comentarii

o scrisoare amicala in care povestesti unui prieten o intamplare din vacanta de vara


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cine ma poate ajuta? - de Catalina Bader la: 08/11/2003 02:25:51
(la: A existat holocaust in Romania?)
fratele BUNICII mele a fost dat disparut in Transnistria. In timpul razboiului.
Scrisoarea oficiala spune: ca este DISPARUT
prieteni de-ai lui
stiu ca n-a murit.
Oare pot sa-l gasesc?
Oare mai traieste?
#3649 (raspuns la: #1069) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt ozzy - de desdemona la: 13/05/2004 05:28:28
(la: Respectul)
Buna,

Ce noroc ai, sa fii prieten cu nativi indieni ! Intotdeauna m-au impresionat muzica, obiceiurile, si arta lor (de cate ori am vazut grupuri care dadeau concerte pe strada prin Anglia/Franta), si 'the more I know the more I like them'. Daca as avea ocazia sa intalnesc si eu cativa din mostenitorii traditiilor lor, sa ascult din povestile lor, si sa vad pamantul si natura asa cum le vad ei, as considera ca am primit cea mai mare favoare a sansei. Mie americanii nu imi plac deloc, fiind purtatorii stindardului arificialitatii, ignorantei, ipocriziei, materialismului si superficialitatii, prin multe din mesajele lor 'culturale' ce se imprastie in lume. Stiu ca e gresit a generaliza la o natie intreaga manifestarile unei parti a ei. Dar pe cat detest aceste aspecte, pe atat admir cultura si civilizatia autohtonilor exterminati de omul alb. Un continent asa de frumos, cu locuri atat de impresionante, parca pamantul insusi iti cere a-l venera. Indienii, cu atitudinea lor fata de natura ar trebui sa fie tocmai oamenii care sa ocupe acest mare continent, iubindu-l si repecatandu-l. Si cine sunt acum stapanii lui ? Cei ce nu cunosc decat expolatarea si nu respecta decat banul, liderii artificialului si superficialitatii, o societate ca un balon de sapun, fara radacini. Rog tuturor fanilor americii sa imi ierte vehementza, poate am sa inteleg mai multe cand am sa vizitez si eu acest continent. Nimic nu m-ar putea tenta sa vizitez SUA - afara doar de marile rezervatii naturale, si de posibilitatea de-a intalni si a sta de vorba cu indieni, ceea ce mi-as dori sincer.

Draga Ozzy, daca ai primit asa un nume fain, de ce nu il folosesti pe acesta ca nickame in loc de 'Ozzy Osbourne' (care imi pare ca nu te caracterizeaza). Daca ai avut o viziune care ti-a dat acest nume, cred ca e o reflectie a ceea ce esti undeva in adancul tau. Am mai auzit inainte despre acest ritual (in benzi desenate sau in ceva filme) in urma caruia iti obtineai o identitate in cadrul grupului indienilor. Nu stiam ca se mai practica inca - ai avut noroc sa fi trecut prin el.

Apropo de vulturasul ce l-ai urmarit pentru a te intoarce la prietenii tai, si mie mi s-a intamplat odata ceva asemanator. M-am dus la Brasov sa stau o zi intr-o cabana la marginea orasului (unde un mare grup de prieteni stateau de vreo saptamana). Habar nu aveam unde e cabana, stiam ca merg cu tramvaiul pana la capat, si dup-aia e la vreo 20 de minute in padure. Si m-am pornit si eu ca ardeleanul, cu gandul ca 'oi nimeri eu', si m-am pierdut. Stau la o raspantie si ma intreb: incolo ? Incoace ? Incotro ? Si cum stam eu asa si ma minunam, simt ca cineva ma atinge usor pe picior, ma uit, era un pui de catzel, tare dragut, care se gudura pe langa mine. N-aveam nici un biscuite sa-i dau, dar l-am mangait, si i-am vorbit, intreband daca nu stie el incotro s-o apuc. Cum nu era nimeni pe acolo ca sa rada de mine ca vorbesc cu un catzel, m-am amuzat de situatie si mi-am propus sa il urmaresc. Si catzelul a mers pe-un drum, pe urma printr-un crang, si urmandu-l, dupa putin timp, am vazut o cabana in jurul careia prietenii mei se jucau cu bulgari de zapada. Politicoasa cum imi shade, bine am multumit catelului pentru ghidaj si am dat fuga fericita sa-mi intalnesc amicii. Oare daca i-as fi povestit intamplarea unui bunic indian mi-ar fi dat numele 'little black dog' sau 'talks with dogs'?
May the Great Spirit be with you !!!
Desde
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
#15327 (raspuns la: #15309) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hi hi hi ho ho ho hahaha sa ma cac pe mutra ta! - de Little Eagle la: 08/08/2004 23:24:01
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
Hey,Enigmatescule,
Atat de enigmatic incat ai uitat unde te-ai pus si ascuns in vreun sertar de birou gol ori plin de chilotasi de dama?
Ai cam vrea tu s-o pupi pe Alice pe urechiuse,mi-e teama ca n-o sa ai niciodata sansa!Nici cu curul nu se uita la tine my friend!Nu cred ca exista femeie ce ar face astfel de sacrilegiu!Si stii cevasilea?Comentariile tale imi aduc aminte de Angel(care se pare ca a disparut subit....)si la fel de limbajul meu.Nu ma mai copiati oameni buni caci e simplu sa ma bagati in belele cu Daniel si Admin....mai fiti si voi ceea ce sunteti in suflet si ca persoane decat sa puneti masca unora (ca mine)sa va ascundeti realul ego!


Si NU e frumos derbedeule sa te legi de o femeie asa ca Alice ori indiferent alta fata,arata cat de slab si mitocan poti fi si desigur si de ce fetele nu te agreaza si se uita la tine cu scarba!

Vorbesti de accente?Unde traiesti oare?
In Australia?Am si acolo prieteni,amice,am in lumea toata prieteni,in tara care te-a ADOPTAT cunosc aborigenees,apoi oameni curati,onesti si care la orice ora te inghit si te scuipa ca pe un venin.Sa nu fii in prealma lor pt. ca ai un suflet impur usor de ginit imediat!

Peste tot te bagi ca un viezure si numai venin scoti pa gura si te crezi mare crestin in plus....halal exemplu!

Eu de ex. nu ma laud ca tine si altii,ca-s mare crestin credincios si dau pilde....dar cei ca tine,se cred superiori si crede-ma ca daca real ar exista un HELL,NU eu voi ajunge acolo,ci tu,pt. ca esti mincinos si uracios,ai un suflet mai negru ca al meu,my...friend!

Sa te legi de accentul moldovenesc al lui Alice,sa ti-l bagi in cur si va iesi altfel pe gura!Ajung sa fiu ca tine si cei ca tine,dar ma silesti in ignoranta ta sa devin ceea ce nu vreau sa fiu!

Din nou,trebuie sa-mi pun culorile de razboi pe chip.,sa-mi ridic sulita la Wakan Tanka si sa te caut sa-ti iau scalpul,dar nu te omor,te las sa traiesti in
mizeria ta de suflet uitat de Creatia toata!

Oh,sa nu-mi scrii deloc nici un raspuns,nu meriti!As zice insa sa -ti ceri iertare lui Alice,fata asta e f. buna si habar n-ai ca real merita sa cazi in fata ei si sa-i lingi picioarele!Nu ma ataca!Nu am avut sex cu Alice de ti se pare ca o apar asa de mult!Si ce daca mai alataieri ,pt. cateva minute am avut fantezii sexuale despre ea?Crezi ca ajung in HELL?Mai bine sincer decat ascuns ca tine!Aliiiiiccceeeeeee,da m-am masturbat in contul tau,e oare ceva grav?Ca te-am dorit ?
Si apoi ce daca voi fi iar pus la zid?Imi e frica de cineva?NU!!!!Enigmescului ii e teama de viata si viitor!Vad in el un rasist,pt. ca daca te legi de accentul cuiva,este o mistocarie nepermisa in viata.

Ba,Enigmatescule,te-ai gandit macar odata ca ai un accent strain in Australia?Ca limbajul tau suna ciudat si agramat la nativii tarii ce te-a adoptat?NU CRED CA vorbesti engleza lor!!!!Asa ca sa taci din gura si las-o moale cu accentele altora,chiar si daca faci o gluma,daca un australian face misto de accentul tau de lemn,te simti sucarit,atunci de ce te iei de Alice?

LOVE&PEACE,
Ozzy



































#19400 (raspuns la: #19065) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
luciosului - LUCIUS 666 - de SSDD la: 13/04/2005 21:10:30
(la: Este religia un element pozitiv sau negativ in societate?)
ma bucur ca-i numesti pe preoti "amici"... evident nu-ti sunt prieteni....iar tu, "luciosule" nu esti prietenul lor....

vis a vis de explicatii concrete...ei bine exista o literatura atat de bogata in domeniu incat, daca te-ar interesa, nu vad cum n-ai ajunge la informatia respectiva....de ce nu faci tu un efort?...doar este pentru sufletul tau....nu?

in privinta bisericilor construite...daca credinciosii nu le-ar da bani, crede-ma,....bisericile nu ar creste din pamant, din iarba verde.....de ce nu te duci din usa in usa spunandu-le credinciosilor sa nu mai dea bani la biserica?.....poate iti vor da tie pentru binele ce le-ai facut.
#43395 (raspuns la: #43295) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. un subiect delicat - de maimuta la: 08/05/2005 10:52:14
(la: Ce ati alege : respectarea principiilor sau prietenii ?)
Nu pot sa dau exemple la acest subiect. Pot sa spun ca m-am gandit mult si cred ca aleg principiile.De ce? Un prieten mi-a spus candva" sa stii ca nu trebuie sa ai prieteni, nimeni nu e prietenul meu". Acest prieten era sufletul petrecerilor, o persoana extraordinara, un om pe care te poti baza, despre aceasta persoana pot sa vorbesc numai la superlativ. Iata ca el nu ma considera nici pe mine prietena lui desi eu asa o sa-l consider toata viata. Unde vreau sa ajung? Cred ca ma abat de la subiect. A, da vreau sa spun ca asa zisi "prieteni" atunci cand ai o belea dispar, dar daca esti pus in situatia sa-ti calci un principiu pt. ei nu se merita. distanteaza-te incet,incet, cu pasi marunti.
Dupa cativa ani, dintr-un nr. mare de persoane pe care ii consideram cei mai buni amici am ramas cu 6 prieteni buni care stiu cum sunt si nu ar incerca sa ma schimbe, m-au acceptat cu tot cu principii.
Pai - de TeodoraPA la: 13/06/2005 21:40:54
(la: ce este rau in a avea amici care sunt baieti?)
Cam depinde de baietii cu care umbli. Si eu am fost multa vreme asa, in adolescenta, la inceputul facultatii, pana cand... Nu stiu ce sa zic la "pana cand", dar apoi n-am mai fost. Prietenele mele cele mai bune, alea de suflet sunt femei, nu barbati... Am amici barbati, dar sunt amici pur si simplu, nu prieteni foarte apropiati. Prietenia cu cineva de acelasi sex e altfel. Eu cred ca e un pic de ipocrizie in faptul asta de-a te intelege bine numai u baietii. Si ma gandesc si la cum am fost eu cand spun asta.
_________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.
pt pupic - de Radu Herjeu la: 14/07/2005 15:20:11
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
Nu cred ca exista mai multe feluri de Prietenie... Nu cred ca noi suntem capabili sa fim in mai multe feluri prieten... prutem fi amici, cunostinte, omanei dragi... dar prieteni nu stim sa fim decat intr-un singur mod... care se poate dovedi neviabil...
Iti spun si tie ca si lui ondine... nu e vorba de greseala fata de celalalt... Ci de tradarea fata de dumnezeul tau... in cazul meu, Prietenia... tradarea fara voie... pur si simplu pentru ca nu ai fost atat de bun pe cat trebuia...
#59550 (raspuns la: #59089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre prietenie - text de Mircea Eliade: - de cristi82 la: 24/11/2005 10:22:51
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu "cand nu ascunzi nimic" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui.
Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.
Este poate ciudat, dar ne temem de o lume "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi "sinceri". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive. Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata.
In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.
Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin "libertate" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite. Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.
Zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: "Draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!". Ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala. Si atunci m-am intrebat ce ar spune prietenii mei daca as savarsi un act compromitator, dar cerut urgent de libertatea mea? Si mi-am dat seama ca n-ar judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine, ca sa imi inteleaga nebunia. M-ar decreta nebun, m-ar tolera s-au m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Or, dragostea adevarata nu insemna decat aceasta completa renuntare la individualitatea ta pentru a trece in celalalt.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om. Iar nu un simplu manechin.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, dupa cum nimeni nu-ti cere adevarata sinceritate, ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Nu uitati ca intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.

re: Diverse - de Mihai Marincean la: 30/03/2006 10:43:37
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Faptul ca nu mai ai voie sa fotografiezi diverse obiective "de interes national" nu e de mult o noutate, acu' vreo 2 ani s-a pus de un protest in legatura cu interzicerea fotografierii in metroul din New York si in Grand Central Station (gen http://www.moonriverphotography.com/gallery/1022944/1/47427072/Large sau http://www.moonriverphotography.com/gallery/1022944/2/49187979/Large ). Citeam pe vremea respectiva diverse relatari in legatura cu bruscarea fotografilor de catre oamenii de ordine, control la aparate, scos afara de minutza etc..

Nu imi place sa fac politica si nu am sa comentez pe aceasta tema, dar fraza "We are looking for work that is not politically charged and has no emotional or other negativity." ma duce cu gindul la doua aspecte: 1. in acest context emotional = negativity; 2. pina la urma o societate perfecta, asa cum se pretinde si e considerata a fi cea in cauza tinde spre a avea numai cetateni fericiti - chiar daca asta inseamna ca ei sa nu mai simta nimic. Hilar si absurd in acelasi timp. Curat ca-n filme! :)

Iar in ceea ce priveste fraza "We would also like to avoid work that has people in it, especially where faces are close-up or recognizable." - am avut o discutie similara cu un client din state. Vorbeam despre posibiltatea de a-i vinde eu diverse imagini pentru ca ei sa ilustreze cataloage si brosuri pentru clienti corporate de-ai lor. Intrebind daca pozele cu oameni sint acceptate, mi s-a comunicat faptul ca se prefera imagini din natura, peisaje, flori etc. pentru ca nu ar fi corect din punct de vedere politic ca in imagini sa apara doar persoane de o singura culoare. Ura si la gara!

O alta intimplare interesanta mi-a fost povestita de o amica - tot din state. O prietena de-a ei are un bebe si i-a facut diverse poze, in casa, pentru albumul familiei. Mai cu scufia pe cap, mai la popoul gol - deh, chestii obisuite. Mare i-a fost mirarea cind, mergind la laboratorul foto sa ia printurile, cei de acolo au anuntat-o ca au chemat politia, pentru ca o suspectau de pedofilie. Saraca doamna, a fost nevoita sa dea explicatii, sa justifice cu acte ca ala e copilul ei si ca nu sint o familie de perversi.

Nu pot sa imi dau seama daca aceste incidente sint semnele unei tendinte generale. Pe de alta parte, sint amuzante aceste strofocari, in conditiile in care piata pentru adulti la ei e in floare si grupurile de feministe se dau de ceasul mortii cu exploatarea imaginii femeii si alte alea.

Si in final, apropo de chestiunea cu temperatura de culoare, spuneti ca ati pierdut 2 diafragme - se poate o explicatie mai amanuntita? Va multumesc.
#114336 (raspuns la: #114317) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"PRIVESTE FRICA - de maria de las maravillas la: 23/03/2007 19:19:22
(la: Si ce faci?)
in fata si ea va fugi de tine." (N.Kazantzakis)

1. Daca te lasa sa intelegi fara sa-ti spuna numic fa-te ca nu-ti dai seama.
2. Daca nu, explica-i situatia ta, ca ii esti fidela prietenului tau. Sincer, fara sa para o provocare.
3. Daca nici una nu merge cauta-ti alt loc de munca.
4. Povesteste-i prietenului tau. Daca nici el nu intelege, nici unul nu te merita.


succes!
de tulburel si de pastrama..... - de cosmacpan la: 20/10/2007 20:31:12
(la: de unul singur........)
http://www.unusualmaps.com/olympics2.html (pentru inceput.....ca doar suntem Ghidoo...shi)

Domnule doctor, impotenta te ia asa, dintr-odata?
Nu… Mai intai te lasa sa te faci de ras de vreo 2-3 ori…

Azi am reusit sa nu întîrzii, m-a trezit ceasul desteptator.
- Dar de unde ai vînataia aceea pe frunte?
- De la ceas. Nu m-am ferit la timp cind l-a aruncat nevasta-mea…

O tanara povesteste unei prietene:
- Duminica la strand, s-au agatat niste tipi de mine, numai pentru ca
imi
purtam aiurea costumul de baie.
- Cum adica?
- In mana…

- Tu îti faci rugaciunea la masa, înainte de a începe sa manînci?
- Nu e nevoie. Nu nevasta-mea gateste, ci eu.

Toti oamenii se nasc egali in drepturi. Dupa care unii se insoara…

In timpul mesei de pranz, fiica cea mica a familiei sta cu privirea
adancita in farfurie, fara sa manance. La un moment dat spune:
-Am ceva sa va anunt! Se face tacere si toata lumea asculta, atenta.
-NU
MAI SUNT
FECIOARA! si incepe sa planga. Tacere mormantala. Tatal se adreseaza
apoi sotei:
-E vina ta, te imbraci si te machezi ca o curva, ce exemplu i-ai dat?
La randul ei, femeia se adreseaza sotului:
-Dar tu? Iti risipesti banii cu pipite care vin sa te conduca chiar
pana
in fata casei! Sotul continua:
-Si sora-se cea mare, nu-i buna de nimic, cu prietenul ei chel si
drogat, care o inghesuie prin toate colturile casei! Ce exemplu i-a
dat?
Odata pornit, scandalul a continuat in acelasi fel o bucata buna de
timp, pana cand bunica fetitei a luat-o pe dupa umeri si a intrebat-o:
-Draga mea, cum s-a intamplat asta? Printre hohote de plans, micuta a
raspuns:
-Preotul a ales o alta fetita sa o joace pe Fecioara Maria in
spectacolul de Craciun

(e primite, cadou, cu sticla dce vin....ce sa fac? sa le arunc?)
cugetari - de Intruder la: 24/09/2008 10:44:37
(la: banc!)
1. Fiecare al cincelea om e chinez. Si noi suntem cinci in familie, deci cineva e chinez. Poate tata sau mama, poate frate-meu mai mare Costel, sau frate-meu mai mic Ho-Xiao-Pen. Eu cred ca-i Costel.

2. M-am sculat cu stingul. Mi-am imbracat camasa, s-a rupt nasturele, am luat servieta, i s-a rupt toarta, deja mi-e frica sa ies sa fac pipi.

3. Prieteni sunt acele persoane, care te iubesc, cu toate ca te cunosc bine.

4. Nu bea la volan! Te lovesti de ceva si se varsa bautura.

5. Sa cuceresti o femeie si sa nu povestesti la prieteni, e ca si cum ai trece Pacificul inot, in secret.

6. Bunica mea a fost o femeie dura. Trei soti a ingropat, cu toate ca doi numai motaiau...

7. Orice barbat are nevoie de o femeie, fiindca sunt o gramada de lucruri, pentru care nu poti sa faci guvernul vinovat.

8. Nevroza este o boala contagioasa. Eu am primit-o de la copiii mei.

8. Nu-ti cumpara nimic ce are coada sau toarta. Va trebuie sa lucrezi cu ele.

9. Se spune ca inotul face bine la silueta... ... spun cei care n-au vazut inca balena.

#344607 (raspuns la: #344602) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bubu - de Apoll la: 11/02/2010 00:29:08 Modificat la: 11/02/2010 00:31:13
(la: de-ale copilariei amintiri(2))
Prin clasa a doua in vacanta de vara la bunici.Aveam un prieten cu vreo cinci ani mai mare ca mine care nu-mi refuza aproape nimic.Aveau bunicii un butoi de lemn pe care nu-l mai foloseau.Intr-o zi cand nu erau acasa m-am tiganit mult la prieten sa ma "traga cu butoiul" ca nu prea voia.Eram si sub influientele lui Huck Finn si ma gandeam ca o sa-l depasesc.In fine,am rostogolit butoiul pe un deal de vreo suta de metri.M-am bagat in butoi si amicul a inceput sa-l rostogoleasca la vale tinand mainele pe el.Pe la jumatatea dealului a pierdut controlul si butoiul a luat-o la sanatoasa cum a vrut el.Si-a avortat sarcina abia in vale intr-un pietroi.Cand am iesit din el aveam smirghiluite sprancenele,nasul,urechile,obrajii ,coatele si genunchii.A urmat un adevarat tambalau ,aia batrani sustineau ca mi-a facut-o anume si nu-i induioseam cu argumentele mele.Conflictul l-a rezolvat dupa vreo doua zile tata care ma cunostea bine si mi-a mai smirghiluit si el f'o doua peste anumite parti moi care nu fusesera afectate de rostogol.:)
Grey - de randunica_vesela la: 10/12/2012 18:52:52
(la: Ani curva,adica eu din anii studentiei si dupa)
Zaraza, nu ai pierdut nimic necitind cele trei volume. Mi-a recomandat-o un amic, am fugit la Carturesti sa-mi iau primul volum in vara, am citit ca o maniaca toata cartea in doua zile, am invatat cum sa iti folosesti inteligent trei degete cand exciti o femeie, iar restul este ca un roman pentru adolescenti. Al doilea volum l-am ascultat in engleza si pe la capitolul 17 mi-am pierdut tot interesul. E prea tras de par si personajul feminin chiar seamana cu Bella din Twilight. Recunosc ca ma asteptam sa descopar chestii incredibile in materie de sex in acea carte, dar nu e nimic nou. Vorba unui prieten: doar nu inventam noi roata acum!
#637098 (raspuns la: #636884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania vs occident? - de (anonim) la: 08/12/2003 13:08:26
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Cu 1 milion in plus sau in minus, viata mea e aici, "acasa" deja e aici... Ma duc in Romania, ma bucur sa-mi vad familia, prietenii dar sunt in vacanta. Dupa un timp vreau sa plec...."acasa". Casa, familia, rodul muncii, implinirile ori deziluziile, viata mea e aici.

In plus, iubesc Londra... :))

Cami

Roman din US visind la Marea Neagra - de (anonim) la: 03/03/2004 14:00:33
(la: Marea Neagra, amintiri)
Un copil de 2 ani si jumatate tinut de mina de mama lui pe peronul garii din ( Vasile Roaita pe atunci ? ) Eforie Sud in tim ce tatal alerga spre casa de bilete pentru a cumpara tichete pentru trenul deja stationat la peron..

Un copil de 7-8 ani invatind sa inoate in lacul Techirghiol - unde ne petreceam dupaamiezele avind aces la lac din curtea gazdei, d-l Stoica care locuia chiar in spatele garii din Eforie Sud. Bunicul si mama, mari inotatori incercau sa transmita copilului talentul si cunostiintele lor, cu foarte putin suces. Dupa o saptamina de incercari, copilul a avut un vis incare inota, stia sa inoate din totdeauna, natural, fara efort. De dimineata baietelul de 7 ani isi uimeste parintii si bunucii inotind ca un pestisor...

Un baiat de 14 ani in vacanta cu parintii la Eforie Sud. Pe faleza se intilneste cu Sorin, colegul de scoala. Imparte cu el o sticla de bere si o tigare, un Kent. Sorin ii spune ca si Carmen Cristea pe care adolescentul nostru o iubea pe ascuns ( adica numai el stia de asta ) este in statiune cu parintii. In seara respectiva se petrece prima mare revolta - adolescentul nostru vrea sa fie in vacanta cu prietenii si nu cu parintii care instantaneu au devenit, plictisitori, blazati, nestiutori ...

Un student de 20 de ani, aflat in vacanta de vara cu colegii la Neptun - o seara petrecuta la Paradis, baut mult prea mult si la ora 12 noaptea facut baie in pielea goala, in piscina de la Paradis cu amicu Fane si 2 fete de la ASE. O glorie, cit de efemera poti fi...

Un proaspat absolvent, indragostit aflat in vacanta cu iubita lui la Carmen Silva/Eforie Sud - anul este 1990. La alimentara are vin de Cotnari vechi de 5 si 6 ani. Un italian a deschis o gelatteria exceptionala - pizza pe care o face este cu siguranta cea mai buna in lume. Granita este deschisa - draga, nu vrei sa mergem sa vedem si Vama Veche, Varna, Burgas .. de ce nu. Ce superb este si litoralul bulgaresc.

Anul este 2003. Un tata tinind de mina un baiat si o fetita care se incapatineaza sa raspunda in alta limba decit in ceea in care li se vorbeste se plimba agala pe sub aleiile cu tei de la Eforie Sud . Tatal arata copiilor locurile unde a copilarit, unde a petrecut clipe de neuitat alaturi de parinti si bunici. Copii sint mai mult preocupati de conul de inghetata iar tatal zimbeste gindindu-se ca mai are inca 7-8 ani pina cind va deveni acel monstru plictisitor care isi forteza copii sa mearga cu el in vacanta ..
School's out for summer/Alice Cooper - de Little Eagle la: 23/06/2004 00:32:52
(la: Ce parere aveti de scolile din strainatate)
Dear sister Belle,

Prin scoli am trecut ca gasca prin apa in Romania inca din clasa a doua...si tot de pe atunci un chiulangiu si desigur inhaitat cu baieti ...rai,ce sa fac nu mi-a placut scoala deloc! am trecut clasele la limita adica cu 5,cred ca cel mai mult ca medie de promovare am avut 6 sau uneori 7,dar colectionam 2-uri si 3-uri in prostie.
Am ramas un an in a 8a repetent,in a 7-a corigent la romana si matematica,am trecut cu 5 in toamna la examene.

Nu-mi ardea de scoala si sa invat si sa-mi fac temele,copiam pe ruptelea de la altii.
Cum veneam acasa de la scoala ieseam afara la joaca cu prietenii,la un fotbal,la vreo cafteala spre seara,la agatat fete,la sarutari si bulaneli,si sa stii ca bine am facut ca am profitat de acele tinereti.
Mai tarziu sex in prostie si inceput sa beau sa fumez(de la 14 ani am tot fumat si baut alcool si avut sex) sa chiulesc mereu de la scoala ,in generala nu ma vedeau prof. cu lunile!
Falsificam note in carnet si la fel falsificam semnaturile parintilor pe carnet,ei saracii credeau ca merg la scoala dar ma faceam ca plec si cand ei plecau la servici eu intram in casa si telefonam golanii mei si gagici si ne puneam pe baut si sex.

Nici in liceu n-am fost mai breaz.Chiuleam in prostie,nu suportam romana,algebra chimia,imi placea istoria antica si medievala.Nu chiuleam insa de la cursurile de arta(desen,pictura,sculptura,modelaj in lut,crochiuri etc),stii ca am studiat la Tonitza.
La fel ca si in generala,am trecut anii de liceu la medii de 5-7(si astea pe copiat)
vorbesc de partea teoretica,la cea artistica insa am avut mereu 9 si 10 pe linie!!!
Si la fel ca si in generala,zilnic petreceri,betii,sex,chiuluri etc.

Obisnuiam sa si fur din alte clase bani din buzunarele altora,odata am pretins ca ma doare maseaua si cerut prof. sa merg la w.c sa ma clatesc cu apa,dar am stiut ca in sala de sport o alta clasa era afara(vara)la sporturi si exercitii fizice si mai stiam ca seful acelei clase adunase banii pt. o excursie ce urmau sa o faca clasa la Predeal.Am furat toti banii,erau cam 6000-7000 lei,bani mari pe atunci prin 1974.
Nimeni n-a stiut cine i-a furat!!!A fost mare scandal in liceu cu politie si directori etc,nimeni nu m-a vazut.
I-am baut cu prietenii si gagicile.Uite ca asa eram,oare ma mai iubesti acum?

Mergeam in practica in vacantele de vara cate 2-3 sapt. sa pictam,eram cazati prin camine si mancam la cafeteria ce ne dadeau de 3 ori pe zi.Plateau parintii totul inclusiv transport.Am fost la Sighisoara,Tulcea,Campeni si desigur ca pe langa pictat ziua,noaptea ne duceam la fete in caminul lor sa avem sex,ori ieseam afara prin boscheti,era frumos totusi.
Desigur betii in nestire,mereu am fost in centrul atentiei,the cool guy.
Pictam mereu beat,atat la scoala cat si in aceste practici si prof. stiau,dar mereu tranteam numai lucrari f. bune si luam 9-10.Colegii mei ma rugau sa prezint la critica lucrarile mele la inceput sa imblinzesc prof. sa nu le dea note mici.

Cand am venit in USA,in 1981(Dec.14),in 1984 am primit bursa la A.S.L.of America pe talent,la acest colegiu infiintat in 1894 in Manhattan accross Carnegie Hall,au studiat Jackson Pollock,Frank Stella,Jasper Jones,Alexander Calder,Andy Warholl,Helen Frankenthaller...ce onoare!

Am studiat pictura in ulei si desigur ca am fost mereu considerat f. bun si la fel.....
desigur ca nu se putea sa nu-mi continui faima.
Asa ca da-i cu bautura in prostie,beam de fata cu prof. mei,directoarea stia dar fiind artist bun mereu astea au fost uitate de ei.
Apoi da-te la fete,nu doar cele din clasa dar la oricare din altele,mereu in centrul atentiei,NU puteam fi singur niciodata,crede-ma,pt. ca daca ma asezam la masa in cafeteria sa beau cateva beri inainte de cursuri,si eram singur la masa...cum intra cineva in cafeteria,venea direct la masa mea si se adunau vreo 15-20,puneam mesele cap la cap.Tipi si tipe,fetele ma sarutau mereu,una odata mi-a zis ca are fantezii despre mine si ca 'I'm playing with myself",cum mi-a zis,si ce sa fac?
In noaptea aia am mers cu ea acasa la ea si avut sex in prostie,era mai greu sa scap de ele...
Ori cu altele mergeam pe acoperisul scolii...Vezi tu Belle,asa eram eu si nu regret o secunda!daca a fost sa invat ceva in viata am invatat din proprii experiente si fiind autodidact,adica am citit ceea ce m-a interesat,ce nevoie aveam de matematica sau chimie...?
Sunt artist profesionist si de 18 ani traiesc din arta mea doar.
Dar asta e viata mea si e unica in felul ei,nu poate fi aceiasi cu a nimanui.
.multa lume ar condamna cum am trait si cat de free minded I was(still am)dar crezi ca-mi pasa?
Am trait din plin si m-am bucurat mereu de o noua zi in viata,"live for today,tomorrow never comes."a fost crezul meu.
ma bucur ca am cunoscut multa lume diversa si fiecare cu culorile ei,am invatat destule si asta mi-a fost scoala mea.Prin proprie experienta si nu din carti.

Odata ,si am tot stat pe ganduri daca sa scriu sau nu,pt. ca lumea din cafenea e prea pudica si pusa pe a trage concluzii gresite,dar in definitiv nu-mi pasa,am avut unele conexiuni cu o secta satanica din Manhattan,pt, ca mereu am fost curios sa cunosc cat mai multe.In final nu am fost pe placul lor,nu f. serios...Ha!
Se numeau "Red Hood Society"si they worshiped of course...Satan!!!
Pot spune insa ca am avut cel mai clasa Ia sex din viata mea.Sa fiu acum ...animalic,the beast.
Am scris ceva despre asta lui LMC.
Aveau un shop in Manhattan si cu toata parafernelia de obiecte de cult,chiar skulls adevarate.O vreme am purtat la gat o pentagrama data de ei si am pictat pt. ei 2 portrete reprezentand pe Lucifer.Era o fata acolo,Christina(Chrissy),asa de frumoasa ca ma topeam in fata ei,avea 26 ani si eu cu 4 ani mai in varsta.
Nu stiu Belle,dar degaja din ea ceva misterios si mirosea mereu frumos si excitant.Par lung si vopsit negru puternic,ruj negru,unghii negre,imbracaminte sexy neagra,era pe vremea cand Madonna aparuse cu hit-ul ei"Like a virgin"si fetele o copiau ca imbracaminte,mereu mi-a placut acel stil de moda.
Era f.f.f. frumoasa,ceva de vis !

Am avut sex cu ea si nu puteam sa cred,ii cam placeau cele S&M si ma lega de pat cu catuse si avand sex cu mine stand deasupra mea(ii placea sa fie in control)picura ceara de la lumanare neagra pe pieptul meu,dar nu simteam nici o durere,eram inebunit dupa ea.
Am fost la cateva party-uri ale sectei lor,erau multi si unii f. bogati locuind in mari loft-uri in Soho,dar totusi nu am simtit ca fac parte din gasca lor si ei la fel si-au dat seama despre mine.
Asa ca dupa 2-3 luni acst capitol din viata mea s-a dus,la fel si Chrissy...i s-a interzis sa aiba de-a face cu mine....stiu ca la un moment dat mi-a spus sincer ca ma iubeste si la fel si eu ei...deh...
O f.f.f. real frumoasa fata,corp superb,picioare la fel,totul perfect chiar.Sa fi fost...Satan in disguise???Ha!Ha!

Deci vezi draga mea Belle cum am fost si cum sunt azi.
Sper sa nu fiu criticat din nou,ce parca voi nu le-ati avut pe ale voastre in tinereti?
Ori toti sunteti usi de biserca?
Poate nu chiar ca mine,dar ceva tot ati avut,dar nu vrea nimeni sa -si dezvaluie trecutul,NU e nici o rusine!!

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)
































































































































































uneori consideram ce e trecator ca fiind ceva definitiv - de ion03 la: 28/12/2004 19:15:26
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti din Romania ?)
Uneori consideram ce e trecator ca fiind ceva definitiv, ca fiind o realitate ultima. Eu cred ca cel mai mult ne marcheaza detaliile pe care nu le-am prevazut la gandul reintoarcerii, detalii care se pierd atunci cand urmarim ce se intampla in Romania prin ziare sau din ce ne spun prietenii.
Asa mi s-a intamplat si mie asta vara. Am trait situatii tragic-comice care pana la urma m-au facut sa ma simt, paradoxal, fericit. Lucruri aproape incredibile pentru Canada. Dupa 2 ani si dupa ce a trebuit sa dau spaga ca inspectorul de la directia de finante sa isi faca treaba si sa imi inchida firma a trebuit sa dau pierdut certificatul meu fiscal ca cei de la finante il pierdusera, sa platesc majorari la nu stiu ce chestii ca eu au uitat sa le prevada... In fine, cand totul se rezolva, dupa multe lupte esti fericit.
In Romania lumea e relaxata, pauza se ia de la 11.30 la 14.00 si nu de la 12 la 13. Asta te relaxeaza si pe tine dar uneori sunt si efecte perverse care te aduc in culmea disperarii. Sincer sa fiu nici nu stiu cum e mai bine, sa mearga totul struna, sa stii ce o sa faci cu precizie si in 5 ani sau sa traiesti aventuri in fiecare zi, dar care uneori se termina rau.
...

ca sa revin la ideea de la inceput, tot ce vedem pentru o scurta perioada de timp in Romania nu e neaparat adevarata Romanie. Poate ca adevarata Romanie e in 5-10 poate 50 de ani.

Sarbatori fericite tuturor,

d
Dupa zece ani - de Chriss la: 17/02/2005 18:51:19
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am venit in vizita in Romania dupa zece ani. Am plecat cind eram inca un copil si m-am intors cind eram un om matur ( zic eu ) Intre timp am invatat multe de la viata si am avut un inger de fetita care si-a vazut neamurile pentru prima oara la virsta de sapte ani.Nici nu-ti poti imagina cit de fericita a fost fata mea cind si-a vazut strabunicii, bunicii, unchii, matusile, verisorii, verisoarele, etc. A alergat pe strazi si s-a jucat cu copii toata ziulica, tipind si catarindu-se peste tot, pleca dimineata si venea seara murdara din cap si pina in picioare iar ochisorii ii luceau de bucurie. Cit de rasfatata a fost ea pentru doua saptamini nu a fost niciodata, si da i-a placut mult de tot totul.
Despre mine pot sa-ti spun ca am simtit ca sint acasa. Cunosteam fiecare copac, fiecare cladire, fiecare lucrusor si locusor mi-erau asa de cunoscute. Am fost foarte fericita sa pot sa-mi vad locruile natale, sa-mi vad familia si prietenii. Daca pot sa-ti compar ceea ce am simtit ar fi asa:Tin minte cind bunicii mei erau in viata, ma duceam la ei si cunosteam totul unde este, eram fericita sa-mi petrec vacantele la ei si casa lor devenea casa mea pentru citeva luni. Tot odata-mi iubeam casa parintilor mei unde de fapt era lumea mea, unde aveam camera mea, cartierul in care traiam, scoala, magazinele,etc. Deci pentru mine venitul in Romania a fost ca si atuncu cind ma duceam la bunici pentru vacanta de vara. Romania este parte din mine si o sa-mi petrec multe vacante calatorind si colindind meleagurile natale, dar dupa vacanta vin inapoi acasa unde este viata mea.
In concluzie, atunci cind am venit in Romania am simtit ca sint acasa, si de fiecare data cind o sa vin in vizita o sa ma simt acasa, fiindca Romania este parte din mine asa cum si America este parte din mine. Am doua tari ca doua familii pe care le iubesc enorm.

Criss
filozofie fotografica - de big_ipaq la: 06/07/2005 15:17:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimate domnule Dinu Lazar. Sunt unul din cei care au participat pe acea discuţie de pe Softpedia.

Mă mir ca ajung sa-mi dau si eu cu părerea relativ la un subiect cu aşa multe implicaţii, filozofic, având în vedere că statutul meu e şi va rămâne probabil, unul de amator, cât de cât, cunoscător al tehnicii fotografice şi probabil un diletant în ceea ce priveşte mesajul artistic, numai bun sa ţin reflectoare şi să încarc bateriile aparatelor celor care se pricep.

Departe de mine sa încerc să vă contrazic, dar având in vedere nenumăratele discuţii cu un bun prieten, pe marginea acestui subiect, prieten care intamplator sau nu, împarte aceleaşi opinii cu dvs., am şi eu câteva nelămuriri, sau mai bine spus opinii personale. Nu neapărat in antiteză cu ceea ce spuneţi dvs. mai sus.

Din ce înţeleg eu, şi nu mă refer neapărat la ceea ce spuneţi dvs. ci la ansamblul de idei ca şi cea expusă mai sus (în cazul în care înţeleg eu bine), un fotograf consacrat nu poate să aibă poze bune şi proaste, ci doar consumatorul operei acelui fotograf, poate la un moment dat să nu pătrundă în interiorul sentimentelor care au generat acea operă.

Prin această prismă, un fotograf, odată confirmat, poate să facă aproape orice, să treacă orice barieră, responsabilitatea pentru recepţionarea mesajului o poartă doar consumatorul.

Sigur, am să repet, sunt doar un începător, un diletant, nu am studii în domeniul artistic şi probabil nici înclinaţii. Deşi port numele unui bunic care a fost pictor, nu înseamnă ca am moştenit şi altceva de la dânsul. Aş fi chiar mirat dacă ar fi aşa, deoarece eu nu cred şi nu simt să fie aşa. Şi nici nu am confirmat. Dar îmi place şi voi continua să shutterizez atâta timp cât îmi va face plăcere.

Dar, aici am câteva probleme care îmi chiuie mintea şi nu în ultimul rând existenţa.

În primul rând, îmi sunt clare câteva lucruri. Mi-e clar că nu există bun sau rău în artă, ci mai degrabă există „a plăcea” sau „a nu plăcea”. Cine e în măsură să judece opera altuia? Mulţi vor spune, cei care au un nivel de înţelegere adecvat pentru a judeca. Păi şi asta nu se bazează tot pe ceea ce societatea a pus la dispoziţia acelor critici şi pe educaţia lor? Pe experienţa lor de viaţă? Deci experienţa unui critic (prin critic înţeleg cel care judecă o operă, poate fi şi consumatorul care decide subconştient dacă îi place sau nu acea operă) este esenţială. Dar având în vedere subiectivismul regulilor de estetică precum şi volatilitatea tendinţelor artistice, mai ales într-o artă cum este fotografia, nu este prea mult să cerem ca toţi să înţeleagă actul artistic? Nu, şi nici nu se va întâmpla asta. Consumatorii vor alege, vor eticheta…

Întotdeauna am fost de părere că estetica joacă un rol important în orice fel de act artistic. Nu toţi au aceeaşi părere cu mine.

Când vom pune o fotografie pe perete? Atunci când acea fotografie ne va trezi un anume sentiment, o anume trăire, de fiecare dată când o privim. Că e un sentiment bun, unul rău, că e o frică, că e o plăcere sau o lacrimă, prea puţin contează. Adică când fotografia ne spune ceva, ne transmite un mesaj, vizual sau nu.

Când un tată, va fotografia fiica lui şi va pune fotografia pe perete, va fi această fotografie un act artistic? Eu spun ca da. Pentru acel tată, acea fotografie trezeşte probabil mai multe sentimente decât un Rembrandt sau un Ansel Adams. E o artă destinată unui public restrâns. Foarte restrâns. Probabil acea poză are acelaşi efect asupra tatălui ca şi pentru un cunoscător, un tablou de Dali. Deci până la urmă, din ceea ce înţeleg eu, succesul unui artist, confirmarea lui, depinde doar de audienţa care consideră opera sa ca fiind reuşită. Va pune acel tată un titlu fotografiei sale? De ce ar face-o?

Oare o simplă diagonală, desenată cu un creion pe o foaie de hârtie şi semnată de Van Gogh, se va vinde bine? Cu siguranţă, s-au văzut multe cazuri, poate nu aşa extreme. Este acea linie un act artistic? Poate. Ceea ce e sigur, este ca mulţi vor admira acea linie, şi vor încerca să o înţeleagă. Poate daca linia va fi intitulată de însuşi autor, „infinit”, şi mai mulţi vor încerca să o înţeleagă. E mai bună opera dacă are un titlu? Depinde.

Acum nu mă refer deloc la tehnică. Regulile tehnice sunt mai uşor de înţeles pentru majoritate în fotografie şi uşor de încălcat ulterior. Este un high-key un eşec tehnic? Probabil, dar dacă e intenţionat, atunci acel eşec e permis. Dacă nu, nu ştim, depinde de fotograf.

Sunt fotografii bune. Fotografii care nu au nevoie de titlu sau explicaţii. Artă pur vizuală. Care transmit mesajul foarte direct şi explicit. Fără a fi nevoie de nici o completare. Criticii vor spune că sunt prea facile sau că sunt prea comerciale.

Alele au nevoie de o serie ca să fie întregi. Ba chiar unele au nevoie de explicaţiile autorului. Altele se simt suficient de bine dacă consumatorul operei cunoaşte autorul şi operele sale anterioare. Vor trezi interesul doar pentru acest simplu fapt. Unde tragem linia? Poate pentru altele, trebuie să fim mama autorului pentru a înţelege cu adevărat, poate pentru altele e nevoie de aprobarea comitetului artistic pentru a înţelege. Unde ne oprim? Avem nevoie de o facultate de arte pentru a înţelege arta vizuală destinată publicului larg?

Mă întorc de unde am plecat. Cât trebuie să fie într-o fotografie, artă pur vizuală şi cat trebuie să fie elemente care să ne ajute să o înţelegem? Nu e foarte simplu să spunem că de vină este consumatorul, că el nu o pricepe?

Să pun problema altfel. Dacă sunt un fotograf renumit şi fac o remarcă negativă la adresa unei fotografii a unui fotograf mai puţin renumit atunci probabil comentariul este binevenit şi îndreptăţit. Dar dacă fac ca şi diletant, acelaşi comentariu este foarte probabil să fiu hulit. O sa spună mulţi nu e aşa uşor, nu se fac delimitări aşa de precise. Probabil, mai mult sunt convins ca nici un fotograf nu va admite că e mai slab ca un altul, decât dacă diferenţa e foarte mare, vizibilă. Şi atunci de ce e aşa greu de pătruns în punctum? De ce trebuie să fi admis? Pentru că este un grup care menţine un nivel artistic ridicat printre membrii săi? Şi ce înseamnă acest nivel? Cultură vizuală? Experienţă? Talent? Nume? Confirmare anterioară? Sau pur şi simplu imagini bune? Artă pură vizuală. De ce comentariile sunt făcute la poze pe punctum fără ca autorul să fie cunoscut?

Frumuseţea este, că pe punctum sunt foarte puţine fotografii care nu-mi plac. Aproape toate fotografiile lui Cosmin Bumbuţ îmi spun ceva. Ce înseamnă asta în condiţiile în care „Portrete ale curajului” nu a vibrat pentru mine… Sunt incult? Nu cunosc curajul acelor oameni? Aproape toţi zâmbeau. Erau curajoşi? Nu ştim, dar bănuim ca este aşa. E în titlul expoziţiei mesajul. Poate nu-l cunosc pe Cosmin Bumbuţ şi din cauza asta nu înţeleg. De fapt, mint. Mi-au plăcut portretele, aproape toate. Expoziţia ca un întreg, nu a vibrat pentru mine. Nu m-a făcut să simt curajul. Nu m-a adus mai aproape de refugiaţii aceia şi probabil viaţa lor, sentimentele prin care trec. Ce înseamnă asta?

Discuţia aprinsă cu acel prieten de care vorbeam, venea în urma pozelor Mirelei Bratu, pe care de altfel o respect şi o stimez mult, prin operele ei care am avut plăcerea să le văd. Mă refer la pozele Mirelei Bratu de pe blog-ul de pe fotomagazin.

Şi ca să explic… Eu nu reuşesc să înţeleg de ce a face din defectele tehnice, aduse de un Holga, un mod de exprimare artistică este o virtute care este căutată cu tot dinadinsul. Cu toate astea, asta e partea care îmi place, nu mă fascinează, dar îmi place. E o exprimare artistică cu siguranţă. Nu putem căuta perfecţiunea tehnică şi nici nu este importantă. Dar dacă publici undeva o poza cu un cer ars, marii critici vor sări ca arşi că nu se face asta. Deducem de aici că cei care greşesc sunt acei critici, nu autorul acelui cer ars.

Dar trecând peste tehnică, care nu este subiectul aici, de ce aş vibra la un căţel într-o fotografie care nu-mi spune nimic? Răspunsurile ar putea fi găsite în următoarele rânduri. Pentru că nu înţeleg. Ce anume nu înţeleg? Poate pentru că nu am un căţel? Aşadar lipsa unui animal de companie mă face să nu vibrez? Am poze cu fiica mea care nu le consider artistice. Şi atunci ce face ca acea poză, cu un căţel, să o fotografie artistică şi nu una de familie, de care să se bucure nepoţeii la bătrâneţe ca şi cea de mai sus făcută de tatăl respectiv? Ah, da… Un blog, nu este artă pur vizuală, este însoţită de un text, care ne ajută să vibrăm. Textul ne face ca fotografia aceleiaşi autoare, în care apare Cosmin Bumbuţ, să nu fie o fotografie de familie ci un act artistic destinat publicului larg.

Ah, tot prietenul meu spunea că arta nu este destinată publicului, ci e un catarsis, o eliberare… De acord, dar atunci de ce o publicăm? Pentru a ne îmbată succesul. Pentru a ne satisface minunatul sentiment de a fi apreciat. Pentru a putea continua actul artistic, doar ne hrănim din succesele noastre. Pentru că însoţită de un text, într-un blog, o fotografie de familie devine un act artistic. O exprimare, o eliberare. Şi atunci de ce nu vibrez la acest act artistic oare? Ştiu! Pentru că nu cunosc autorul, pentru că nu cunosc starea în care era, când a eliberat prin shutter – adică a sutterizat – acel act artistic, conştient de altfel. Şi atunci care e diferenţa între acest act artistic şi un căţel fotografiat de un diletant cu un aparat digital de câteva milioane? Textul? Numele autorului? Creaţia sa anterioară? Ca vizual, nu prea văd niciuna. E adevărat, eu nu înţeleg arta şi nu îmi e destinată mie, ci eliberării autorului… De ce o poza chiar şi cu Cosmin Bumbuţ, făcută în ceea ce pare să fie o gară, puţin neclară, ne-ar face să vibrăm să credem că reprezintă ceva şi pentru cei care nu sunt în cercul de prieteni sau familia autorului? Să încercăm să înţelegem.

Îmi cer scuze daca am trecut anumite linii care nu se trec de obicei, dar tocmai acea neînţelegere a artei, incultura despre care dvs. vorbiţi printre liniile, îmi permite să scriu ce am scris mai sus. Eu nu am prejudecăţi, poate datorită inculturii. Mă uit la o fotografie şi decid dacă-mi place, fără să trebuiască să cunosc autorul sau alte detalii. Probabil sunt prea conservator, purist, deşi mă îndoiesc. Probabil doar incult şi cu siguranţă un diletant… Prietenul meu spunea ca sunt intolerant, dar chiar el făcea acelaşi lucru cu câteva opere ale lui Nicu Ilfoveanu. A trecut foarte uşor peste acele fotografii pentru ca nu ştia acel autor, nu auzise de el. Pentru că nu-i cunoştea opera anterioară. Pentru că avea în faţa doar opera vizuală, nu şi celelalte elemente.

Rog pe Mirela Bratu şi Cosmin Bumbuţ să-mi ierte îndrăzneala de a le menţiona numele şi opera public. Am făcut-o doar în calitatea mea de consumator de artă vizuală, de artă fotografică şi le mulţumesc pe această cale pentru toate îmbăierile vizuale oferite de acele fotografii care m-au făcut să rezonez la actul artistic.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...