o vata cui s-o traim sanatos

Sa traim sanatosi!
Si, oameni, nu mai cascati ochii dupa Luminitza ...aprindeti lumina voastra!!!

Destin imi dadu cateva aspecte din Biblie care ar putea cu indulgenta sa arate cate ceva din trairile lui X si Y vis a vis de dragostea intre barbat si Femeie.
Cred ca intrebarea mea nu a fost perceputa cum trebuia, foarte probabil ca nu am formulat-o eu cum trebuie. Hai sa explic putin din ceea ce gandisem in prealabil cand am pus aceasta intrebare.
In Biblie e tot vorbeste cu predilectie de 2 feluri de iubire. Iubirea fata de Dumnezeu si Iubirea fata de aproapele tau. Prin iubirea de Dumnezeu se pare ca e clar ce se vrea. Iubesteti Zeul, iubeste (?) cel caruia te inchini.(Ca o paranteza: io am mari probleme cu asta pentru ca nu pot dezvolta sentimente de iubire decat vis a vis de persoane. Nu pot iubi ceva de care sincer, imi este frica, poa sa-mi spuna cine o vrea si ce o vrea. Cand mi-e frica, mi-e frica, acolo nu mai e loc de nici o iubire).
Iubesteti aproapele.. asta, sa nu bat campii prea tare o inteleg ca inemnul iubeste pe orice om.Cat de fiabil si aplicabil in practica este acest lucru, hai sa mai traim sanatosi. Intodeauna or sa fie diferente intre sentimentele nostre pentru oamenii care ne incojoara, pentru unii simtind mai mult, pentru altii mai putin. Este un deziderat acest indemn , un indemn, dar sansele de reushita -cinsit vorbind - sint extrem de reduse. A, da! Fii amabil, fii saritor, ajuta daca poti, nu te gandi sa ceri ceva la schimb pentru ceea ce faci, nu scoate ochii daca ai facut ceva pentru cineva, iarta daca poti!!! Dar asta nu este iubire ci este simplu un mod de a usura convietuirea in societate si este in acelasi timp un mod de usura interactiunea umana.
De ce spusei toata polologhia asta? Pentru ca aparent, cei care au scris textele biblice au fost capabili sa dea astfel de exemple de bunatate in relatiile interumane. Revenind la subiectul dragostea intre barbat si femeie, mie imi pare ca acolo in Biblie nu e asa ceva tocmai pentru ca nu a avut cine sa scrie asta. Cei care au scris textele biblice, ori nu au avut astfel de experiente personale, ori nu au vrut sa amestece experientele lor personale in textele la care scriau.
De ce ar fi important acest lucru? In opinia mea ar fi important pentru a vedea planurile comparative. Orice om este in stare sa analizeze nishte porunci cand astea se interesecteaza cu viata lui de zi cu zi. Scrie "nu fura", se uita cum apare asta in viata lui, e de acord si spune: nu e bine sa furi. Porunca buna, o bila alba pentru Biblie. Asta la aspectul practic. Cand e vorba de aspectul sufletesc, aici e marea buba. Pentru ca vorbind de iubire, omul o sa incerce ceea ce simte vis a vis de o fiinta umana sa o extrapoleze si la natura divina. Aici ma inteb daca nu cumva acest aspect este lasat voit la o parte. Asa o fi? Oamenii care sint sihashtri, care traiesc singuri, acesti oameni cu greutate pot dezvolta sentimente de iubire catre aproapele lor tocmai prin singuratatea in care traiesc. Iubirea e oricum greu de ascuns, ea putand fi confundata cu bunatatea deoarece este greu de facut deosebire intre actiunile care le facem din iubire pentru cineva si actiunile care le facem din simpla bunatate. Ca sa nu o mai lalaiesc mult, aparent cei care au scris textele nu au avut experiente personale de dragoste.Daca ele au existat in vietile lor, atunci aceste sentimente nu razbat din textele lor.
Desigur, iubirea fata sa zeul caruia i se inchinau este exprimata de foarte multe ori. Dar revin la ceea ce am spus la inceputul acestui text. Cand ti-e frica nu poti iubi (eu unul). Iubeau acesti oameni cu adevarat zeitatea care o adorau sau ei faceau un simplu turn off al sentimentelor si decretau frica ca iubire? Hmmm... dificil de spus. Poate este cineva printre noi care poate spune ca el iubeste pe Dumnezeu mai mult decat iubeste o fiinta umana si daca da, poate este in stare sa ne arate natura acestor sentimente. Eu unul am mari minusuri la acest capitol.

cu stima,

AlexM

Am sa fac pentru tine o comparatie.Dat fiind ca pina acum am trait pe doua continente si-n trei sisteme, pot declara cu mina pe inima ca nu prea sunt diferente intre nivelul de pregatire profesionala.Ca-s medici romani,canadieni ori austrieci.Marea diferenta in tratarea bolnavului,se face simtita cind este vorba de etica profesionala de morala, educatie si bineinteles in dotarea cu aparate medicale si medicamente.
Acum treizeci de ani in Romania,dentistul meu, mi-a executat cu mare arta o rezectie apicala cu trepanatie de maxilar si am si acum dintele salvat.Sotului aceeasi rezectie cu reimplant.Asta la exemplu de medic excellent.Si am multe exemple si-n alte domenii.Primeau si ei plicul,cu aceeasi seninatate ca librareasa ce-ti dosea o carte rara,ori laptareasa ce-ti strecura pachetelul de unt pentru copil.Aceeasi medici romani ajunsi aici ,sunt integrati, apreciati si traiesc din salar.Ei acuma ce vrei....,si-n Grecia se merge la consultatie cu gaina,pe bune,am o cunostinta medic acolo.Curind nu se va schimba nici la noi obiceiul.Suntem din Balcani si imprejurimi,cum spunea Bibi proful meu de istorie !!!"Incetuc ,incetuc cu reforma" lui ampop.
Incredere in medici ?Da bine inteles ca am .Ce… am de-ntors ?Inca nu s-a inventat masina de vindecat.Masina oarba si fara suflet ce nu cere spert dar nici nu-ti ascunde diagnosticul fatal.Poti sa-ti pierzi increderea in doi, trei medici,dar mai ramin destui ...Important este sa-ti pastrezi increderea in puterea ta de vindecare,sa-ti pastrezi dorinta de a trai sanatos,de a trai .Ma opresc,sa nu ma dea Bella de exemplu de vorba lunga .

Intervin si eu, pt. prima oara intr-o discutie mai 'aprinsa' deoarece de data asta cred ca am ceva de spus. Eu personal nu am parasit tara asta niciodata, desi am admirat dintotdeauna Occidentul; asta nu neaparat pt. imaginea idealista pe care multi o promoveaza cat pentru ceva ce pare macar infinitezimal mai bun. Da, recunosc as vrea sa plec, poate chiar definitiv, dar acum cand am ocazia, am realizat ca in fond nu cum iti traiesti viata conteaza ci sa faci ceva care sa aiba importanta.
Pt. mine, faptul ca traiesc intr-o tara corupta, plina de oameni parsivi si egoisti si totusi imi pastrez mentalitatea americanizata prin intermediul mass-media, este un lucru mare. Iar cand spun 'americanizata' nu ma refer tocmai la acel mod rupt de realitate de a gandi ci la firea aceea optimista si pozitivista pe care americanii par ca o au.
Cred ca in fond asta conteaza oriunde ai fi: sa faci ceva, sa traiesti si sa speri ca poate , la un moment dat ceva cu adevarat frumos ti se poate intampla... mie mi s-a intamplat- aici in Romania, si sunt convinsa ca si-n Florida daca as fi fost, tot la fel de fericita sau trista as fi fost... In asta consta - pt. ca de-aici ar fi trebuit sa plec - si modul de-a munci al americanilor - cel putin asa pareau cei pe care i-am cunoscut eu pana acum - in faptul ca totul porneste de la o mentalitate si un mod de trai sanatos, deoarece avandu-le pe astea devii imun la ceea ce te inconjoara.
P.S. I hope it actually made sense...

in faptul ca totul porneste de la o mentalitate si un mod de trai sanatos, deoarece avandu-le pe astea devii imun la ceea ce te inconjoara.

poate chiar exagerat de imun...

zaraza

m-a impresionat neplacut ca n-ai niciun gand de-a o ajuta cumva pe Mona, desi te-apreciez pentru ingrijorarea fata de copil.

in rest, informeaza-te ce-i aia 'a trai sanatos' si fa ca cea mica sa-si insuseasca principiile.
program strict de masa, de lucru, de joaca ... nimic nu-i bun in execes.
nici macar odihna.
cat despre mancare, nu traim sa mancam ci invers.

Folosirea resurselor vegetale si cunoasterea posibilitatilor de relaxare prin interactiunea cu natura sau semenii sint baza unui trai sanatos.

Si eu am plecat din tara fara sa fiu sigura ca ma voi adapta la noua societate. Insa aceat lucru a decurs fara prea mari probleme, poate pentru ca m-am cincentrat mai mult pe noua situatie de familista. De fapt nici nu m-am gandit in fiecare zi la faptul ca ma aflu intr-un proces de adaptare, ca traiesc in strainatate, printre "straini", ci m-am concentrat pe relatiile personale, pe legarea unor noi prietenii si am lasat viata sa-si ia mersul.
Merg in Romania cam de doua ori pe an si pot sa spun ca ma simt foarte bine. E ca si cum n-as fi lipsit nici o clipa, ma simt acasa. Eu as putea sa ma intorc fara pribleme acasa. Nu mi-e frica de nimic, stiu ca pot lucra oricand si experienta din strainatate mi-ar folosi enorm la infiintarea cu succes a unei afaceri.
Ultima da ta cand am fost acasa, de Carciun am racit puternic si a rebuit sa merg la doctor la Urgenta. Stiind cate probleme exista cu coruptia din sistemul de sanatate, am luat bani la mine si am facut chiar repetitie cum sa "dau". Va rog sa ma credeti, nimeni nu a facut nici o aluzie la asa ceva, chiar daca pentru inregistrare am prezentat pasaportul pe care se vede clar ca am domiciliul in strainatate! Iar consultatia si tratamentul au fost ireprosabile! Acesta e un motiv in plus care ma face sa sper ca nu s-a pierdut totul in Romania!
Cred ca marea greseala a romanilor e ca asteapta nu stiu ce autoritate sa vina sa rezolve problemele. Daca as trai din nou in Romania, asta ar fi lucrul cara m-ar enerva cel mai tare. Dar daca fiecare individ va renunta in continuare sa ia atitudine in speranta ca vine Iliescu si rezolva problema, va dura mult si bine pana cand bietul om cutot cu guvern vor reusi sa vorbeasca cu toti in parte...
Nu critic pe nimeni, eu insami eram asa cand am venit incoace si imi dau seama ca m-am schimbat si ca personalitatea mea a devenit mult mai puternica, ca nu ma mai da nimeni asa usor deoparte fara motove bine intemeiate. Ceea ce le lipseste romanilor e intrebarea "De ce?".

La Multi Ani cu Sanatate ca-i mai buna decat toate! Liniste Sufleteasca si Iubire Eterna! Fericire Multilateral Dezvoltata pentru toata lumea!!! Hai sa traim cu totii pana la moarte! :-))

Platesc o cota relativ mare a asigurarilor de sanatate obligatorii la stat (6.5% , iar salariul este acceptabil) si cu toate acestea cand am avut nevoie de o asistenta medicala minimala acum cativa ani, nu am putut beneficia de acel medicament in spital, trebuind sa-l cumpar din banii proprii. Noroc cu sotia care lucreaza in sistemul medical, asa ca la resursele financiare minime alocate sanatatii beneficiez macar de atentie si sprijin "moral" si profesional al cadrelor medicale. Teoretic nu ar mai trebui sa platesc alte asigurari de sanatate la cota mare pe care o platesc lunar, dar in principiu sunt de acord cu un sistem paralel privat. Cu mici remarci. Daca si aceste societati de asigurare lucreaza ca celelalte societati (din domeniul asigurarilor de viata, vezi AIGLife Romania sau de bunuri, vezi Omniasig) ma indoiesc ca sa se schimbe ceva in Romania. Micile tzepe de doi lei, furtishagul marunt, mentalitatea comunista cum ca NOI "iti dam", lipsa de respect catre clienti, ar putea compromite si astfel de sociatati private de asigurari de sanatate. Vom trai si vom vedea, vorba orbilor!
Mario

nivelul de trai a unei tari n-are nici o legatura cu resursele naturale, ci numai cu resursele umane, regimul politic si eficienta administratiei.
intr-adevar, o tara bogata in resurse naturale are o sansa in plus sa ajunga mai repede la un nivel de trai decent si sa se numere printre tarile dezvoltate. depinde cum sunt exploatate si ce se face cu banii- daca intra in buzunarul unor dictatori sau baroni locali/internationali sau sunt investiti in mod rational in educatie, sanatate si ridicarea nivelului de trai general. congo(belgian), angola, zimbawe, nigeria si zair sunt exemple de tari bogate in zacaminte unde populatia e saraca.
sunt destule exemple de tari dezvoltate fara resurse naturale sau cu resurse restranse care sunt dezvoltate mult peste medie si peste aportul economic adus de aceste resurse.
exista si exemplul invers - tari bogate in resurse care nu stiu ce sa faca cu banii, dar nici nu-i investesc in dezvoltare. un exemplu clasic este iranul. pe timpul sahului, regimul a incercat sa reinvesteasca parte din banii castigati pe petrol in dezvoltarea industriei si educatiei. populatia care se uita in curtea vecinilor (kuweit, arabia saudita - tari cu populatie mult mai mica raportata la incasarile pe petrol) s-a revoltat instigata de cercuri interesante care au promis o impartire 'mai egalitara' a resurselor. si s-au tinut de cuvant. au impartit banii, intre timp pretul petrolului a scazut (relativ la puterea de cumparare a dolarului), rezervele de petrol au scazut, populatia a crescut si acuma dau din buze ca n-au ca ce-i hranii pe toti cum trebuie. in schimb vor bomba atomica. ca asta le-ar putea tine de foame. coreea de nord idem.

Ma gandeam la ani de Liceu si cititnd ce a-ti postat prin forum mi-am dat seama ca aveti dreptate fiecare in felul lui. Oricum anii de liceu au fost ceva de vis si oricat de bine vei trai, nimic nu se compara cu acei ani. Toate varstele au partile lor frumoase insa nimic nu se repeta.
Asa ca ne ramane doar un lucru. Amintirile.
Salutare si sanatate maxima!

Putem trai si fara iubire. Atata timp cat intr-o relatie exista respect si intelegere, n-avem nevoie de iubire. Iubirea nu aduce altceva decat suferinta... intr-un final; pentru ca mai devreme sau mai tarziu va fi un final... nimic nu dureaza o vesnicie. Dar daca avem respect, ajunge sa fim impacati cu noi insine. Ma intrebi cum ramane cu fericirea? Eu te intreb ce e exact fericirea? Nu exista fericire, atata timp cat exista valori "materiale" in lume. Si astea vor exista intotdeauna. Asa ca va sfatuiesc sa gasiti pe cineva care sa va respecte si sa inteleaga ce aveti nevoie si nu doar atat, dar sa-i si pese si daca simti acelasi lucru, e OK.

Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!

cred ca fiecare virsta are frumusetile ei si deci trebuie sa traim ca sa imbatrinim. daca am ramane vesnic tineri ne-am c-am plictisii si ne-am intreba cum e sa fi mai gras , mai urit sau pur si simplu mai batrin....
si apoi daca nu ar fi moartea care sa ne stea in spate cu securia ridicata.... de ce ne-ar mai fi frica?
vezi zice "ok, dar putem oare sa ne prelungim viata?" . oare merita efortul de a ne hranii rational, de a renunta la anumite placeri "nesanatoase"...... sau e mai bine sa traiesti mai putin dar sa te bucuri in fiecare clipa sau macar sa incerci ?
probabil cazul ideal e sa te educi sa-ti faca placere numai ce e "sanatos" , numai ce nu produce prea multe daune corpului.... dar nu vei trai tot timplu frustrat cind ii vezi pe cei din jurul tau ca se bucura altfel de viata?
da, poate ca ar fi frumos sa imbatrinim intinerind......si cred ca in viitor se poate ajunge la asa ceva , genetica va exploda in urmatorii ani si cine stie ce ne asteapata. eu insa ma gindesc ca ne vom uita inapoi(noi sau copii nostri) si vom zice " ce vremuri frumoase au trait parintii, bunici nostri care au avut altceva mai bun de facut decit sa-si mentina corpul intr-o stare perfecta.

Pot sa-mi dau si eu cu parerea. Cind am plecat in vara in '89, securitatea era dupa mine. Poate ca de-aia am plecat, dar, daca nu esti speriat de un mesaj lung (scuze), citeste mai departe:
realitatea din Romania nu era pe placul meu
bineinteles ca am vrut sa gasesc un trai mai bun, incluzind aspectul financiar, de libertate, samd
nu am ales calea cea mai usoara; am trecut doua granite ilegal si am ajuns in Austria dupa 4 zile (slabit 5Kg); a fost riscant si un tur de forta in punctul de vedere al vointei
patriotism? HA-HA-HA! Dirigintele in liceu m-a scos in fata clasei si m-a batjocorit: cum imi permit sa spun ca salariile in Canada sint mai mari decit in Romania! -- ca Romania mama ma hraneste cu piine si.. altele (zicea el). Faptul ca ma face mindru sa ma identific cu Decebal, Eminescu, Enescu, Iorga, samd, se poate numi patriotism? Cind intilnesc romani care sint: mindri, dar nu aroganti, modesti, dar nu ca un sclav, silitori, dar nu fraieri, isteti, dar nu care pretind ca toti altii sint prosti, prietenosi, sinceri, samd, atunci mi se incalzeste inima, si ma bucur. Dar sint putini asa.
renuntat la supravietuire? Hmmm, let's see; am plecat CA SA supravietuiesc! Ca cine stie ce-mi facea securitatea daca ma gasea acasa.

Am citit comentariile scrise de altii. Cu respect as vrea sa spun ca cei care sint in Rom. si nu au trait citiva ani buni in alta tara, nu cred ca au un punct de vedere realistic. Domnului din Canada (care angajeaza studenti romani): acesta este un roman care imi inspira respect. Se vede ca el a inteles viata de aici. Domnului care zice ca americanii nu sint prea inteligenti in comparatie cu romanii. Imi vine sa rid -- aceasta propozitie ne spune ca poate dumneata nu te invirti intr-o societate de americani inteligenti. Oamenii peste tot au prosti si destepti, nu conteaza ce nationalitate sint. Am intilnit o romanca care preda matematica in universitate aici si-mi spune ca a avut o eleva romanca care nu a luat nota mare la lucrare; si ca ne face neamul de ris! Vai de noi, daca romani cu doctorat gindesc asa. My point este ca poti sa ai o groaza de educatie, asta nu inseamna ca stii multe despre viata, si in mod definitiv nu iti da dreptul sa ii consideri pe altii inferiori si sa-i rapesti de umanitatea lor, si de dreptul de a fi respectat, de a-ti trai viata in cel mai bun fel posibil. Intilnesc prosti si destepti tot timpul (americani, canadieni, romani, etc.). Nu conteaza; toti sint oameni. Incerc sa-i inteleg. Poate pot sa-i si ajut. Sau poate ei pot sa ma ajute. De ce nu? Un tip care a fost scolit MIT si a avut un IQ pina la tavan a avut accident de masina care i-a crapat craniul. Cind si-a revenit din operatii, IQ-ul lui era sub pragul usii. Sper sa nu se intilneasca cu un roman din ala, care o sa-l considere prost, incuiat...

Fiind aici de citiva ani si incercind foarte serios sa ma incadrez in societatea asta, am realizat ca majoritatea oamenilor de alte nationalitati tin unii la altii. Se angajeaza unii pe altii, se ajuta, si nu prea au fumuri. Cei mai multi (88%) romani pe care ii intilnesc aici si sint noi in tara, sint ingimfati, aroganti, si nu le place nimic. Fiindca viata mea se cam desfasoara intr-un dept. de informatica in universitate, intilnesc de multe ori romani studenti. Cind vin prima data aud: "canadienii astia sint prosti de tot", "cursurile astea sint usoare, sa vezi ce studii serioase faceam eu la Timisoara/Bucuresti/Iasi", "studentii astia de masterat/doctorat fac niste comentarii asa de timpite in ore ca ma mir ca au fost acceptati in scoala", samd. De obicei le spun: "e bine ca tu deja te-ai orientat fiind aici numai de 2 saptamini; totusi, e posibil ca te inseli?". Apoi ii intilnesc pe la sfirsitul semestrului si-aud: "aoleu, ca ma omoara astia cu munca!"

Afara de universitate aud des: "Canada e imputita -- oamenii de la birou sint parsivi/nu e istorie/viteza maxima pe autostrada e 100Km/h/oamenii sint prost imbracati/barbatii/femeile sint obeze/fructele nu au nici un gust/benzina e proasta/masinile americane sint de rahat/samd! Europa era faina de tot!" Le spun: "de ce nu te intorci in Germania/Austria/Franta?" "Ah, nu, ca nu e convenient!" Fiindca am fost un an jumate in Austria, intr-un fel ii inteleg. Dar, fiecare tara are avantaje si dezavantaje. Tara perfecta, din pacate, nu exista, pentru ca noi, umanitatea, nu sintem perfecti! Asa ca adapteaza-te, incearca sa fi fericit cu ce ai, sau daca nu poti, atunci "move on". Nu te mai vaita, ca le faci si viata altora mizerabila. Dar, fiind o tara libera, vaita-te daca chiar vrei, dar nu e sanatos.

Get the idea? Mai sint multe exemple, care pur si simplu arata mentalitatea multora care vin din Rom., de curind, sau de mai de mult dar refuza sa invete ceva despre viata din afara Romaniei. Mentalitatea oamenilor a fost unul din motivele mele principale de a fugi din Romania. Si mentalitatea unei natiuni este cel mai greu lucru de schimbat. Daca as deveni miliardar peste noapte nu m-as intoarce in Romania. E ca si cind ai fi avut o mama care te-a batut si nu ti-a dat de mincare cind erai mic, te-a tinut in casa tot timpul si n-ai putut sa te joci afara, nu ti-a dat bani sau jucarii, nu te-a lasat sa te uiti la TV decit putin, si, cel mai important, ti-a promis ca toata viata ta o sa fie asa. Si-apoi, dupa ce ai fugit la o mama vitrega, care nu numai ca te-a lasat sa-ti refaci viata, dar si te-a sprijinit, cu sperante si bucurii, cu sfaturi bune, cu ocazia de a face prieteni care te vor ajuta, te-a iubit, te intreb eu: o iubesti pa mama ta naturala? De ce nu te intorci la ea? Ceea ce se petrece la un nivel micro, de obicei se petrece si la nivel macro. Singele apa nu se face? Poate ca nu. Dar nu o sa refuz o transfuzie daca ma salveaza de pe patul de moarte. In societatiile mai dezvoltate copii abuzati de parinti sint luati si dati la alte familii. Cind imi aduc aminte de unii prieteni de-ai mei si cum erau batuti (cu curele, cu bat, cu de toate) cu vinatai si vai de capul lor, si cum societatea pur si simplu era de acord, ma bucur ca nu mai sint acolo. Da, inteleg ca lucrurile s-au schimbat; poate.

Ca sa inchei, spun ca da, mi-e dor citeodata de blocul unde am crescut, de dealurile pe care m-am jucat, samd. Dar poate ca este numai nostalgie de copilarie. N-am fost in Rom. din '90. Dar inca am citeodata cosmaruri ca m-am dus in vizita si cumva, nu ma mai pot intoarce in Canada. Cind ma trezesc, rasuflu usurat -- "thank God it was just a dream!"