinui apoi sa-ti daruiasca ceva pe masura cand va veni vremea), dar si cele banale care dau impresia ca le-ai cumparat doar din obligatie.
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen