comentarii

o vizita la bunici in timpul liber timpul liber


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
belle ;) - de ikoflexer la: 16/09/2004 22:33:57
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
Imitatia este cea mai sincera forma a flatarii (traducere libera din engleza).

@-}-- pentru tine.

Am tot incercat sa creez un chat room pe yahoo dar nu e fain deloc, ca nu-l arata public pina vreo 8 vizitatori sint inauntru. Intre timp se poate incerca:
http://recurse.uwaterloo.ca/amfiteatrul

Va rog incercati daca si cind aveti chef si si spuneti-mi daca merge sau nu.
--ikoflexer
bigdefender - de donquijote la: 27/05/2006 19:25:30
(la: Biblia si canonul ei(continuare))
cand eram mic (pe la 6-7 ani) si nu aveam cunostintele neceare (ceva fizica, chimie, biologie, dar mai ales logica si probabilitati) sa-mi explic cele ce se intampla in jurul meu, credeam in ceva pe care-l numeam d-zeu sub influena prietenilor/colegilor care la randul lor erau crescuti de bunici. cu timpul a trecut :).
stiinta nu confirma biblia. poate nu o contrazice in intregime, caci ca orice basm sau legenda are un samburash de adevar.
interpretarea cu materia si antimateria cere multa imaginatie si bunavointa, de care nimeni nu da dovada cand se interpreteaza alte pasaje:)

intrebare: dupa ce criterii unele pasaje se interprteaza 'ad literam' si altele dupa imaginatie libera?

din aceeasi categorie cu aia dinainte despre servantii de cult care pacatuiesc cu buna stiinta, deci stiu mai mult decat muritorii de rand, la care n-ai raspuns, deci nu ma astept la raspuns nici la asta. macar sa le dea unora motiv sa gandeasca putin.

mai era unul pe alta conferinta care ne considera tampiti si nestiutori pe toti si a bagat o 'demonstratie' matematica, care schiopata bine, si pana la urma demonstra ca 1=0, de unde tragea concluzian ca exista d-zeu.

E bun subiectul. Noi, eu - de mya la: 24/08/2006 22:55:35
(la: Reusita integrarii la emigranti)
E bun subiectul.

Noi, eu si sotul meu, suntem aici de aproape doi ani (in USA) si nu am apucat sa ne facem de cand am venit prea multi prieteni, poate si fiindca ne-am mutat de vreo doua ori cu locuinta (am schimbat si orasul). In viitorul apropiat am vrea sa ne mutam din nou asa ca...o sa mai dureze un pic pana sa ne facem noi amici dintre indigeni.

Sotul meu a mai trait in State un timp mai indelungat si are cativa prieteni buni, foarte buni chiar insa din pacate sunt raspanditi prin mai multe orase din jurul nostru. Cu unul dintre ei ne vedem in mod curent, ne vizitam des si petrecem timp impreuna. E american.

Ne mai vedem cu doi fosti colegi de munca de-ai sotului meu, unul american si altul filipinez (dar sta aici de vreo 20 de ani). Ei ne-au ajutat si la ultima mutare, care a fost acum cateva zile :).

Apoi tinem legatura cu multi amici americani (cunoscuti ai sotului meu) insa prin telefon sau email-uri fiindca locuiesc in alte state. Ne vedem cam o data pe an cu ei, rar adica dar relatiile sunt destul de stranse.

In rest, avem niste amici romani foarte in varsta, emigrati aici din anii '70, care se considera americani, nu-i mai intereseaza nimic despre Romania. Ne vedem cu ei cam de doua ori pe an. Si in final mai avem un amic roman, emigrat de vreo 10 ani, cu care ne vedem insa tot cam de doua ori pe an desi stam relativ aproape.

Ce sa zic...noi suntem putin mai retrasi din fire, in timpul liber ne place sa iesim in doi si sa ne plimbam, sa ne ducem la munte, in desert, la ocean etc. Toate sunt aproape ca distanta (mers cu masina). Sigur, ne place si compania amicilor insa nu suntem genul care sa frecventeze discotecile, petrecerile, barurile sau care sa agreeze mesele prea incarcate. Nu bem, suntem vegetarieni, nu fumam, suntem mai linistiti etc. Ne ocupam in timpul liber de hobby-urile noastre.

Depinde de firea omului, unora le place compania amicilor, se plictisesc singuri, altii prefera sa stea in doi mai linistiti, depinde de fire si de gusturi. E loc pentru toti pe lume :).

Dar tu Pasagerule, cum te-ai integrat in Israel? Stiu ca ai emigrat de mult timp insa am senzatia ca ai plecat din Romania dupa terminarea facultatii, nu? Ai plecat insurat fiind sau te-ai casatorit in noua tara adoptiva?


Scufita rosie - de Areal la: 19/09/2008 10:21:28
(la: BASME si POVESTI)
Traia odata o fetita care primise in dar de la bunicuta ei o minunata scufita de culoare rosie. Fetitei ii placea tare mult acea scufita si ajunsese sa nu o mai dea deloc jos. Din acest motiv toata lumea o striga Scufita Rosie.
Intr-o dimineata frumoasa si insorita, mama Scufitei Rosii o ruga pe fetita sa-i duca bunicutei bolnave un cosulet cu mincare. Fetita, care-si iubea foarte mult bunicuta, accepta imediat sa-i faca acesteia o vizita.
"- Dar sa nu intirzii prea mult" ii spuse mama, "si sa mergi direct la bunica, fara sa stai sa te joci prin padure, si mai ales sa te feresti de Lupul cel Rau".
Drumul ce ducea la bunicuta trecea prin padure, asa ca Scufita Rosie lua cosuletul din mina mamei si se porni spre casa bunicutei. Pe drum insa il intilni pe Lupul cel Rau, dar uita de vorbele mamei si ii spuse direct:
"- Buna dimineata, domnule Lup".
"- Buna dimineata Scufita Rosie" ii raspunse lupul, "unde ai plecat tu asa devreme?"
"- Am plecat sa o vizitez pe bunicuta care este bolnava si sa-i duc un cosulet cu mincare" ii raspunse pe negindite Scufita Rosie.
"- Si unde locuieste bunicuta ta Scufita Rosie?" intreba lupul.
"- Locuieste in padure, nu foarte departe de aici" ii raspunse Scufita Rosie, "casuta ei este usor de gasit, se afla chiar linga lac".
Lupul care deja se gindea ce meniu bun va avea la prinz, Scufita Rosie si bunicuta acesteia, ii spuse Scufitei Rosii:
"- Am o ideea Scufita Rosie, ce ar fi daca ai culege niste floricele frumoase pe care sa i le duci bunicutei tale?"
"- Ce idee minunata" ii raspunse Scufita Rosie, care uitind din nou de sfaturile mamei se afunda prin padure incercind sa gaseasca cele mai frumoase floricele pentru bunicuta.
In timpul acesta lupul isi lua picioarele la spinare si o tuli spre casa bunicutei. Cind ajunse la usa acesteia ciocani usor la usa.
"- Cine este?" intreba bunicuta.
"- Sint eu, Scufita Rosie" raspunse lupul imitind vocea Scufitei Rosii.
"- Intra inauntru draga" ii raspunse bunicuta, "sint in pat, iar usa este descuiata".
Lupul intra in casa, se repezi la bunicuta si o inghiti. Apoi isi puse camasa si scufia ei de noapte, se baga in pat si se acoperi cu patura peste nas.
Intre timp Scufita Rosie se apropie de casa, si se mira vazind usa casutei deschisa. Pasi cu grija in casa si se apropie de pat. Scufita Rosie nu o putea zari prea bine pe bunicuta si o intreba:
"- Ooo, bunicuto, dar de ce ai urechile asa de mari?"
"- Ca sa te aud mai bine" ii raspunse lupul imitind vocea bunicutei.
"- Ooo bunicuto, dar de ce ai ochii asa de mari?" intreaba Scufita Rosie.
"- Ca sa te vad mai bine, draga mea" ii raspunse lupul.
"- Ooo bunicuto, dar de ce ai gura asa de mare?" intreba Scufita Rosie.
"- Ca sa te pot inghiti mai bine, draga mea" striga lupul si se repezi la biata Scufita Rosie si o inghiti.
Satul, lupul se intinse in pat sa-si faca siesta si se puse pe sforait. Pe linga casa trecu un vinator care auzi sforaitul si se uita pe fereastra. Cind vazu lupul isi inchipui ca acesta a mincat-o pe bunicuta si se repezi si ii taie acestuia burta. Spre marea surpriza a vinatorului din burta iesira intregi si nevatamate Scufita Rosie si bunicuta. Acestea ii multumira vinatorului ca le-a salvat si ii oferira in schimb pielea lupului.
Apoi Scufita Rosie si bunicuta se asezara la masa ca sa manince din cele pregatite de mama. Dupa patania prin care trecuse, Scufita Rosie se hotari ca niciodata sa nu mai iasa din cuvintul mamei.








#343532 (raspuns la: #343350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. Paianjenul, Cico si altii - de irma la: 06/05/2005 12:53:15
(la: ...)
Nu perseverenta mi se pare imatura, ci doar pierderea timpului. Asta pareau vizitele mele la cafenea: timp pierdut. Nu m-am exprimat eu prea exact si de aia n-ati inteles. Si stiam deja ca "stilul" textelor nu este un criteriu obligatoriu de acceptare.
Din pacate de multe ori eu sunt doar incapatanata, ceea ce mi se pare un mare defect, spre deosebire de perseverenta, care mi se pare o calitate importanta, mai ales pt un om matur.
#47273 (raspuns la: #46539) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ma gandesc la copii in moment - de Aeda la: 03/09/2005 02:14:28
(la: Curiozitate)
ma gandesc la copii in momentul asta - in special la cei cativa prescolari pe care ii cunosc. nu ma mira faptul ca nu prea-i mai intereseaza nimic. ma uit la mediul in care cresc - in familii in care numai bunica sau bunicul au timp de ei, iar acestia sunt fericiti si mai linistiti daca nepoteii "au fost atat de cuminti! s-au uitat asa frumos la desene impreuna". adica au stat nemiscati in fata ecranului unui televizor, nefacand nimic, ignorand totul in rest doar pentru ca mai nou, e normal, nu?
si, asa e, e mai comod sa i asezi intr-o camera in loc sa iesi afara sa-i plimbi, sa le arati, sa-i indrumi spre "vreua sa stiu mai mult", sa vorbesti cu ei de fapt!!
"maine iesim in parc, azi nu prea mai am chef, am avut o zi grea", "iti citesc mai tarziu, bine?", "imi arati alta data", "lasa-ma acum ca ma gandesc la altceva" etc... si cum sa mai aiba curajul sa mai puna intrebari daca sunt descurajati?
nu mai avem timp, cred ca de aici pleaca tot - nu avem timp sa mai vorbim cu copii nostrii(si cu parintii nostrii), nu mai e timp nici pentru o discutie scurta cu tine, daca stai bine sa te gandesti(deja a trecut atat de mult timp de la ultima si te-ai schimabt atat de mult, incat e prea greu sa-ti mai urmaresti si analizezi acum firul gandurilor), deci cand am mai avea timp sa fim si curiosi...?
poate ar trebui totusi sa fim curiosi unde a disparut tot acest timp care parca era tot al nostru ieri...
#69413 (raspuns la: #69237) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
motanelule... - de Lady Allia la: 03/07/2007 10:23:22 Modificat la: 03/07/2007 13:38:30
(la: SEXUL....INCA UN TABU???)
dacă sexul nu ar fi încă un tabu - că oricum deja devine o problemă mult mai mult decât "deschisă publicului" - am ajunge probabil să facem cu toţii sex în pieţele publice, pe pături în parcuri că deh...la urma urmei...de ce nu??? ce mai sunt încolo încoace doi oameni care să ne mai încânte cu câte un geamăt, o scenă...nu? mai învăţăm, şi noi că doar nu om vrea să le ştim pe toate!

şi lăsând ironiile deloc fine la o parte să îţi spun eu de ce pentru mine sexul este subiect tabu!

pentru că:

- slavă Domnului mai există oameni care cred în zâmbete, în plimbări prin parc, în îmbrăţişări, în seri cu lună, în cântatul greieraşilor, în buchete de flori...care atunci când te sărută te fac să ridici piciorul de emoţie ca şi în poveştile pe care ni le citeau bunicile, în timp ce obrajii îţi ard şi inima sare să îţi iasă din piept...

- slavă Domnului mai există cupluri care ştiu că sexul este acea simbioză care uneşte nu doar trupurile ci şi sufletele...este o îmbrăţişare a sufletelor în modul cel mai intim şi mai frumos din lume...

- slavă Domnului omul în sine nu înseamnă numai instinct animalic ci şi instinct emoţional...care trăieşte prin atingeri şi frumuseţe, prin legăminte şi încredere...

de asta pentru mine sexul...căruia eu îi spun "a face dragoste" este tabu!!!
pentru că în jurul meu încă mai există oameni şi nu doar animale care ridică coada gata de orice împerechere de succes!!!
Darul Mamei Natura - de Areal la: 23/09/2008 16:07:09
(la: BASME si POVESTI)
Intr-o zi, in timp ce Mama Natura isi vedea de treburi in gradina, a auzit voci nervoase. Erau doi dintre copii ei: Soarele si Ploaia, care se certau care este cel mai important pe lume.
"Eu sint cel mai important" striga Soarele. "Fara mine, nimic nu ar creste!"
"Nu este adevarat, eu sint cel mai important!" striga Ploaia. "Fara mine, nimic nu ar creste!"
Glasurile li se auzeau din ce in ce mai tare si din ce in ce mai rastite, fiecare fiind sigur ca el este cel mai important.
La un moment dat, Mama Natura s-a saturat sa-i vada certindu-se si s-a gindit sa le dea o lectie. A trimis Soarele pe o parte a lumii si Ploaia pe cealalta.
Curind a fost pace si liniste din nou, iar Mama Natura s-a intors la treaba ei. La inceput Soarele si Ploaia s-au suparat ca au fost despartiti, dar au decis ca aceasta este sansa prin care fiecare poate demonstra ca este cel mai important.
Zi dupa zi, Soarele stralucea pe o fata a globului, in timp ce pe cealalta Ploaia continua sa cada. Dupa o vreme, pe partea Soarelui totul era uscat, iar pe cea Ploii totul era inundat.
Cind si-au dat seama de greseala facuta, Soarelui si Ploii li s-a facut rusine. S-au dus inapoi la Mama Natura si si-au cerut scuze."Stim acum ca nici unul nu este mai important decit celalalt", au spus. "Avem nevoie unul de celalalt, iar lumea are nevoie de noi amindoi pentru cresterea plantelor si animalelor."
Mama Natura era fericita ca Soarele si Ploaia si-au invatat lectia. Pentru a sarbatori s-a gindit sa ofere lumii un dar special.
De-a lungul cerului a pictat un arc de cerc din culori minunate: rosu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo si violet. "Lumea are nevoie de voi amindoi, copiii mei, Soarele si Ploaia", a spus ea. "De cite ori veti vizita lumea, in acelasi timp, acest arc de cerc va apare pe cer. Cind lumea va vedea curcubeul, va stii ca voi sinteti fericiti sa lucrati impreuna."










Parerea mea. - de tatiku la: 20/04/2009 08:40:47 Modificat la: 20/04/2009 09:19:20
(la: opera)
Multam ca ma mentionati pe aici. Mult timp a trecut decand nu am reusit sa va ma vizitez... Imi pare rau, timpul nu ma lasa in pace, jdemii de proiecte stau deasupra mea si nu mai pot face ceea ce imi place.

Despre opera sunt asa de multe de zis... Cu toate ca asta mi-e profesia, prefer si eu ca si multi dintre voi, muzica simfonica. Opera e un fel de muzica culta pentru cei multi. Dar nu e chiar asa de simplu si de clar. Marele Wolfgang prefera opera. Si nu doar el; multi alti muzicieni seriosi, docti, a ramas in campul asta...
Pentru ca nici azi, helas, nu am timp, incerc sa va propun niste nume care mie-mi plac:
Voci frumoase:
Herlea, George London (puternic, stralucitor), Nicolai Ghiaurov(incisiv, masiv), Leonard Warren (cald, invaluitor), - baritoni
Franco Corelli(cu un defect de vorbire dar mama ce voce...), Franco Bonisolli(excentric, fantastic), Luciano Pavarotti(tehnic, reflexiv), Jussi Bjorling(perfectionst, excelent in frazare), - tenori lirici
Giuseppe Giacomini (in zilele bune cel mai mare tenor), Placido Domingo (muzical, de forta), Mario del Monaco(fenomen vocal), Di Stefano(necizelat dar cu o voce fabuloasa) - tenori dramatici
Teresa Berganza (calda, duioasa), Cecilia Bartoli(tehnica, daruita), Elina Garanca (fenomenala) - Mezzo
Renne Fleming (fabuloasa, de departe cea mai buna soprana din toate), Maria Callas (interesanta, frumoasa, cu o voce rece)Gundula Janovitz (timbru de corn englez, incredibil)
E greu sa ma gandesc la toti.

Dintre cei ce azi sunt bine platiti, interesanti sunt Dmitri Hvorostovski (alterneaza caldura cu incisivitatea), Jose Cura (are o voce de nici el nu stie de unde ii vine, e atat de natural in emisie...) Angela Gheorghiu (pesonalitate magnetica si voce bine strunita), Bryn Terfel (cam agresiv dar relaxat si interesant).

In topul 5 al meu ar sta Herlea, Fleming, London, Corelli si Janovitz. Dar asta e doar parerea mea....
knulp - de Bucu la: 09/10/2009 00:06:13 Modificat la: 09/10/2009 00:07:58
(la: Herta Muller - Nobel 2009 pentru Literatură)
granite economico-politico-administrative

si de limba, obiceiuri, relief, amintiri, acasa, nu?

Asta cu tara e in sufletul nostru, esenta romaneasca etc. e doar propaganda nationalista reusita ...

asta, cu siguranta. dar mai e si altceva, vezi mai sus plus locul de unde te tragi. nu poti sa spui ca te tragi din desert, asa, aiurea, când tu te tragi din muntii cutare. amintirile-s de-acolo, nu din desert.
cred ca la asta se refera monte_oro, ma-ndoiesc ca-i sub influenta propagandei nationaliste. multi au fost tristi plecând, chiar si Caragiale (sau mai ales el), daca era doar o 'chestie' politico-administrativa i-ar fi durut în cot.
usurinta cu care manipuleaza nationalistii de pretutindeni consta tocmai în specularea parsiva a sentimentelor astora pe care multi (majoritatea?) le au fata de locurile de unde se trag sau cele unde sunt. 'radacini', stiu, suna aiurea si pompos, dar sa spui ca esti din aer iarasi nu poti.

poate în loc de 'tara' ar fi mai nimerit de spus 'tinut', mai restrâns,
dar un loc tot e. chiar si când te plimbi prin locuri straine, în vizita, ramâi cu amintiri si, a doua oara când le vizitezi ai deja un fel de dor (daca ti-a placut prima vizita). largind perioada de timp pe la 20-30 ani traiti într-o tara, nu numai ca ai (aici vorbesc in nume personal) amintiri si trairi, spune-i dor, dar faci chiar precum câinele pavlovului numa' daca vezi vreo poza deosebita (din Retezat, de exemplu)...

sunt convins ca nu toti saliveaza pavlovian-câineste pe lumea asta, dar fenomenul exista. aici, cel putin. si nu-s nici vreun patriot, nici nationalist, 'soviel steht fest!', ca sa spun ceva si pe germana..:))
#488873 (raspuns la: #488867) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mineriade... - de Dinu Lazar la: 17/04/2005 09:56:30
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"cum a fost, ce ati simtit atunci si cum le vedeti acum?"

Cum a fost?
Pai ce sa spun... din punct de vedere fotografic a fost foarte bine... mii de subiecte interesante fotografic peste tot... a fost excelent chiar.
Citeva dintre imaginile de atunci au facut ocolul globului... mai ales cea in care un civilache pupa mina minerului ( sunt pe situl meu la lucrari personale, la capitolul MINERIADE, A ROMANIAN WOR(L)D citeva imagini).
Altfel am scapat relativ bine din aglomeratie.
Pentru mine a fost primul dus rece, apropo de relatia cu alti coledzi fotoreporteri... chiar in fata la Guvern, in spatele jandarmilor care tzitziiau de frica, cineva mi-a jmanglit dintr-un buzunar al vestei foto de care eram foarte mindru un dos de aparat Hasselblad si niste filme (expuse). Cineva ala nu putea fi decit tot un fotograf, erau vreo 10-15 dintre care numai 2-3 romani.
Altfel ce sa zic... am adoptat si eu tehnica mimetismului, mai murdar, mai nebarbierit, mai salopetos (aveam o salopeta murdara mai militaroasa cu care ma bagam sub masina de obicei... buna a fost salopeta aia in acele vremuri)
Desigur fara ochelari si cu aparatul invizibil.
Cit de invizibil si unde pus nu va spun, ca o sa mai fie nevoie, asa cum stau lucrurile la noi.
Tot ce pot spune e ca mineriadele au fost, cel putin din punct de vedere fotografic, foarte interesante. Pacat ca minerii aveau ecsiva de la conducatorii fenomenului printre altele sa distruga orice aparat foto sau video; pe ansamblu fata de grozavia fenomenului si fata de picajul in haurile decaderii umane de atunci, sunt prea putine imagini care au ramas despre fenomen.

Ce am simtit atunci?
Un sentiment complex de jena, de film care nu se poate in realitate, de surpriza amara si in final de ura.
Sigur ca am vazut din prima ca minerii veniti nu erau decit niste brute nespalate, multi pusi pe ciordeala si pe garagatza, multi doritori de skandal si de caft cu oricine; dar era evident ca erau numai o nenorocita masa de manevra, condusi exact si milimetric de unii care acum sunt iata, spalati si curati ca lacrima, printre noi, oameni cu gipane si viloaie.
Grupe operative de mineri, condusi de grupe de manevra care actionau la ordin, au mers la adrese exacte si au actionat ca echipe unitare de bagat spaima in oase ( vizitele la Humanitas sau Romania Libera), de ciordit la fix ( cazul Ratiu) sau de ascuns si distrus imagini extrem de importante de la bembolutia din `89 ( cazul colegului meu fotoreporterul Mihai Popescu Stoienesti, cu care am fost impreuna pe baricade la Revolutie si la care au fost minerii acasa si au distrus si furat arhiva si ce mai era acolo si au batut-o animalic pe necasta-sa si pe baiatul lor, un nevinovat autist; Mihai s-a suit in aceeasi noapte in masina si nu s-a oprit decit in Belgia, unde e si acum)
Asa ca minerii si mineriadele - din ce am vazut la fata locului - nu au fost decit niste manevrati si niste la urma urmei nevinovati inculti violenti si nespalati care au facut exact si cu sfintenie ce li s-a spus, au distrus ce li s-a spus, au mers unde li s-a spus si au acoperit multe, prea multe alte mirshavii incredibile petrecute atunci.
Asa cum nazistii in Noaptea cutitelor lungi aveau totul pregatit si pus pe lista asa a fost si atunci.
Numai ca intelectualii romani au studiat fenomenul din chil si nu se stie de fapt nimic nici acum exact ce si cum devine cazul cu mineriadele.

Cum vad acum mineriadele?
Cu jena. Cu infinita rusine.
Cu un sentiment ca in tara asta de regula nimic bun nu se poate si ca justitia, iata, practic nu exista.
Dar la chestii diabolice, cite o data, ce e drept, suntem mari, foarte mari maestri.
Mineriadele ne-au dat inapoi limbile la ceasul tzarii cu cel putin 10 ani si au stirnit un urias curent negativ ale carui valuri le simtim din plin si acum.
#44021 (raspuns la: #44009) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cind eram copil visam ca ma r - de zaraza sc la: 24/03/2006 19:48:36
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Cind eram copil visam ca ma ridicam de la pamint si stateam in aer...era super...aproape ca zburam...In rest am visat ca am cazut o singura data de la etaj, probabil pentru ca vizitam rar bunica ce statea la etajul trei.

cere si ti se va da
#113181 (raspuns la: #50321) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de adina.petre la: 01/04/2009 11:02:51
(la: ce bloguri cititi?)
Si se duce i vizita la bunica si...o pupa?
#423479 (raspuns la: #423478) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
honey, merci - de zaraza la: 30/12/2009 21:31:31 Modificat la: 30/12/2009 21:40:34
(la: D'ale mele)
dar nu pot citi. am citit primul paragraf si m-am lamurit.

ah, stai stai, tot mi-a sarit in ochi asta:
mi- e dor de mirosul cozonacilor de casa ai bunicii, de colindatorii cu nasul rosu si zglobii de la sat, de saniute imbulzite, de miros de zapada pura, de vorbele lui Blaga cu “vesnicia nascuta la sat”, de o vesnicie a Craciunului. Nostalgic spun ca astea toate au fost, mi-am vizitat recent bunica si am observat ca nici macar colindatorii de atunci nu mai sunt.

foarte sensibil, foarte adanc, foarte intelectual (blaga & stuff).

ma doare capuuuuuuuuu

bai, deci eu cred ca adminul a facut reclama cafenelei pe hi5, altfel nu-mi explic.

hei, ema, de unde ai auzit de cafenea si ce te-a adus pe aici?
#511028 (raspuns la: #511023) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 21/01/2011 22:42:24
(la: *)
Nu numai că nu l-am citit pe Brumaru, da' nici cu submarinul dumisale erotic nu m-am submarinat.

Să tot fie vreo treijdeani, dacă nu mai bine, de când tot citesc la Brumaru. Şi află că eşti la enşpe mii de leghe de el. Dar nimic nu te opreşte să crezi, ba chiar să o şi afirmi, că sunteţi gemelari şi la fel de erotici. Fireşte că ar fi preferabil să nu! Sau eventual fă-o doar când mergi în vizită la bunici. Nu, nu bunicii lui...
#593243 (raspuns la: #593233) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de adina.petre la: 01/03/2011 19:06:15
(la: ce-am aflat..)
tata era unul dintre cei mai mandri ploiesteni pe care i-am cunoscut vreodata. si evident c-am cunoscut cativa, prin acest simplu fapt, ca familia tatei era la ploiesti...

in afara de faptul ca de cand eram mici, incerca (in zadar, bietul) sa ne convinga pe mine si pe sora-mea sa spunem ca suntem ploiestence, si nu constantence, mergeam des in vizita la bunici si mai toate vacantele le petreceam ori acolo, ori in zona valea prahovei.

drumurile cu masina pentru mine si sora-mea erau o corvoada, nu doar ca ni se pareau lungi, dar pe vremea aia, ai mei fumau in masina si ascultau numai ce muzica voiau ei...iar noi, ca orice copii normali la cap intrebam din cinci in zece - cand ne mai aduceam si noi aminte - mai e mult? am ajuns? da cati kilometri mai sunt? da mai avem? da la ce ora am plecat? vezi doamne, gandeam (si evident c-am invatat-o si pe sor-mea) ca daca intreb acelasi lucru, in feluri diferite, poate nu-si dau ei seama ce intreb de fapt.

ca sa ne anime, tata incerca sa ne spuna povestioare amuzante despre localitatile prin care treceam, si de fiecare data cand intram in ploiesti, exact in dreptul semnului, exclama ca am ajuns in 'orasul lumina', deschidea geamul, inhala adanc si jubila ca un copil. nu stiu cat era real, si cred ca mai mult decat imi imaginez, si cat o facea ca sa ne distreze pe noi...cert e ca desi aveam 23 de ani, ultima data cand am trecut pe centura ploiestiului impreuna cu toata familia, tata a repetat scena, fara sa se dezminta...era pur si simplu ritualul lui.

ce voiam sa zic de fapt? ca pe langa faptul ca mi-ai amintit cu drag de lucrurile astea, mi-e putin ciuda ca nu pot sa-i zic si lui, sa mai aiba un motiv de a fi mandru de 'orasul lumina'. :)

multumesc pane.
regret timpul liber avut pe v - de (anonim) la: 28/01/2005 00:34:36
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
regret timpul liber avut pe vremea lui Ceausescu si tineretea mea de atunci! Atat! Am castigat asa mult dupa!..
Mai intai, aveti timp liber? - de mya la: 15/12/2006 04:30:54
(la: TIMPUL LIBER)
Mai intai, aveti timp liber?

Da.

Ce faceti in timpul liber?

Depinde ce am chef, nu fac mereu acelasi lucru. Citesc, scriu, ascult muzica, invat o limba straina (ma relaxeaza teribil), trag de fiare, stau la o parola cu sotul meu sau cu cate o prietena sau prieten, frec pisica si ma joc cu ea pana o las lata, desenez, cos, tricotez, pictez, fac haine, dau o raita pe afara si ma uit la palmieri si cactusi, ma duc si inot la bazin, ma duc la patinuar, ma duc la ocean (e aproape) si stau pe nisip si ma uit la valuri, ma duc la munte (tot aproape) si casc gura in vale la oras, citesc bloguri pe internet, citesc ziarele romanesti, ma uit la cate o comedie la tv (sau cinema) sau la vreun documentar si multe altele. Mult din timpul liber mi-l petrec in doi (cu sotul meu). Nu cred ca e nimic interesant in ce am scris, cred ca toata lumea face cam acelasi lucru, mai mult sau mai putin, depinde de preferinte, natura, hobby-uri etc.

Oare care este cel mai adecvat mod de a-ti petrece timpul liber?

Sa meditezi la nemurirea sufletului ;). Nu stiu. Pentru fiecare e altfel ca nu toti sunt la fel. In principiu ar trebui sa faci ceva care sa te relaxeze, sa te destinda, sa te binedispuna si daca se poate sa nu fie chiar pierdere de timp. Sa te gandesti dupa aia...cum a trecut timpul, lunile, anii si nu am facut chiar nimicuta in timpul ala liber:(.

Vand timp liber. Cumpar timp pierdut - de embunu la: 04/06/2012 22:04:13
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
Vand timp liber, cumpar timp pierdut, ajut orice persoana presata (de timp).
Programare necesara, fiindca n-am timp.
In timp ce alti ficiori ai mandrei Romanii, - de papadie67 la: 19/10/2003 06:40:39
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
scarbiti de idioti si gospodine ce-aplaudau de pe trotuare, in zi de Iunie, pe vajnici cacanari manjiti pe fata si pe creieri cu cenuse si care "faceau ordine" printre "golanii" ce i-au scos din puturi cu numai sase luni in urma...
...in acest timp deci, cum spuneam, alti ficiori si-au luat valiza si-n buzunaru' rupt in cur cei 75 de dolari schimbati "la liber" si s-au dus dracului, unde-au vazut cu ochii, cat mai departe de idioti si gospodine si naparci in forma de creieri, naparci ce- ocupau cu-ncrancenare, epidemic, spatiul dintre doua urechi cu tampa mandrie - nfundate.
#1645 (raspuns la: #1632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...