comentarii

o zi cu noroc


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
barbatul roman - de (anonim) la: 14/12/2004 19:26:14
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Imi place sa-mi sochez prietenii cind ajung in tara spunindu-le ca nu ne meritam femeile, ca ele sint cele care poarta Romania in bratele lor. Sint intru totul de acord cu ce ati scris. Vroiam numai sa va aduc aminte ca Romania a fost a doua tara care a acordat dreptul de vot femeilor, a patra putere economica europeana... si apoi au trecut peste noi cei 50 de ani. Cred ca Brucan a fost optimist dind cei 20 de ani pentru schimbare daca ne gindim la mentalitati.
Sotia mea, desi cadru dinamic si activ in publicitate, aproape ca-mi interzice accesul in bucatarie si ma bat cu ea pentru a "da" cu aspiratorul. Imi dau seama in fiecare zi de norocul pe care il am si ma intreb ce am facut pentru a o merita.
cu bine
paun calin
Seara buna, maimutica, ooanna - de irma la: 22/11/2005 18:13:05
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
Seara buna, maimutica, ooanna, bright :)

Horia, asa zi! sunt norocoasa? :))
pai daca ai ceva de zis...zi! nu face bine sa interiorizezi prea mult :))
Buna ziua - de Lascar Barca la: 13/01/2006 16:02:19
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
13..zi cu noroc la mine:))
Belle,ce ma bucur ca ai venit:))

Horica,am fler,ce zici?:))
am citit pe net:) - de Shtevia la: 14/02/2006 08:47:43
(la: Drgobetele)
24 februarie este, pentru romani, sarbatoarea "DRAGOBETELUI", sarbatoarea dragostei, o sarbatoare traditionala si veche romaneasca, inlocuita tot mai des in ultimul timp cu sarbatoarea americana "Ziua Indragostitilor".
Numele "Dragobete" vine de la "beat de dragoste" si se mai numeste "Sfantul Ion de primavara", cel care este fiul Babei Dochia.
I se mai spune si Dragomiru-Florea sau "Granguru" pentru ca acum are loc nunta pasarelelor din padure. Pentru a-si atrage perechea, Graurul auriu pune cateodata in cuib un banut stralucitor. Dragobetele se serbeaza pe 24 Februarie. Daca in aceasta zi ai norocul sa auzi pupaza, vei fi harnic tot anul.
vrum-vrum si eu - de newmann la: 18/02/2006 12:04:12
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
salut.bunadimineata.ce faceti?sînt doar în trecere.plec la o matusa cu ai mei astîzi.

pa.noroc la toti.

*****
"În fata lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul. " - Petre Tutea, Cugetari
#106819 (raspuns la: #106775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sancho :) - de tuxedo la: 07/11/2007 07:10:00
(la: Surasul Monalisei)
haoleu pai scuipam in palme sa ma apuc mai vanjos cu mainile de cap sa nu mi se mai invarteasca de atatea emotii contradictorii...stam in tacere admirativa.consternat, invidios, vreau si io a scrie asa frumooosss, vreau sa joc sa cant sa dansez printre idei cu aceeasi elegantza. dar este inegalabil...degeaba ma zbat. degeaba plang. mi-au fugit muzele la pascut.
si daca tot am scuipat in palmi ia zi dam noroc?
#252934 (raspuns la: #252713) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Legea lupului - de cosmacpan la: 29/03/2008 08:00:23
(la: de unul singur........)


Impărat fiind pe vremuri, lupul, -fire înţeleaptă
Si milos cu toţi supuşii, - a făcut o lege dreaptă,
Prin a cărui rânduire, -pentru foarte bun cuvânt,
O livadă înflorită, cum nu-i astăzi pe pământ,
Hotărât a fost să fie socotită ca loc sfânt,
Pentru că 'napoia vremii cu trei veacuri şi mai bine,
Ar fi fost pe-acea livadă mănăstire de albine…
Astfel, -era scris în lege, ca 'n acea livadă verde
Cine intră, viaţa 'şi pierde:
Fie miel sau fie ied,
N'vea drept să-i calce iarba nici picior de patruped…
Cel ce va 'ndrăsni s'o facă, -hotărât era prin lege,
Să primească pe spinare, nu mai ştiu câte ciomege,
Iar apoi, - ca pildă vie, -
Jupuit pe loc să fie…
Cei dintâi căzuţi în leasă şi 'nhătati ca să-i jupoae,
Au fost nişte căprioare, doi viţei şi-o biată oae,
Si cădeau, pe rand apoi:
Cai, mioare, vaci şi boi, -
Cărora, chiar Impăratul, -milostiv cum numai el e, -
Le luă 'n primire zilnic nefolositoarea piele…
Intr'o zi însa norocul, nu ştiu cum a vrut să joace
Si să facă astfel placul celorlalte dobitoace,
Cari-au prins pe iarba verde, în livada cea smălţata,
Vre'o trei lupi cu ceafa lată…
Duşi fiind la judecată, de trei boi, un miel şi-o oae,
Ca pe cei de mai 'nainte, Impăratul să-i jupoae,
Innalţimea-Sa, îndată ce văzu pe lupi în fiare,
Către vitele cornute a turnat cu voce tare:
- Cum, nemernici şi mişei,
Indrăsniţi a crede oare să jupoi pe fraţii mei?…
- Doamne, au călcat livada!, -cuteză un bou să zică.
- Taci, că te jupoi îndată!… Boul a tăcut, de frică…
- Legea spune…, - zise oaia, dar simţi fiori prin seu:
- Ce-ai tu cu legea, dobitoaco?… Legea n'am făcut'o eu?…
Si pe fraţii puşi în fiare liberându-i rând pe rând,
Impăratul, cu iubire, i-a îmbrâţişat, plângând…
Celelalte dobitoace au plecat tiptil apoi:
Oaia 'ntâi, pe urma boii, iar mielul dupa boi, -
Pricepând ca, să nu calce în livada fără stupi,
Legea 'i numai pentru ele, însă nu şi pentru lupi.
(Vasile Militaru)
am avut noroc - de Crisa la: 10/02/2004 09:13:50
(la: Practici profesia visata?)
Spun ca am avut noroc pentru ca pana acum catva timp am profesat ceva ce am visat de prin scoala generala. Atunci spuneam ca o sa ma fac profesoara, desi multi dintre cei din jurul meu incercau sa ma descurajeze. Putin mai tarziu am descoperit chimia, si visam sticlute, eprubete, licori colorate, zemuri fumegatoare. Cand am terminat facultatea am avut sansa sa raman la catedra. Asa ca am imbinat cum nu se poate mai bine cele doua dorinte: eram profesoara si faceam cercetare. Era intradevar o placere sa ma duc zi de zi la scoala (asa spuneam, chit ca devenise serviciu), si nu ma deranja absolut deloc faptul ca stateam de dimineata pana seara acolo, cu "copii" mei si cu "vrajitoriile" mele.
zi scurta , - de anisia la: 04/11/2004 14:19:28
(la: Trancaneala Aristocrata)
fefelinelor, nu stiu ce am facut eu ca sa fiu asa de norocoasa dar uite ca acum plec acasa. zi scurta azi! hehe...ce bineeee!
pe mai tîrziu deci!
#27625 (raspuns la: #27603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prima zi din viata unui film - de Dinu Lazar la: 02/03/2005 22:47:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Azi a fost prima zi si ultima de pregatire a unui nou film romanesc; vineri incep filmarile; nu stiu titlul dar a fost o dixtractie maxima, lumea s-a pupat si a probat costume, stari si nervi, asa cum reiese de la www.fotografu.ro/filmu
In mod normal presa trebuia sa se buluceasca, sa se calce pe picioare, dar li se rupe, ce mai conteaza cultura la noi.
Noroc ca au fost alti iubitori de imagine, poate mai adevarati, sa memorizeze ziua pe cartele si sa isi aduca aminte cind or fi batrinei ce bine s-au dixtrat.
#37970 (raspuns la: #37911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ei, zaraza, eu am noroc ca-s - de Calypso la: 10/02/2006 23:21:14
(la: Ce cadou ati refuza?)
ei, zaraza, eu am noroc ca-s la 2 pasi de secours catholique;

obiectele mari de aruncat in Fr se strang odata pe luna si daca mie mi se pune pata in alta zi sa fac curat in pivnita nu pot sa le pun in stada cand am io chef...

nu mi-aş zădăra norocul. - de Muresh la: 17/03/2006 11:48:22
(la: Caricaturile lui Mahomed)
Trăiesc în Israel sub ameninţarea de zi de zi a musulmanilor arabi (am prieteni - arabi creştini). Musulmanii au atăcat vestul (USA, Britania, Spania, ...). Ei nu uită că trupe române luptă în Irak. În locul dv. nu mi-aş zădăra norocul.
#111894 (raspuns la: #111867) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nope, ca astăzi ma simţ generos... - de cosmacpan la: 09/03/2010 14:53:41 Modificat la: 09/03/2010 14:56:55
(la: Sa mai spuna cineva...;))
mucenici?

iaca na...

Mucenici
In anii din urma - chiar pana anul trecut - bucataria mamei se umplea in prag de 9 martie de aerul cu miros de coca calda, amestecat indraznet cu cel de nuca si scortisoara. Mucenicii erau pregatiti in numar mare, pe cat de multi pe atat de buni, iar colegii de liceu si de facultate stiau deja ce vor primi in aceasta zi. Anul acesta...

Am cautat impreuna cu sora mea reteta mamei si imi aduceam aminte - reusind de aceasta data sa inteleg de ce - cum tata imi zicea sa stau mai mult pe langa mama cand gatea. M-am jucat in seara aceasta rasucind intre degete coca moale si am avut emotii cand am scos prima tava "cu sfinti "din cuptor.

A, si inca ceva: imi mai mintesc cum in dimineata de mucenici, bucataria se umplea de fum, nu de la vreo bunatate uitata prea mult pe aragaz, ci de la carpa cu care ne afuma mama ca sa fuga relele de noi tot anul.

La multi ani tuturor ce nu isi gasesc numele in calendar! :) Si aveti grija cu cele 40 de pahare cu vin. ;)

"Facem azi foarte multe lucruri fara sa le stim sensul magic initial. E atat de e motionant, dar si atat de nelinistitor lucrul acesta, incat te poti caltina si neintelege. Gospodina care pune un ban sarbatoresc in colaceii de 9 martie, ca sa vada cui cade norocul in acest an, nu stie intotdeauna ca, pentru o clipa, e sora buna cu strabunica ei neolitica, ce se inchina la Terra Mater, cu sclava spartana cerand ajutorul Herei si lui Artemis din Panteonul grec, cu matroana de langa altarul Junonei romane, cu taranca geto-latina invocand-o infricosata pe Dochia din mitoloigia romano-precrestina care, toate, de-a lungul a mii de ani, au trait acceasi ceremonie ezoterica sau sacramentala la venirea Anului Nou Agrar, la inceputul primaverii, prin acelasi colacel, cu un banut al norocului."

Radu Anton Roman

(găsită aici: http://cornelia-florea.blogspot.com/2010/03/mucenici.html)
#530189 (raspuns la: #530187) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din nou pe munte si o prima zi in Ala-Archa - de zaraza sc la: 18/07/2014 08:55:53
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/din-nou-pe-munte-o-prima-zi-ala-archa

"[...]Bishkek e una din putinele capitale din lume asezata la poalele unor munti de 4000-5000 de metri, astfel incat in mai putin de o ora poti sa ajungi din centrul orasului pana unde incepe poteca. Am avut noroc in acelasi timp sa ajung in Bishkek in gazda la oameni care au aceleasi pasiuni si care voiau si ei sa exploreze muntii din jurul Bishkek-ului, astfel incat in momentul in care s-a ivit ocazia unui weekend petrecut la munte nu am avut cum sa-l refuz, mai ales ca tocmai ce am recuperat tot echipamentul trimis din tara de Mihaela. Singurul lucru care lipsea era o pereche de incaltari pentru poteca, dar problema s-a rezolvat repede gasind un fel de adidasi de munte redusi la unul din magazinele din Bishkek. Ar fi prea chinuitor si as muri de cald cu plastici in picioare, mai ales ca se anunta 37 de grade in Bishkek weekend-ul asta.

Compania e cel putin multiculturala, Nathan ~ muntoman si cicloturist de cursa lunga canadian, Sepaska ~ vecina din Bulgaria, cataratoare stabilita in Andorra ce tocmai si-a dat demisia de acolo pentru veni in Kyrgystan pentru a invata rusa, Sizim ~ cataratoare kyrgyza si singura care poate sa negocieze cu localnicii pentru un transport la care sa nu fim taxati ca si turisti si un roman ratacit cu bicicleta si cu ceva timp de pierdut prin Bishkek.

Vremea e calduroasa dar totusi pe aici adie putin vantul si cerul e complet senin, vreme numai buna de urcat cu spor la deal. E greu sa imi stavilesc entuziasmul de a fi din nou pe munte, caci totusi e o diferenta foarte mare intre ce vezi de langa un drum si ceea ce vezi cand urci pe un varf de munte. Si miscarile sunt atat de familiare incat nu pot sa nu ma simt ca acasa, chiar daca muntii sunt complet straini.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Prima zi cu rucsacul in spate - de zaraza sc la: 19/09/2014 12:00:14
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/prima-zi-cu-rucsacul-spate

"In mijlocul noptii s-a pornit un uragan de toata frumusetea care a inceput sa fluture corturile din jur. Si cum din cauza zgomotului somnul a fost alungat singura solutie a fost sa recurg la doapele de urechi pe care le am din Iran. Cu ele in urechi singura sansa sa ma trezesc e daca ma plesneste laterala cortului in fata, si atunci ar fi grav.

Asa ca dorm neintors pana la 7 dimineata, iar cand scot capul din cort tabara de corturi arata ca dupa razboi. Mai bine zis ce a ramas din ea, caci 3 corturi au plecat sa colinde intinderile Tien Shan-ului iar alte 3 stau culcate prin imprejurimi. In departare una din rusoaice cara unul din corturile ce nu a avut un prea puternic dor de duca.

Dimineata vine si momentul in care trebuie sa vad daca intra totul in rucsac. E singurul rucsac pe care il am dupa mine si la 60 de litri nu e extraordinar de mare atunci cand trebuie sa cari dupa tine toate lucrurile trebuincioase pentru o saptamana.

Pana la urma odata ce pun intr-o punga pe exterior cortul, salteluta si sacul de dormit reusesc sa inghesui totul, dar nu pot sa zic ca sunt prea mandru de cum arata rucsacul. Noroc ca plasa nu e de rafie totusi caci altfel ar strica orice poza.

Vorbesc cu una din rusoaice si las bicicleta si bagajul de bicicleta pe mana ei, si nu por decat sa am incredere ca le voi gasi peste o luna de zile in Karkara. Oricum nu am de ales asa ca nu are sens sa-mi fac griji pentru ele.

Si lasand bicicleta in spate pasii ma poarta catre imensa vale formata de Inilcheck. Am mers deja pe ea 40 de kilometri si o sa urmeze probabil inca 60 pe jos. Imagineazati cum ar fi daca tot drumul de la Bucuresti la Sinaia ar fi tot doar o vale glaciara strajuita de varfuri de 4000, 5000 si 6000 de metri.

Merg in paralel cu cei doi cehi intalniti cu o seara inainte. Ne intalnim practic la fiecare trecere de rau cand trebuie sa trecem prin procesul de descaltare, congelat picioare, incaltare. Si sunt ceva rauri de trecut asa ca e timp sa exersam le indelete.

In rest e complet pustii si doar animalele salbatice se mai sperie de trecerea noastra. Printre exemplarele zilei se numara cativa iepuri si un fel de rate care stau mai mult le jos si care zboara cu batai foarte rapide din aripi atunci cand se sperie.

In rest timpul se scurge intre scartaitul ritmic al rucsacului de 30 de kile si admiratul locurilor. Cel mai spectaculos varf de pana acum e de departe Nansen, la poalele caruia e si tabara de corturi. Sau mai bine zis unde era tabara de corturi, caci uraganul a facut ravagii si pe aici si unul e inecat in rau si 4 au plecat si ele la plimbare. Si brusc ma simt parca un pic mandru de cortul meu de Quechua, care fiind mult mai jos a rezistat mai bine in noaptea precedenta. Singura lui problema e ca trebuie sa gasesti un loc solid in care sa-l ancorezi.

Una peste alta desi nu a fost mult de urcat si de coborat la sfarsitul zilei ma simt destul de obosit, si tot ce pot sa sper e ca pe masura ce voi manca mancare rucsacul va deveni din ce in ce mai usor."

Cehi in luna de miere
Image and video hosting by TinyPic
Doua tabere intr-o zi si in sfarsit tabara de baza - de zaraza sc la: 03/10/2014 13:04:03
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/doua-tabere-intr-o-zi-si-sfarsit-tabara-de-baza

"[...]Zis si facut, doar ca de aici inainte o sa trebuiasca sa deschid singur poteca prin zapada proaspata ce ajunge in unele locuri pana la genunchi. Iar eu sunt incaltat cu o pereche de adidasi care desi au goretex iau zapada pe deasupra asa ca dupa prima jumatate de ora oricum sunt uzi. Iar ghetarul nu e chiar asa de simplu de navigat, cu o multime de raulete si crevase de sarit. Pana la urma ii dau de cap si dupa un ultim rau cu apa congelata pe care il trec direct cu adidasii ajung pe morena centrala.

Morena merge destul de drept la inceput, dar pe masura ce inaintez devine tot mai denivelata si e tot mai mult de urcat si de coborat. In plus din spate vin doua serii de nori apocalitici ce ma invaluie in viscol. Noroc ca nu dureza prea mult si de fiecare data iese soarele dupa si am din nou putina vizibilitate pentru a ghici drumul.[...]
Odata ajuns in tabara, dupa ce vorbesc cu seful, aflu si vestea buna, respectiv ca bagajul trimis din Bishkek a ajuns cu bine. Asa ca am in sfarsit si lucruri de iarna si maine nu mai trebuie sa mai inghet in adidasii uzi leoarca.

Socul si vestea proasta vine in schimb atunci cand umblu la rucsac si descopar ca am pierdut pe drum punga in care tineam cortul, salteluta si sacul de dormit de vara. Dupa experienta trepiedului pierdut si nemaigasit stau sa ma gandesc care sunt sansele sa dau de ea maine dimineata, mai ales ca punga era alba, iar ghetarul e la fel de alb.

Daca nu bate vantul si nu ninge in noapte asta am sanse sa merg pe urme inapoi si nu pot decat sa sper ca pachetul nu a cazut intr-un rau si e acum in mijlocul ghetarului. Ar complica extrem de mult logistica, ar mai trebui sa mai inchiriez inca un cort, ar trebui sa fac rost de un izopren dar in primul rand mi-ar parea rau de toate lucrurile pierdute.

Oricum e cert ca in seara asta nu plec inapoi, sunt mult prea obosit iar daca ma scol maine de dimineata am toate sansele sa merg mult mai repede pe zapada inghetata. Asa ca prima grija e sa iau pachetul, sa iau cortul de altitudine pe care l-am inchiriat si sa fac rost de un izopren pentru noaptea asta. Si cu stresul in mine sa incerc sa adorm si sa sper ca voi gasi lucrurile in dimineata urmatoare."

La baza varfului Pobeda (7400m)
Image and video hosting by TinyPic
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In acea zi geroasa de ianuari - de Daniel Racovitan la: 31/10/2003 05:35:54
(la: Politica = arta inca nestapanita de "profesantii" romani)
In acea zi geroasa de ianuarie de care vorbesti am fost si eu prezent in Piata Victoriei. Dintre cele cateva sute de indivizi jumatate erau beti, iar cealalta jumatate fel de fel de dubiosi. Intre ei si Dan Nustiucum, consilierul cel violent al lui Iliescu.
Cei care sustineau partidele istorice s-au retras, ca sa se delimiteze de dubiosi, acestia din urma ramanand sub lumina reflectoarelor, imaginea lor fiind transmisa in direct in tota tara. Cand am vazut ulterior imaginile la TV am invatat cum se manipuleaza masele cu massmedia.
Pe TAB s-au urcat pe rand Sergiu Cellac care intreba multimea "pe mine ma vreti prim-ministru?", apoi Iliescu, parca si Roman, toti cu promisiuni care mai de care...
#2784 (raspuns la: #1848) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Misionar sau ...confirmarea unei decizii - de (anonim) la: 02/11/2003 10:17:28
(la: Romani in strainatate)
Sunt plecat de trei ani din tara. Decizia pe care am luat-o acum trei ani si in acest moment acelasi lucru as face, desi nu a fost usor chiar deloc la inceput.Dor de tara? Mi-e dor de parinti, care au 70 de ani si ma gandesc sa-i tina Dumnezeu sanatosi si in viata sa putem sa ne intalnim intr-o zi.
Romani cu sindromul RNFMA ? Multi. De ce? Cred ca incearca sa minimalizeze efectul emigratiei.Ce este emigratia? Cand o privesti din Occident, locul unde iti gasesti un loc de munca care sa-ti aduca satisfactia dorita (financiara sau spirituala).Cand esti in Ro,emigratia inseamna speranta si dorinta de a gasi un loc in lumea larga unde sa te simti OM. Mereu ma consider o persoana norocoasa. Pentru ca am emigrat in conditiile actuale unde avem internet, vorbim la telefon in tara de cate ori vrem pe saptamana,iar distanta este numai cea in Km.
Toate cele bune!
#2881 (raspuns la: #2579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
batran/bogat -aspectul material al discutiei - de Catalina Bader la: 03/11/2003 10:39:23
(la: Timp si Succes)
Pentru ca la asta te referi?!

Variante:

1, batran /bogat - ce folos? se gaseste o fetiscana/un baietas cu ochi luminosi care sa te lase ...batran

2, batran/sarac - poate ai avut norocul sa intalnesi o dragoste adevarata si nu esti singur si nefericit

3,TANAR/bogat- cam rare cazuri.
O sa risipesti banii prin Cazinouri si pe masini de lux si te trezesti intr-o zi batran si sarac - ce pacat!

4, TANAR/sarac - pai cam asa am fost noi, toti romanii

Si uite ce au reusit altii -tot romani.Sa-i felicitam si sa invatam.

Si sa nu uitam ca bogatia vine din suflet, nu din zgomotul monezilor intr-un buzunar spart.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...