comentarii

o zi de iarna cu prietenii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Integrare - de Mi la: 20/11/2003 12:58:15
(la: Integrarea romanilor in occident)
Cred ca e o mare diferenta intre a te integra si a deveni altceva decat roman. Cred ca nici macar formalitatea de a-ti lua o cetatenie noua nu poate sa anuleze faptul de a fi roman. Observ cu placere ca romanii au o capacitate enorma de a se adapta la un nou stil de viata intr-o sociatate straina si ca au intr-adevar talent la invatarea limbilor straine. Sunt insa convinsa ca nimeni nu se poate transforma complet pentru ca "originalii" descopera "falsul", oricat de perfect ar fi. Nu-i asa ca in cazul unei picturi false auzim de multe ori argumentul "e falsa, pe vremea aceea nu existau aceste substante chimice in culori"...
Exista totusi tot mai multe cazuri care urmeaza acelasi tipar: origine romana, cetatenie straina, insa negarea daca nu a originii, macar a tarii, a lui Iliescu, a valorilor culturale, etc. Totul incununat de convingerea ca tara de adoptie e ceea ce se putea intampla mai bun. Mie mi-e destul de greu sa inteleg ce i-a dus pe acestia saaleaga aceasta cale. Inteleg ca multi se vor simti dezamagiti de Romania cu atat mai mult cu cat isi vor gasi un rost in Occident. Romania, e drept face mult (vant) pentru integrarea in NATO/ Europa!/etc, insa ma amaraste faptul ca nu face nimic pentru a-si castiga respectul in lume. Alte tari au la fel de multe parti negetive si pozitive, au trecut prin comunism si se lupta cu marea coruptie, dar glasul lor e ascultat si respectat (vezi Italia, Polonia, Ungaria, Bulgaria).
De aceea, probabil, sunt multi romani care se feresc sa recunoasca de unde vin si se topesc in noua masa. Poate ca la unii mai apare si o doza de snobism, nu stiu.
Si eu am avut sentimente contrarii in prima faza. Cand mi-am vizitat orasul natal pentru prima data dupa ce am plecat era o zi de iarna innorata si tot ce mi-am dorit a fost sa plec mai repede inapoi. Inchipuiti-va, sa nu-ti mai placa acasa la tine! A urmat un fel de cearta cu mine insami si doar sotului meu i-am povestit ce-mi trecea prin cap. N-am vrut sa-mi ranesc parintii si bine am facut.
A doua oara cand am mers acasa m-am simtit altfel. De cum am trecut granita am simtiti ca sunt intreaga din nou iar acasa a decurs totul ca si cum nu as fi fost plecata nici o zi. A fost si meritul parintilor si al rudelor care au tratat vizita mea ca pe ceva normal, fara sa-mi dea impresia ca s-ar fi schimbat ceva si, bineinteles, fara bocete. Eram pur si simplu iarasi pentru doua saptamani acasa.
Insa procesul de integrare a inaintat tot mai mult odata ce m-am intors in Germania si am inceput si sa studiez si mi-am pus si eu candva intrebarea "Oare mai sunt romanca?" Multi ma admira ca ma descurc atat de bine si ca m-am integrat deja in societate si cred ca, daca as vrea, as putea face si eu pasul acela de a nu mai fi romanca. Insa stiu ca nu mi-ar reusi figura, as fi vazuta si prost de nemti. Chiar sambata imi spunea cineva ca are o vecina din Romania de origine germana si care povesteste cat de groaznic era la bunicii ei la tara, ca nu aveau masina de spalat si strazile nu erau asfaltate si ii era rusine sa- si invite prietenii acolo.
Si cunostinta mea, mirata, a spus ca nu intelege de ce isi vorbeste vecina ei tara atat de rau. Ca e normal ca nu toata lumea are masina de spalat in Europa de est la tara si ca i se pare exagerat sa-ti tii prietenii, chiar si din inalta sociatate de judecatori si doctori, departe de tine numai pe motive materiale(mai ales ca la bunicii lor tot la fel trebuie sa fie).
Ce sa faci, e tot vina noastra ca nu stim sa tinem unii cu altii si simtim prea des necesitatea de a ne vorbi de rau. Aceasta e probabil si explicatia organizarii deficitare a romanilor din asa-numita diaspora. Care roman si-ar inchipui sa traiasca intr-un cartier romanesc asa cum o fac italienii sau chinezii? Poate e rusine sa fii roman si de aceea multi prefera retragerea luptei.
Sa zicem ca Romania e o tara bogata, cu cea mai mare crestere economica in Europa, cu o legislatie de nota 10, si cu un venit mediu pe cap de locuitor de 20000 de EUR pe an. Cati romani credeti ca ar povesti ca si ei vin din tara- minune?
Sa revenim la anul 2003, adica la realitate. Cati romani cunoasteti ca s-au prezentat la Ambasadele si Consulatele Romaniei pentru a vota Leges modificarii Constitutiei? Cati romani renunta intr-un an la cetatenia romana? Si cati dintre ei reusesc sa le transmita copiilor lor limba romana si basmele romanesti? Oare cati dintre partenerii romanilor din strainatate vorbesc deja limba romana?
Vi se pare ca exagerez?

Pe curand!
Mi
#4808 (raspuns la: #4573) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
“Nu te duce la Timisoara, ca sint zapezi mari!” - de SB_one la: 22/12/2003 02:43:39
(la: 14 ani de la Revolutie)

“Nu te duce la Timisoara, ca sint zapezi mari!”

Timisoara. Vineri. Zi de iarna. Decembrie 1989. De la munca, ma grabesc spre apartamentul in care stau in gazda. Calatoresc cu tramvaiul. Trec pe linga Piata Maria unde, pe o straduta, se inghesuie o multime de oameni. “Ce-i, inmormintare la reformati?!”, intreb cu nonsalanta pe un cetatean de linga mine. Se uita circumspect, cu o privire plina de repros, pe care o sa mi-o amintesc toata viata. Si raspunde: “Nu stiu”. Ajung acasa, impachetez si plec din oras, la munte, sa-mi sarbatoresc o prietena. Simbata, distractie toata ziua, la o cabana de pe Muntele Semenic. Douazeci de tineri rupti de realitate. Duminica, la prinz, cobor in Resita, la parinti, si imi pregatesc bagajele de plecare. Mahmur, nu aud susotelile celor din jur. Suna telefonul. De la Bucuresti cineva ma sfatuieste: “Nu te duce la Timisoara, ca sint zapezi mari!”, si inchide. Ma uit afara. Soare. Prea cald pentru o luna de iarna. De unde omat? Ma trezesc din mahmureala. Intreb in stinga si in dreapta. Revolta la Timisoara! Vreau sa ma conving si pun mina pe telefon. Cosmin, care sta chiar in centrul Timisoarei, imi raspunde: “E liniste. Sub apartamentul meu au dat foc la magazinul de blanuri. Stai putin ca trece un elicopter, sa ma uit daca are rachete... Mai patruleaza niste TAB-uri prin centru si ceva armata. E pace”. “Cum e pace, ba, cind e armata pe strazi?” “E, sa vezi ce a fost ieri. Hai incoace!”, si inchide. Bagajele sint pregatite. Vorbesc cu tata. Apoi cu mama. Ma roaga sa nu plec. Bine, mai stau. Luni ma invirtesc ca un leu in cusca. Fac o miscare. Il sun pe sefu' de la ELBA. Sa vin, zice nea Ion, ca au loc evenimente memorabile. Si
m-am dus... Am trait istoria. Schimbarea unui regim dictatorial prin revolta poporului infometat. La Timisoara a fost revolutie.
P.S. Nu am, deoarece nu am vrut sa primesc, certificat de revolutionar. Multi ma considera prost. Cred ca am pierdut o gramada de bani si favoruri. Mai cred ca tot romanul a fost, in acele zile, revolutionar. O patalama, cum ca unul e mai cu mot decit celalalt, e o mare nedreptate. (Cezar Popescu, Resita)






Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7069 (raspuns la: #6865) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Frustrat? Nu. - de darianne la: 01/03/2005 18:18:22
(la: A fi roman: frustrare sau mandrie)
Observ cateva voci pe aici care dau cu kktzei in stanga si in dreapta dupa cei care din punctul lor de vedere ori au plecat din tara pt. ca sunt "bozgori" or "schwabo" ori pt. ca sunt ingineri fara capacitatea de a se adapta la furatul stil post-decembrist. Well, eu nu sunt nici una nici alta si am plecat nu din frustrare ci din dorinta de a face putin mai mult decat puteam acasa (a se observa ca si acum dupa multi ani spun "acasa"). Asta pt. ca am invatat sa fiu inginer acasa si am observat ca am capacitatea de a face mai mult decat mi se oferea acolo pe moment. Probabil am sa ma reintorc daca mi se vor oferi aceleasi posibilitati si acasa in viitor. Nu sunt frustrata si nu am nici o problema a spune ca sunt roman. De fapt multi din jurul meu nu stiu pe unde exact e Romania (se uita ei pe harta dupa aceea) si nu ma considera cu nimic mai mult decat "doar de o alta natie". Dar, e bine de mentionat ca sunt in Canada, unde sunt toate natiile Pamantului locuind impreuna. Ar fi total aiurea se se ia unii de altii pe motive nationale. Dar, cand vorbim de romanii plecati in Austria... cu aceia e alta poveste. Acolo au ajuns loazele mai repede ca inginerii, si au lansat ideea ca "romanii fura". Cum majoritatea austriecilor nu sunt doctori, au si ei atata minte incat sa generalizeze. Si noi, romani cu obraz, ne simtim. Si in consecinta ne comportam in asa fel incat sa nu fim considerati loaze, adica ne negam nationalitatea, chiar daca pt. o secunda, cand intram in magazinul nemtesc pe care scrie la intrare "romani si turci, va rugam nu furati".
Eu am prieteni in Austria. Buni prieteni, dar ii consider ac sunt peste media de inteligenta generala a celor care considera ca toti romanii fura. Si chiar si ei recunosc ca altii ii considera pe romani asa cum ii considera. Deci, persoana care vorbea de schwabo care isi reneaga nationalitatea, vezi? Si tu ai face la fel daca ar trebui sa locuiesti acolo. Nu cred ca ai intra cu mandrie intr-un magazin in care esti tratat ca ultima loaza doar pt. ca vorbesti romaneste. Asta e, asa cum ai tu preconceptii despre tigani, asa au si ei preconceptii despre tine, ca roman. Ce poti face e sa mergi acolo si sa dovedesti ca sunt romani care fac si stiu si altceva decat sa fure. Daca vrei sa faci ceva deosebit, fa un doctorat in cea mai buna universitatea de la ei si dovedeste-le ca esti mai bun ca ei; fa ceva deosbit in Romania si mergi la o conferinta internationala si arata-le ce poti ca roman; inventeaza ceva si arata intregii lumi ce poti ca roman; SAU convinge pe cei din jurul tau ca impreuna pot sa faca foarte mult, sa ajunga sa dovedeasca lumii ca nu mai au nevoie sa se ascunda si ca pot fi mandri de ei. Dand din gura si improscand cu kk imprejur nu va ajuta la a misca romanii sa fac ceva bun. Vorbind urat despre maghiari, nemti, tigani si ceilalti, nu faci decat sa arati cata frustrare ai in tine si cat de jos esti. De fapt te vezi la nivelul la care austriecii, nemtii, francezii etc. pot sa rada de tine si sa te calce in picioare, atata doar ca aici ai curajul sa dai din gura si in fata lor nu. A, si inainte sa arunci kktzei, verifica-ti limba romana, ca face parte din pachetul care se numeste "roman mandru" - "zi" (scris si "ziua" prin dictionarele mai vechi) se scrie cu un singur "i" (ex. "ca o zi de iarna in Australia" ;) ).
Chiar daca ultima propozitie a fost adresata personal, nu a fost cu intentia de a jigni pe nimeni. Am folosit-o doar ca exemplu. Adresandu-ma la persoana a doua, vorbeam de o persoana a doua "generalizata", ca in "tu, romane". Imi cer scuze anticipat daca am jignit pe cineva in focul exprimarii... Nu a fost cu intentie.

PS. Dupa ce am scris toata polologhia asta, mi-am amintit de prietenul meu, Sandor, din Oradea (numele de familie e tot unguresc). Imi amintesc cat de nervos era cand ii spuneam ca e ungur. Imi repeta de sute de ori ca noi suntem romani, si el e roman ca e nascut in Romania si acolo traieste si resursele romanesti le foloseste si el trebuie sa faca ceva pt. tara lui care e Romania. Multi il numesc pe Sandor bozgor (drept e? El nici macar nu vrea universitate in maghiara. De fapt, era nervos numai la auzul acelei idei). Si de fapt si pe mine ma numeau "bozgor" (?) desi am toate numele romanesti, doar pt. ca ma trag din vestul tarii. Cred ca tara asta e plina de frustrari locale mai tare decat orice altceva... Poate incepem un thread nou? ;)
contrariile... provoaca - de Sibipot la: 04/12/2005 15:29:33
(la: sa facem un film!)
Sa imi fie scuzata interventia anterioara dar nu am avut nici o clipa intentia sa va descurajez, ba din contra... si ca sa argumentez cele sustinute am sa va scriu o mica istorioara care sa inspire in initiativa voastra

Bunicul meu, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu deiverse treburi, si astea se intampla de cateva ori pe an. Intotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau si dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca si o sticla de Fancusa de Dragasani. Atunci uita de toate treburile si necazuirle si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. Toate aste pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
In urbea noastra prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. Avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. Omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,
ceva parale,
ca-i ziua matale,
ca sa traiesc si eu,
dati-ar Dumnezeu
mii si milioane
in buzunar.."
De aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
Intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". Era plin ochi. Chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. Asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "Si ciene-i patronul?" "Rabdare că o sa apara imediat." Si bunicul mai mult privea spre usa de unde banuia ca o sa apara patronul. Tare mult dorea sa-l cunoasca, tinand cont de bucuria pe care o avea cand era servit "boiereste" si uita ca-i un amarat de taran.
Sosi clipa mult asteptata. In pragul usii ce ducea spre birouri aparu patronul, elegant imbracat insotit de doua cadane, una blonda si una bruneta cam oachesa. Bunuicului intai i-a picat ochii pe madame si cand s-a uitat spre insiotitor, sa-i pice plombele (nu prea avea ca avea o dantura de spargea samburi de maslina). S-a frecat la ochi si mai privi inca odata mai cu atentie. Nu, nu-i posibil, mai curand o asemanare. S-ar putea sa fie fratele geaman a lui Dinu Milogu. S-a dumirit doar cand seful de sala a anuntat ca "Domnul Dinu doreste sa va adreseze cateva cuvinte, rog liniste!"
Cand domnul Dinu a treminat spiciul toti s-au ridicat in picioare si au aplaudat si aclamat pe vorbitor, numai el a ramas pironit pe scaun, cu imbucatura inca neinghitita. Un chelner s-a apropiat si l-a intrbat la ureche: "Nene Ghiorghita ori iti e rau?" Simtea cum il apuca nabadaile si asta nu-si vede de treburi il intreaba tampenii. "Ba foarte rau draguta si nu-mi trece decat daca patronul vine la masa mea." "Se face nene. Ma duc sa-i spun dorinta dumitale" si s-a trezit cu patronul la masa lui cu insotitoare cu tot. Bunicu a inghitit imbucatura si doar atat a spus: "Tu?.."holbandu-se ca apucatul la viztatorul din fata lui ramanand cu ochii pironiti pe chipul lui. Nu, nu-i greseala el este sigur Dinu Milogu, confirmare care veni si din partea celuilalt. "Da, Ghiorghita... Hai pan' la mine in birou" si facu semn unui chelner sa-i mute tacamul in biroul lui.
Dinu a fost sarac si venit de la tara cand razboiul era in toi. A muncit pe unde a apuca, munca cu rupere de oase si castig putin. Intr-o zi facand un pariu cu alti colegi de munca cine castiga mai bine timp de o saptamana s-a apucat sa caute si alte slujbe, dar tot cam fara bani. Se apropia ziua scadentei si nu prea castigase mare lucru si ca orice oltean ambitios si de frica sa nu piarda pariul i-a venit ideia sa se apuce de cersit in colt la Coltea. La inceput nu pre il baga nimeni in seama si nu castigase decat doua monede si alea de la niste babe care-l priveau cam pofticioase. I-a venit ideia sa zica si ceva nu sa stea ca mutu. Incet, incet a compus si cunoscuta-i "poiezioara", e drept nu prea academica, dar acum ii aduce o gramada de bani. Bineanteles ca a castigat pariul, mai ales ca ce castigase intr-o saptamana acum castigase intr-o zi. Asa ca s-a lasat de munca si a inceput sa cerseasca zilnic pana intr-o zi cand l-a vazut un consatean, oltean de-al lui si a simtit ca-i crapa obrazul de rusine. Asa a hotarat sa cerseasca in alta parte, ca Bucurestiul e plin de olteni si mai stii... S-a urcat in tren si cersind din compariment in compariment (niciodata nu a inteles de ce nasu' nu-i cerea biletul) asa a ajuns si la Buzau unde in fiecare sambata si duminica este in Piata mare. In restul saptamanii cersea in alte orase. Afacerea mergea si prinsese chiag, dar se purta tot imbracat modest si curatel sa nu atraga atentie. Intr-o zi de iarna geroasa a vrut sa intre in birt sa bea un vin fiert. La usă un chelner l-a oprit, vezi doamne ca nu este imbracat decent. Atunci si-a propus sa puna mana pe birt si sa intre in el cand va dori si mai ales sa-l dea afara pe nesimtitul de chelner sa ramana pe drumuri. Mai intai a inceput sa se intereseze al cui este. Asa afla ca este al unuia Profir Bundala, care avea doar o mostenitoarea cam tanta, sluta si urata ca muma padurii. Bietii oameni erau inebuniti ca nu scapa de tuta din casa, nimeni nu se incumeta s-o ia de nevasta. Asta mai putin l-a preocupat pe Dinu, ba din cotra era un atu in plus. Si ce daca e urata, noaptea si muma paduri e frumoasa.
Dinu a inceput sa dea tarcoale casei, imbracat la trei ace cu garoafa la butoniera, plimbandu-se pe trotuarul de vizavi cat era ziulica de mare. Safira, fata birtarului, l-a vazut o data, de zece ori si i-a cazut cu tronc baiatul. I-a spus ma-si si aceasta la instiintat pe barbate-su, care greu s-a lasat induplecat sa-l abordeze pe flacau. "Ce, fa, crezi ca ala este chior? Uitate ce chipes e." La insistentele femeii s-a lasat induplecat ca stia ca Retuta lui nu o sa-i dea pace pana cu face ca ea. Ca din intamplare intr-o zi Dinu si cu Profir s-au intalnit, au schimbat cateva cuvinte si Profir l-a invitat acasa sa-l cinsteasca asa, cum se cade pe o caldura de foc, cu o inghetată, lucru pe care Dinu atata astepta şi cam greu s-a lasat comvins sa accepte invitatia. De atunci nu a mai plecat din casa lor, iar el vedea in Safira nu urata si tampa, care de cum scoatea o vorba da cu maciuca in oale, ci averea din carca ei. Ii deveni draga. Spre toamna au facut sui nunta. Dupa nunta Dinu i-a propus socrului sa se ingrijeasca el de birt apoi sa i-l vanda lui oferindu-i ceva banuti, cam la jumatea valorii. Mai tarziu s-a felicitat ca a avut aceata ideie cand dupa nici un an jumatate scumpa lui nevasta a fost intelpata de o viespe si in cateva ore, din cauza socului anafilactic produs de intepatura, s-a petrecut in lumea celor drepti.
Pe chelnerul care nu l-a lasat sa intre l-a ridicat la rang de sef de sala, ca o rasplata ca l-a abitionat si nu l-a dat afara cum isi propusese catranit ca nu-l lasase sa intre in acea zi geroasa.
Cu toate astea el tot venea la Buzau, mai ales ca isi gasise acolo o vaduvioara cu trei copii, care era tare frumoasa si focoasă. De cersit cersea acum din placere, altfel simtind ca ii lipseste ceva, dar mai ales ca vaduvioara asta stia despre el.
Intr-un din zilele pe cand cersea in Piata mare a intalnit un micut cersator pe care l-a luat sub obladuriea lui. I-a placut baiatul ca era tare fasnet si simtitor. L-a invatat cum sa castige simpatia trecatorilor si cum sa se chivernisească si sa puna bani de-o parte, pentru zile negre. Intr-un fel l-a adoptat si mai tarziu l-a indemnat sa faca scoala, ba chiar sa mearga si la facultate, ajutandu-l dupa puteri si avea, mai ales ca atunci cand il vedea isi aducea aminte de copilaria lui. Nicuta, asa il chema pe micul cersator, l-a ascultat si il considera al doilea parinte alui ca parinti cu avea.
Au venit coministii si a ramas fara birt. Nu l-au lasat nici macar sa lucreze in birtul lui asa ca s-a intors mai abitir le meseria de cersator, dar numai in Piata mare din Buzau. Aici era si singura lui bucurie, Nicuta, acum profesor la o scoala dintr-o comuna limitrofa si care nu uitase ajutorul pe care l-a primit. Nicuta niciodata nu l-a ocolit si ici nu a tinut secret relatia lor. Cand s-a asezat la casa lui, casa facuta cu mainele lui dar si cu bani de la Dinu, Nicuta l-a asezat in capul mesii alaturi de tata socru, care se uita cam urat la el ca stia ceine-i. Nicuta si sotioara lui l-a iubit ca pe un parinte si acesta cersea mai putin in Buzau acun schimbandu-si locul de munca la Braila si Galati, unde isi luase si o camaruta. A murit singur doar cu gandul la Nicuta al lui, cam prin anii 1965-66 caruia , simtind ca ii vine sfarsitul i-a lasat o scrisoare si un testament si se spune ca in camaruta lui s-au gasit sub saltea 43 de cecuri cu castiguri in masini si patru cu cate 10000 de lei, toate pe numele lui Nicuta, copilul lui de suflet. Ganditi+va ce valoare aveau cand o casa bunicica in noile cartiere muncitoresti, costa intre 50-60 de mii lei

Si maine este o zi... poate mai buna!
#92779 (raspuns la: #92721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de cactus la: 21/11/2008 00:29:30 Modificat la: 21/11/2008 00:40:20
(la: idila de cafenea)
Nu cred ca rapund la text cat la titlu, insa este 100% natural (nu stiu insa si cat ecologic) ceea ce spun...

Piesa de teatru s-a jucat acum cativa ani, cand, ranita de viata dar inca naiva (desi dama matura de altfel), nu cunosteam cu adevarat sensul cuvintelor si cu atat mai putin pe cel al vietii...

Dar sa revin...intr-o zi de iarna, plimbam catelul, cand, un vecin ce parea mult mai nefericit ca mine imi spune ca ar vrea sa bem o cafea...Eu, stagnand de o vreme intr-o stare de dulce naivitate rupta de lumea reala, si inca neiesita din starea perpetua de mama a ranitilor, il invit la acea cafea, pe care o si pun la fiert...

Vine tipul , o vede aburinda si zice:

- Ce e asta?
- Cum ce e asta? Cafeaua....

Se uita ciudat la mine si spune:

- Ceva tare nu ai?

Spun cu glas incert (aici instinctul de gazda biruindu-l pe cel de supravietuire):

- Am niste coniac...

A baut jumatate de sticla, a fumat tigara de la tigara si numai ce-l aud zicand cu glas baritonal :

"Distreaza-ma!!!

Ha!?!?!?!? zic eu in gand, nu aud bine? ....Alerta de gradul Zero....Cum sa il dau afara?

A F A R A A A A A A!!!!!

Era chiar seara cand primisem invitatie sa merg la concertul lui Carreras la Atheneu...ora de plecare se apropia, fumul pe care nu il suport devenise mai dens decat propria-mi prostie, iar tipul devenise dusmanul No 1....


Imi vine insa o idee...


Abordez un zambet suav, relaxat si ii povestesc, apropos de catelandrul meu care facea un tambalau nespus dincolo de usa sufrageriei...poveste de altfel perfect adevarata....cum ca cei din rasa lui daca isi simt stapanii amenintati, sar direct la beregata agresorului...in 5 minute tipul era iesit pe usa, iar eu, oftand din greu, am aerisit urgent, in doi timpi si trei miscari m-am facut frumoasa si am plecat spre un fel de viata mai apropiat de ceea ce eram si cred eu, inca sunt....

Dupa un timp, povestindu-i unei prietene patania, imi zice:

"Tu chiar nu stiai ce inseamna sa inviti un tip la o cafea??????!!!!!"


Integrarea inseamna " sa te s - de SB_one la: 27/11/2003 15:43:31
(la: Integrarea romanilor in occident)
Integrarea inseamna " sa te simtzi ca acasa"; inseamna sa fii apreciat si sa apreciezi; nu inseamna pierderea valorilor proprii si a (sub)culturii( apreicere a la anonim olandez...scuze!) tale si preluarea a tot ce "gasesti";
inseamna sa dai si sa primesti!

Integrarea inseamna pastrarea valorilor proprii si preluarea a ceea ce-i nou si bun.

Trebuie -insa- in primul rind sa fii lasat sa te integrezi. Si tu sa doresti si sa ai capacitatea de adaptare. Aici intervin legile tzarii "gazda".

Am prieteni in Frantza, USA SI Canada. Germania nu-i tocmai tzara unde sa te simtzi chiar in largul tau. trebuie sa "tragi caciula pe urechi" si sa rezisti cu orice pretz. Am preieten care a fost expulzat dupa 12 ani...in RO nu mai avea "nimic"( in afara de casa)...fiica si nepotzi( intre timp germani) aici. A trebuit brusc sa demisioneze si sa-si faca bagajele in timp de 1 sapt. ; daca nu era trimis cu avionul( gratuit)

Eu m-am simtzit ca acasa de la inceput; prea era totul perfect! Stiam engleza si franceza( citisem mult); stiam putzina germana dar nu intzelegeam nimic ptr. ca-s plini de dialecte si nimeni nu-si da silintza sa vorbeasca cu tine o limba curata( de retzinut ca vorbesc de oameni de la un anumit nivel)

Mereu am fost roman iar acum( am deja cetatzenia de 6 ani) , daca ma-ntreaba cineva ...sint tot roman. Mi se pare mai corect; se vede de la o posta ca nu-s neamtz; bine-ntzeles ca-n gluma spun ca-s neamtz.
Dar dupa atita vreme nu mai intereseaza pe nimeni. De fapt oamenii sint la fel ca peste tot. Problema mare sint autoritatzile...iar la mine a durat 10 ani; si la totzi cei ca mine. Cind sa primesc cetatzenia, mi-au aminat-o ptr. ca eram in perioada de probe la serviciu.

Dupa perioada de azil( politic) cind nu ai dreptul la lucru( dupa lege 4 ani...pe motive umanitare mai repede)3 luni muncitor, 2 ani proiectare( ing. mec....10 semestre) somer( 1st.razboiul din golf)( nu au vrut sa-mi dea bani de somer)...2 ani contabilitate la un supermagazin, intrare marfuri( tot acolo)...4 ani lucrat pe un stivuitor cit casa la un mare depozit alimentar + depozit de bere
; paralel lucrat ptr. o casa de asigurari 4-5 ani( sint un expert; am fost cotat ca cel mai bun pe linia mea) dupa care marea victorie: din nou somer, cursuri de CAD ( tocmai erau alegeri noi si se pompau bani cu gramada) 6 luni, si de 5 ani lucrez in/ la buricul technicii germane...cind va urcatzi intr-un daimler sau porsche amintitziva de sb_one care la fiftyfive concureaza cu colegi de 26/ 27 de ani.Si-i greu al dracului; nu meseria ci lagatura omeneasca!Generatziile, tata!

M-am simtzit ca acasa din prima zi, totusi. Sint integrat?

Prieteni? romani, rusi, turci, italieni.Coleg ungur care ma-nvatza istoria Romaniei si a Europei. Cu nemtzii traim in buna pace; oameni buni sau rai ca peste tot. ...Dar au o politica de integrare...
Pe aici ptr. tineri si copii e mai greu; unii au prea multa sensibilitate; care-s mai sensibili au greu de tot.

PS
se-ntimpla un fenomen: de cind sint aici nu pot accepta ca tzara aia (RO) sa fie injurata si batjocorita! Desi nu mai sint cetatzean roman. Io mis german, dar totzi ai mei sint romani...si nu-i las!
#5436 (raspuns la: #5402) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Daniel de la Ozzy/06.06.04 - de (anonim) la: 07/06/2004 01:41:49
(la: Prietenia in zilele noastre)
Dear Brother,

Cu foarte multi ani in urma,prin anii 70 de inceput,a fost in Ro. un film american cu Peter Fonda(un western,dar acum nu tin minte numele)care m-a impresionat f. mult.
Doi f.f.f buni prieteni cowboys se intorc fiecare la casele lor,Peter are o sotie si
copil,nu i-a vazut de multa vreme.Se reunesc,si acum se gandeste la o viata retrasa,in sfarsit cu familia lui.El si sotia se iubesc f. mult,totul este okay,pana intr-o zi cand afla ca prietenul lui este in pericol de moarte si ii cere ajutorul sa-l apere impotriva unor desperados.
Fara sa stea pe ganduri,in ciuda faptului ca sotia si copilul ii sunt cei mai dragi pe lume si ea il implora sa stea acasa,el isi pune pistolul si pleaca sa-si ajute prietenul.In lupta care urmeaza cu banditii,reusesc sa-i omoare si prietenul lui sa fie okay,dar Peter moare....

Acuma,eu asta cred ca e reala prietenie,tu ce crezi?
..........................................................................................................................
Personal am avut in viata destule deceptii legate de prieteni pe care i-am considerat cei mai buni.
Odata demult in 1975 eram la Saturn(la Marea Neagra)cu cel mai bun prieten al meu,eram intr-o noapte la un bar cu bowling si discoteca,lume multa si el a plecat o vreme afara sa ia aer,bause cam mult.Cand a venit inapoi avea fata umflata de bataie si sange,niste golani ii furasera ceasul si geaca de jeans,fusesera in bar.
Eu am fost in tinerete caftangiu de cartier,si cand l-am vazut asa de rau batut,m-am enervat,am sarit pe o masa la bar si urlat ca vreau sa stiu unde sunt acei batausi,nimeni n-a zis insa nimic,am spart masa cu pumnul(avea sticla deasupra)si am sangerat,am lins sangele pe pumn uitandu-ma la ei toti.
Muzica se oprise,era liniste,dar nu am stiut ca barman-ul chemase deja militia.
As fi murit taiat de cutit batindu-i pe acei golani!Aveam de gand sa ma bat cu ei oriciti erau(fusesera 3,am aflat de la militie mai tarziu),m-am mai batut eu cu 2-3 deodata inainte in alte batai si situatii.

Militia a venit si...ne-a arestat pe mine si prietenul meu....erau in cardasie cu golanii,tatal prietenului a facut presiuni la Bucuresti si s-a aflat totul.
Nu am stat in arest decat sa dam declaratii....sa fie acolo!Ne-au dat drumul si am plecat a doua zi imediat cu trenul la Buc.El era umflat bine.Inainte am mers la spital sa-i puna copci la frunte si obraz.
dar iti spun ca m-as fi batut la viata si moarte pt. el.

Cand am inceput lupta impotriva regimului comunist si Ceausescu sa plec din Tara,acest...prieten n-a mai vrut sa ma vada si m-a ocolit mereu,nu raspundea la telefon,se facea ca nu-i acasa etc. si de fapt multi altii in care am crezut ca-mi sunt prieteni.Am invatat o lectie!
Nu cred ca am avut prieteni adevarati.Eu i-am gandit mereu ca atare si i-am iubit,chiar si azi ii iubesc,chiar daca nu mai am relatii cu ei de atunci.
.........................................................................................................................
Aici in USA,la fel,am crezut ca am prieteni....poate ne numim inca asa,dar as zice ca am doar cativa, din pacate traiesc in California si doar vorbim la telefon si prin emails.
Prietenul meu cel mai bun insa a ramas mereu si de 16 ani Vernon,fratele meu de sange indian.
Si desigur de 14 ani sotia mea in care vad cel mai bun prieten totodata,si sora si sotie.
Dar personal,eu gandesc in brotherhood of men and women,de ex. pe tine te consider frate de suflet,si pe toti din Cercul nostru si pe necunoscuti de oriunde pe glob.E mai mult ca o prietenie,nu vreau NIMIC de la nimeni,asa cred si as dori ca toti sa fim fericiti si sa ne iubim intre noi.
Sa uitam de ura ,dispret,lacomie,egoism,suntem acelasi suflet mereu.

Astea am avut de spus.

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries)

Mitakuye oyasin(We are ALL related)
Inainte sa te ia valu' pentru - de cireasa la: 17/01/2005 14:27:24
(la: Oare ce sa fac???)
Inainte sa te ia valu' pentru aceasta fata aduti aminte de cate ori pe zi te gandeai la prietena ta, fosta prietena. Daca te gandeai des inseamna ca de ce nu o iubeai? Ni se intampla tuturor in viata sa ne mai ia valul dupa alticineva. important este sa punem in balanta ce castigam si ce pierdem daca facem o schimbare majora. E vorba sa fii putin rational si sa-ti controlezi fanteziile care iti acapareaza mintea. Daca treci cu bine de perioada asta "fierbinte" si te racoresti poti descoperi ce greseala era sa faci renuntand la persoana pe care de fapt o iubesti. incepi sa o iubesti si mai mult. poti incerca. sau...te poti arunca cu capul inainte ca...prietenii nostrii berbecii. Iubirea navalnica pe care o simti pentru aceasta fata-care are prieten se va estompa la un moment dat si atunci te vei indragosti din nou de alticineva fara sa ajungi sa iubesti si sa ramai cu cineva. Acest proces prin care cred eu ca ar trebui sa treci l-as numi chiar maturizare emotionala. Daca crezi ca te-am ajutat in vreu fel as vrea sa-mi scrii... Mult succes oricum.
R.B.
poveste - de (anonim) la: 01/04/2005 19:46:02
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
M-am nascut intr-o familie Crestina, parintii si bunicii mei erau oameni foarte credinciosi si inca de mic m-au invatat sa cred in Dumnezeu, imi citeau povesti din Biblie si asa mai departe.
Viata in familia mea a fost mereu minunata. Am avut niste parinti iubitori iar cu fratele si surorile mai mici ma intelegeam in general bine. Dumnezeu era mereu prezent in casa si viata noastra.

La scoala nu am fost niciodata foarte popular dar aveam citiva prieteni. Am avut relatii de prietenie atit cu baieti cit si cu fete. Fetele pentru mine au fost mereu o companie placuta.

Am intrat la pubertate cind eram prin clasa a 5°a. Pentru prima data am inceput sa am sentimente sexuale. Insa eram pregatit. Am fost un copil precoce din punct de vedere intelectual, mi-a placut mereu sa citesc mult asa incit stiam cite ceva despre primele porniri sexuale. Primele mele simtiri sexuale au fost mai mult un fel de curiozitate si credeam ca era normal ca aceasta curiozitate sa fie legata de prietenii mei de acelasi sex. Este o virsta la care multi baieti experimenteaza din punct de vedere sexual unii cu altii, dar asta nu este un indiciu al orientarii sexuale viitoare. Eu nu experimentam cu nimeni dar citeam mult si stiam ca un pic de ‘confuzie sexuala’ era perfect normala la virsta aia si ca multi baieti simt o atractie sexuala pentru alti baieti in timpul acestei perioade. Acest gind ma recomforta dar in acelasi timp nu-mi evita gindul ca pornirile mele sexuale erau pacatoase. Asa ca m-am concentrat si mai tare in Dumnezeu, scola si alte aspecte asteptind sa treaca etapa delicata.

Putin cite putin prietenii mei incepusera sa descopere sexul opus, era perioada in care ne impartaseam unii altora care fata ne atragea mai tare. In grupul meu era o fata care se purta foarte frumos cu mine asa ca le-am marturisit prietenilor mei ca imi placea de ea.. Insa cind ei ma intrebau daca credeam ca era draguta, nu stiam ce sa spun. Niciodata nu ma gindisem la colegele mele ca fiind ‘dragute’. Asa ca raspundeam ca cel mai tare conta ce era in interiorul ei. In acelasi timp ma intrebam ce anume facea ca prietenii mei sa se refere la ele ca fiind dragute. Nu intelegeam dar credeam ca era doar o chestie de timp si de a intilni persoana adecvata. Ma consideram in acelasi timp mai putin dezvoltat din punct de vedere sexual in comparatie cu prietenii mei.

Cind am inceput sa am visuri erotice, m-am ingrozit. In visele mele nu apareau fete asa cum scria in cartile pe care le citeam ci .....baieti! Ma trezeam atemorizat, ma simteam rau, murdar, pervers. Am inceput sa evit compania colegilor mei atractivi, sa ma concentrez mai tare in Dumnezeu, aveam incredere in ajutorul sau. Dar daca reuseam sa-mi inhib gindurile in timpul zilei, noaptea nu puteam evita sa visez...

La virsta aceea nu stiam multe despre comportamentul homosexual. Doar stiam ca era ceva amoral intre doi oameni de acelasi sex (barbati in general) si ca era complet condamnabil, un mare pacat. Dar nu asociam sentimentele mele cu comportamentul homosexual.

Mai tirziu, aspectul homosexualitatii a revenit intr-o forma mai personala. Unii colegi incepusera sa ridiculizeze homosexualitatea folosind termeni injositori. Ca raspuns, un grup de colegi incurajau toleranta. In cursul conflictelor, unul din colegi s-a declarat in mod deschis homosexual. Era fratele mai mare al unui prieten. Declaratia lui m-a shocat. Nu cunoscusem niciodata personal un homosexual (sau cel putin nu stiam). De fapt nu-l cunosteam personal dar faptul ca era fratele unui prieten (ma gindeam ce ingrozitor sa ai un frate homosexual) ma facea sa cred ca il cunosteam. Am inceput sa ma gindesc daca si prietenul meu era homosexual, poate ca se contagiaza, ma gindeam.

Intre timp elaborasem propria mea teorie in legatura cu homosexualitatea. In privinta mea, credeam ca inca treceam prin acea perioada de confuzie sexuala, din care asteptam sa ies pe masura ce ma maturizam. Credeam ca existau alti baieti care ca si mine treceau prin aceasta criza si ca lipsa lor de cunoastere ii putea duce la greseala de a se autoeticheta homosexuali si sa adopte un mod de viata homosexual, distrugindu-si in acest fel viitorul. De aceea vroiam sa-i spun fratelui prietenului meu sa astepte ca totul se indreapta, sa nu ia calea gresita. Dar nu am avut niciodata sansa sa-l inilnesc personal si sa-l avertizez de pericol. Aceasta nu m-a oprit sa adopt o pozitie publica acuzativa fata de homosexualitate si sa subliniez caracterul sau pecaminos. Vroiam sa fiu intelegator dar in acelasi timp sa fiu coerent cu credinta mea in Dumnezeu.
La liceu am cunoscut o fata extraordinara – L. Era foarte simpatica, spontana, sincera, activa, facea sport, si mai ales era Crestina. Ma simteam bine cu ea. Am inceput sa iesim din ce in ce mai mult impreuna si din ce in ce mai mult imi dadeam seama ca reprezenta tot ce cautam la o fata. Eram indragostiti oficial. Desi ne intilneam des, nu aveam nici o graba sa avansez in aspectul fizic, sexual. Ma purtam foarte educat cu ea. Nu m-am simtit niciodata atras fizic de L desi stiam ca aspectul ei fizic era foarte apreciat de ceilalti colegi. Cu toate astea tineam foarte tare la ea si faceam tot posibilul sa-i fiu un adevarat prieten. Singurul sarut pe care i l-am dat vreodata a fost pe obraz.

Intr-o zi am mers impreuna la un concert. Ne simteam bine, atmosfera era plina de emotie, dar amintirea pe care o am despre acel moment nu are nimic de a face cu muzica. In timp ce eu si L stateam fericiti tinindu-ne de mina, privirea mea s-a intilnit cu cea a unui tip foarte atractiv in multime. Am vazut fata lui pentru o fractiune de secunda dar imediat am simtit toate emotiile si gindurile mele concentrate asupra lui. Am recunoscut ca erau sentimente relationate cu sexualitatea mea. Imediat mi-am dorit sa-l cunosc, sa vorbesc cu el sa-l imbratisez. Cred ca m-as fi multumit doar sa ma asez linga el pentru tot restul serii. Recunosc ca nu era primul care ma facea sa ma simt in acest fel. Dar in acel moment am constientizat penibila situatie – stateam alaturi de cea mai frumoasa fata, pe care o iubeam si care ma iubea, iubita mea, cu care speram sa ma insor intr-o zi, si cu toate astea emotiile mele cele mai intense erau stirnite de un strain in multime, unul de acelasi sex... Ce se intimpla cu mine? Nu-mi asculta Dumnezeu intensele mele rugaciuni sa ma ajute sa nu mai am aceste sentimente oribile, perverse, nedorite pentru altii de acelasi sex, nu-mi vedea suferinta?
Obrajii mi s-au umplut de lacrimi iar L credea ca era din cauza muzicii. Dar pe drum catre casa si-a dat seama ca ceva nu era in regula si m-a intrebat. Eu nu am putut sa-i spun adevarul – cum puteam sa-i spun ca ma atrageau barbatii?

Intr-o zi chateam cu niste prieteni. Cu unul din baietii de pe chat vorbisem doar o data sau de doua ori dar am simtit imediat o conexiune, si ne-am trezit rapid ca purtam o corespondenta privata. Vorbeam despre tot felul de chestii pina cind mi-am dat seama ca era ceva special in relatia mea cu acest baiat foarte diferit de relatia mea cu ceilalti prieteni. Recunosteam in el ceva care imi amintea de mine. Cu cit conversam mai mult, cu atit mai mult simteam un sentiment de frica amestecat cu bucurie la gindul ca descopeream care era acea legatura misterioasa intre noi.
Deodata el m-a intrebat daca eu vroiam sa il intreb ceva, dar intrebarea pe care as fi intrebat-o mi s-a nazarit greu de pus. I-am zis ca nu imi venea sa-l intreb nimic deosebit. Cu toate astea el mi-a spus: ‘Nu sint gay, dar nici hetero. Sint undeva intre. Cred ca ma poti numi bisexual’
Imediat am izbucnit in lacrimi. Toate sentimentele reprimate timp de ani de zile, ma napadisera dintr-o data. M-am rugat in tacere. L-am intrebat daca putea sa mentina un secret. Si atunci i-am povestit tot. Datorita marturisirii lui aveam un nume pentru ceea ce imi framinta viata. Eram un ‘bisexual’. Dar pentru mine acel termen nu insemna o alegere si nici macar nu era o stare permanenta. Era doar o eticheta pentru conditia mea, o conditie eram sigur, temporara.

In cele din urma am capatat curajul sa-i marturisesc lui L ca eram bisexual si am fost uimit si uluit de usurinta cu care a acceptat si m-a incurajat sa continuam relatia noastra. Eu am fost de acord, aveam incredere ca Dumnezeu ma va ajuta daca credinta mea in El era puternica, credeam ca prin El voi invinge.

Mi-au trebuit citeva luni ca sa admit ca termenul corect pentru situatia mea era homo- si nu bisexual. Alesesem termenul bisexual pentru ca cel de homosexual are implicatii atit de ingrozitoare pentru mine. Nu puteam fi ‘gay’ pentu ca era pacat. Dar in final a trebuit sa recunosc ca sexul opus nu m-a atras niciodata din punct de veder fizic. O femeie frumoasa nu a stirnit niciodata emotii in mine. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca nu eram corect fata de L. Stateam cu ea pentru ca vroiam sa fiu normal si imi placea compania sa dar niciodata nu am apreciat compelt feminitatea sa. Un prieten comun imi spunea mereu ce norocos eram sa am o prietena atit de deosebita, de frumoasa si plina de calitati. Mi-am dat seama ca el simtea ceva ce eu nu simtisem niciodata.


In cele din urma am fost amindoi de acord sa intrerupem relatia, mai tirziu ea si-a gasit alt prieten, a facut bine.

Chiar si dupa ce am acceptat ca sint ‘gay’ am mai crezut ca era o stare trecatoare. Eram intr-o cautare continua de cazuri de gays care au luat calea dreapta. Intre timp am incetat sa-l mai rog pe Dumnezeu sa-mi arate calea si am inceput sa-l intreb ce era de facut. Nu mai aveam raspunsuri. Cred ca nu am fost suficient de inteligent sau suficient de credincios ca sa gasesc raspunsul. Tot ce pot sa fac este sa ma umilesc in fata Lui, sa cad in genunchi si sa ma rog.

Multi dintre voi nu vor fi de acord cu multe din povestirea mea, dar asta este adevarul. Unii afirma ca nu ar trebui macar sa ma numesc homosexual ci doar ‘atras de acelasi sex’. Eu prefer cuvintul homosexual din motive proprii. Ce stiu este ca sint mai Crestin decit oricind, asta este adevarul chiar daca ma numiti homosexual sau nu.

Justin
O alta despartire - de gigi2005 la: 30/05/2005 02:36:52
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
pe care n-o voi uita a fost nu de un om ci de un caine.
Il chema Printul si avea un aer mandru, pasea sigur pe el si era seful haitei de caini din cartier. Eu aveam un catzelush iar Printul il batuse de multe ori. Il uram. Cand il vedeam dadeam cu pietre dupa el, si nu numai eu... Fugea de toata lumea, era jmecher, se ascundea de hingheri pe care ii miroasea de departe... Avea scoala maidanului, ce mai!
Pana intr-o zi de iarna cu un ger naprasnic cand iesind cu catzelul la plimbare l-am vazut intr-o tufa zgribulit, neajutorat, tremurand din toate madularele, era facut ghem si pierduse toata maretia si ingamfarea. Era o biata fiinta neajutorata... Ma privea cu ochii tristi, singur, infrigurat si infometat... M-am apropiat de el vorbindu-i cu voce plata sa nu-l sperii. Nu a miscat... Cand am intrat in scara l-am chemat si a venit cu mine pana la usa si s-a culcat pe presuletzul de picioare. I-am dat de mancare, l-am spalat si toata iarna a dormit acolo. Nu supara pe nimeni, nu latra la nimeni; cobora la parter si iesea afara cu primul om de dimineata si intra seara. Incepusem sa tin la el ca la un membru de familie dar aveam deja un caine si stateam la bloc...
Ma simtea de oriunde ca veneam si ma intampina cu bucurie, alerga sa-mi iasa in cale, ma astepta in statia de autobuz cand veneam de la serviciu, ma insotea noaptea la plimbare cu catzelul (pe care nu-l mai batea). A fost o fiinta pe care n-a iubit-o nimeni...Cand a vazut ca ii pasa cuiva si de el s-a schimbat, a devenit mai apropiat de oameni, toata lumea il iubea... Avea si el o "casa"...Nu stiu daca ma credeti dar acum plang cand mi-aduc aminte de el...
Dar s-a dovedit ca nu toata lumea il iubea cu adevarat. Profitand de increderea pe care incepuse sa o aiba in oameni, niste nenorociti l-au otravit. A murit in chinuri, cu ochii mari si negrii uitandu-se la mine, in bratele mele... L-am mangaiat, l-am alintat...N-am avut ce sa-i fac. A fost prea tarziu... Parca mi-a reprosat: unde ai fost! Ma bucur ca am stat cu el pana in ultima clipa... A fost Printul, un catzel de maidan cu un suflet de nobil...
honey... - de cracker la: 27/09/2005 19:43:49
(la: farmece sa fie oare?)
honey, iti place sa ma intepi...asa crezi tu ca am s-o uit? dramatizez,ai?hmmm...nu-ti doresc sa suferi din dragoste vreodata...am iubit-o, o iubesc mai mult decat orice...inainte de ea am avut destule relatii, experiente, am facut cateva fete sa sufere, chiar am stricat o casnicie, tineri casatoriti, a suferit tipul enorm, o iubea...eram mai necopt pe-atunci, nu cred ca as face aceeasi greseala acum, tinand cont ca erau prieteni de familie cu familia fratelui meu...acum cred ca asta mi-e pedeapsa de la Dumnezeu, m-a facut sa-mi pierd capul dupa Georgiana, sa o iubesc mai mult decat orice pe lume, si acum mi-a luat-o...
Am ajuns departe cu uitarea, spui tu? mda... Dupa cum am spus, noroc de prieteni, adevarati prieteni, tinand cont ca 2 ani de zile, le-am cam intors spatele...in doi ani de zile nu am vazut altceva inafara de EA. Eram numai noi doi si atat...zi de zi...nu-mi suporta prietenii, colegii, nimic...A fost o dragoste sufocanta, pasionala,...si cum spuneam, acum de cand a plecat (caci ea e plecata acum in Italia, sigur), am dormit mai mult pe la prieteni, prietene, nu puteam sa stau singur pentru ca innebuneam...stiti ce-i aia ca aveam/am o amintire,ceva care sa nu o includa si pe ea?Singura muzica care o ascult acum e house(ei nu-i prea placea), caci in rest orice melodie as asculta imi aduce aminte de ea...sincer, nu credeam ca o iubesc atat de mult, sau ca am sa sufar atat de mult...si daca ai citit mesajele trimise de ea, ti-ai da seama ca si ea ma iubea la fel de mult...dar alea sunt doar niste mesaje, inchipuiti-va ce fel era cand eram impreuna...de aceea nu pot accepta realitatea asta cruda si asa de brusca cum ca s-a trezit deodata, maturizat, ascultat familia, sau mai stiu eu ce, si a plecat in Italia...ea mi-a spus pe la inceputul relatiei ca din partea matusei ei se ocupa cu farmece, si ii era frica sa nu ne faca ceva, mai ales cand incepusera sa o preseze sa ma lase...plus ca stiam ca bunica-sa cunoaste femei care dau in carti, cafea, i-au dat si ei de cateva ori...aa, sa va spun o chestie... a fost acum ceva timp in urma de i-a dat una in carti, chipurile are har, se duce numai lume buna la ea etc...(ea cred ca s-a dus sa vada daca eu o iubesc cu adevarat sau daca o insel...era cam geloasa din fire, adica extrem de geloasa..)...si i-a spus ca lucruri din trecut (care i se potrivisera spunea ea), si din prezent...i-a spus ca este cu un baiat bun, ca invata (sunt student) dar si munceste (asa era), ca o iubeste mult, ca mai sunt si alte fete care ii dau tarcoale, dar el nu are ochi pt niciuna (asa era, nu am inselat-o niciodata, ocazii fiind), i-a spus chiar ca o sa fim impreuna, ca o sa am bani mai tarziu, ca o sa avem nu un copil ci doi, ca am multi dusmani, multa lume e impotriva noastra, apoi i-a spus ca pe ea o asteapta un drum lung, ca va avea un drum in strainatate, dar sa aibe grija ca e ceva rau, ca ar fi o cumpana, ceva...cam atat ce am retinut eu de la ea...eu nu credeam in ghicitoare, ii spusesem sa nu se duca, imi era frica pe de-o parte sa nu-i spuna aia cine stie ce prostii, si sa se indeparteze ea de mine, eu stiu...dar daca am vazut ca i-a spus de bine (despre mine), mi-am zis ei lasa ca-i bine, o sugestioneaza pozitiv chestia asta...sa nu va spun ca mai tarziu m-a convins si pe mine sa merg, eu care nu credeam dar am spus ei hai sa fie din curiozitate...(vroiam sa fie doar o simpla replica pt honey dar m-am lasat dus de val...ei lasati, mai adaugati asa o mica piesa la puzzle-ul povestii mele)...deci am mers cu ea la ghicitoarea aceasta, o femeie la vreo 40 ani, femeie bine, plina de aur normal, casa mobilata normal, icoane ca la orice familie de crestini, era credincioasa chipurile, ne-a povestit si cum s-a apucat ea de ghicit...cu multi ani in urma facea niste drumuri la un spital din Iasi, sotul ei era bolnav nu stiu de ce, si acolo a intalnit o femeie doctor si in stiintele astea de parapsihologie...si acea doctorita cica i-a a simtit asa ca ea are o energie mare pozitiva, au intrat in vorba, s-au imprietenit, a indrumat-o pe calea aceasta, a invatat-o sa-si foloseasca energia etc etc si in ziua de azi corespondeaza chipurile cu mai multi mari parapsihologi din tara, ne-a dat ea nume dar nu am retinut, nici nu ma interesa, abia mai tin minte ce mi-a dat in carti...defapt astea ni le-a spus dupa ce imi daduse incarti... eu credeam ca o sa fiu singur in camera cand o sa-mi dea, dar ea a lasat-o si pe Georgiana...(de aici m-am indoit si mai tare de ce avea sa-mi spuna, caci poate nu ar fi spus ceva ce nu i-ar fi convenit Georgianei)...mi-a dat in vreo 4 sau 5 perechi de carti, nu mai tin minte...toate diferite...eu chiar nu mai tin minte ce mi-a spus...decat dupa cum i-a spus si Georgianei, ca am dusmani, prieteni care ma invidiaza, (nu asta e ordinea, spun si eu cum imi amintesc), ca in alta viata am fost un om mare, imparat intelept :), ca sunt destept, caci prin munca voi avea bani (normal ca nu pot crede asa ceva, dar cel putin ma ajuta sa ma autosugestionez pozitiv), multi oameni vor depinde de mine, mi-a spus de mai multe ori asta, ca o sa fiu cica un om mare cu influenta, si ca multi vor depinde de mine (nu radeti mai, eu spun ce mi-a spus), ca eu sunt protejat de un fel de stea, inger, nu stiu,ca asa vede,ca ceva ma protejeaza mereu...mi-a spus ca Georgiana ma iubeste ca nu stiu ce, ca nu are altceva in gand decat pe mine(mmm, asta credeam caci asa era pe-atunci, vedeti in mesaje), ca o sa fiu fericit alaturi de ea (da, ca acum!), mda si daca-mi aduc aminte bine parca mi-a spus ceva de o durere, de un necaz sa am grija (da, dar lasa loc la interpretari, prea evaziv ce spunea ea, ca la horoscopul de zi cu zi, poti face tu conexiunile in asa fel incat la sfarsitul zilei sa spui ca ti s-a potrivit), dar o sa treaca, am sa pun la spate (sigur pun la spate), si parca mi-a spus si mie, da mi-a spus si mie de un drum in strainatate, care o sa-mi aduca satisfactie (dar de unde, eu niciodata nu m-am gandit sa plec, nu vreau sa plec, dar...in fine...), si cam atat ce mi-aduc aminte pe moment...si ne-a spus la plecare sa venim la ea peste ani si sa-i spunem cum o mai ducem (hmm, nu mai stiu eu sa ajung acolo, Georgiana m-a dus,si era destul de greu e ajuns, ca i-as fi spus eu ce fel o mai duc...chiar, la naiba trebuia sa-mi fi noatat adresa)...da fratilor, v-am spus si asta...adevarul ca faza cu drumul ei in strainatate s-a adeverit...:))...
...am deviat de la subiect, da honey, si dupa cum spuneam tu ma mustri ca gata, in cateva zile am sa uit de ea...am spus ca am gasit pe cineva, nu ca am o relatie, sunt fericit etc...deocamdata am sa pastrez distanta, nu am sa ma arunc cu capul inainte, si sincer nici nu pot...dar chiar voi spuneati ca e bine sa-mi revin, sa-mi vad de viata in continuare...asta incerc sa fac...cand am ramas fara ea, parca stiti ce-am simtit? parca am ramas fara punct de sprijin, parca mi s-au naruit toate visele, planurile, eram dezorientat (defapt inca sunt), mi se pare ca nu mai are sens viata mea etc...ei iarta-ma daca acum incerc sa-mi gasesc un alt punct de sprijin, un substitut ceva, sa ma pot iar concentra asupra a ceea ce vreau de la viata...incerc sa-mi pastrez ratiunea in gandire...chiar nu stiu ce fel par acum din afara, ma bucur ca am dat de site-ul acesta, asa am putut spune lucruri pe care prietenilor mei nu le-am putut spune, sa nu par prea patetic...de la voi mai primesc cate un sfat, mai ma mustrati mmm, e bine...va multumesc...
multumesc shtevia pentru sfat, cand dau de bani am sa incerc sa procur cartea, am gasit site-ul de unde s-o comand, dar cred ca vorba lui cata, deocamdata eu si God...daca Dumnezeu crede ca-i femeia potrivita pentru mine, o va aduce inapoi...
#75061 (raspuns la: #74945) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vraji,ghicit in carti,bobi,cafea...astrologie - de Nanina la: 19/10/2006 19:39:56
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Am cunoscut in diferite momente ale vietii mele, unul sau mai multe personaje pricepute la mai toate sectiunile amintite de subiectul deschis.
Nu am mers la persoane care sa te lase fara bani; am avut si am o rezerva atunci cand se pune problema multor bani pentru a afla ce te asteapta in viitor. Ca orice scorpion care se ,, respecta''si eu nu am putut trece indiferenta pe langa mai tot ce e legat de ocultism.
Intr-o zi treceam , impreuna cu prietenul meu, prin parcul Operei Romane; ne-a depasit o persoana imbracata in fote crete si uitandu-se la noi ne zice:
,,-Pacat de tine fato ca iti pierzi timpul cu unul ca el;ii place viata, femeile si bautura mai mult ca altora.Nu veti fi mult timp impreuna, in scurt timp isi va arata adevarata fata.''
Am ramas amandoi perplecsi; nu stiam ce sa credem si nici nu intrezaream vreo farama de adevar in cele spuse de femeie.Mai intresant mi se pare acum ca nici prietenul meu nu se regasea in descrierile ei. Peste ceva timp am intrat intr-un grup in care el a reusit sa puna bazele unei vieti trepidante, pana la exces dusa. Nu am rams impreuna si mi-a spus ca daca nu il prezentam grupului nu se intampla asa... .






_____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
si a fost si a zecea............ - de cosmacpan la: 23/05/2007 22:33:59
(la: de ce furi ma?)
furaciune, pradaciune, pribegie,

"(Suntem in gara pe ultimul, peron chiar la poalele zidului. Cosmin sta pe jos rezemat de perete si se joaca iar cu chibritele. Dinspre gara se apropie tarsindu-si pantofi jerpeliti Eric, imbracat cu un trenci zdrentaros, nespalat, naclait, cu parul valvoi si ochii sticlosi. Se aseaza langa Cosmin, scoate dintr-un buzunar interior o sticla de rachiu iar din sacosa jegoase pe care o taraie dupa el o paine si o bucata de salam invelita intr-un celofan unsuros. Scoate un pachet de tigari motolit si se apropie de Cosmin cu tigara in gura).

Eric: Da ba si mie un foc.
Cosmin: Poftim!
Eric: De unde esti ba?
Cosmin: De pe-aici. De ce?
Eric: Asa. Am intrebat si io. Vrei sa te lovesc c-o tigara?
Cosmin: Nu, ca nu fumez.
Eric: Da-te ba ca nu te cred.
Cosmin: Treaba ta.
Eric: Da o gura de tarie vrei?
Cosmin: Nu.
Eric: Oi fi boier? Bei numai sampanie…
Cosmin: Si? Care-i problema?
Eric: Io-te ba ce coltos………
Cosmin: Ai vrut un foc, ti-am dat. Altceva?
Eric: Da tot nu mi-ai zis de ce te aprinzi betele daca nu fumezi…….
Cosmin: Da tu cand m-ai intrebat?
Eric: Nu te-am intrebat?
Cosmin: Nu.
Eric: Iote te-ntreb acu. De ce?
Cosmin: Asa ma joc eu. Ca n-am jucarii.
Eric: Da cati ani ai mai copilas?
Cosmin: Ce-ti bati capu’…
Eric: Zi ba bulane, ca ma pricep si io la chestii d-astea de vrajeli……..
Cosmin: Nu-i nici vraja, nici vrajeala. Asa ma joc eu……asa-l astept pe Prietenul meu…..
Eric: Aha……..si cand vine prietenul asta..al tau………
Cosmin: Pai a venit. Se uita la tine si nu-i vine sa creada………
Eric: (Se uita speriat imprejur) Aha. Da. Si ce spune?
Cosmin: Chiar vrei sa stii?
Eric: Hai zi daca nu costa………
Prietenul meu: Ia aminte ca usa sufletului tau sa nu fie larg deschisa ; bucuriile si necazurile ar curge puhoi, fara sa tina seama de marginile sufletului si astfel risti sa fii doborat de acest potop de fericire ori nenorociri.
Eric: (privind mai atent la Cosmin sa vada daca rade de el sau nu) Iote-ba al dracu’
Cosmin: Ti-am spus eu ca se uita la tine si nu-i vine sa creada…….
Eric: De ce?
Prietenul meu: Iubirea este un lucru sfant. De aceea sa nu faci din iubire o vorba goala.
Eric: Ba da le zice asta………prietenul asta……..
Cosmin: Mda….
Eric: Si de cate ori te intalnesti tu cu………asta………….cu prietenul asta………
Cosmin: Cand vreau ma gaseste, cand vrea il gasesc……….
Eric: Si io care ziceam ca e prost………
Prietenul meu: Aurul e maleabil intotdeauna, mintea omului e astfel numai la tinerete.
Eric: Adica io-s terminat? Io nu-s maleabil? Io nu mai pot fi ca auru
Cosmin: Nu stiu. Da ce-ti bati capu? Si-asa tu nu crezi…..
Eric: Ce sa cred?
Cosmin: Pai……….in EL……….
Eric: Pai cum sa cred ma daca nu-l vad………
Cosmin: Pai cine te pune sa nu te uiti?
Eric: Unde?
Cosmin: Unde ma uit si eu………
Eric: Adica sa ma joc si io cu chibritele?
Cosmin: Sti ce mi-a spus odata?
Eric: A?
Cosmin: Nu te insoti decat cu cei apropiati tie si vei fi fericit.
Eric : Adica io nu-s de nasul tau ?
Cosmin : Cine stie ? Poate ca ne vom mai vedea.
Eric : Da tot nu mi-ai spus cum te cheama…..
Cosmin : Cosmin. Daca tot mi-ai spus si tu.
Eric : Si unde te gasesc ?
Cosmin : Ai vreo treaba ?
Eric : Si n-ai vrut sa iei o gura de rachiu. Sa fim si noi tovarasi………
Cosmin : Hai da sticla, sa nu spui ca ti-am stricat ziua……….(Cosmin apuca sticla de la mijloc si ia un gat).
Eric : Bravo Cosmine. Asa te vreau. Iote………Cosmin ???"

Pazea ca vin......ca Baronul Munchausen
picky - de PROUDFRECKLED la: 18/10/2007 14:15:10
(la: Varza de diminiata -primul concediu virtual)
nu am gasit Simenon si nici Chandler, nu s-au publicat in 1970. Singura care s-ar potrivi e Margaret Millar cu “In fiecare zi e iarna” insa n-am nici un link sa-mi confirme.
#245776 (raspuns la: #244645) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Perioada in care ai fost insarcinata iar mai apoi lauzia, m-au impiedecat
sa-mi spun gindurile si mai ales sa-ti aud parerea.Si mai ales sper sa nu ma intelegi gresit.
Nu voi comenta calitatea scriiturii tale.Nu sunt in masura s-o fac.Ce pot sa-ti spun sincer si deschis , eu cred ca atunci cind cineva fara inclinatii literare este impresionat
atunci ar fi primul semn de bine.Bineinteles comentariile calificate au cu totul alta valoare.
Din ceea ce eu am citit scris de tine nu am ramas decit cu senzatia ca musai si neaparat vrei sa transmiti stari.Starile tale.Pina aici nimica rau.Atunci cind insa este cineva care-ti spune clar ca nu-i pe placul lui ,incepi a explica si insisti,insisti, ca pina la urma omul o lasa balta(atentie asta nu inseamna ca dintr-o data este de acord cu tine)
Sa continuam cu starile: este absurd si
in primul rind tie nu-ti va folosi in viata sa crezi ca prietenii sunt cei cu care ai schimbat doua trei vorbe pe zi.Si nici chiar prietenii din viata reala nu cred ca ar fi de acord ca totul sa fie permanent invaluit in dulcegarie sa gasesti scuze pentru orice.Fetita ta va creste si are nevoie de cit mai multa varietate de o mama care sa o ajute sa inteleaga orice situatie , intimplare ,sa o in vete mai ales sa aiba discernamint.Ori asta nu se poate daca tu imbraci totul
in roz(o mica gluma .rozul, eu dupa o indelunga cujetare si din auzite il impart in roz bombon si roz chilot)
Nu -ti spun ca trebuie sa fi dura si nesarata dar te rog sa urmaresti si probabil vei intelege cindva ,copilul de la citeva luni preia cit reuseste de la parinti si cei din jur si mai mult considera ca asa este normal.Si foarte greu sau niciodata dupa multi ani mai reusesti sa repari ceva.Multe as putea spune.Insa ma opresc.
Referitor la cutremur:cum crezi ca poti descrie ceva ce nu ai vazut,trait.
Cei care au trait momentul sigur vor gindi la fel.Nu vreau sa-mi amintesc.Eram la Bucuresti iar a doua zi la Ploiesti.Si acuma ma orice miscare seara ma uit la lustra iar
mirosul, mirosul nu-l voi putea uita vreodata.
carti care m-au impresionat - de poezofila la: 07/10/2008 14:56:19
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
In ordine cronologica: Descult de Zaharia Stancu. Am citit tot ce a publicat fiind sedusa de stilul lui, care compune o personalitate literara distincta. Mai tarziu am inteles ca toate estetica coplesitoare a scriiturii lui Zaharia Stancu era si prostitutie intelectuala. Pacat. Un talent colosal in slujba minciunii!
Tot cam pe acolo - 12, 16 ani, Marin Preda. Tot ce stiam ca a scris, am citit.
Chiar la 12 ani, in clasa a 6a am citit In fiecare zi e iarna de Margaret Miller. Sunt obsedata de titul asta. As fi curioasa sa o recitesc si sa citesc alte carti scrie de de aceeasi autoare. Imi amintesc ca e o carte trista si tulburatoare.
Pe la 20 de ani am citit Insula altuia de Jacques Perry care m-a uluit si pe care mi-as dori sa o detin. Este cea mai sincera si cea mai dezinhibata carte pe care am citit-o vreodata.
Tot cam atunci am citit In umbra omului de Jane Goodal. Este o carte despre cimpanzei. Asta era undeva prin '88, '89, cand singurele documentare despre animale exotice erau difuzate la Teleenciclopedia. Este poate cartea care m-a influentat cel mai mult. M-a ajutat, de exemplu sa inteleg ce important este contactul fizic cu parintii sai pentru un copil; eu am aplicat cu al meu ceea ce aceasta carte m-a invatat, mi-a revelat.
Ciuma alba de Frank Herbert si tot de el Dune. Monumente de imaginatie si de rigoare intelectuala.
Alexander Giese - Ca zapada in desert. O carte usoara, fosnitoare si pretioasa ca matasea. Este despre Omar Khajjam si pentru mine a fost ca o fereastra deschisa catre o lume uimitoare dar plauzibila in acelsi timp.
De la 15 ani de cand am primit-o de la un baiat care era pe atunci indragostit de mine citesc si recitesc Ce este viata; Spirit si materie de Erwin Schrodinger. Desi depaseste puterile mele de intelegere, nu ma complexeaza pentru ca autorul nu si-o doreste. El este cel care a spus ca pe masura ce cunostintele lui stiintifice se aprofundau, prezenta lui Dumnezeu i se dezvaluia din ce in ce mai mult.
Cam astea sunt varfurile cele mai inalte ale lecturilor mele. Au fost si alte carti foarte frumoase care mi-au pus o ordine provizorie in haosul salbatic din spirit.
De mult caut o carte care sa ma mai impresioaneze cum altele au facut-o si nu mai gasesc. Sa fie oare blazarea varstei a 2 a de vina?
honey, - de anisia la: 21/12/2008 12:54:37
(la: subiect nou)
la mine-i bine. ca o lenevesc en-gros. si ma duc la sala in fiecare zi. beau cafele cu prietenele si ma pun la curent cu noutatile.

cu alte cuvinte, nu fac mare lucru :)

aaaaaaaaa, ba fac ceva... m-am apucat de citit o carte. mah, tu stii de cand n-am mai avut io timp sa citesc o carte asa, pentru sufletul meu? :((

#375584 (raspuns la: #375582) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de povestit nepotului - de anisia la: 16/01/2009 09:49:06
(la: intamplari care merita povestite la nepoti)
era prin 1989 in Romania. bunica-tu n-avea mai mult de douazeci de ani. tocmai ce-ncepuse studiile la aviatie. visa sa se faca pilot. de mic visa.

vremurile erau grele in tara pe-atunci. rabda lumea de foame si de frig. rabda de teama. ori neputinta. rabda demult.

intr-o zi de iarna, cam spre mijlocul lui decembrie asa, le-a ajuns oamenilor frigu-n oase, li s-a lipit stomacul de sira spinarii, li s-a-ncretit sufletul de-atata indurare si-au rabufnit.

a fost ca o furtuna de furii. cu gloante pe la tample vajiindu-ne. bunicu-tu, viteaz din fire, se duse si el sa lupte alaturi de oameni. pentru mai bine. pentru un strop de caldura, mi-a zis. fu dus cateva zile. ma ghemuii-n adancul sufletului s-astept. faceam sandwich-uri si duceam pe strada la oameni. ma uitam dupa el neincetat.

intr-o dimineata primesc telefon ca-i la spital, la un umar ranit. ma grabesc intr-acolo. il gasesc nedumerit. trist. speriat. si-l ascult. cum a luptat. ce a facut. cum i-a fost.

- si nu ti-a fost teama? il intreb.
- ba mi-o. dar stii cum e... 'you cannot be brave if you are not scared'


zambesc. pentru ca-l simt acelasi.
#391394 (raspuns la: #390962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Honey in the Sunshine la: 11/09/2009 13:04:00
(la: What the f**k is Social Media?)
foarte tare:)

desigur, ultimul lucru de care am chef e ca 2-300 de companii pe zi sa-mi ceara prietenia pe facebook sperand sa... interactioneze :))
ipotetic - de proletaru la: 11/02/2010 20:42:19
(la: ajutooor)
...daca intr-o zi, dintr-un motiv prietenos sau nu, ai sa-mi spui ca sti tu ca sunt din Brasov, ce ar trebui sa fac? sa incep sa ma tem?
nu cred ca e o problema faptul ca se stie cate ceva despre noi.
eu am trecut prin asa ceva si spuneam cu ceva ani in urma despre un dement care a incercat niste amenintari dar pe care l-am potolit instantaneu fara politie sau avocati...

n-ai de ce sa te temi.
#524705 (raspuns la: #524642) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: