o vorba buna stinge focul mai repede decat apa

misto gagicile alea.
stiu, arata classy sigourney, da voiam ceva frumuste izbitoare daca se putea sau mai bine deloc, vorba maanului - sa fiu mai misto decat toate la un loc.

stiu ce zici, fiica-mea seamana leit cu taica-sau, cand ii zice lumea se crede tare frumos; n-am inima sa-l contrazic. pe bune, n-are nimic de la mine, parca sunt nanny cand ies cu ea. :o)))

pe mine ma uimeste cate aripi cresc unor oameni daca scriu pe multe site-uri, multe poezii pe care lumea le apreciaza.

se pare insa ca multi au fost raciti cand s-a predat la scoala modestia. si manierele. si comportamentul civilizat in public. si lectia speciala aia care zice "sa observam diferentele dintre o tzoapa si o doamna - zece lucruri pe care fetitele nu ar trebui sa le faca niciodata daca aspira la statutul de doamna".

rodic, ada va disparea mai repede decat va veni Craciunul. tu ce mai faci, esti bina, sanatoasa, toate bune? :)

bobul de grau isi da prea tarziu seama ca are radacini si a-nflorit ca deja are spic cu multe boabe coapte.
cand spui ca nimeni si nimic nu te-a influentat cazi in abatere grava de ne(re)cunoastere...
o vorba buna spusa la momentul oportun, o palma primita, o strangere de mana sau un umar pot face mai mult decat sute de cuvinte si legi...
modelul ti-l ale4gi si cauti sa nu iesi din limitele lui, ori acel model te va schimba.
dar pana la urma nu conteaza cati oameni si in ce procent te-au schimbat ci cel mai important lucru este sa te accepti asa cum esti schimbat/modificat sau ba...

01.
Mananca mai multa coaja de paine! = atunci de ce nu se coace panea cu coaja la mijloc ? :)

02.
Fa sport cu greutati! = pai daca nu le-a pleznit capul atunci cand fac impins culcat cu 150 de Kg atunci nu le mai plezneste niciodata

03.
Liber la ulei de masline si otet! = precizari..la extra virgin si nu la CH3COOH ;)

la 04 si 05 no comment

06.
Mananca zilnic un grepfruit rosu si, pe cat de des posibil, fructe de padure. = t(r)ufa ii fruct de padure? ;)

07. Razi mai mult! = traiasca cafeneaua :))

08. Casatoreste-te! = cu cat mai multe si de catmai multe ori...d'aia mormonii traiesc peste 100 de ani


09. Nu mai duce boala pe picioare! ...si casatoreste-te ca sa aia cine sa te care in spate :)

10. c no comment

11. Stinge focul din stomac! ...mai ales cand ai usturimi in piept :))

12. Parfumeaza-ti dormitorul cu iasomie sau trandafir, pentru a avea un somn linistit. ...mai ales dupa un orgasm cu posesoarea parfumului

Cei care nu se odihnesc corespunzator sunt mult mai predispusi bolilor de inima, mentale si diabet. = d'a obezii (sau couch potatoes) in care categorie de ... odihna se incadreaza ? ;)


13. Nu sari de trei pahare de alcool pe zi. = sau de phenoli ;)

14. Mananca cinci portii de legume si fructe pe zi.
Sanatatea ta va fi intacta chiar si la varsta de 100 de ani! = Da'l'ai in lama mea ca'i bulls....


15. Oamenii stresati traiesc cu 20 de ani mai putin decat un om cu o stare psihica normala. = si vicontele de bragelonne ce spunea?

16. Nu te mai stresa la munca! = he, he :)

17. Fa miscare in aer liber si ia-ti un catel care sa te motiveze! = mai ales dupa pct-ul 8

18. Mananca ciocolata neagra, chiar daca esti la regim. = da' cogniacul cine'l da?

19. Bea ceai de menta ! = dupa sau inaintea pct-ului 18?

20. O ora de somn la pranz face minuni pentru trup si suflet. = mai ales cada mananci ca porcul si nu mai poti sa te misti



21. Renunta la fumat!

Un pachet de tigari fumat zilnic, timp de 10 ani, iti reduce viata la jumatate! = tulaiii...iti dai seama cat traiau aia care au fumat cam toata viata lor de 70 de ani?

22. Renunta la polutii si alte ploi bazice = no comment.

L-am primit de la un medic de aceea il retransmit!

un ceai cald dupa o masa nu te lasa sa te ingrasi...
stiu din proprie experienta...
sau un pahar cu apa calda cu zeama de lamaie


Un articol foarte bun.Nu doar despre apa calda dupa mancare,dar si despre atacul de cord.Chinezii si japonezii beau ceai fierbinte in timpul mesei,nu apa rece. Poate e timpul sa adoptam obiceiul lor la masa.

Pentru cei carora le place sa bea apa rece,acest articol se adreseaza direct.Este frumos sa bei un pahar cu apa rece dupa masa,dar apa rece solidifica hrana uleioasa pe care tocmai ai inghitit-o. Va incetini digestia..Cand aceasta reactioneaza cu acidul,se va rupe si va fi absorbita de intestine mai repede decat mancarea solida. Trece in intestine si foarte rapid se transforma in grasime si duce la cancer.Este cel mai bine sa se bea supa fierbinte sau apa calda dupa mancare..
Simptome comune de atac de cord.....Un punct serios referitor la atacul de cord - Ar trebui sa stiti ca nu fiecare simptom de atac de cord este durerea bratului stang. Atentie la dureri intense in zona falcilor. S-ar putea sa nu aveti niciodata prima durere in piept in timpul atacului de cord. Nausea(ameteala) si transpiratia intensa sunt tot simptome comune. 60% din cei care au atac de cord in timpul somnului nu se trezesc. Durerea la falci te poate trezi din somnul adanc.Sa fim atenti. Cu cat stim mai mult, cu atat avem mai bune sanse de supravietuire. Un cardiolog spune ca fiecare care citeste acest mesaj si-l trimite la 10 oameni poate salva cel putin o viata.Citeste si trimite unui prieten.Ar putea salva o viata. Deci fii un prieten adevarat si trimite-l tuturor prietenilor tai adevarati la care tii.

bun...Hai sa spunem ca ai dreptate si ca poate nu intotdeauna stiu exact ce vreau, dar un lucru este cert: toata lumea vrea bani!!! mai mult sau mai putin fericirea este conditioanata de bani si lucrul acesta pe mine ma face mai trist, mai speriat, fericirea se gaseste mult mai usor in lucrurile simple cum ar fi un zambet , o imbratisare , o vorba buna ,decat intr-un obiect , o haina sau niste pantofi.De-aia spun ca unele chestii trebuiesc luate asa cum sunt(simple) decat sa incercam sa le "dilatam" sa le facem complexe pentru a putea sa acoperim cat mai multe "fericiri" cu ele.

Ai dreptate si gandesc ca tine dar cand ma opreste omul si ma roaga, nu pot zice nu. Nu pot refuza. Uneori plec de acasa cu geanta plina de pachetele, prefer sa dau de mancare, de imbracat, de incaltat decat bani. Prefer desigur sa vorbesc cu ei, sa inteleg, dar cersetorii sunt grabiti...si cer mereu bani...:( Nu am intalnit niciodata un cersetor de o vorba buna, de exemplu...

Nimeni nu alege cu buna stiinta "cariera" asta, nici intr-un caz! Si fiecare caz e dramatic, nu am cel mai mic dubiu. Mie mi se pare normal sa dau-cand am, daca am-nu socotesc nici bunatate, nici mila...pur si simplu e normal sa dai. Portretizatii de mai sus sunt delincventi, puturosi. Ma mir cumva ca multi se opresc in dreptul lor. Adevaratii cersetori sunt in alta parte! Ii ziceam si lui sc, daca merg pe strada si ma opreste cineva si respectuos imi cere un ban, il dau, nu pot sa nu dau, chit ca nu stiu cu adevarat pentru ce imi cere...cred ca felul in care mi se cere e important. In rest, vorba soramii-care e mai inteleapta decat mine :)-avem in familie, intre prieteni, cui da ca' nu prea mai ramane de dat pe strazi...Asta e!

fiecare judeca dupa sistemul de valori personal,am fost la inceputuri tentata si stii bine asta sa iau in nume personal orice critica si eram pe cale sa merg pe un drum infundat.recunosc nimanui nu-i place sa fie criticat,nici mie dealtfel,poate ca beby sa fie inclinata mai degraba spre a spune da mai repede decat nu,cei ce se pricep la poezie in general se abtin daca nu gasec ceva valoros sau extrem de nepoetic si poate ca nu e cea mai buna pozitie dar e alegerea lor,retin un comentariu la niste versuri de ale mele de la cri cri citez,nzz nici asta,urata pozitie totusi,dar pozitie,la fel mister intruder cu celebra pt mine intampinare gandesti profund fato cu trimitere explicita spre profunzimi dar nu ale cugetului iar pentru mine asemenea persoane au devenit,inexistente s-au descalificat singure in ochii mei dar cafeneaua merge inainte si m-as bucura sa te mai vad pe aici,vreau sa cred ca nu e inchisa orice cale spre reconciliere cu ea,m-am dat exemplu pentru ca oricine poate gresi darnu inseamna ca nu poate fi si iertat si nu o spun in spirit crestin aici iosofat e responsabil ci simplu si omeneste,sa nu uit iosofat de citesti te fac responsabil cu cele sfinte pe corabie,te hirotonisesc in calitate de navigatoare

Drept sa spun n-am inteles prea bine ce s-a intamplat si de ce dar imi aduc aminte de mine, si eu is varsatoare, si mie imi tasnesc faze din astea...Nu ma joc cu vorbele. Dimpotriva. Vreau sa se stinga focul asta aiurea...

Permite-mi o dilema te rog:
Pentru ca religia (oricare ar fi ea) se pronunta atat de clar, atat de limpede in a judeca, a da sentinte categorice si definitive...si mai ales ne invata cum sa etichetam... as vrea sa stiu cum judecam din punct de vedere moral si etic urmatoarea ipoteza:

Avem pe de-o parte un individ care isi traieste viata indeplinind comenzile supreme: e bun si amabil, ajuta, munceste cinstit, nu traieste in preacurvie, nu bea decat apa plata si ceaiuri, nu fumeaza, nu se drogheaza, nu se masturbeaza... nu rateaza mersul la biserica decat cand e bolnav...indeplineste toate riturile si ritualurile crestine intocmai... posteste, tine sarbatori, se roaga...s.a.m.d. ca deja am obosit....dar sper ca s-a inteles ideea.

De cealalta parte avem un nemernic, un depravat, un egoist, care fumeaza ca turcul, bea de stinge si mai si trage pe nas joia si vara... femeile din viata lui sunt greu de numarat, iar orgiile sexuale sunt de rutina. Individul este ateu si om de stiinta (cele doua pacate fundamentale:).
Dupa 30 de ani de cercetare - sa zicem - gaseste leacul pentru cancer. Milioane de vieti sunt salvate datorita lui.

Dilema:
Pe care il etichetam ca fiind bun? Care e vrednic de "imparatia cerului"?:)
Care viata este mai valoroasa?

P.S. Si nu...nu incerca sa impaci si capra si varza. Nu merge asa; crestinismul este categoric, nu lasa loc de compromis, totul e alb sau negru...nu poti merge la brat si cu Dumnezeu si cu baiatul cel rau:)

Deci?....

Dar să nu uit să încep povestea cu portarul.
Din cînd în cînd trecea pe la mine un băiat, Virgil, care era disperat să prindă o poziţie de tehnician. Disperarea i se citea în priviri. Mi-a adus CV-ul, “just în case”. Făcuse şi o facultate în Bucureşti, facultatea de maşini agricole pe care şi-o trecuse acolo în CV, experienţă proiect de diplomă: design maşini de treierat, batoze, etc, dar asta nu suna extraordinar într-o companie de high tech. În fine, i-am spus eu să fie şi el mai inventiv în CV, (“sîntem băieţi de Bucureşti sau fraieri de Dîmboviţa”):
“La urma urmei dacă din maşini agricole tai agricole, rămîne simplu, maşini, nu?”
Din păcate n-am putut să-l ajut, pentru că în scurt timp a venit o perioadă nasoală numită freezing.
Aşa, mai pe înţelesul tuturor era, dragi copii, exact la fel ca-n jocul ăla la care un idiot stă cu spatele şi-ţi spune ţie cît să avansezi (trei paşi de furnică, altuia trei de elefant), şi chiar cînd credeai că eşti pe punctul să ajungi tu să ţipi cît vrei la ceilalţi, idiotul se răsuceşte cu faţa şi spune Stooop! Nu mai mişcă nimeni! Şi fiecare trebuie să îngheţe pe poziţia lui.
Brusc, nu mai existau transferuri între departamente, nu se mai făceau angajări din afară şi nici avansări interne/măriri de salariu nu erau. Asta înseamnă freezing, o chestie care a durat vreo şase luni, după care s-a început cu datul afară.
Acum faza cît de cît mişto pentru mine era faptul că la dat afară se începea de la ultimii veniţi iar eu nu făceam parte din ei. Aşa că ce să-l angajez eu pe Virgil cînd începuseră să mi-i zboare şi pe cei şase?! Mă uităm la ei, semănau cu nişte frunze pe-o apă. De fapt aşa mi-a zis unu’: Şefule, mă simt ca frunza pe apă. După cinci luni mai aveam un singur angajat de care m-am despărţit aproape plîngînd – de fapt era o tipă, part-time, al doilea servici, croitoreasă: la plecare mi-a dat cadou o rochie de seară superbă, cu bretele, pe care soţia n-a purtat-o niciodată).
Şi acum încep să vă spun despre portărie sau îndeletnicirea de a-ţi petrece opt ore pe zi, vigilant cu ochii pe-o uşă.
Doi ani mai tîrziu mă sună Virgil.
“Ce faci?”
“Sînt în şomaj”, zic. (între timp începuse să dea afară şi din cei de cicul doi, din păcate)
“Aoleo, şomajul se duce repede, ce faci după aia? Hai că dacă vrei te ajut eu. Nu e un job cine ştie ce, dar oricum, nu stai acasă şi nu e greu deloc. Mergi mult pe jos, dar cu timpul te obişnuieşti.” (Ce băiat bun: eu nu apucasem să-l ajut pe el, dar el tot voia să mă ajute pe mine.)
“Păi despre ce job e vorba?”
“Agent de pază!” (Salariul era mizerabil.)
Am rămas cam blocat. Agent de pază mi-ar fi plăcut să fiu, dar cu vreo zece ani mai devreme, imediat după ce văzusem The Bodyguard şi mă ţinuse exact zece minute. În plus, era vorba de agent de pază într-un mall. La naiba, decît să fii agent de pază într-un mall, mai bine dai spargeri într-un mall, sau te apuci de renovări, mi-am spus de-a dreptul îngrozit, dar din politeţe l-am îndemnat să continue.
Eram mai ales curios să aflu cum trecuse peste “experienţa canadiană”.
“Ei, a fost foarte uşor” mi-a spus. “Ţii minte cînd m-ai sfătuit chiar tu să fiu mai inventiv cu ce pun în CV? Maşini agricole = maşini?”
“Da, mă! Şi?”
Eram şi mai curios, ştiind că orice facultate ar fi pus, devenea overqualified, care-i mai rău ca orice şi nu l-ar fi angajat nici dracu’.
“Păi eu am stat cinci ani în facultatea aia, corect?”
“Corect!”
“Cinci ani am bătut coridoarele şi sălile de curs, au fost cinci ani din viaţa mea pe care nimeni nu poate să spună că nu i-am petrecut acolo!”
“Ştiu băi, aşa e, şi?”
“Păi dacă eu am petrecut cinci ani din viată în clădirea aia, nu pot să spun că i-am petrecut ca portar?! Asta am scris în CV: experienţă cinci ani ca portar al Facultăţii de Maşini Agricole Bucureşti! Şi am avut un noroc extraordinar: am luat job-ul! Bine, a fost şi din cauză că am fost sigur pe mine la interviu, pentru că într-un fel simţeam că spun aproape adevărul… Ei, şi acum pot să te ajut şi pe tine, dacă vrei să-ţi pun o vorbă bună… Acum angajează portari!”
“Merci, mă mai gîndesc…”
Rîdeam singur prin casă, ca nebunul.
Oricum, de cît să mă fac portar, m-am hotărît să-mi termin Masterul care voisem la un moment dat să-l abandonez – acum orice era mai bine decît portar. După Master (joburi tot nu erau) m-am apucat să fac renovări prin casă: am mai făcut o baie, mi-am făcut de lucru cu un perete, pe care l-am mutat doi paşi mai încolo, ceramică, parchet, faianţă – cam orice. Nici n-am apucat să termin tot ce aveam de gînd cînd, într-o zi a sunat telefonul: fostul manager mă chema înapoi la companie.
Începuse să angajeze un pic dar foarte selectiv, numai de-ăştia de ciclu doi, ca mine.

http://www.diaconescuradu.com/pedaland-printre-furtuni-de-vara

"[...]Cu putin inainte de Jalai-Talap dau pentru Anabelle si Nathalie, doua tipe pe bicicleta, la inceput, pe drumul catre Franta. Si cum directiile sunt diferite din nou stam de vorba pe indelete pentru a afla detalii despre ce urmeaza, despre sate de unde se poate lua mancare si despre locuri de cort. Deocamdata totul arata destul de nou, de la bicicete pana la haine si pana la echipament, chiar daca drumurile din Kyrgystan au inceput sa isi puna amprenta. Sunt foarte curios cum o sa arate peste o luna si ceva cand vor trece de Pamir, si peste 4-5 luni cand vor ajunge inapoi in Franta. Oricum cele doua mi se par foarte tari, un exemplu foarte bun ca nu ai nevoie de un tip pe langa tine pentru a pleca cu bicicleta prin lume.

Dar cum ne lugim mult la vorba, norii de furtuna incep din nou sa se stranga si de ploaia asta nu am cum sa scap, asa ca pe urmatorii 20 de kilometri pana in Jalai-Talap trec pe deasupra mea doua ploi de vara intrerupte de perioade de soare in care apuc sa ma usuc. Daca la inceput mi-era tarsa de ploaie, acum m-am cam impacat, mai ales ca nu sunt decat rapaieli scurte, urmate de reprize de soare puternic.

Din Jalai-Talap trebuie sa iau mancare pentru urmatoarele doua zile, dar cele doua magazine din satul uitat de lume nu prea au lucurile pe care le caut, asa ca ma multumesc cu paste instant si cu o punga de biscuiti si plec mai departe, pe urcarea de 57 de kilometri spre Song-Kul. Nu ajung prea departe in schimb, caci se strang din nou norii de furtuna iar eu ochesc un loc de cort perfect, sub copaci si cu raul langa, numai bun de un dus general cu apa din belsug in seara asta. Si din nou pastele sunt gata fix inainte de a incepe ploaia si inainte de a se asa intunericul. Iar in timp ce scriu randurile astea imi dau seama ca acolo unde sunt copaci sunt si multe pasari, unele din ele scotand zgomote chiar ciudate atunci cand se lasa intunericul."

Cu catel, cu purcel... adica doi iezi sau caprite

http://www.diaconescuradu.com/regasirea-cortului-si-prima-zi-tabara-de-baza

"[...]Partea buna e ca de data asta plec incaltat in plastici si nu in adidasi. Oricum nu cred ca as fi plecat cu adidasii uzi si inghetati in cautare. Dupa ce am incercat sa rememorez traseul deloc ortodox din ultimele doua ore cred ca mi-am cam dat seama pe unde as fi putut sa pierd pachetul. In mod cert imi amintesc ca la un moment dat pe ghetar am auzit cum ar fi cazut ceva, dar dupa ce am verificat sticla si trepiedul de pe lateralele rucsacului am mers mai departe. Pe de alta parte cel mai nefericit scenariu e sa fi cazut la una din sariturile peste raurile din ultima ora, caz in care acum s-ar putea sa fie in maruntaiele ghetarului.

Cu gandurile astea in minte si cu un amestec de speranta si anticipare plec inapoi pe urmele din seara anterioara. Soarele tocmai rasare si incep sa lumineze in mod magic toate varfurile din jur, dar de data aceasta aparatul a ramas in cort pentru a ma misca cat mai repede.

Nu e deloc greu sa urmez pasii inapoi, iar pe zapada inghetata si fara bagaj ma misc mult mai repede decat seara anterioara. Si la nici 20 de minute de la plecarea din tabara de baza, fix in mijlocul unui parau inghetat vad ceva ce nu prea se incadreaza in peisaj. Daca initial zic ca e un bolovan acoperit de gheata pe masura ce ma apropii imi dau seama ca e pachetul pe care il cautam.

In seara anterioara aici a fost de sarit cam un metru si jumatate dintr-o parte in alta si probabil cam in acelasi timp in care eu aterizam in partea cealalta ateriza si cortul in parau, motiv pentru care nu am auzit nimic. In schimb de ce nu a luat-o la vale si a ramas inghetat pe pietris nu am sa-mi dau seama, cert e ca mi s-a ridicat o piatra de pe inima atunci cand am recuperat lucrurile. Problema cea mai mare pe termen scurt ar fi fost salteluta, caci dupa cum am vazut pe pielea mea in noaptea anterioara e diferenta imensa intre cum izoleaza salteluta si cum izoleaza un izopren.

Revenind fericit in tabara de baza vad ca inca nimeni nu s-a trezit, lucru care mi se pare putin ciudat. Obisnuit cu Alpii si cu startul extrem de matinal, mi se pare ciudat sa nu vad pe nimeni treaz pe la 7:30-8.[...]

Proaspat absolvent si apoi inginer stagiar in 89, am pus umarul dupa revolutie cu credinta si pasiune si am ajuns de la nivelul de ingineras neluat de nimeni in seama la nivelul 2 management, si asta fara Pile, Cunostinte si Relatii. Probabil ca inca as mai fi fost acolo intr-una dintre cele mai puternice firme industriale ale Romaniei daca nu as fi constientizat ca patriotismul si mandria de a fi cineva erau doar cuvinte desarte in gura unor sefi care isi umpleau buzunarele si inmulteau averile de pe urma unor fraieri sclipitori ca mine.
Cu alte cuvinte contribuiam la bunastarea altora. Iar vina, nu era in nici un caz a lor.

Asa ca..., am plecat, fara sa ma uita inapoi, fara sa imi fie dor de ce am lasat in urma, si desi au trecut deja trei ani nici prin gand nu imi trece sa ma intorc, nici macar in vizita.
Asta nu inseamna ca mi-a fost usor. Am luat-o inapoi de la zero, sau poate chiar mai de jos pentru ca de multe ori cei 11 ani munciti sub regimurile asa-zise post-comuniste s-au intors impotriva mea.

Totusi, la un moment dat perseverenta a inceput sa fie rasplatita. De doi ani lucrez la cea mai mare firma constructoare de autoturisme din lume. Am reusit sa intru in ritmul lor, sunt apreciat pentru inteligenta si efort si in nici un caz nu cred ca m-as mai intoarce sa traiesc acolo. Casa mea e aici, iar viata mea merge de 20 de ori mai repede decat se derula acolo.

Romania este, a fost si va ramane tara mea pana la ultima suflare insa prin adoptie sunt Canadian, si sunt mandru de acest lucru.

Radu, este demn de laudat efortul tau.De laudat si admirat, de urmat as putea spune...
Totusi cred ca discutia aceasta " plecati sa faca bani si unii ramasi sa se sacrifice etc" este total falsa. Poti sa pleci si sa faci lucruri bune, chiar si pt tara, decat daca ai fi stat in Ro si nu te-ai fi implicat.Si sa stii ca facem, nu stam chiar cu mainele in san. Multe organizatii/cluburi organizate de romani incep sa-si faca simtita prezenta si sa incerca sa ajute.Si crede-ma este mai greu de afara.Trebuie sa dovedesti ca esti bun, nu ai de la inceput un cec in alb..Iar cei care raman si nu fac nimic, oricum nu conteaza.Si daca ar pleca tot nu ar face .Valabila si reciproca.Important este sa nu uiti si sa-ti urmezi menire:in tara, afara, acolo unde te indreapta pasii vietii.
Idealul tau este laudabil, ma repet. Te simti implinit, multumit probabil. Dar nu inseamna ca este singura cale. Probabil ca este cea care ti se potriveste tie. Altii prefera altele, in tara sau afara. Frustratii vor gasi intotdeauna justificari, lamentari. O decizie precum sa pleci sau sa ramai este una una personal si nu tb sa te justifici. Chestia cu "plecatul valorilor etc" este putin populista, iar cei care conduc ar tb sa faca ceva mai mult daca le pasa sa-i opreasca.Nu tb condamnati.Sa fim mandri de ei caci acolo unde sunt multi care spun cu mandrie ca sunt din Romania. Ma refer la cei "legali". A nu se confunda cu cei "la negru".

Oricum felicitari si succese cu ONG-ul tau.
dan

Ne-am gindit ca ne-am gindit...
Ar fii putut fii ajutati? O directie, un sfat, un ceai fierbinte,
o vorba buna, poate stiu eu sa fii platit pentru o noapte la un
motel! Sunt multe lucruri 'minuscule" care se pot face
pentru un strigat ce era (parea) disperat!
M-am gindit ca m-am gindit ca o sa-mi lase casa goala! M-am gindit
ca m-am gindit... Poate ar trbui sa fim uniti si in locurile unde ne aflam
sa-i trimitem la Biserica si chiar sa le aratam drumul! Popa si comunitatea
are pregetirea si priceperea de a-i ajuta!
Un zimbet si o speranta data chiar si celor ce "presupunem" ca nu o merita ne face sa fim noi insine mai BUNI!
Nu-i asa Cecilia?

Se pare ca se incinta discutia aici, ori a fost incintata de la-nceput.

In orice caz, stiti ce mi se pare mie dubios? Faptul ca unele opinii (de mai jos) nu sint bazate pe experienta reala. Ma refer la cei care nu au avut ocazia sa traiasca in afara Romaniei un timp indeajuns de indelungat (tipic 3-5 ani) ca sa poata sa vorbeasca din proprie experienta, si nu din ceea ce aud de la altii. Astfel ei isi inchipuie cum se simt cei din afara, si nu ca asta ar fi gresit, dar nici nu le trece prin cap ca ei s-ar putea sa sa insele in aceasta privinta. Asta in contrast cu opiniile celor care traiesc in strainatate, si au trait sau au crescut in Romania in trecut, indeajuns sa stie cu ce se maninca ciorba de peste, si astfel au o perspectiva mai buna (nu toti! sint unii de ani de zile in occident si inca traiesc dupa mentalitatea din anii 'XX din Romania, si vice versa).

Acum citeva luni cind am fost inapoi in Romania am observat ca subiecte dintr-astea mai delicate trebuie tratate cu multa diplomatie de catre noi, cei care pretindem sa ne fi iluminat aici in vest (folosind termenul "vest" in mod vag, eu fiind in estul Canadei, si fara asigurare ca sint iluminat). Frustratia celor care au ramas acasa e usor de inteles, si parerea mea e ca noi cei din-afara ar trebui cel putin sa incercam sa-i facem pe ei sa inteleaga cu vorba buna, cu exemple, cu descrieri, samd. Numai cind asta rezulta in esec, daca e necesar (adica cine cistiga ce pin'la urma urmelor daca ei inteleg sau nu) , sa incercam sa-i lamurim cu ciomagul verbal. In cazul rudelor apropiate si a fostilor dusmani de moarte, ca roman get-beget imi permit sa sugerez folosirea ciomagului verbal de la inceput.

Deci, in sumar, de ce ne asteptam noi ca cei din tara sa inteleaga imediat ceea ce noua ne-a trebuit ani sa intelegem in occident?

Cu stima si respect (rude apropiate si dusmani de moarte inclusi)
/usr/doc/Relu

"Give me an opinion! Any clod can give me the facts..."
Unknown author

Radu Herjeu; din comentariile dv. se pare ca traiti in Romania. Dar felul in care ganditi nu e tipic romanului din tara, din pacate. Desi spuneti ca nu ii educati pe cei tineri, adevarul e ca ii educati. Ii expuneti la idei si pareri valide, de putere, integrale. Daca guvernul ar avea un program concret de educare (in felul asta, blajin, nu agresiv, strident, si confuz cum e acum) tinerii si batranii Romaniei ar fi mult mai inaintati din punct de vedere idealistic si social in citiva ani. De exemplu de ce guvernul nu angajeaza oameni cu stilul dv. care sa se stabileasca prin sate si orase si sa-i invete pe localnici cum se fac afaceri bazate be produse agricole, textile, etc. Sa le dea exemple adevarate (de succes), sa incerce sa le schimbe modul de a gandi. Astfel locuitorii de rand pot vedea ca guvernului ii pasa de ei, si ca face ceva concret sa ii ajute. Cind ajuti un copil mic sa paseasca ii arati nu cu forta, ci cu vorba buna, cu exemple, ca un ghid, ca ce altceva e parintele. Cind incepe sa faca primii pasi, stai acolo si privesti, il indemni, il feliciti, si ai grija sa nu cada. Fiindca in majoritate poporul roman nu a avut sansa sa vada cum se traieste normal ori a uitat din cauza ultimilor ani, trebuie sa fie educat. E nevoie de educatie sociala concreta, nu teorii, acum. Fara aceasta educatie diferenta dintre noi si palestinienii care se sinucid cu exploziv nu e atit de mare cit s-ar parea.

Apropo: un alt exemplu de a fi activ in soarta romaniei e acest sit. Importanta influentei ideologice a fost recunoscuta de orice om cu ceva graunte in cap in dealungul istoriei. Toti cei care isi aduc contributia pe acest sit sunt de folos. Cut cit mai multi romani din tara sint expusi la idei bune si discutii valide cu atit mai bine. In consecinta, spread the word brothers! Hallelujah! :)

- ikoflexer

Nu stiam prea multe despre dumneaei, inaintea intensei mediatizari a “Pasiunii”. O vazusem acum vreo opt- noua ani intr-un film (Le Chene – din fericire subtitrat) unde sordidul realitatii evocate m-a impiedicat sa apreciez cum se cuvine arta actorilor.

Revazand-o deci in interviul de ieri ( emotionata, dar netimorata si vorbind o engleza foarte buna) cu Diane Sawyer (prezentatoare-vedeta US), am fost bucuros de-a asculta si privi o compatrioata dezinvolta, inteligenta si care a gasit modalitatea de-a strecura cateva vorbe bune despre Romania, intr-un subiect axat de fapt pe controversa iscata de film si colateral pe apartenenta actritei la comunitatea evreiasca.

Bravo, Maia! Tot respectul!