comentarii

o vara de vis la mare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
tuturor... - de Lady Allia la: 12/04/2010 10:57:57
(la: farul de la capătul tuturor lumilor mele)
...si eu va simt lipsa. defapt, asa cum am spus cuiva, simt lipsa acestui loc asa cum a fost candva - o poienita plina de lumina. poate cafeneaua a ramas cum a fost si poate m-am schimbat eu. nu stiu. cert este ca nu mai vad stralucirea aceea calda printre ramuri, asa cum o vedeam odata. sunt prin preajma, dar parca mi-e teama sa deschid usa.

va doresc toate cele bune si o primavara si vara de vis.
workshop, insomnie si vis de vara... - de Alin Neamtu la: 26/09/2005 23:45:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Frumoasa idee... Fotografia de peisaj este foarte sportiva, o combinatie reusita intre spirit si trup.

Cu invidia drumetului de munte, insomniacul ramas (deocamdata) pe baricadele citadine si-a amintit de momentul genial de bafta din inceputul verii 2005. Asadar, necenzurate insa cu aroma BW-RED specifica, imagini complete dintr-un vis de vara, iunie 2005.

http://www.insomnia.ro/blog/vdvfull/index.html

#74901 (raspuns la: #74765) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Visul familiei Nastase: o tara care tace..." - de DRACULA-i la: 16/10/2004 14:44:08
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
"Visul familiei Nastase: o tara care tace"
http://news.softpedia.com/news/1/2004/October/9989.shtml

Ce parere aveti?

TRASUL IN TEAPA
Lasii
Ironici
Negativistii
Gelosii
Avarii
Impostorii
Vise de calugar... - de zenmonk la: 13/12/2004 12:12:36
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)
Te-ai gandit vre-odata sa incerci macar sa traiesti altfel... Cineva imi rasuna in urechi: Sa fii si vultur si broasca testoasa... Oare e prea greu? Oare e prea usor ca sa luam asa ceva in considerare... Oare?... Oare de ce? Poate pentru ca nimeni nu se gandeste ca se apote si altfel...Ai incercat sa crezi ca toata viatza e un vis interminabil... ai incercat sa vrei sa nu te mai trezesti? Ai incercat sa crezi ca tot ce se intampla se intampla cu un scop? Ai incercat sa-ti imaginezi ca esti intr-adevar centrul universului si pentru tine se intampla tot ce se intampla in lume ... sau ca exista viatza doar in jurul tau intr-un perimetru restrans pentru care tu esti centrul sau dumnezeul? Iluzia se creaza in minte spunea un filozof... Dar oare aceasta iluzie paote crea si defini in amanunt realul? Dar oare ce este acest real? Este autobuzul care nu mai vine la timp pentru tine? Sau pajistile inflorite ale muntilor vara? Te-ai gandit ca poate, tot ce se intampla se intampla doar in mintea ta? Te-ai gandit sa visezi un altfel de vis? Sau te-ai gandit ca poate... daca ai visa altceva... poate ca totul s-ar narui... paote ca daca tu te-ai sui in primul autobuz ce-ti iese in cale si care ar fi complt gol... s-ar rasturana in prima curba si ar trebui sa te trezesti dintr-un vis atat de echilibrat ca al tau...
Probabil ca nimeni nu va intelege nimic din aberatiile mele, dar o singura idee mi se apre importanta... viatza noastra reprezinta un ehilibru firav intre 2 lumi... nu va intrebati de ce? nu incercati sa mai schimbati realul... incercati doar sa visati frumos...
despre vise - de teo30967 la: 04/11/2005 15:06:27
(la: Ce Ai Visat?)
cele mai relevante vise ale mele au prevestit lucruri rele, poate pt. ca nu mi s-a intamplat nimic spectaculos in bine si n-am remarcat visele acelea prevestitoare de bine....


nu va voi relata decat visul care l-am avut toata vara pana pe 23 iunie 2005 si care am inceput sa-l visez de la sfarsitul lunii aprilie .

imi visam casa parinteasca in constructie, se construia un etaj peste ea, dar nu era terminat, finisat si pe strada mea visam o nunta prima data parca era fratele meu mire, a doua oara parca parintii erau nasi, si la petrecerile acestea casa noastra in intuneric si netencuita, in culori de gri spre negru. visam cam la doua saptamani, chiar uneori si saptamanal....
din experienta (nu va voi relata acum) stiam ca se va intampla ceva rau si eram ingrijorata mai ales ca se apropiau testele nationale (capacitatea) si speram ca premonitia mea sa nu-mi afecteze copilul ...
a dat primele doua examene si in ultima zi cand eram la examen am primit un telefon de la mama: tatal meu cazuse din caruta cu fan si ....aveam sa aflu 12 ore mai tarziu cand il adusese salvarea la Bucuresti ca isi rupsese gatul ...a dat mana cu moartea cum zice el, am avut noroc ca nu a paralizat si nu a murit, a stat in ghips din crestetul capului pana la torace doua luni imobilizat la pat .......si ii multumesc lui Dumnezeu ca a avut grija de noi.

desi NU CRED in chestia cu "zbatutul ochiului" care mie mi s-a zbatut de-a lungul timpului destul de des fara sa se intample nimic,dar o zbatere fina, abia perceptibila, cu o saptamana inainte de a se intampla accidentul, partea de jos a ochiului stang se zbatea aproape dureros, ajunsesem sa ma uit in oglinda sa ma uit la el cum se misca, noroc cu o colega care mi-a zis "lipsa de calciu" si m-am linistit . Trebuia sa fiu calma, linistita incepeau examenele fiica-mii si trebuia sa-i inspir incredere, putere si calm.

M-am visat si in fata rezultatelor de la examen, dar eu nu am ajuns nicioadata acolo, eram insotitor permanent in spital cu tata si nici notele n-au fost relevante.
Orasul visului meu, dar numai al visului meu - de vdrac la: 11/03/2006 19:19:41
(la: Oras preferat)
Am fost curios sa vad ce raspund oamenii la acest apel. Am fost interesat de cateva raspunsuri, dar din nefericire unii se concentreaza pe lucrurile negative neintelegand, cred eu, sensul intrebarii.
Fiecare dintre noi are un vis al perfectiunii, acest vis fiind de putine ori total impartasit cu altii. Fiecare dintre noi poate gasi intr-o zi orasul visurilor sale, dar niciodata orasul visurilor tuturor.
Este evident ca nimeni nu viseaza, de exemplu, la un oras cu cersetori, dar numai cativa au visul dezamagit in momentul in care au gasit unul sau doi intr-un oras ce pare a fi cel perfect pe care l-au cautat din totdeauna.
Am trait in zeci de orase diferite si am vazut foarte mult altele. Bucuresti, punctul de plecare, Rabat sau Casablanca in Africa de Nord, Nancy, Paris, Seoul, Madrid, Barcelona, Amsterdam, Lyon, Marseille, Tanger, Sevilia, Geneva, Lausanne, Bruxelles, Roma, Bologna, Athena, Londra, etc etc Nici unul din orasele mari nu m-a dezamagit, deorece in fiecare am gasit un coltisor unde as fii vrut sa traiesc, in fiecare am gasit oameni care meritau sa fie cunoscuti. O plimbare clasica pe malurile Senei, sau una prin strazile inguste din Medina orasului Casablanca, apele strimtorii Gibraltar vazute din Tanger, sau cele ale marii Egee din Athena, strazile ultra-aglomerate din Seoul, sau calmul unei dupa-amiezi de vara din Madrid, fiecare oras are sarmul sau si nu exista decat o singura regula : trebuie vizitate cat mai multe, suma fiind o perfectiune ce depaseste visul initial.
visele Pisicutzei - de (anonim) la: 08/09/2003 05:50:13
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
Pisi, visele nu se termina niciodata, omul viseaza tot timpul, la orice virsta, aminteste-ti de Lucian Blaga, " Eu nu strivesc corola de minuni a lumi, ...".
none - de (anonim) la: 14/11/2003 02:38:08
(la: Afganistan)
indiferent pentru ce a plecat, care au fost motivele care l au determinat sa se vare in iadul afganistanului, ideea e ca atat timp cat a fost acolo si a facut datoria de soldat..;
si a fost ucis in timp ce asigura paza unor medici care acordau asistenta unor bolnavi, unor copii...
cu siguranta nu i ardea lui sa fie erou.. el avea un vis simplu de om.. sa aiba o casa, o viata decenta..;toti avem visul asta... unii ne am carat prin occident, altii s au apucat de afaceri la ro? el nu a gasit alta cale de a scapa de saracie decat mergand acolo...
cat despre gradul ala ce i l au dat.. crezi ca il incalzeste cu ceva??? l a platit cu moartea lui.. oricum cine suntem noi sa judecam daca il merita sau nu.. nici unul nu am fost in afganistan sa aparam pacea americana (cu care eu nu prea sunt de acord dar asta este o alta poveste), nici unul nu stim ce inseamna sa fii soldat acolo...
O toparceana...? Cu mare placere! - de Madalina la: 22/11/2003 20:56:10
(la: poezia)
Prefatã

Prin ce tinuturi ratacesti
Pribeaga?
In care grota din povesti
Ai hibernat -- o vara-ntreaga?

O, Muza mea cu nasul mic
Si coapse fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de lângã mine?...

Ti-am prins în parul inelat
Vreo floare artificiala?
Te-am ofensat
Cu vreo metafora banala?

Ori mi-ai batut vreodata-n geam
Si, spionînd perdeaua trasa,
Te-ai suparat ca nu eram
Acasa?...

Vrei poate macii din livezi
Pe toti cu mâna ta sã-i scuturi?
Sau te distrezi
Cu palaria dupa fluturi?

N-ai dormit cumva pe-afara
Si te-ai trezit sub un umbrar,
Indragostita de-un magar
Ca-n Visul unei nopti de vara?

Cu Demonul lui Lermontof
Te-ai fi-ntilnit si ti-a fost frica?...
Nu ti-a intrat cumva-n pantof
O pietricica?

(De-aceea-mi iese schiop si mic
Un vers, în fiecare stanta...
Vezi, tot m-ai inspirat un pic
De la distanta!)

Ori m-ai zarit vreodata stând
Cu Muza altuia? Se poate.
Le-am spus cuvinte dulci, pe rând,
La toate...

Dar n-am fãcut-o pe furis
Cum fac confratii mei cu tine,
Ci pe afis
Mi-am spus pacatul la oricine,

Si confidentele, tu stii,
Le-am dat pe fatã, tale-quale,
Intr-un volum de Parodii
Originale...

Oricum, de-o fi ca-n viitor
Sã pleaca stihurile mele,
Las marturie tuturor
Ca n-ai colaborat la ele

Ca singur m-ai lasat sã scriu
O carte-ntreaga fãrã tine...
Si daca totusi mai târziu
Te vei intoarce lângã mine,

Nici nu te-alung, nici nu te-mpac,
Ci-n fundul calimarii crunte
Muind un deget, am sã-ti fac
Un benghi în frunte!

Dark ONE - de mama la: 27/11/2003 03:17:23
(la: Motto-uri)
re-creaza
VISUL UNEI NOPTI DE VARA.

te rog.
te astept.
imi vei raspunde?
SPER CA DA!
Cum zicea un mosneag: "vise t - de Daniel Racovitan la: 30/11/2003 12:38:07
(la: La multi ani Romania !)
Cum zicea un mosneag: "ehe... vise taica! vise!..." :)))
si-a implinit omul visul - de Coralie la: 07/01/2004 12:16:23
(la: Un roman din exil ctitoreste o biserica la Campulung Moldovenesc)
si-a implinit omul visul? (ar fi facut mai bine un orfelinat, daca tot vroia sa faca ceva.. sau un azil pentru batrani..)

sau fericiti cei care la 90 de ani se pot reîntoarce in copilarie...:)), ca sa nu zic ca dau in mintea copiilor...
Cum e sa fii film... - de Florin Firimita la: 14/01/2004 19:36:57
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Filozofii ne spun ca o viata n-are rost sa fie traita daca nu reflectezi asupra-i. Brian a inteles ca lucrarile si scrierile mele sint de fapt explorari, intrebari constante pe care le pun trecutului. Totodata si-a dat seama ca toate intrebarile esentiale pe care nu m-am gindit sa le pun in timpul copilariei, stau la baza artei mele. Faptul ca incorporez aceste intrebari astazi in ceea ce fac ca artist plastic si scriitor ma ajuta.
Cred ca filmul e o extensie a jurnalului. Nu am avut nici o intentie sa fiu un actor care se interpreteaza pe sine. Nu am talent pentru asa ceva, si ar fi fost foarte narcisistic sa ma gindesc la asa ceva. Nu ma plac sau ma urasc mai mult sau mai putin decit majoritatea oamenilor. Paul Valery spune in "Monsieur Teste": "I rarely lose sight of myself." Sintem intr-un fel, prizonierii unui destin. In extrema, nu cred ca tema documentarului e “viata si creatia” mea. Viata si creatia mea nu sint atit de importante incit sa devina subiect de film. Cred ca este destul de greu explicat de ce intr-un film care are ca subtitlu “Un Portret al lui Florin Ion Firimita,” am vrut sa mut punctul focal, si sa-mi elimin prezenta fizica cit am putut de mult. Apar foarte putin in film, si vorbesc doar la inceput si la sfirsit. Totodata n-am vrut sa prezint lucrari intregi, doar fragmente. O singura pictura apare in film, la sfirsit, timp de citeva minute (in editia DVD, exista o galerie digitala la sfirsitul filmului in care sint prezentate vreo patruzeci de lucrari). Brian a vrut sa bazeze structura filmului pe fragmente de jurnal si tehnici artistice pe care am inceput sa le folosesc in 1997 in seria mea de picturi “A La Recherche Du Temps Perdu.” In aceste picturi foarte mari am inceput sa experimentez pentru prima oara cu materiale mai putin traditionale. Totodata am inceput sa incorporez fotografii de familie, scrisori vechi, etc. Ceea ce Brian a vrut sa investigheze este viata ca sursa de inspiratie, viata transformata prin magia artei, arta transformata prin magia vietii. De aceea a vrut ca filmul sa oglindeasca tehnicile de colaj pe care le folosesc in picturile mele, sa adinceasca legaturile dintre timp si spatiu in imaginile pe care le fac.

A fost destul de greu sa selectionez fragmentele de jurnal pe care le-am folosit in film. Un jurnal poate fi o arma destul de puternica. Am incercat sa nu acuz, sa nu ranesc pe nimeni. Am fost foarte comfortabil cu Kamerzel-omul si Kamerzel-regizorul. Nu a trebuit sa fac compromisuri. Singurul moment in care m-am simtit vulnerabil a fost cind echipa de filmare s-a instalat in casa mea, in 2001. Timp de vreo luna, mi-a fost imposibil sa ma las filmat, in special in atelier. La un moment dat m-a lovit tentatia de a arata “bine,” de a poza pentru aparatul de filmat. In cele din urma, am invatat sa ignorez prezenta “straina”. Cred ca atelierul artistului sau masa scriitorului sint locuri sfinte, si totodata unele dintre ultimele bastioane ale intimitatii. Nimic nu pare a mai fi sfint astazi: biserica, budoarul, viata, in general. Totul e vazut, interpretat, explicat. Am incercat, si poate am reusit, sa pastrez o granita intre viata privata si cea publica, vis si realitate.

In ceea ce priveste ceea ce cred despre viata mea, si libertatea regizorului de a ma re-crea, nu vreau sa uitati ca idea filmului a fost a lui. Ceea ce avem acum este o opera de arta si nu o reclama.

Cred ca o opera de arta adevarata este flexibila, se schimba tot timpul, creste, etc. Cind am vazut filmul pentru prima oara, ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca a devenit, intr-un fel, un omagiu adus parintilor mei. Mi-a fost destul de greu sa-l vad. Vara trecuta am prezentat o versiune aproape terminata in fata a 200 dintre studentii mei, in galeria de arta a universitatii unde predau in timpul verii. M-am “ascuns” intr-un colt. E o senzatie stranie de vulnerabilitate, m-am simtit gol in fata unor oameni, care din fericire, au inteles, si au raspuns cu multa caldura. Cred ca filmul este ceea ce am sperat sa fie de la inceput: o opera de arta. Ma gindesc la o situatie asemanatoare: o buna prietena, pictorita Germaine Lemieux, mi-a marturisit acum citeva zile ca a lucrat, in secret, la un portret al meu, timp de un an si jumatate. Stia ca, in general, nu-mi plac imaginile care ma reprezinta, si se hotarise sa nu mi-l arate niciodata. Vroia sa foloseasca portretul ca un fel de exercitiu stilistic, etc. Pina la urma, l-a scos din atelier si m-i l-a aratat. Spre surprinderea mea (si a ei), mi-a placut foarte mult, dar ceea ce mi-a placut a fost tabloul, lucrarea de arta, nu fata mea reprezentata pe pinza. Este o pictura buna, independent de pe cine reprezinta. Sper ca filmul e un film bun, independent de mine ca “subiect.”

Pentru primul articol critic despre film, vizitati editia din decembrie a revistei NE Film, pe internet la www.newenglandfilm.com

Cit despre credinta…..greu de discutat. Americanii refuza de obicei sa vorbeasca despre bani sau Dumnezeu intr-un forum public. Si cum sint cetatean american de aproape zece ani….



#8061 (raspuns la: #8032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vara la motoare cu prietenii - de (anonim) la: 01/02/2004 11:11:34
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am plecat de ceva ani din Romania. Merg cam o data pe an in Romania, de-abia astept dar de fiecare data sunt dezamagit. Romania nu e in nici un caz acasa pentru mine. Dar desi mi-am facut buni amici aici, o seara de vara la motoare cu prietenii e inegalabila.
Un fotograf al Bucurestilor - de anita47 la: 06/02/2004 15:57:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
UN FOTOGRAF AL BUCURESTILOR
*

Reconstituirea vietii de zi cu zi a Bucurestilor
dintre cele doua razboaie mondiale ar fi imposibila
fara tezaurul de imagini ladsat de fotograful Nicolae
Ionescu (1903-1974). Szathmari, Duscheck, Baer,
Spirescu sunt nume de pionieri ai fotografiei citadine
bucurestene. Ca viziune, מnsa, מntre creatiile lor si
cele ale lui Nicolae Ionescu este aceeasi distanta ca
מntre o pictura academica si una impresionista. Desi
fotografiile lui Nicolae Ionescu sunt cunoscute, de
multi chiar foarte bine, viata acestui artist pare sa
nu fi preocupat pe nimeni. Un motiv מn plus pentru a-l
evoca מn paginile Magazinului istoric.

Nascut מn prima zi de noiembrie a anului 1903, Nicolae
Ionescu a urmat cursurile primare si gimnaziale la
scoala "Enachita Vacarescu", una dintre cele mai vechi
din Bucuresti, situata lגnga intersectia Caii Serban
Voda cu Bulevardul Neatגrnarii, astazi Marasesti. Deci
la doi pasi de Mitropolie si de Piata Unirii, locurile
pe care le va imortaliza mai tגrziu pe pelicula
fotografica. Invecinarea cu unele cartiere
negustoresti, ca Rahova, Radu-Voda si Vacaresti, sau,
cu cele rau famate, precum "Crucea de Piatra" si
"Flamגnzii", cu zonele industriale Filaret, unde se
afla uzina Wolf, si Lגnariei, cu Uzinele Lemaגtre si
fabricile de מncaltaminte, i-au revelat o tipologie
umana si cadre sociale extrem de variate.

Izbucnirea primului razboi mondial l-a מmpiedicat pe
elevul Nicolae Ionescu sa se מnscrie la liceu. In
timpul ocupatiei straine a fost obligat sa se
מntretina singur, angajגndu-se ucenic la tipografia
"Fortuna". In 1918 a ajuns zetar, sub מndrumarea lui
Dimitrie Demetrian, unul dintre specialistii eminenti,
care se perfectionase מn Germania si pe care מl evoca
astfel: "Ma lua la el acasa duminicile si, cu o
bunavointa de parinte, מmi punea la dispozitie
colectii de ani מntregi din reviste de specialitate
germane, franceze si, mai ales, elvetiene. Aceasta a
constituit baza, pe care am adunat apoi toate
celelalte cunostinte tehnice ale mele".

La sugestia maestrului a cautat noi locuri de munca.
In 1922, dupa o scurta sedere la tipografia "Minerva",
Nicolae Ionescu a fost angajat provizoriu la "Cultura
Nationala", o tipografie moderna, construita de
Aristide Blank pe Calea Serban-Voda. In acest fief
liberal i-a cunoscut pe Vasile Pגrvan, I.G. Duca, dr.
C. Angelescu, Eugen Lovinescu si altii, care
supravegheau personal tiparirea cartilor. Discutiile
avute cu acestia מl determina sa se מnscrie מn toamna
aceluiasi an, 1922, la Liceul "Sf. Sava", la cursurile
serale, pe care le-a absolvit מn doi ani. Totodata, a
מnvatat limba franceza si germana: "Aveam - מsi
amintea el - un manual german de fotografie si
fotografia era marea mea pasiune". In 1927 a fost
numit corector, iar dupa efectuarea stagiului militar
s-a מncadrat מn Serviciul Fotografic al Armatei
Regale, Fotografiaza intens Bucurestii iar, din "anul
1927 - relateaza el - מn fiecare vara am colindat tara
pentru a-i fotografia metodic cele mai reprezentative
colturi, adunגnd clisee pentru organizarea unui muzeu
de fotografii". Proiectul era מndraznet, entuziasmul
mare, dar lipseau fondurile necesare.

Obligat sa amגne construirea muzeului, se abandoneaza
cu totul fotografiei. "Progresele mari realizate מn
fotografie m-auz determinat sa ma ocup si de
cinematograf". Cel putin un "documentar" despre
Bucuresti, vizionat nu demult pe micul ecran, poarta,
dupa opinia noastra, amprenta de neconfundat a lui
Nicolae Ionescu.

In 1928 s-a casatorit. "Din banii nevestei mi-am
cumparat aparate perfectionate, mi-am instalat
laborator cu electricitate si alte מmbunatatiri". Doi
ani mai tגrziu pleaca מn Franta. "Am lucrat o vreme -
cam doua luni - la Lyon, la Uzinele Lumiטres, dar
mi-am dat seama ca-mi pierd timpul si am trecut la
Paris. Aici, printr-un compatriot, am fost prezentat
la Pathי Nathan. Angajat operator asistent, am fost
pus la diverse lucruri marunte מn asteptarea unor
misiuni mai importante. Dupa 4 luni, vazגnd acalmia
care domnea מn studio, m-am hotarגt sa ma מnapoiez מn
tara si sa ma consacru muzeului, al carui gגnd ma
muncea tot mai mult".

S-a angajat la Imprimeria Nationala "cu conditia ca 2
luni pe vara" sa-si vada de fotografiat. Existenta se
complicase enorm. "Atelierele lucrau מn doua echipe,
iar eu - povesteste Nicolae Ionescu - eram singurul
revizor si mai tot timpul eram obligat sa lucrez מn
doua echipe. Pe de alta parte, aveam nevoie de
material fotografic si trebuia sa lucrez fotografii
pentru librariile din oras, asa ca de multe ori ma
culcam pe la 3-4 dimineata, iar la 7 eram la servici!"
In plus, banii cגstigati erau reinvestiti מn material
fotografic, "pentru a grabi realizarea muzeului".

Cinci decenii mai tגrziu, doamna Constanta Ionescu,
rememora cu zגmbetul pe buze acei ani de eroism, cגnd
existenta sotului ei devenise aproape imperceptibila
pentru ea. In primavara anului 1937, Eugen Lovinescu,
numit la 23 ianuarie 1937 מn Consiliul de
administratie a Societatii "Adevarul", i-a propus
vechiul sau prieten functia de director tehnic.
Societatea era condusa de Emanoil Tatarescu, fratele
primului ministru. "In noul meu serviciu - מsi amintea
N. Ionescu - am avut de la מnceput mari dificultati
din cauza intrigilor si diverselor interese care se
ciocneau מn aceasta מntreprindere". Sperantele de
prosperitate aparute מn 1937 se vor materializa rapid.
In vara lui 1938 si-a construit o casa "pe terenul
mamei". Avea un salariu lunar de 11 000 lei (un ou
costa 1 leu). Va ramגne מn aceasta functie pגna מn
noiembrie 1940, cגnd a fost retrogradat de noua
conducere legionara. Motivul? "Intrucגt ai colaborat
cu jidanii, dumneata nu mai poti ocupa functia de
administrator si vei ramגne sa vezi numai de
Tiefdruck".

Pe timpul rebeliunii s-a opus din rasputeri si, din
fericire, cu succes, ideii unor subalterni evrei care,
מnfricosati de zvonuri, au intentionat sa incendieze
cladirea. Va ramגne מn functie de sef al sectiei
Tiefdruck pגna מn aprilie 1947. Prin aprilie 1945
pusese bazele unei edituri - Enciclopedia fotografica
- destul de rentabile pentru ca, מn sfגrsit, מn banii
obtinuti sa-si realizeze mult visatul muzeu
fotografic. In 1947 a constatat ca "munca la editura
s-a מncetinit. Pricepusem cam tגrziu ceea ce ar fi
trebuit sa מnteleg mai curגnd si am מnceput sa
lihideze editura".

Se instaura comunismul... Munca מl מndepartase de
pulsul zilei. Se recunoste מnvins. Visul muzeului,
pentru care מsi sacrificase cei mai frumosi ani ai
vietii, מn care investise si cel din urma leu, s-a
naruit. Artistul care obtinuse premiul al II-lea la
Expozitia O.N.T., organizata sub auspiciile "Lunii
Bucurestilor", are o licarire de speranta la finele
anului 1948, cגnd a fost numit profesor la "Scoala
tehnica de arte grafice" de pe strada Anton Pann: cel
putin demnitatea מi va fi salvata. S-a מnselat si de
data aceasta.

A trebuit sa se recunoasca iarasi מnvins, izgonit cu
sentinta de "mare mגncator de evrei". Legionarii מl
acuzasera de colaborationism cu evreii, comunistii מl
acuzau de antisemitism... Nu scapa de perchezitii,
confiscari, distrugeri de bunuri materiale, de anchete
si alte umilinte absurde. L-a salvat mai putin
"originea sanatoasa" - erau condamnati cu zecile de
mii si altii cu o origine la fel de sanatoasa - cגt
recunostinta unor evrei pe care pe care מi protejase
מn scurta existenta a statului national legionar.

Va lucra sporadic la diverse edituri si la revista
Flacara, iar מntre anii 1956-1962 ca fotograf la
Institutul de Istoria Artei. Dupa pensionare se va
מngriji sa transfere o parte din materialul fotografic
adunat pentru "Muzeul de fotografie al Romגniei", la
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei, unde se
pastreaza si מn prezent.
(dbnet.ro)



__________________________________
#9059 (raspuns la: #9054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns pt Florin - despre vise, despre politica si schimbare - de Cristian C. FRANCU la: 17/02/2004 16:06:26
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
Spui ca si tu aveai vise mari prin '90. Sa inteleg ca ai fot 'dezamagit' si ai plecat?
Personal sper sa nu ma schimb prea mult!

Sunt constient ca in anii 90 (90-95) lucrurile stateau altfel pe aici prin tara. Atmosfera, mediu era altul.

Multe s-au schimbat insa de atunci. DE FAPT, MULTE am reusit NOI sa schimbam de atunci...in business, in economics, in politica chiar, in cultura....si in societatea civila!

PERFECT deacord, ma bucur ca ai spus asta: daca esti muncitor si destept poti sa fii bogat, sau sa reusesti as spune eu, ORIUNDE> Deci si in Romania.

Ideea mea: hai sa nu mai dam vina pe sistem, pe altii, pe guvern, pe mentalitati-caci tocmai aceste mentalitati blamate ne fac sa dam vina pe altii.

Hai sa trecem la treaba. FIECARE! Sa ne orientam pe solutii si nu pe probleme si sa nu ne lasam. THERE IS ALWAYS A WAY!
Cred in asta!

Si nu cred ca daca gandesc asa se poate spune ca inca mai cred in Mos Craciun...
Desi, Mos Craciun asta...este cel mai ambitios om de pe pamant...:) :) imagineaza-ti, sa duci tu intr-o singura noapte cadouri la toti copiii din lume. Super obiectiv!
:)

Cat despres a schimba oamenii...

In primul rand vrea sa invat sa ma schimb pe mine!!! Nu acel miloion de dolari e esential ci persoana care voi deveni incercand sa ii strang...

Abia dupa ce ma voi schimba si modela pe mine...pot sa incerc sa schimb pe cei din jurul meu.

Si impreuna cu ei sa schimbam pe cei din jurul nostru!

Sa le aratam ca se poate!

O viata irosita ar fi aia in care mi-as vedea numai de mine!

Implinirea mea: sa fac pe bani ce as face cu placere si gratis...sa ajut oamenii, sa tin training si sa ajut oamenii in personal developmentul lor!


!!!! Nu am vrut sa ma laud cu ceva!!! NU vreau sa imi scriu calificari sub nume...Nu am incercat decat sa ma prezint in primul meu mesaj...asa cum sunt...fara sa las ceva deoparte!

DESPRE PRESEDENTIE>..

nu acum! Florine nu acum, dar in 10-20-30 de ani...cine stie.

Cand voi avea ceva de spus, demonstrat, dovedit...cand voi avea ceva de aratat in urma mea...voi intra si in POLITICA!

Si stiu ca nu voi fi singur. Voi avea grija ca in jurul meu sa am oameni de exceptie.

:)

Numai de bine...


Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!
#9867 (raspuns la: #9855) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Roman din US visind la Marea Neagra - de (anonim) la: 03/03/2004 14:00:33
(la: Marea Neagra, amintiri)
Un copil de 2 ani si jumatate tinut de mina de mama lui pe peronul garii din ( Vasile Roaita pe atunci ? ) Eforie Sud in tim ce tatal alerga spre casa de bilete pentru a cumpara tichete pentru trenul deja stationat la peron..

Un copil de 7-8 ani invatind sa inoate in lacul Techirghiol - unde ne petreceam dupaamiezele avind aces la lac din curtea gazdei, d-l Stoica care locuia chiar in spatele garii din Eforie Sud. Bunicul si mama, mari inotatori incercau sa transmita copilului talentul si cunostiintele lor, cu foarte putin suces. Dupa o saptamina de incercari, copilul a avut un vis incare inota, stia sa inoate din totdeauna, natural, fara efort. De dimineata baietelul de 7 ani isi uimeste parintii si bunucii inotind ca un pestisor...

Un baiat de 14 ani in vacanta cu parintii la Eforie Sud. Pe faleza se intilneste cu Sorin, colegul de scoala. Imparte cu el o sticla de bere si o tigare, un Kent. Sorin ii spune ca si Carmen Cristea pe care adolescentul nostru o iubea pe ascuns ( adica numai el stia de asta ) este in statiune cu parintii. In seara respectiva se petrece prima mare revolta - adolescentul nostru vrea sa fie in vacanta cu prietenii si nu cu parintii care instantaneu au devenit, plictisitori, blazati, nestiutori ...

Un student de 20 de ani, aflat in vacanta de vara cu colegii la Neptun - o seara petrecuta la Paradis, baut mult prea mult si la ora 12 noaptea facut baie in pielea goala, in piscina de la Paradis cu amicu Fane si 2 fete de la ASE. O glorie, cit de efemera poti fi...

Un proaspat absolvent, indragostit aflat in vacanta cu iubita lui la Carmen Silva/Eforie Sud - anul este 1990. La alimentara are vin de Cotnari vechi de 5 si 6 ani. Un italian a deschis o gelatteria exceptionala - pizza pe care o face este cu siguranta cea mai buna in lume. Granita este deschisa - draga, nu vrei sa mergem sa vedem si Vama Veche, Varna, Burgas .. de ce nu. Ce superb este si litoralul bulgaresc.

Anul este 2003. Un tata tinind de mina un baiat si o fetita care se incapatineaza sa raspunda in alta limba decit in ceea in care li se vorbeste se plimba agala pe sub aleiile cu tei de la Eforie Sud . Tatal arata copiilor locurile unde a copilarit, unde a petrecut clipe de neuitat alaturi de parinti si bunici. Copii sint mai mult preocupati de conul de inghetata iar tatal zimbeste gindindu-se ca mai are inca 7-8 ani pina cind va deveni acel monstru plictisitor care isi forteza copii sa mearga cu el in vacanta ..
La Galeria Noua, pe strada Ac - de andrei p la: 25/03/2004 03:51:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
La Galeria Noua, pe strada Academiei nr.15, vis-a vis de intrarea la Arhitectura s-a deschis o expozitie, deschisa pana la 18 /04 – Triaj. “Triaj - anexa garii unde se sorteaza trenurile. Printre linii multiplicate la nesfarsit, piese de toate varstele si culorile asteapta sa fie recompuse, sa plece spre alte destinatii. Lumea noastra este in buna parte un Triaj.”
Trei arhitecti, Mariana Celac, Marius Marcu-Lapadat, Iosif Kiraly si-au propus sa cerceteze cartiere de locuinte traditionale, dar si ansamblurile de blocuri construite in perioada comunista, felul cum s-au transformat ele in timp.
Mariana Celac este preocupata de evolutia spatiului construit in secolul 20. Marius Marcu Lapadat preda Istoria Mobilierului la Universitatea de Arhitectura. Ambii au afinitati legate de mediul urban, sau suburban, ca mediu de viata. Si au ales zonele de interes.
Iosif Kiraly preda Fotografia la Universitatea de Arta Bucuresti. “Foloseste extensiv fotografia in lucrarile sale de Arta.” Preocuparile sale se indreapta spre Artele vizuale. S-a ocupat de realizarea si prezentarea imaginilor care sunt expuse pe simeze.
Expozitia nu este lipsita de interes.
Intr-un spatiu relativ intim, sunt expuse colajele unor imagini care recompun cateva strazi traditionale: intreaga latura vest a strazii Viitor, sau strada Fildesului din Catelu. Apar si fronturi de blocuri. Amenintatoare si coplesitoare in Stefan cel Mare, dezorganizate complet in spatele acestui bulevard, sau lateral Victoriei Socialismului.
Pana aici toate bune. Daca demersul este interesant, imaginile nu prea sunt pe masura.
Am discutat cu MC si MM-L, pe care ii cunosc bine personal. I-am felicitat sincer.
Am intrebat daca nu li se pare ca asemenea cercetare si documentare ar fi fost si mai bine venita in anii 1984. Mi-am exprimat surprinderea ca in expozitie cantitatea e promovata in detrimentul calitatii. Jumatate din imagini, marite 150% ar fi fost dublu de graitoare.
Pe invitatie apare imaginea cea mai reusita, fara vre-o legatura cu tema, arenele Romane din Parcul Carol. Amandoi au convenit ca vizual, se asteptau la mai mult.
Incercau sa se justifice prin Buget Relativ Redus, oferit de sponsori: Programul Cultural Elvetian, Centrul International de Arta Contemporana si Muzeul Municipiului Bucuresti.
Prea de curand, am citit parerile unor critici de Arta care sustineau: “Iosif Kiraly este singurul din tara care a facut Lucrari de Arta in Fotografie dupa 1980.” Asa ca am urmarit expozitia cu foarte mare atentie. Pe pereti sunt insirati cca 30m de print color. Fara impact, imagini care nu capteaza ochiul; il lasa sa rataceasca aiurea. Dezamagitoare expunerea “unicului Autor de Lucrari de Arta in Fotografie”. O reusita vizuala cam indoielnica.
Nu se poate spune ca imaginile sunt neinteresante. Dar pana la “Unicul Autor de Lucrari de Arta”, mai este o cale foarte, foarte lunga.
Mariana sustine ca unul din scopuri era sa-ti rataceasca privirea dezorientata. O fi bine? Atunci nici nu aveau nevoie de imagini. Puneau textele si niste semne mari – de intrebare, sau exclamare. “Less is More” este una dintre maximele prezentarii in expozitii.
Imaginile d-lui Kiraly sunt toate facute folosind simultan 3 retete de prezentare. Toate compozitiile sunt realizate prin colaj-montaj digital. Foarte frumos.
Acesta o fi curentul pe care il preda dansul acum, la cursul dumnealui?
La Universitatea de Arta Bucuresti a auzit de David Hockney, pictor englez, intr-adevar mare as la montaje si experimente fotografice. http://www.saltsmill.org.uk/photomontage.htm
Invariabil sunt mixate imagini facute in momente diferite; vara si iarna, sau soare si umbra.
“Astfel este incorporata trecerea timpului in imagine.” Si un ceas in prim plan putea sustine aceasta. (Exista fotografi care fac asa). Si 3, cat de multe insemnari in jurul imaginii.
Exista vre-o reteta de facut Arta? Personal am foarte mari indoieli. Nu am auzit pe nimeni sa sustina o asemenea prostie. Dar ascultati Reteta Pietrei Filozofale - apud Iosif Kiraly :
Colaje mozaic, din care unele bucati facute musai in alt moment, cu text asociat alaturi.
Colaje. Cat de artistica ar fi o reteta despre care trateaza 100.000 site pe Google?
Exista oferte prin care "Si Pozele dvs de familie pot fi transformate in opere de arta”
http://www.finestimage.com/photoart/collage.htm
Iti cer si textele asociate care ar face placere membrilor familiei. Cata Arta…
Vad ca sunt sincer apreciate si sustinute “Unicele Lucrari de Arta” in Fotografie. Dar n-am prea inteles unde o fi Arta?
"Parerea mea", daca ar fi sa citez din clasici. Numai bine, Andrei
#12793 (raspuns la: #12759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
loc de dat cu parerea - de (anonim) la: 04/04/2004 03:59:05
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
Am plecat si eu din Romania, scarbit de ceea ce se intampla acolo.
Ajunsesem intr-un punct in care ramineam indiferent la presa, in general, desi zilnic vedeam cum un oarecare politician/baron local/afacerist fura statul si poporul, bineinteles fara a fi sanctionat conform legii...
Oare de ce? La altii nu se face oare la fel?
Se scria undeva mai sus ca Romania nu este intr-un punct critic... dar atunci unde? Din punct de vedere economic suntem pe nicaeri, desi nu ne place sa recunoastem, din punct de vedere social sa nu mai vorbim...
Observ ca se vorbeste extrem de mult pe aceasta tema, dar situatia devine tot mai grea in tara, oamenii par sa se complaca in situatie.
De inteles atit timp cand omul de rand este intai preocupat de faptul ca trebuie sa puna o paine pe masa, sa plateasca taxele, curentul, caldura, etc... ramine putin timp pentru a mai face politica, sau pentru a-si orienta gandurile in directia respectiva.
Speranta la generatia noua? Sincer sa fiu ma indoiesc de acest lucru, avind in vedere ca tinerei generatii (din care si eu fac parte) ii lipseste sentimentul social-civic. Unde a ajuns tinarul roman? Face o scoala, apoi se chinuie cu o facultate in care studiaza dupa manuale din anii '50, apoi intra direct in somaj, sau gaseste cu greu ceva de lucru (de obicei in cu totul alt domeniu), pentru 2-3 milioane de lei, pentru ca jobul care il dorea a fost dat nepotului unchiului varului socrului... etc :)
Intrare in Uniunea Europeana? Un vis frumos pentru unii, un cosmar pentru altii. Sincer pentru mine ca student intr-o tara din UE ar fi ideal ca in 2007 sa dea Domnul sa intram, dar ma gandesc pe de alta parte la ce se va intampla in tara. Stimabilii politicieni au inceput deja "reforma economica" in vederea aderarii si cu ce ne-am ales? Preturile urca, salariile nu. Ce se va intampla cand preturile ajung la standard european, iar salariile ramin la ... un nivel ridicol cum sunt acum? De unde credeti ca are/va avea statul bani sa plateasca romanului un salar macar decent?
Inca o mica observatie: un alt domeniu in care sunt pur si simplu scarbit de vestita "amabilitate" a romanilor este relatiile cu publicul, unde banuiesc ca nu sunt singurul care a avut experiente mai mult sau mai putin bune cu persoane care in loc sa te ajute te incurca. Nu intru in detalii pentru ca tema e prea putin importanta pe langa altele...
In curand vin alegeri in Romania... Candidatii incep de pe acum sa isi "spele geamurile", romanul e mai derutat ca niciodata.
Sa-l alegem pe Adrian, este sef in PSD, sa-l alegem pe Stolojan? Oare mai are rost? Sau sa il luam pe Vadim, stie sa isi elimine verbal adversarii...
Sincer sa fiu ma intreb tot mai des cand va veni urmatoarea revolutie in Romania? Oare aceasta este democratie pentru care am luptat in '89?
Oare va veni bush (nu merita sa scriu numele cu majuscula, imi pare rau) sa faca ordine la noi?
Ce va aduce 2007? Bulgaria, cotata statistic ca cea mai saraca tara din Europa (sincer ma intreb de ce...), se plange ca ii tragem in jos, pentru ca sincer ne-au luat-o si ei mult in fata, mai ales in domeniul turistic...
In incheiere:
Totusi cred ca Romania merge in jos, si singurul care poate face ceva nu este nici UE, nici SUA, nici Adrian sau Stolojan, ci poporul roman...
#13273 (raspuns la: #13056) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Money,money,money... - de Little Eagle la: 15/04/2004 16:01:15
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
A se citi textul meu ascultind cintecul scris de Pink Floyd.
Hmmm....joc la lotto de ani de zile si n-am cistigat nimic,mint cu vreo 20 ani in urma am cistigat 600$ si tare fericit am fost,mai ales ca nu aveam bani sa ma imbrac,iar altadata fiind in NY pe linga Bus Terminal,cam in aceasi perioada,am gasit pe strada 156$!
De atunci insa norocul banilor a disparut complet.
Dar desigur ca as dori sa cistig chiar si un sfert de milion la lotto,chiar si 1000$,sint modest ca fire,dar hai sa zicem ca as cistiga 1 million$ sau Euros.
Scenariul meu ar fi cam asa:

In primul rind nu m-as reintoarce in Ro.insa avind rude f. apropriate,le-as da 100.000$.

Apoi as da 100.000 la rudele mele de aici,americane din partea sotiei si nepoti
Apoi,as refinanta casa actuala si as cumpara casa vecinului de gard,si la fel as
cumpara restul de teren cu padure cu tot din jur si dupa ce as darima casa lui,
as avea cam 3 hectare de teren.As cladi o mica ferma si as lua in grija animale
fara stapini si as avea grija de ele si infiinta o org. de binefacere cu donatii modeste din care sa mentin org. si hrana pt. animale.
Deja am o gradina mare cu flori si la fiecare vara legume,rosii,vinete,castraveti
zuchini,ardei gras si iute,as face o si mai mare gradina si planta alti pomi fructiferi si nuci pt. veverite si face o livada mare atit pt. noi cit si pt. animale.
As avea deci pisici,ciini,rate,giste,gaini,animalele obisnuite ce de ani vin mereu,marmite,testoase,iepuri salbatici,pasari si as avea si niste capre,pt. lapte si brinza.
Desigur ca as face tarcuri sa nu se ia la bataie intre ele,dar as duce o viata ca de fermier si continua sa muncesc ca si azi in meseria ce am,lucrind strict de acasa e simplu sa vad de toate,si in plus,sotia care are in singe gradinaria si la fel dragoste pt. animale,va fi f. fericita .

Cred ca restul de 800.000$ ar crea acest vis posibil.De fapt si mai putin,as zice ca ar fi cam la jumate,si cu restul de 400.000$ as face donatii pt. ajutorarea animalelor si la diverse org. de binefaceri,cit si pt. pastrarea naturii
si mediului.
NU as incerca sa fac nici un profit din asta,iar din donatiile pt. ingrijirea animalelor ce voi ingriji,voi ajuta in continuare alte org. ce au nevoie de bani.

Un vis poate marunt multora,dar pt. mine ar fi un dar venit din cer!
M-au luat visele acum...inca nu s-a schimbat nimic,dar mult as dori sa-mi vad visul cu ochii.

Asta as face cu 1 milion $.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Ps: sintem vegetarieni,nu mincam nimic ce are un chip.
.....astept sa faceti misto de mine acum.
Adios muchachos



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...