o vorba buna stinge focul mai repede decat apa

Ne trezim asa, scriind, din prea plinul lui noua-insine, cuvinte care ating puternic in suflete necunoscute, uitam ca aia-s doar straini si vorbele nu trec singure-n fapte, catre adevaratii destinatari ai gandurilor noastre.
Ce face atata complet sa se desfaca e pentru mine un mister, desi-i banuiesc radacinile.

… ce te determina sa ne scrii NOUA, ce-ar trebui sa stie numai EA?
La ce ti-e bun ca-n mine urla ecouri, cand nu io-s Aceea?

Forma cercuita a genunchiului in pamant n-o fi puterea de-a reface cercul si-a-l porni din nou,valatug, prin lume?
Nu.
Nu numai.
in loc sa descopar defecte care sa spulbere VISUL…
ar trebui curajul sa le descoperi, defectele-astea, caci numai stiind ce poate stinge focul, nu vei turna apa cand vrei sa-l ridici pana-n cer!

Nu vad vreo femeie rezistand la ce-ai scris, iar daca zice ‘nu’, atunci ori tu-i esti gresit (si vorbele tre’ sa prinda trupul faptelor si sa patrunda prin durere-n miezul iubirii ce-ti poarta), ori ea nu-i pur si simplu Femeia.

Ps. intregul, o data format, nu se strica decat din interior.

o vorba buna care-mi vine in minte at cand vad totul in negru, pe kre mi-o spunea mama "o sa treaca si asta"

Pai daca toata lumea pune o vorba buna aici, de ce sa nu-mi pun si eu una, ca de rele au avut altii grija!

:))... foc, foc, sa fie... decat apa... apa... apa... foculet....

Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...

Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.

"Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...

Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.

Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.

Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.

Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.

Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.

Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Mania este un acid care deterioreaza mult mai mult vasul in care este tinut
decat substantele peste care este turnat.

Cu cat un om stie mai putin, cu atat este mai usor de convins ca stie totul.

Cel care nu se manie pe rau, n-are nici un fel de entuziasm pentru bine.

Oricine a reusit sa te enerveze, a reusit sa te biruiasca.

Mania, ca si focul, pana la urma se stinge; dar ce facem cu cenusa? ...

Cu fiecare minut in care te enervezi pierzi 60 de secunde de fericire.

Mania este o piatra aruncata intr-un cuib de viespi.

Cei mai nervosi oameni pe care i-am intalnit au fost aceia care stiau ca nu au dreptate.

Mania este un vant care stinge flacara ratiunii.

In definitia apostolului Iacov: "Mania este o revarsare de rautate" (Iac. 1:19-21). Problema nu este de comportament, ci de continut. Ce ai in tine se revarsa in afara .

Data viitoare cand simti ca te enervezi, intreaba-te: "Merita acest lucru sa-mi obosesc nervii din cauza lui si sa-mi stric sanatatea? Merita sa-i jignesc pe ceilalti si sa ma port acum ca un caraghios? S-ar putea sa pierd un prieten sau sa ranesc pe cineva pe care-l iubesc?" Tine mereu in minte ce zicea Seneca: "Cea mai buna cura pentru vindecarea starilor de nervi este amanarea."

Mania este o anomalie in care limba lucreaza mai repede decat mintea.

Mania este o nebunie de moment. (Horatiu)

Noi nu stam ilegal. Dar la prima intrebare a subiectului am cateva raspunsuri desprinse din experienta proprie.
Avem acte, avem locuinta, avem bani. Dar... nu avem prieteni.
Mi-ar fi fost util poate sa stiu ca permisul de conducere din Ro e valabil doar un an, asta ne-ar fi scutit de a mai face inca o data scoala. Alti bani, alta distractie. Si cu masina, alte perspective.
Mi-ar fi fost util sa stiu de magazinele sarbesti din Paris care mi-ar fi facut mai usoara trecerea la mancarea frantuzeasca (pe care de altfel am inceput sa o apreciez).
Mi-ar fi fost util sa cunosc din experienta altora cum e mai bine de venit si ce fel de viza de cerut. Poate cu alt fel de viza aveam mai repede drept de munca, nu asteptand 5 ani.
Mi-ar fi facut placere din cand in cand sa ies la o bere sau o cafea in compania altor romani.
Avansezi mai usor in viata cand poti invata din experienta altora, si cand poti profita de sfaturi bune.
Toate astea le-as fi putut afla din experientele celor veniti inaintea mea. Si eu ma feresc sa vorbesc romaneste in RER, cand langa mine canta un tzigan. Pentru ca nu stii nici o data cu cine-tzi pui in carca.
Dar mi-ar place sa pot intra in vorba de exemplu in supermarche cu unii pe care-i aud vorbind romaneste. Si nu o fac decat foarte rar pentru ca cei mai multi din cei veniti inaintea mea "incearca sa se tina de o parte, se feresc si devin din ce in ce mai banuitori".
Parerea mea.
Cu bine, Georgiana.

Draga mea Desdemona,
Se pare ca in ultima vreme ne scriem de multe ori.
E f. bine.Nu stiu de ce sint exact...10 porunci,de fapt indienii nu le numesc ca atare,ele au fost scrise in jurul anului 1000 e.n.Ei le numesc invataturi de conduita.Nu au avut nimic in comun cu Moise,stii ca ei abia dupa ce au fost pusi in rezervatii de catre....Wasitchu(omul alb-fata palida)au fost siliti ,fortati
este realul termen,sa ...devina crestini si abia atunci au fost siliti sa invete biblia(pe la 1900).
Ei cunosteau legile Creatiei(au numit-o "the Buffallo Cow Woman,tot ea le-a adus si pipa pacii)inainte de orice religie crestina!
Aceste 10 legi dupa care s-au ghidat in viata lor nomada(erau free people!)
mi se par mult mai realiste si puternice decit poruncile lui Moise(care suna mereu a pedeapsa).

Chiar aseara am vorbit la telefon cu un vechi prieten indian,artist plastic f. bun si picteaza in stilul nativ indian,destul de rar,mi-a spus ca are acum o femeie proprietara de galerie in NY ce vrea sa-i faca o expozitie si chiar sa-i cumpere ea personal citeva tablouri,sint f. fericit pt. el!
El este din tribul Chipawah(navajo-hopi)100%pure blood!!!Cel mai bun amic al meu si al sotiei mele.Ne vedem de citeva ori la 2 luni,toti avem de lucru si vizitele s-au mai rarit dar sintem cei mai buni prieteni.Prin el am cunoscut multi indieni100% pure blood(f.f.rar azi)din diverse triburi,cherokee,iroquois,mohawks,si cei mai f.f.f rari ce exista azi...comanchees si lakota(sioux este denumirea data lor de Wasitchu).

Sint oameni si rasa aparte,am trait o vreme printre ei in Arizona cind am vizitat pe Vernon Bigman(prietenul meu)acolo in rezervatia lui,inainte de a se muta in NY,asta a fost cu 16 ani in urma.
Ceea ce pot spune despre ei este ca Nu intilnesti in lume astfel de oameni atit de spirituali,corecti si sinceri cu oricine,pina la naivitate!!!
Iti vorbesc direct ce au pe suflet(de aceea au fost exterminati!),pt. ei a minti este un mare pacat!
Si...chiar daca multi locuiesc in trailers si nu au mult in casa,iti vor da tie totul din frigider si ei nu se ating de nimc!Vor sa fii tu fericit de ospitalitatea lor,si daca le dai bani,ii jignesti!
Le faci cadouri,este okay.Cei batrini sint o comoara!!!De la prima vedere te cunosc si stiu cine esti si daca esti sincer cu ei.
Au o mare intelepciune si vorbesc in parabole si invataturi pe care nu le vei uita niciodata!

Cumpar tigari de la iroquois prin posta(trib in nordul statului NY)pt. ca ei nu platesc taxe la guvern pe tigari,un singur lucru ce le-a mai ramas din tratatele cu Wasitchu!!!Ori casinouri,in rest sint si azi persecutati!!!!
Cumpar cite 3 cartons deodata si platesc pe toate,inclusiv posta 90$,adica 3$ de pachet,pe piata aici costa 5.78$ pachetul!!
le cumpar de la Rhonda(o femeie iroquois f. cumsecade,o iubesc mult)care e din tribul Black Pow(Iroquois).
De fapt m-a invitat sa merg cu Marilyn pe 21,22,23 mai la un mare targ si Sundance festival ce vor avea upstate NY,vin multe triburi si vor fi imbracati in costumele lor nationale cu penaj etc.
Rhonda face mocasini cusuti cu mina ei si margele si va vinde la targ.
De cite ori vorbesc cu ea ma apuca plinsul,mesreu sufar cind vad acest oameni minunati cum inca sufera si au suferit....

Toata lumea vorbeste despre suferinta evreilor si Holocaust,cei 6 milioane omoriti in genocid si alte popoare....NIMENI nu vorbeste de indienii americani!!!!!!De suferintele prin care au trecut....Hitler a fost un criminal,Stalin a omorit in jur de 20 milioane de rusi,poporul lui,dar citi dintre voi stiti ca in America au fost omoriti sistematic...30 MILIOANE de indieni?????
Ori poate ei nu sint ...oameni...si nu merita atentia!!!!

Indienii niciodata Nu au pornit lupte impotriva omului alb ce le-a invadat tara!
Au luptat doar sa-si protejeze familiile,ca au luat scalpuri nu consider nimc rau in asta!
Wasitchu a meritat din plin si a platit pt. ingratitudinea,violenta si ura lui fata de indieni!Ai vazut"Dances with wolves"?Acea scena in care tribul lakota vine in ajutorul lui Costner luat prizonier de armata,sa-l salveze?
Iti spun sincer ca mereu(posed filmul dvd)URLU de fericire cind vad pe boii de albi omoriti de indieni.Este o scena fantastica si puternica,ma face sa pling dar si sa fiu multumit si fericit ca acei tarani prosti de soldati sint omoriti!!!

Pt. ca stiu suferinta prin care au trecut indienii.Poate intr-o viata trecuta am fost indian? cine stie?
Stii de ce wasitchu a omorit peste 2 milioane de buffalos,pe la 1880?
Sa nu aiba ce minca indienii!Si chiar la acea vreme erau recompense pt. cei care omoara cei mai multi,2$de cap de animal!!!
Azi daca exista citeva mii.
Indianul omora pt. a trai si minca tot tribul impreuna,Nimic nu era nefolosit dintr-un buffalo,din mate faceau corzi la arcuri,pielea o tabaceau si faceau haine pt. iarna si tipi(corturi)ori pictau scene de lupte sau vinatoare,animalul era folosit in intregime si de cite ori plecau la vinatoare aveau un ceremonial prin care isi cereau iertare ca trebuie sa omoare animalul si il venerau pt. ca le dadea tot ce aveau nevoie sa traiasca.
Il ...RESPECTAU!!!dupa ce-l omorau se inchinau lui si le parea sincer rau ca au trebuit sa-l omoare.

Cum crezi ca s-au simtit in in ei cind pe pamintul lor au vazut zeci si sute si sute de buffalos omoriti ...degeaba!!!!??????O timpenie ce doar wasitchu e in stare sa faca pt. ca NU are respect fata de natura deloc!!!

Black Hills sint proprietatea indienilor,exista un tratat semnat in acest sens
intre guvern si indieni,La vremea respectiva....nu stia guvernul ce-i aia..uranium!!!De multi ani ancoace guvernul ofera 100 milioane de $ indienilor sa vinda acea zona in pustiu cu faimoase dealuri....pt a pune mina pe uranium!!!
Consiluil tribal al tuturor indienilor din America refuza categoric pt. ca este un teritoriu sacru lor si nu vor sa-l vinda nici pt. 100 miliarde de miliarde!!!

Sa revin putin la trecut,stii tu Desdemona si oricine citeste astea,ca dupa ce indienii au fost infrinti si sistematic masacrati,au fost pusi in rezervatii si acestea au fost anume create de guvern,in locuri sterpe si aride in care nu poti sa cresti niumic nici macar o leguma?????
Au fost mereu impinsi catre tinuturi unde un alb nu si-ar fi facut o casa!Au incercat sa lupte pt. pamintul lor dar au fost nimiciti.Sia asa s-au nascut orase si America a devenit ceea ce este.

Stii ca in rezervatii in mod expres guvernul le dadea paturi infectate cu microbi?Indienii sint f. sensibili la boli(e-n singele lor)si un simplu varsat de vint ii omorau pe capete?La fel le dadeau mincare stricata si conserve alterate,piine mucegaita si apa poluata de microbi.....
Indienii sint o rasa anume,au o alta dentitie de ex.,dintii lor sint mici in lungime si nu suporta nici alcoholul...guvernul le-a dat apa de foc...
Vernon de ex.dupa 2 beri este deja dus cu pluta!
..........................................................................................................................
Am sa-ti spun acum si de altfel celor ce in treacat citesc mesajul meu,cum am capatat numele de"Little eagle who cries"

Cu multi ani in urma am fost cu Vernon la familia lui si tribul lui in Arizona,nu eram casatorit.Am cunoscut deci pe tatal lui,bunic si bunica,2 surori(recent a aflat ca are un frate vitreg...tatal a tinut ascunsa o relatie veche)dar si multi alti indieni din rezervatie.F. de treaba.
Intr-o seara Vern mi-a spus ca trebuie sa am vision quest,este un ceremonial
in care tu singur vei fi participantul,si a doua zi the elder,de fapt bunicul lui imi va spune totul despre mine dupa ce-i povestesc ceea ce am vazut!

Pt. asta mergi cu elder-ul(inteleptul rezervatiei)care avea 101 ani(a murit cu ani in urma)in pustiu sa nu fie nici o urma de persoana in jur pe multe mile si iti sapi o groapa destul de adinca.Ti se da un loin cloth,adica doar o bucata de piele de caprioara cu snur din piele ce o pui in jurul genitalelor,in rest esti gol complet si deci nu ai chiloti pe tine.
Esti pictat pe fata in alb si negru dar orizontal,jumate de la nari la git in negru,in sus alb.Pe bratul sting esti pictat in negru si dreptul in alb,pe piept
cu culoare rosie 3 linii orizontale si una neagratransversa,taind pe cele 3.
Totul se face cu o pana de vultur si vopselele sint din plante,flori si diverse rasini.
Bunicul apoi face un foc si spune niste vorbe in limba hopi,e un descintec.
Astea se fac pe inserat.Am uitat sa spun ca nu maninci nimic cu 24 ore inainte si nu bei decit apa.Nu fumezi la fel.
Stinge focul cu o apa sfintita de el in numele Marelui Spirit si scuipa de 3 ori pe el si mai zice alte cuvinte,apoi iti da pana cu care te-a vopsit s-o tii in miini si sa nu o lasi din miini,tu vei sta in groapa turceste cu pana in miini pe genunchi.
Inainte de a intra in groapa iti va da peyotee sa fumezi din o pipa anume,e un drog halucinogen puternic.
Vei sta in groapa toata noaptea pina la rasaritul soarelui si singur...trebuie sa-ti gasesti drumul inapoi...

Desdemona,sint destui rattle snakes acolo si coyotes si pantere albe si scorpioni....nu am stiut nimic din cauza drogului,cert e ca nici o creatura a pamintului sau cerului nu m-a atacat,...descintecul.....
Am zacut intr-o stare de meditatie practic cerul era negru si plin de stele,clar,se alege cind e a 2 a zi dupa Full moon.
dar am avut vise cu ochii deschisi atit de reale ca nu-ti imaginezi,fantasme si spirite mi se parea ca stelele cad pe pamint....spre dimineata,am vazut un vulturas zburind deasupra cerului si tipind si mi-au dat deodata lacrimile si am plins in hohote pt. tot trecutul meu,aveam pana de vultur in miini si o stringeam de parca era o fringhie de ajutor sa ma salveze de la inec.

Am iesit din groapa si habar nu aveam unde sint!!!
Vulturasul era pe cer si tipa,era unica vietate ce am vazut si plingeam de nu-mi puteam opri lacrimile,daca ma crezi,in acest moment mi-au dat lacrimile din nou!Culmea a fost ca automat fara sa-mi dau seama am inceput sa urmaresc vulturasul si dupa vreo citeva mile de mers in desert am vazut rezervatia!!!
Apoi el a disparut parca,nu stiu cum si nu-mi dau seama,adica acum ma uit la pamint si dupa o sec. pe cer si i-al de unde nu-i!!!!

Bunicul m-a luat de mina si bunica mi-a facut baie intr-un lighean mare,m-a spalat fiind complet gol in fata ei.
Apoi m-am imbracat(ea imi spalase hainele purtate)si bunicul m-a atins pe obraz si spus ca a stiut ca vulturasul ma va aduce inapoi,a stiut ca am plins si in fata lui iar mi-au dat lacrimile in prostie,nu ma opream,si atunci mi-a zis ca sunt botezat in spiritul navajo-hopi si am devenit unul cu ei si natia indiana,ca am revenit...acasa....si ca numele meu este "Little eagle who cries".

Acuma iti dai seama de ce vreau sa-mi scriu memoriile in amanuntime?
Oare citi pot avea in lume astfel de experiente?
Si cred in spiritualitatea indienilor americani,cunosc lucruri ce noi nu le stim inca,la fel leacuri pt. boli naturale.
Sint si indieni rai si mai vagabonzi,deh,oare exista un cos cu mere in care unul sa nu fie stricat?ma refer la cei ce am cunoscut si cunosc,si ma inchin lor.
..........................................................................................................................
Dar ma deranjeaza uneori cind observ cum evreii mereu se pling si vor sa mentina trecutul lor de suferinta ca si cum doar ei au suferit in lume...Nu am nimic impotriva lor,ii iubesc,am avut citeva gagici evreice la viata mea cea...rea
dar mai deschise la minte.Sint de acord ca au suferit destul,dar indienii nu se pling si cum am scris n-au fost doar 6 milioane exterminati ci...30 milioane!!!!

I love you all,
Love&peace,
Ozzy
........................................................................................................................
"Ati luat totul de la noi si ne-ati dat nimic in schimb dar cel mai rau este ca nici macar nu ne-ati multumit.
Noi indienii am trait o viata buna si fericita pina cind voi ati venit aici si ne-ati facut vaiat de mizerie si nefericire.Cine v-a dat dreptul sa faceti asta?Ne-ati omorit femeile,batrinii si copii,ati omorit multe triburi.Ne-ati furat pamintul si tara.Marele Spirit ne-a dat acest pamint si nu-l veti avea niciodata."

Great Chief Geronimo(Apache nation leader)
..........................................................................................................................

Sfantul Ioan Gura de Aur
demasca si combate homosexualitatea
--------------------------------------------------------------------------------

de Protos. Nicodim Mandita


Inceputurile acestui pacat, ce nu s-ar cuveni nici sa fie numit pe buzele noastre, se pierde in negura istoriei. Daca autorul cel Sfant al celor cinci carti ale Sf. Scripturi, porunceste la Levitic cap. 18,22: "Sa nu te culci cu barbat ca si cu femeie, caci aceasta-i spurcaciune", se intelege clar ca aceasta faradelege era deja raspandita printre neamurile idolatre, in mijlocul carora trebuia sa traiasca poporul ales. Se prea poate ca acest pacat (sodomia) si idolatria au fost cauza pentru care Dumnezeu a poruncit lui Moise sa decimeze popoarele canaanite care au ocupat pamantul Fagaduintei" pana la intoarcerea "Poporului ales din robia Egiptului". Cea mai dura interventie a lui Dumnezeu in istorie pentru reprimarea acestei faradelegi strigatoare la cer, a fost pe la anii 3500 de la facerea lumii, in cazul distrugerii cu foc si pucioasa a Sodomei si Gomorei. Cu toate acestea, omenirea si-a urmat cursul ei patimas si multi au primit si au transmis mai departe aceasta mostenire a rusinii si a blestemului. Atat de puternic a fost zguduita lumea veche in urma catastrofei de la Sodoma, incat acest pacat care a fost cauza si-a insusit numirea de "sodomie", iar in zilele noastre poarta numirea moderna de "homosexualitate", ce cuprinde in sine perversiunile ambelor sexe. Este regretabil ca nici femeile nu au ramas neispitite de aceste tentatii erotice si istoria atesta ca inceputul s-a facut in insula greceasca Lesbos, iar aceasta practica a capatat numirea de "lesbianism", dupa numirea insulei de unde si-a facut aparitia.
Pe vremea Sf. Apostoli era in actualitate acest pacat printre neamurile idolatre ce se converteau la crestinism, si de aceea ei l-au combatut prin cuvant si scris. Daca in unele scrieri ale Noului Testament gasim locuri unde numai se aminteste in treacat despre acest pacat, in Epistola catre Romani 1, 26-27, a Sfantului Apostol Pavel, gasim un text care face amintire de aceasta practica nefireasca, comuna atat barbatilor cat si femeilor.
In cele ce urmeaza va vom prezenta textul comentat al acestui pasaj (Rom. 1, 26 27), facut de cel mai ilustru exeget si orator al Bisericii, Sf. Ioan Gura de Aur. Cu toate ca au trecut peste 1500 de ani de cand a scris acest tratat, el reprezinta cel mai profund studiu a ceea ce este homosexualitatea si a efectului de dezintegrare si distrugere a nucleului familial, si a schimbarii ireversibile a raportului si relatiilor dintre membrii societatii.
"Pentru aceea i-a dat pe ei Dumnezeu intru patimi de ocara, ca si femeile lor si-au schimbat randuiala cea fireasca, intru ceea ce este impotriva firii. Asijderea si barbatii lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins intru pofta sa unul spre altul" (Rom. 1, 26,27).
Toate patimile omenesti sunt necinstite, dar mai cu seama nebunia dupa copii (sodomia), caci mai mult patimeste sufletul si se necinsteste in pacate, decat trupul in boli. Priveste cum ii lipseste si aici de orice iertare, dupa cum ii lipseste si in cele ale credintei. Femeilor le zice: "au schimbat randuiala firii" si prin urmare nu au ce raspunde, sau sa spuna "ca am fost impiedicate de impreunarea cea dupa lege" si nici ca nu au avut cu cine sa-si implineasca pofta si au fost silite de a se azvarli in aceasta turbare nebuna, caci expresia "au schimbat" se zice de cei ce au avut ce schimba, dupa cum atunci cand vorbea de credinta zicea "ca au schimbat adevarul lui Dumnezeu intru minciuna". Barbatilor iarasi le spune: "Lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti" ceea ce invedereaza acelasi lucru. Din aceasta cauza si pe femei ca si pe barbati ii lipseste de orice iertare, invinovatandu-i deopotriva, pentru ca nu numai ca au avut prilejul de a-si face poftele, si ca lasand la o parte ceea ce aveau, au ajuns la asemenea absurditati, dar inca necinstind ceea ce este dupa natura, au alergat la ceea ce este contra naturii. Cele ce sunt contra naturii sunt si mai grele, in acelasi timp si mai dezgustatoare, asa ca nici nu le-ar putea numi cineva placere fiindca, adevarata placere este aceea dupa natura. Dar cand Dumnezeu paraseste pe cineva, totul se rastoarna pe dos! De aceea nu numai credinta lor era sataniceasca, dar si viata le era diabolica. Atunci cand le vorbea de credinta, le-a pus in mijloc lumea si cugetul omenesc, spunandu-le caci cu mintea cea data lor de Dumnezeu, ar fi putut prin cele ce se vad, ca sa se ridice la Creator, dar fiindca nu au voit, au ramas fara nici o justificare - aici insa in locul lumii le pune la mijloc placerea cea dupa natura, de care ar fi putut sa se multumeasca cu mai multa libertate si liniste, si ar fi scapat de rusine, dar n-au voit, drept care si sunt lipsiti de orice iertare, fiindca au defaimat natura. Si ceea ce este inca mai necinstit, ca si femeile umbla dupa asemenea impreunari contra naturii, in timp ce ar trebui ca sa se rusineze de barbatii lor.
Este demn de a admira si aici intelepciunea lui Pavel, cum el aruncandu-se cu vorba in doua lucruri contrare, pe amandoua le-a dezvoltat cu toata exactitatea. Voia a spune ceva si demn, in acelasi timp insa si muscator pentru auditor, dar acestea amandoua nu era cu putinta, fara ca una din ele sa se impiedice de cealalta. Daca vei spune ceva demn, nu vei putea atinge pe auditor, iar de voiesti a te atinge de el tare, apoi atunci este nevoie de a dezveli lamurit ceea ce spui. Dar iata ca inteleptul si sfantul suflet al lui Pavel le-a putut uni pe amandoua la un loc si le-a dezvoltat cu toata exactitatea, caci in numele naturii a marit invinovatirea lor, in acelasi timp - ca si de o perdea oarecare - el s-a servit cu multa intelepciune in demnitatea povestirii sale.
Dupa ce mai intai el se atinge de femei, de-ndata paseste mai departe atingand pe barbati, caci zice: "Asijderea si barbatii, lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti", ceea ce este dovada celei mai de pe urma nebunii, caci, cand amandoua genurile sunt corupte si barbatul care este pus ca dascal al femeii, ca si femeia careia i s-a poruncit de a fi de ajutor barbatului, nu indeplinesc cu sfintenie datoriile lor, apoi atunci ei se gasesc intre dansii ca dusmani. Gandeste-te apoi si la cuvintele de care s-a servit, cat de reprezentative sunt, caci nu zice: "S-au amorezat si s-au poftit unul pe altul, ci s-au aprins in pofta sa unul spre altul". Vezi acum ca totul in pofta vine de la lacomie, care nu poate rabda ca sa stea in hotarele sale ?
Asadar tot ceea ce pofteste cineva, din acelea care covarsesc legile puse de Dumnezeu, este absurd, si prin urmare pofteste din cele absurde si din cele nelegiuite. Dupa cum de multe ori multi lasand la o parte pofta mancarurilor, se hranesc cu huma si cu pietre mici, iar altii stapaniti de o sete nebuna, doresc pana si apa din mocirla, tot asa si aceia s-au infierbantat de acel amor nelegiuit. Si de intrebi poate "de unde oare a venit intinderea bolii, sau mai bine zis, a poftei acesteia ?" - raspunsul este: de la parasirea lui Dumnezeu.
Dar parasirea lui Dumnezeu de unde vine ? De la nelegiuirea celor ce l-au parasit pe El. Zice mai departe. "Daca ai auzit spunand "ca s-au aprins" sa nu-ti inchipui, zice, ca boala aceasta provine numai din pofta, ci mai mult din trandavia lor, care a si aprins pofta". De aceea nici nu zice "fiind tarati, sau cazand", dupa cum zice aiurea (a se vedea cap. 6,1 din epistola catre galateni), ci "lucrand" adica lucrul lor il pusese in pacat si nu un lucru intamplator, ci studiat de dansii mai dinainte. Si nu zice "pofta", ci "rusinea lucrand", fiindca si natura au facut-o de ras, si legile ei le-au calcat. Priveste apoi si confuzia cea mare venita din amandoua partile, fiindca nu numai capul a cazut jos la pamant, ci si picioarele s-au ridicat sus si au devenit dusmani intre dansii, introducandu-se o lupta mai grozava decat razboiul civil, mai hada si mai variata. Caci lupta aceasta au impartit-o in patru feluri de lupte noi si nelegiuite; razboiul acesta nu era indoit si intreit, ci chiar si impatrit. Gandeste-te bine: trebuia ca cei doi, adica barbatul si femeia, sa fie unul dupa cum zice: "Si vor fi amandoi un trup", iar aceasta o face pofta de impreunare, care uneste amandoua genurile. Insa aceasta pofta nimicind-o diavolul si faurind un alt mijloc, a rupt genurile unul de altul in acest mod si a facut ca unul sa devina doi, adica unul si acelasi gen sa tina locul si al celuilalt, ceea ce este contra Legii lui Dumnezeu. Dumnezeu a zis: "Cei doi vor fi un trup", iar diavolul a impartit acel trup in doua. Si iata intaiul razboi. Apoi iarasi aceste doua parti s-au razboit fiecare si contra sa, ca si contra celeilalte, caci si femeile defaimau pe alte femei si nu numai pe barbati si barbatii la randul lor stateau unul contra altuia, ca si contra genului femeiesc, ca si intr-o lupta de noapte. Ai vazut al doilea, al treilea, al patrulea si al cincilea razboi ? Dar apoi mai este si un alt razboi, caci pe langa cele vorbite ei au facut nelegiuire si contra naturii. Fiindca diavolul stia bine ca ceea ce uneste amandoua genurile este mai ales aceasta pofta, s-a gandit ca sa rupa aceasta legatura, asa ca sa se dezbine nu numai in a nu mai face copii, ci chiar in a se razboi unul pe altul si a se razbuna unul contra altuia. "Si rasplatirea ce li se cadea ratacirii lor, intru sinesi luand-o". Priveste cum iarasi ajunge cu vorba tot la obarsia raului, adica la necucernicia lor, rezultata din credinta cea falsa, spunand ca plata aceasta se trage de la nelegiuirea necredintei dinainte.
Vorbind el de gheena si de pedeapsa si fiindca celor neevlaviosi si care preferau a trai in astfel de desfranari nu li se parea poate demn de credinta, ba chiar ridicol, de aceea apostolul arata ca chiar in insasi aceasta placere se gaseste osanda. Daca insa unii ca acestia nu simt pedeapsa, ba inca simt mare placere in asemenea fapte murdare, tu sa nu te minunezi, ca si nebunii si cei ce sunt stapaniti de vreo boala mintala, desi de multe ori se nedreptatesc singuri cauzandu-si rele, ei totusi nu simt; ci rad si se dezmiarda in fapte ca acelea, de care cei sanatosi plang. Insa prin asemenea exemplu nu voim a spune ca aceia scapa de osanda, ca si nebunii, ci tocmai in acest fapt murdar, pedeapsa le va fi mai grozava, fiindca nici macar nu vor a cunoaste prapastia relelor in care se gasesc.
De altfel nici nu trebuie a ne da parerea din faptele celor bolnavi, ci din a celor sanatosi. Iata ca faptul acesta li se parea a fi vechi, ca era chiar si o lege in fiinta, iata ca un legiuitor de al lor a poruncit prin lege ca slugile sa nu-si unga trupul cu untdelemn si nici sa faca pederastie, (sodomie) acordand prezidentia acestei murdarii numai celor liberi (stapanilor), sau mai bine zis nu prezidentia, ci schimonosirea naturii. Cu toate acestea, ei nu considerau faptul acesta drept schimonosire, ci inca foarte cinstit si oarecum un drept mai mare asupra slugilor, fiindca aceasta era legiuit de prea inteleptul popor atenian si de marele lor legislator Solon!
Dar apoi si alte multe carti de ale filosofilor lor, le va gasi cineva pline de aceasta boala molipsitoare. Insa de aici noi nu putem zice ca faptul acesta este legiuit, ci pe cei ce au primit o asemenea lege ii credem ca cei mai nenorociti si vrednici de multe lacrimi. Ceea ce patimesc femeile cele desfranate, aceeasi patimesc si acestia, ba inca mai grozav ca ele, fiindca, desi contra legii, cel putin ele doresc impreunarea naturala, pe cand pederastii, (homosexualii) doresc ceva contra legii si in acelasi timp si contra naturii. Chiar de nu ar fi gheena si nici nu ne-ar fi amenintat cu osanda, totusi acest fapt este mai grozav ca orice osanda.
Daca ei simt placere de aceasta, dupa cum zici, ei bine, atunci imi spui mai mult de ingreuierea pedepsei lor. Cand eu vad pe cineva alergand pe strada gol si cu tot trupul plin de noroi, si el in loc sa se acopere, inca se si mandreste, apoi nu numai ca nu-l laud pentru aceasta, ci chiar il plang, fiindca nu simte sarmanul, ca singur se face de ras. Dar pentru ca sa arat mai lamurit batjocura aceasta, sa-mi dati voie de a aduce si alt exemplu. Daca cineva ar pedepsi o fecioara care ar fi avut relatii cu animale necuvantatoare si ea in loc sa se rusineze, s-ar mandri de acea fapta, oare nu ar fi pentru aceasta vrednica de plans, fiindca desi ar fi putut sa scape de aceasta boala, daca ar fi voit, totusi ea nici macar nu simte ? Desigur ca ar fi vrednica de jelit. Daca faptul acela este uracios, apoi nici faptul pederastilor (homosexualilor) nu este mai prejos de acela, fiindca a fi cineva batjocorit de ai sai este cu mult mai de jelit decat daca este batjocorit de straini. Pe unii ca acestia eu ii consider mai rai decat pe omoratorii de oameni, fiindca e cu mult mai bine de a muri, decat a trai defaimat astfel de lume. Omoratorul de oameni a despartit sufletul de trup, iar acestia impreuna cu trupul au pierdut si sufletul. Ori si ce pacat mi-ai spune, nu poate fi egal cu aceasta grozava nelegiuire, si daca cei ce patimesc de aceasta boala ar simti grozavenia faptului ce savarsesc, desigur ca ar prefera o mie de morti, mai bine decat de a face asemenea fapte.
Nimic nu este atat de uracios ca aceasta batjocura. Daca Pavel vorbind de curvie zicea: "Tot pacatul pe care l-ar face omul, afara de trup este; iar cel ce curveste, pacatuieste in trupul sau" (I Cor. 6, 18), apoi ce am putea spune de aceasta nebunie, care este cu atat mai rea decat curvia, incat nici nu mai avem ce spune ? Nu zic numai ca prin acest pacat tu nu ai devenit femeie, dar inca ai pierdut si dreptul de a fi barbat, caci nici nu te-ai schimbat in natura femeii si nici nu ai pastrat natura barbateasca, ci amandurora te-ai facut deopotriva tradator, vrednic de a fi alungat si batut cu pietre si de femei, ca si de barbati, fiindca ai nedreptatit si necinstit amandoua genurile. Si ca sa afli cat de miselesc fapt e acesta, spune-mi te rog: daca venind la tine un om ti-ar spune in gura mare ca tu esti caine, oare nu ai fugi de el ca de un om obraznic ? Dar iata ca tu care faci parte intre oameni, nu numai caine te-ai facut pe sineti, ci chiar mai prejos si mai necinstit decat acest animal, caci cainele cel putin, este folositor omului, pe cand cel ce curveste nu este folositor la nimic. Dar ce? spune-mi: daca cineva amenintandu-te ti-ar porunci ca sa nasti copii si sa lehuzesti, oare nu te-ai umple de manie asupra lui ? Dar iata acum, ca cei ce turbeaza dupa astfel de pacate, singuri isi fauresc relele cele mai grozave, caci nu este acelasi lucru a te schimba in natura femeiasca si a ramane si barbat in acelasi timp, sau mai bine-zis, a nu fi nici femeie si nici barbat.
Si de voiesti ca si din alta parte sa afli de grozavenia acestui pacat, apoi intreaba de ce oare toti legiuitorii pedepsesc prin legile lor pe cei ce se scopesc singuri, si vei gasi ca de nimic altceva, decat pentru ca-si ciuntesc singuri natura lor omeneasca, desi acestia cu nimic nu nedreptatesc pe altii prin asemenea fapt, ba inca de multe ori, dupa scopire ei sunt folositori, pe cand curvarul si pederastul (homosexualul) nu sunt folositori la nimic. Nu numai sufletul, ci si trupul pederastului (homosexualului) este necinstit si vrednic de a fi alungat de pretutindeni. Si de cate gheeni sunt oare vrednici acestia ? Dar daca poate razi auzind de gheena si nu crezi in focul cel vesnic, atunci adu-ti aminte de Sodoma, fiindca prin acea nenorocire icoana gheenei ne sta de fata chiar in viata prezenta. Fiindca sunt multi care si astazi, ca si atunci, nu cred in invierea cea de apoi si in cele ce vor urma dupa Inviere si rad cand aud spunandu-li-se despre focul cel nestins, de aceea, Dumnezeu ne-a cumintit chiar prin intamplarile din viata prezenta. O astfel de intamplare este arderea Sodomei si focul de acolo. Cei ce au fost acolo stiu, caci singuri au vazut cu ochii lor acea rana provenita din bataia dumnezeiasca si urmarile fulgerelor si a trasnetelor de sus. Acum tu judeca singur cat de mare a fost pacatul lor, daca Dumnezeu a fost silit de a le arata gheena mai inainte de timp. Fiindca multi dispretuiau cuvintele si atunci ca si acum, de aceea Dumnezeu le-a aratat invederat icoana gheenei si inca intr-un mod unic in istoria omenirii. Intr-adevar, curios a fost norul acela care a plouat foc in loc de apa, dar si pacatul ce ei il savarsise, adica pederastia (sodomia), era afara din legile firii, era contra naturii; a ars pamantul acela, fiindca si sufletele lor erau arse de acea pofta spurcata. De aceea si ploaia aceea nu numai ca n-a deschis pantecele pamantului ca sa-l faca de a da nastere roadelor, ci inca l-a facut netrebnic, chiar pentru primirea semintelor ce s-ar fi aruncat in el. Astfel era si impreunarea barbatilor din Sodoma, caci si acea nelegiuire le facuse trupurile lor mai netrebnice decat pamantul cel ars al Sodomei.
Ce poate fi mai spurcat ca un barbat tavalindu-se in curvii ? Ce poate fi mai gretos ? O! Ce nebunie! O! Ce smintire! Dar de unde si cum a patruns in sufletul omului aceasta pofta nebuna, care a adus natura in halul celor ce se razboiesc, ba, inca cu atat mai rau decat ale acelora, cu cat si sufletul e mai inalt si mai bun decat trupul ? Vai noua, daca ajungem a fi mai fara de minte decat animalele necuvantatoare, si mai nerusinati decat cainii, caci nicaieri printre dansele nu vei gasi astfel de impreunare, ci natura-si cunoaste hotarele sale! Voi insa, care savarsiti acest pacat, ati facut neamul nostru omenesc mai necinstit decat necuvantatoarele, caci il batjocoriti prin asemenea fapte si va batjocoriti si insiva (Sf. Ioan Gura de Aur; coment. la ep c. rom. 1, 26-27).

Draga Destin,
Tinand cont de sutele de intrebari adunate sub umbrela acestui articol sa incepem cu inceputul :
« in nici un sector al vietii organice, nu exista asa de multe si de mari deosebiri în cadrul acelorasi specii,ca la fiinta umana. »
Poate fi cat se poate de adevarat dar toti specialistii (incepand cu paleontologii, palinologii si continuand cu cei ce se ocupa de speciile actuale entomologi si altii) ne povestesc cat de deosebite sunt balenele albastre pe cale de disparitie, fiecare individ cu caracteristicile sale, nu mai departe de scumpele noastre animale de companie (caini picisi si celelalte) fiecare individ este deosebit si fiecaruia ii se gasesc si regasesc alte caracteristici fizice, comportamentale, emiotionale ceea ce face greu de suportat aceasta diversitate. Ca sa nu mai vorbim de lumea subterana a miliardelor de soareci sau sobolani pe care nu-i cunoaste nimeni sau a pestilor sau a pasarilor din Delta Dunarii – raiul pe pamant al zburatoarelor. Si pana acum nu am vorbit decat despre aspectele exterioare dar cine are rabdarea sa le asculte si sa le inteleaga ne-ar putea spune daca este adevarat sau nu ca toate sunt copii la indigo sau clonele aceluiasi exemplar primordial.
Trebuie sa recunosc ca la nivelul mentalului meu ma rezum si eu numai la natura umana, caracteristici si particularitati. Imi cer scuze dar as vrea sa te intreb ce stii de contructia « omului nou » la care lucreaza in secret sute de laboratoare si la care lucrau de zor toate statele socialiste inainte de 89 ? Sau cu alte cuvinte cum ti se pare caricatura lui M.Stanescu vis a vis de uniformizare ? Nu vreau sa fiu rau intentionat dar mereu imi amintesc de sacrificiul suprem «sa-ti dai viata pentru rascumparea tuturor greselilor lumii acesteia de la inceput si pana la sfarsit » si de faptul ca acesta nu este decat in puterea unuia singur. Dumnezeu in marinimia lui mai vine cand si cand si sterge cu buretele toate vinile si greselile omenesti incheind apoi un nou pact. Si a incercat Dumnezeu sa dea alt curs dezvoltarii creatiei sale inventand potopul. A disparut o lume si s-a nascut alta. A inventat Sodoma si Gomora si a sfarsit prin tablele legii de pe muntele Sinai. Deci daca nici apa purificatoare, nici focul mistuitor si nici rusinea fata de inaintasi cu pletele albite si cu legile tinute drept pavaza nu au reusit sa schimbe ceva, cum crezi ca sutele de intrebari existentioale vor reusi sa schimbe ceva ? Ca un ultim legamant, Dumnezeu cu puterea lui s-a intrupat pentru a vedea la fata locului si a simti de aproape ce inseamna creatia lui, omul, ce o face atat de greu de inteles ? A trait si s-a jertfit lasandu-ne mostenire dragostea lui caci cu adevarat aceasta este singura mostenire care poate uniformiza totul, caci toate inimile pline de dragoste sunt la fel. Toata aceasta expunere s-a cladit pe latura Creationista. Pornind pe marginea Evolutionista este clar ca numai cele mai puternice gene vor reusi sa se transmita, si sa stabileasca legile statistice. Dar ce ne facem ca nu intotdeauna functionaza selectia naturala. Ce te faci cu genele viclene care reusesc sa pacaleasca si astfel sa se recreeze, pentru a nu se piarde ? Vorbesc mult si fara rost doar ca sa-ti arat ca aceste intrebari se pot regasi in fiecare noapte nedormita. Fiecare dintre noi are intrebari dar nu toti vor sa recunoasca faptul ca « gandesc ». Cineva spune ca omul nu vrea sa-si recunoasca toate calitatile pe care le are de teama ca va trebui sa le si foloseasca. Poate parea o ironie, dar o vorba din batrani spune ca « Dumnezeu nu face lucruri inutile ». Sa apelam la sfintele vorbe : Dati Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu » si conform pildei biblice sa scoatem mai intai barna din ochii nostri pentru a putea vedea mai bine paiul din ochiul fratelui ». Chinezul spune ca pentru a schimba lumea este nevoie sa schimbi o singura persoana de langa tine. Eu mi-am facut un motto : fac tot ce pot ca sa ma schimb (in bine) si va fi sufient pentru ca cei din jur sa vada si sa-mi urmeze exemplul (numai daca vor, fara nici un fel de constrangeri). In incheiere nu pot sa nu amintesc vorbele maritului sihastru : daruind vei dobandi (Jurnalul fericirii-N.Steindhart), pentru ca singurele lucruri pe care le poti oferi, ramanandu-ti totusi tie sunt : o vorba buna, un zambet si dragostea.
Deci : fi la fel de sensibil ca si pana acum, cauta-te ca se te poti regasi, ofera cat mai mult ca sa poti primi peste masura. Si de fiecare data, noaptea cand sute de intrebari te macina, adu-ti aminte ca nu esti singur. Nimeni si nimic nu te poate desconsidera sau jigni fara consimtamantul tau.

Cartea, marele mister
Deruland mesajele acestei sectiuni trebuie sa marturisesc ca am doua bucurii si o tristete (ca in patru nunti si o inmormantare). Prima bucurie este ca nu sunt singurul contaminat cu acest virus « vorbulitza de la Alice: fugi cat te tin picioarele, 'chestiile (astea) interesante' dau dependenta. eu nu cautam nik pe net, cand am dat de teroarea, extazul si umilinta ultimului an din viata mea. fugi, om bun, ca-i mai rau decat orice drog » (si e vorba de virusul numit carte si nu cafenea), a doua bucurie e ca am reusit sa-mi « infectez si copii cu acelasi virus » caci numai o nebunie poate sa te indemne sa mai cumperi carti pe care sa le si citesti cand poti afla mult mai repede si usor tot felul de lucruri de la tv-u. Tristetea consta in faptul ca de multe ori uitam si incepem sa ne « fudulim » cu ce avem. Pentru mine cartea este un mister, este ceva plin de viata care te cauta si te gaseste (si nu invers cum s-ar putea crede). De ce spun acest lucru : pentru ca am tavalit in avalansa uitarii carti deosebite (pentru care nu eram inca pregatit) si au fost momente de vraja si mister cand am pus mana pe ea si nu am mai lasat-o sa-mi scape. De ce am pus mana ? pentru ca-mi facea cu ociul ? pentru ca ma atragea ca un magnet ? mister, suspans…nebunie. Sunt carti pe care le recomand si carti pe care le vreau uitate. De ce uitate ? din doua motive : unele sunt ca un cutremur devastator si simt ca n-as putea sa le mai citesc odata sau macar sa le frunzaresc (cum poetic marturisea de Arcturus - 16/04/2004 - O asa carte nu poate fi citita decat cu un sentiment de "inaltare in abisurile nebuniei umane".) iar celelalte sunt oglinda sufletului meu si recunosc ca ma doare sa vad cata uscaciune si uraciune zace si colcaie acolo, in mine.
Dar intotdeauna am avut momente si trairi si indiferent daca am trait toata « viata pe un peron » sau « in lanul de secara » intotdeauna mi-am amintit ca la « rasarit de eden » trebuie sa fie cateva « dune ». cand voiam sa plang imi aminteam « ce verde era valea mea » si-mi dadeam seama ca nu suntem decat « oameni si soareci » in acelasi timp, chiar daca suntem in « zbor deasupra unui cuib de cuci » Obraznicia facea din mine « omul care rade » iar cunoscutii ma alintau in deradere cu : ce a mai citit « magicianul ». Iar eu « Don Quijote » imi permiteam sa le raspund ca « jocul cu margele de sticla » a fost inventat pentru a tine minte numarul celor « o mie si una de nopti » iar toate « basmele » si « povestile » lor nu ma ating. Caci eram si sunt « idiotul » care la fel ca « alchimistul » speram sa gasesc « pendului lui foucault » undeva la baza, la « fundatia » lumii. Dar « numele trandafirului » staruia ca o grimasa pe buzele lor ce sopteau privindu-ma ingaduitor « asa grait-a zarathustra » si nu intelegeau ca eu dupa ce asistasem la « fenomenul pitesti » ma chinuiam sa descopar in « jurnalul fericirii » « enigma otiliei ». dupa ce raspundeam la intrebarea « cum am ajuns scriitor » cautand printre « amintiri din copilarie » « casa budenbrock » de pe « muntele vrajit » caci « maestrul si margareta » lui plecasera dupa « vrajitorul din oz » care se afunda in desisul preeriei dupa « winetoo » iar « coliba unchiului tom » era neancapatoare ca si « insula cu elice » sau « hanul ancutei ». De multe ori, noaptea pe cand « soldatul sjvek » patrula intrebandu-se « pentru cine bat clopotele », stateam ca « omida » si ma intrebam, ce face « colectionarul » daca eu raman in stadiul de larva iar « batranul si marea » sopteau : « mizerabilii », iar au aruncat « cei patru cavaleri ai apocalipsului » « valul pictat » incat o sa vezi numai « orizonturi rosii ». Dar « de la pamant la luna » e-o cale atat de lunga ca mii de ani i-au trebuit minciunii sa ajunga.
Lasand gluma proasta la o parte trebuie sa recunosc ceea ce am mai spus : nu cartile ne marcheaza existenta, ele doar ne arata ca existam, ne arata cum suntem, unde suntem si unde am vrea sa fim. La fel ca multi dintre voi am cartile mele pentru momentele de singuratate, de tristete de bucurie, cartile care imi sunt dragi si pe care nu este nevoie sa le iau cu mine pe o insula caci le port tot timpul cu mine, traiesc in mine, cresc in mine. Este cea mai teribila simbioza :
Caci fara ele as murii iar fara mine-s moarte.

Deschid fereastra si ma vad, sunt Narcis, tu esti lacul
Prin randuri-valuri ma strecor, ma regasesc, sunt altul.
O noua carte am deschis, Sesam, ce-mi dai tu oare?
O usa-n spate s-a inchis, vlastar - altoi ce doare……..

nimic, gen: cafea, tigari, alcool, dulciuri ...
internetul nu-i viciu, e o boala ...o am si ma bucur de ea. inca!(:

daca am, viciile tin de 'a fi' si se numesc 'defecte': vorbesc foarte mult si foarte repede, imi spun parerea fara sa fiu intrebata, spun ce gandesc, uitand de 'filtre', iubesc mult si nu-mi trece niciodata, sunt diabolic-incapatanata, imi place sa fac misto, flirtez adesea, ma distrez vorbind in sensuri multiple, le dau oamenilor mai mult credit decat merita si nu invat niciodata din greseli, nu stiu sa (ma) iert, nu uit, n-am rabdare, sunt infantila, ma infurii repede si nu tin la bautura.

in rest, daca mi se face pofta de ceva bun ... musai sa gust! ACUMA!

am vrut initial sa scriu ca-ti multumesc pentru vorbele bune si pentru intelegere. dar m-as si te-as insela daca m-as opri doar la o multumire. fiindca, la fel ca si sora mea, m-ai ajutat sa vad totul cu alti ochi si pentru asta simt ca n-am simple cuvinte sa-mi exprim recunostinta. sufletul meu iti spune insa 'multumesc'.
m-ai intrebat de tati. mi-e inca greu sa vorbesc despre el, desi au trecut 9 ani. am pus mai jos raspunsul surorii mele atunci cand i-am trimis ce-am scris. ea e 'habotnica' familiei si in ea mi-e sprijinul de cand tata nu mai e.
sa ma ierati cei pentru care durerea mea reprezinta poate un moment de intristare. mi-e dor de tata insa si nu stiu cum sa o spun. si simt ca vorbind cu altii despre el il aduc mai aproape. si-o fac public, pentru ca omul care a fost tatal meu merita sa traiasca, chiar si numai pentru o fractiune de secunda, si in memoria altora.

sorella:
"(...) Tati cu siguranta nu te blameaza pentru asta. Cred ca daca ar putea sa-ti vorbeasca, ti-ar spune cat de mult sufera din cauza supararii tale. Il doare durerea ta si ar vrea sa ti-o aline. Te-ar face cu siguranta sa razi, si ar rade cu tine, doar ca sa te scoata din asta. Cum radea el, asa, din toata inima, cu ochii. Si ar cauta sa-ti toarne prin privire direct in suflet, veselia lui.

Ma intreb, cum poti, din tot ce a fost tati, sa ramai cu durere si suferinta cand te gandesti la el. Cum poti sa mai ai resentimente, fie si vis-à-vis de niste preoti pentru care durerea oamenilor a devenit moneda de schimb, cand tati, de-ar fi fost, n-ar fi cheltuit pe ei, poate, nici o emotie. Cand ar fi inteles, si ti-ar fi explicat, pe intelesul tau, ca singurul mijloc de trai este pentru preoti taxa pe care o percep de la enoriasi. Ca Patriarhia le da un salariu mizer si ca ei se bucura, in definitiv, de fiecare eveniment din acesta din care mai pot primi ceva.

Ca ei, ca si toti oamenii, sunt buni si rai. Uita-te la tine in SOS (organizatie umanitara in care am lucrat 7 ani in romania). Oameni care lucreaza cu oameni, mai rau, cu copii, cu situatii dramatice la tot pasul. Spune-mi, in timp, cati oameni sensibili ai gasit? Ai mai gasit macar unul? Vei fi tentata sa spui ca da, dar, daca te vei gandi mai mult, vei realiza ca aveau parti sensibile, dar nu intregi. Nu aveau capacitatea ta de daruire totala. Pentru multi, limitele proprii de generozitate erau bine stabilite. In rest, rutina. In rest, probleme personale peste care vin altii sa se vaite. Cati au capacitatea de a darui? Putini.

Si intri in tagma preotilor. Altii care ar trebui sa fie cu daruire. Si cu har. Cati gasesti? Cam cati sunt si la SOS. Pentru ceilalti, rutina, serviciu pentru care se trezesc dimineata si se imbraca, slujesc, mai o inmormantare, mai o nunta, mai un botez… O slujba de seara, daca au ghinionul sa aiba enoriasi, si cam atat. Iar preotul nostru... tu te poticnesti intr-un om ale carui vise au fost de mult ruinate si pentru care singura ratiune de a fi, poate, sa ma ierte Dumnezeu, a ramas banul. OK, e preot. OK, ar trebui sa fie omul lui Dumnezeu pe Pamant. Cu atat mai dificil pentru el. Responsabilitatea ce apasa pe umerii lor e cu atat mai mare. Pentru ca noi incercam sa-l gasim pe Dumnezeu - unii reusim, altii nu, fara sa stim ca e tot timpul cu noi. Pe cand ei se joaca teribil cu focul. Pentru insensibilitatea lor, pentru transformarea ritualului in sursa financiara si atat, le va fi mult mai greu. N-ai vrea sa fii in locul lor.

Iar tati, dincolo de toate astea ramane omul cel mai minunat pe care l-am intalnit. Si care ne-a daruit din el tot ce a putut. Ne-a invatat sa avem mintea si inima deschisa, sa daruim cu drag, sa nu ne opreasca nimic. O fire vesela, optimista, plina de viata. Bland, bun si intelept. Cati oameni, din cati ai cunoscut, au avut sansa unor parinti ca ai nostri? Cati au fost binecuvantati, cum am fost noi doua, cu o atmosfera de familie linistita si armonioasa? Cand vei reusi sa intelegi si sa ierti? Nu poti ierta ca nu ti-a dat totul? Ti-a dat tot cat i-a stat in limite. Ti-a dat cat a putut el. Nu a vrut sa pici de sus, nu a vrut ca gustul dezamagirii sa-ti inunde sufletul. Il acuzi ca ti-a taiat aripile, ca nu a crezut suficient in tine. I-a fost teama de esec, si a vrut sa iti atenueze caderea. Dar altfel, ti-a dat materialul genetic si educatia necesara sa te uiti intotdeauna in sus, spre mai departe, sa nu fii niciodata multumita si plafonata. Sa-ti doresti sa explorezi mai mult, mereu.

(...) Eu cred ca tu ai ajuns si ai depasit conditia pe care ti-o doreai si pentru care ai fi avut nevoie de sprijinul lui tati. Tati ti-a dat exact ceea ce ai avut nevoie si culmea, exact asta iti lipseste. Increderea in tine la pachet cu precautia de a nu zbura cu aripi de ceara. Iar aripile pe care le ai tu acum nu sunt de ceara.

Mi-esti draga. Si, dincolo de experientele tale nefericite cu biserica, ar trebui sa intelegi ca Dumnezeu are mai putin de-a face cu biserica decat crezi. Biserica este o institutie pe care au facut-o oamenii, initial din credinta, pentru a-L proslavi pe Dumnezeu. Ulterior, s-a rutinat. Dar tu poti avea acces la Dumnezeu, direct, pe scurtatura, fara biserica. Adevarat, asa cum a zis tata, Biblia se poate constitui intr-un manual scris pentru cei mai simpli, iar biserica o poti privi ca scoala. Dar pentru oameni ca tine, ar trebui sa fie evident ca El iti este aproape. In tot ce-ti daruieste. Simt ca nu pot aborda acest subiect cu tine atata timp cat esti inca pornita. Atata timp cat ai in tine stranse multe dureri, pentru care, mai mult ca sigur, Il consideri vinovat, nu pot sa-ti deschid sufletul.

(...mi s-a spus ca pe mine oamenii) si poate Dumnezeu, ma percep ca pe un om bland, bun, generos. Si in clipa respectiva, desi poate parea absurd, am fost recunoscatoare. Pentru ca imi place sa fiu un om bun si generos. Pentru ca imi place sa dau o mana de ajutor, sa pot ghici ce-i trebuie celui de langa mine si sa-l surprind daruindui-i, sa ma hranesc din fericirea si bucuria pe care acesta o simte."

luciana

cateva idei care, sincer, nu stiu daca te vor ajuta sa intelegi si altfel situatia...

1. prin "experienta canadiana" se intelege mai mult decat experienta de munca, e vorba de o civilizatie si mentalitate diferite de ale noastre... mai clar, maestre, dumneata imi pari fix eponentul mentalitatii romanesti de tip "fotbalistic" comparativ cu mentalitatea canadiana de tip "inot"...
diferenta e ca, atunci cand joci fotbal, ai posibilitatea sa scorezi fie alergand mai repede decat adversarul si "fiind pe faza", fie dand la craci la cine iti sta in drum... la inot, in schimb, esti pe culoarul tau si trebuie sa tragi cat poti, numai asta te va scoate in fatza... nu poti sa speculezi greseala altuia...

2. numai o mentalitate fotbalistica putea sa emita bula "in Canada, emigrantul nu trebuie sa lucreze in meseria lui. Simpla extragere a unui calificat din tara de origine inseamna slabirea concurentei pe piata globalizata"... crezi `mneatale ca asta vrea canada? ca e o conspiratie nationala ca fiecare angajator sa aiba femei de serviciu cu diploma de medicina, ca sa moara lumea de icter? grow up, will you?

3. experienta canadiana de gandire si actiune se invata lucrand voluntar in lunile alea cand nu te angajeaza nimeni... voluntariatul iti deschide perspective si contacte pe care simplul cautat in ziare sau prin agentii de joburi nu ti le poate oferi...

4. contactul cu cultura si civilizatia canadiana te invata sa pui accentul pe capacitati, nu pe promisiuni... diplomele alea sunt promisiuni, baiete, nu realitati... este cunoscut modul cum se pot lua diplome in tarile sarace, dintre care romania nu face exceptie...
arati o hartie si astepti covoras rosu? pai prost ar fi nenea ala sa te angajeze... daca esti cu adevarat bun, se va vedea in cateva luni de munca, luind-o de jos... de foarte jos... de la spalat vase sau wc-uri, daca e nevoie...

5. ma enervez citind ce se sacrifica emigrantii romani prin canada, cum devin ei "carne de tun", bietii... ce rau le merge dinspre win-win inspre lose-lose situations...
lose-lose e mentalitatea asta de "intai fii tu prost si da-mi ce vreau, ca dup-aia sa nu mai fie nevoie sa arat io tot ce pot"... obisnuita de a freca menta prin birouri ca in romania, cu pauza de cafea si tigara, ca deh! salariul s`asa e prea mic fata de ce e nea vasile roaita in stare sa faca... drept pentru care, fiind vasile roaita jignit de asa salariu, nici nu munceste, se considera platit ca sa faca act de prezenta...

munca de nici un fel nu-i o rusine, prin munca iti dobandesti credibilitate si respect si avansezi... loseri sunt aia care asteapta sa primeasca inainte sa dea... am destule exemple de prieteni si cunostiinte din ambele categorii... sunt oameni care inteleg ca trebuie intai sa tragi si dup-aia sa emiti pretentii, si oameni rigizi, care nu se pot acomoda cu un alt sistem social...

pentru acestia din urma, maestre danila, vanzatoarele din magazine ar trebui sa nu zambeasca si sa considere ca-ti fac o favoare cand te servesc, in fata flat studio-ului sau casei tale sa puta gunoaiele in tomberoane depasite dpv al capacitatii, sa nu-ti permiti o masina ci sa circuli in troleibuze pline de persoane care confunda sapunul cu deodorantul, sa n-ai apa, caldura si sa nu-ti poti permite serviciile medicale, si altele... poate, aducandu-ti aminte de ce ai plecat din romania, capeti o alta evaluare a lucrurilor care in canada ti se par for granted...

cu o asemenea mentalitate, baiete, e cazul sa sorbi lung un ceai verde in timp ce scrii cu manutza ta pe hartie "dintr-un paduche indigen stramutat nu se face decat tot un paduche", da` canadian, ce-i drept...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.

viteza de reactie este o caracteristica individuala si circumstantiala
adica aceeasi persoana poate reactiona de obicei mai rapid decat o alta, dar totodata, sub influenta factorilor circumstantiali, poate avea un blocaj sau o reactie mai lenta
intr-adevar, unele aspecte imi scapasera din vedere cand am pus problema si m-am bucurat de comentarii ca ale lui thebrightside, proletaru si canin (poate au mai fost si altii, dar nu-mi vin acum in minte), care mi-au imbogatit intelegerea contextului

nu tin in mod insistent sa am dreptate, dar cred ca pana acum nu am gasit suficiente argumente sau suficient de solide incat sa ajung sa-mi schimb parerea

eu consider ca tine de inteligenta (adaptativa) pentru ca inteligenta inseamna nu mai multi neuroni (lucru imposibil) si nici utilizarea unei portiuni mai mari din scoarta cerebrala (fata de cele 20 de procente utilizate mediu), ci inteligenta inseamna un numar mai mare de sinapse (legaturi intre neuroni, trasee, drumuri) si sinapse nu accidentale, ci in mod repetat efectuate

nu vreau sa vorbesc ca de la catedra, asa ca o sa explic printr-o paradigma simpla (nu-mi apartine, dar am preluat-o pentru ca este geniala - simpla si limpede):
comparand creierul cu o padure, un creier de om inteligent, adaptat, cu viteza de reactie mare ar arata ca o padure strabatuta peste tot de poteci, drumeaguri, etc BATATORITE, asta aratand frecventa sau regularitatea cu care aceste sinapse au fost efectuate
evident, o padure virgina este un creier "odihnit" - indiferent cati neuroni (copaci, etc) are

din acest motiv, daca ne gandim cat de repede strabate un om o padure virgina comparativ cu una plina de poteci batatorite, asta ar fi o echivalenta destul de buna cu cat de repede strabate o idee noua un creier neutilizat, comparativ cu un creier obisnuit sa se astepte la schimbari bruste de situatie

am vrut sa expun mai pe larg punctul meu de vedere
apreciez foarte mult alte puncte de vedere, cu conditia ca ele sa se refere strict la subiectul conferintei, nu la "vorbit discutii"

----------------------------------
"C`qui embellit le desert", dit le Petit Prince, "est-ce qu`il cache un puit quelque part..."

Nu stiu daca A FI presupune o arta.. nu prea ne intreaba nimeni daca vrem sa ne nastem si... suntem pur si simplu, fara a necesita abilitatzi speciale... asta daca nu alegem sa ne sinucidem (knock in wood!) :)
Ei, da, cu influentza.. asta da. In primul rand, unii se nasc cu o stralucire aparte (charisma cica s-ar numi), care parca le emana prin pori. Si n-au neaparat o fizionomie agreabila... Adica stai! La ce te referi? Eu ma refer la frumusete fizica. Daca tu te referi la... stiu eu... un aer vesel... e altceva. Si da, e real, cu un zambet poti obtine multe, si cu vorba buna, si cu actiunile placute... Era proverbul acela... "cu o lingura de miere prinzi mai multe muste decat cu un butoi de otet"... intai am zambit sarcastic, dar mi-am zis ca "incercarea moarte n-are", si... incredibil! Functioneaza.
Apropos de cele de mai sus..."fizionomie agreabila...fel de a vorbi.." etc... am sa-ti spun ceva despre mine: eu nu ma pricep sa mint, nu ma pricep sa detectez minciunile sau inselatoriile, manevrele de culise la adresa mea, raul din umbra. Intr-un cuvant, sunt o naiva. Dar zambesc, ma port frumos, si vorbesc frumos (ma rog, in marea majoritate a timpului)...iar gena razbunarii imi lipseste...
Paradoxal, in loc sa se foloseasca de aceasta slabiciune a mea, chiar si cei mai... hai sa zic 'parsivi' desi nu-mi place cuvantul (nu gasesc altul acuma, repede), evita sa ma raneasca sau sa ma dezamageasca; se poarta cu totul altfel cu mine decat cu ceilaltzi. Iar mie, cand mi se mai povesteste de "faptele" lor "negre" din afara relatziei noastre, imi suna neverosimil. Cand spun ''relatie'', ma refer la orice tip de relatie.. de afaceri, prietenie, etc.
Cu succesul... nu stiu, m-ai pierdut la faza asta. N-am ceva pertinent de spus.
Cam asta e.

e cumva ca ma face a ma intreba daca doamna/domnishoara care a deschis subiectul a stat vreodata de vorba cu vreunul-)
sa facem nitzica istorie:
1. la gradinitsa am avut 2 colegi tigani langa care am nimerit in primele zile deoarece eram mai "mamaliga" si au ocupat alti copilashi, mai iuti de picior sau -probabil- deja invatati de acasa cu gestica respectiva - locurile mai indepartate de ei; rezultat: oreion garantat
2. in cls I-a, fiind copil silitor si cuminte foc, in banca no.1 de la geam shedeam frumos c-un coleg tigan ca sa se prinda si dansu pe la cele socoteli firoscoase din aritmetica; rezultat: paduki foarte stresati mai apoi de bunutsa mea, stresata si dansa la ideea ca a facut copilul paduchi la scoala
3. merg la scoli, in Bucuresti - pe scara blocului in care am locuit- "numai" patru familii de tzigani - al etaje diferite, of coarse...nu mai zic de cati erau intr-un ap. de 2-3 camere; zic de ascensor, de mizerie la etajul lor (nimeni nu i-a invatat sa faca mizerie si sa strice liftul), asa cum nimeni nu-mi lua apararea cand incercam - cu vorba buna, va asigur, sa le fac putina educatie civica - sa nu mai vorbim de sicane apoi; vecinu de alaturi - tzigan si el dar spalatel - frunusel nici nu ziceai ca e tsigan, daca nu venea mama sa - femeie cu mult bun simt, in vizita pe la el, cu fustele traditionale ca vesmant ) era analfabeta, tatal insa roman, cumsecade si el, ca fire ...
3. in zilele noastre, vin de la serviciu si trec, in drum spre casa mea modesta, pe langa palatzoiaie dizgraztiaose cu mashini straine shi noi in fatza casei (au muncit in Germania, parca, no comment)
daca e seara tarziu, ma mushka un grivei la fel de agresiv ca si stapanii, lasat liber in fata portii; daca nu e seara tarziu, unu dintre ei da buzna peste mine in casa (nu glumesc, am patit la patru dupa amiaza..nu incui usile) ca sa ma intrebe ce caut acolo nu stia ca m-am mutat de curand) , ca nu cu mine vrea sa vb ci cu batranelul care cumpara carbuni de la el asta dupa ce incercasem sa=-l expediez elegant si dandu-i oarecum de inteles ca e deplasat sa intre peste mine in casa..)
comentati si si dumneavoastra
nu i-am injurat, nu-i urasc incerc sa nu am asa sentimente nici fatsa de dusmani, nu cred ca traiesc mai bine decat ei, nu am mai multi bani decat majoritatea dintre ei - vb de cei pe care ii vad zi de zi...
am cunoscut, mai ales prin autobuze intre orase, in adolescenta, tiganci batrane si intelepte cu care sporovaiam despre viata lor si felul lor de a fi fara sa-i jignesc sau invers;
alta data, una m-a facut sa merg prin mijlocul unei balti, in tinuta de mers cu clienti straini la randez-vous de afaceri; fiidca nu asteptase sa trec printr-o zona stramta in mijlocul unei balti in Bucuresti (mai aveam vreo doi pashi, m-a vazut da nu s-a sinksit) era in stare sa ma paruiasca pentru a-si face loc asa parea cel putin
restul e filozofie umanista shi incercari de en luate cate k de a...schimba ceva ce se schimba in timp, de la sine si mai ales cu ceva vrere, pe langa puterea de a face schimbarea
daca lor le e bine cu traditia lor si iau ddin societate, adaptat, cat considera ei ca le este necesar - a se vedea aparatura electronica, masini, case
asta e
practica ne omoara
suntem oameni de tot felul si noi si ei
da parca ei au mai mult tupeu; si e in sange
kiar daca, mai nou, traiesc in palatsele si au servitori romani cu diplome in limbi straine
poate puradeii puradeilor lor..stiti cum e cu 'spalatu" generatsiilor
deci au sanse..fiindca au bani
mentalitate sdi-o vior schimba insa f greu
cand vor asculta macar rock daca nu bach, in loc de manele si cand nu-si vor mai casatori copiii la 12 ani

Mario Benedetti

TACTICA SI STRATEGIA

Tactica mea este
Sa te admir,
Sa te invat asa cum esti,
Sa te iubesc asa cum esti.
Tactica mea este
Sa-ti vorbesc
Si sa te ascult,
Sa construiesc din cuvinte
Un pod indestructibil.
Tactica mea este
Sa-ti raman in amintire.
Nu stiu cum sau
Cu ce pretext...
Dar sa-ti raman.
Tactica mea este
Sa fiu cinstit
Si sa te stiu onesta,
Astfel ca intre noi
Sa nu ridicam cortine
Si sa nu deschidem hauri.
Strategia mea este,
In schimb,
Mai profunda si mai
Simpla...
Strategia mea este ca,
Intr-o buna zi,
Nu stiu cand si nu stiu
Sub ce pretext,
Sa ai nevoie de mine.

Va place?

Sunteti niste simpatici! O fi destul de buna vorba asta, sau trebuia sa spun ...nepretuiti? (Apropo de Lord of the Rings)

Cuvintele cu care incercam sa sting focul au fost scoase din context si folosite drept combustibil pentru un altul. E nedrept.
Greseala nu-i a lor, Bright. Greseala-i a ta. A mea. A inca vreo cativa. Ca ne lasam provocati, ca ne simtim datori sa raspundem. Si o facem pentru ca suntem bine simtiti, pentru ca suntem idealisti, pentru ca nu suntem capabili sa tinem minte de la o data la alta, ca nu lipsa neuronilor le e handicap ci simtul atrofiat pentru frumosul altuia.

Motivul deturnarii unui context nu e ca n-au inteles foarte bine ce era de inteles, ci o amaraciune bazata pe saracia interioara izvorand dintr-un trecut pentru care - obiectiv vorbind - n-au nici o vina.
In fond, Bright, nu (mai) sunt in stare sa inteleaga decat rational ca frumosul exista, ca acele culori de care vorbesc altii exista si ele, ca entuziasmul altora e real, in timp ce toate astea pentru ei sunt - sau au devenit in timp - puncte pe o lista de inventar, amintiri incerte, descrieri de prin carti.
Sunt oamenii care spun ca onomasticele ii plictisesc, care impodobesc bradul de craciun doar pentru ca altfel ar barfi vecinii, care sunt in stare sa se distreze la restaurant razand pe seama copiilor lor, care tin aratatorul ridicat atunci cand vorbesc si eventual pe cel mic intins cand duc ceashca de cafea la gura.

Ei nu vor intelege niciodata, Bright, decat cu mintea, ce anume te-a facut sa organizezi concursul, ce anume te-a facut sa sari in apararea altora, ce anume te-a facut sa-ti iesi din fire. Poate pe undeva ii mira sincer ca ai facut-o, dar asta nu-i opreste sa continuie sa striveasca cu bocancii gradina de flori.
Iar asta ii intarata, ii macina si inalta si mai mult zidul din jurul individualitatii lor.

Sa nu fii suparata pe ei, Bright, pentru ca unii dintre ei nu vor simti in intreaga lor viata ce simti tu, in cinci minute de entuziasm venit dinlauntru...

Ma doare sa te vad deprimata si ma doare ca si confa asta a inceput sa fie trambulina pentru purecii intelectuali infectati de microbul discordiei.
Dar nu le-o lua in nume de rau, Bright, pentru ca in afara de distractia destructiva ei n-au alta, in afara de triumful citirii unei conferinte ca a ta ei n-au alte bucurii.

Oameni ca tine stiu sa duca lumina la inima si sa culeaga vise din noapte. Si-acuma te intreb: Cine crezi ca va fi intotdeauna frumos, in ciuda inversunarii, a ranchiunei, a patimei, a matragunei?
Cineva nestemat, numea asta "verticalitate".
Ramai asa, verticala, Bright si nu-ti face iluzii ca vreodata o sa ai liniste, dar nici griji ca vreodata sufletul iti va saraci devenind ca al lor...