comentarii

o zi de vara la bunicii mei


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Bunicii mei erau in viatza! - de Horia D la: 27/09/2004 23:23:07
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Bunicii mei erau in viatza!

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
Alta gigi: - de Paianjenul la: 31/07/2005 02:39:22
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
In martie 1988, imi povesteste Zoltan, un tip din Cluj, la care tocmai ma aflam in vizita:

"Cam prin anul ... (n-am catadicsit sa retin acesat detaliu - nota mea, Paianjenul) bunicii meu urmau sa se mute dintr-un sat de pe linga Sibiu, in Sibiu. Au umblat in sus si-n jos sa gaseasca o casa care sa le placa, si au gasit una care se cam potrivea cu bugetul si nevoile lor... casa unui fost circiumar despre care se spunea ca fusese omorit chiar acolo... si despre care casa se auzeau tot felul de povesti stranii. Cum bunicii mei nu credeau in 'bazaconii', au cumparat casa, au pus-o la punct, si foarte multumiti de noua achizitie, si-au vazut de viata lor - spre mirarea vecinilor de cartier - netulburati de nimic si nimeni... Intr-o dimineata, iesind in curte, bunicul observa ca lemnele de foc cumparate cu luni in urma si stivuite gospodareste in tot acest rastimp, sint imprastiate prin toata curtea. Primul lucru care i-a trecut prin cap au fost frinturi de povesti auzite despre actuala lor locuinta inainte de cumparare... Fara sa se impacienteze, a chemat un vecin-doi, i-a rugat sa-l ajute sa stivuiasca lemnele la loc, si cu asta-basta... pina in dimineata urmatoare cind scena avea sa se repete... In dimineata a treia... aceeasi poveste. Batrinul a decis sa lase lemnele imprastiate sa vada ce se intimpla a patra zi... A patra zi - ai ghicit! - lemnele erau stivuite la loc... Circul a incetat pentru o vreme... apoi s-a reluat in alta forma, de data asta in casa... Cum stingeau lumina seara la culcare, cum in pod incepeau sa se auda tot felul de zgomote: oracait de broaste, suierat de trenuri, lovituri de ciocane, vijiit de vinturi, etc... iar in lumina slaba care patrundea prin ferestre de afara, parca tavanul se vedea unduindu-se puternic, ca apa stirnita de vint... Cind aprindeau lumina, totul se linistea... si in tavan nici urma de vre-o fisura... pe podea nici urma de vre-o granula de nisip sau var cazut din tencuiala... Intrigat de toata aceasta poveste, fratele bunicii care nu incetase sa-i ridiculizeze pina in acest moment, a decis sa petreaca o noapte in compania bunicilor... Inutil sa-ti povestesc cum a reactionat imediat dupa stingerea luminii, la inceperea "concertului" de onomatopee... A sarit la intrerupator, a aprins lumina... si... dus a fost... A durat si asta cit a durat... lucrurile s-au linistit din nou pentru o vreme... apoi... intr-o zi, in amiaza mare, cum bunica statea linga soba de gatit invirtind in rintas, aude catelul de linga ea chelalaind, si-l simte cum se retrage speriat sub rochia ei de sasoaica, lunga pina la pamint... Privind in jur, vede lada de zestre dintr-un colt al incaperii cu capacul ridicat, iar in lada, un bust de barbat imbracat in negru, cu o punga de bani intr-o mina, si cu degetul aratator de la cealalta mina, facindu-i semn sa mearga inspre el... In clipa aceea batrinei i s-au "taiat" picioarele si a cazut lesinata la podea...".


...Nu mai retin ce s-a intimplat dupa acel episod cu casa respectiva, ci doar ca bunicii prietenului meu, satui de asemenea experiente, s-au mutat de acolo in alta parte...

...Si, din nou o intrebare: oamenii, ca oamenii - pot fi impresionabili si pot avea halucinatii, dar... cum se explica comportamentul catelului?...
#62625 (raspuns la: #62605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu m-am gandit intai sa inc - de Diana1978 la: 20/02/2004 22:07:01
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Eu m-am gandit intai sa incerc sa vad daca chiar nu pot sa ma realizez si aici si daca n-as fi putut as fi plecat. Indiferent daca plecam sau ramaneam gandul meu era sa ajut intr-un fel tara cu putinul cu care puteam. Bunicii mei au murit pe front, unchii mei la fel, bunicele mele m-au crescut in istorie iar parintii mei sunt legati de pamantul romanesc foarte mult, asa ca am crescut nu intr-un fals patriotism, si acum am amintire decoratii de razboi, Steaua Romaniei si alte cateva de la bunici, simt ceva in mine care se cutremura numai cand ma gandesc la sangele care imi curge prin vine, si la istoria zbuciumata a acestei tari, as fi ajutat-o oricum chiar de-as fi plecat.

Nu cred ca as fi rezistat prea mult afara, mie imi dau lacrimile numai cand intru in biserica sau cand citesc despre Stefan Cel Mare care a ridicat nu stiu cate Manastiri sau despre Brancoveanu care s-a jertfit turcilor impreuna cu cei 4 fii ai sai doar pentru tara asta si credinta noastra, pentru ce s-au luptat ei daca nu ramane si aici cineva care sa le continue lupta? Nici pe vremea lor n-a fost usor, razboaie peste razboaie si totusi au iesit cu fruntea sus si pentru asta existam noi ca tara si popor astazi, altfel am fi fost turci sau rusi sau cine stie ce altceva.

Imi pare rau cand citesc despre romani plecati care isi denigreaza radacinile, e ca si cum ai spune despre mama ta ca e o "parasuta", sa inteleg atunci ca si tu ai in vine "parasutismul"? Fiecare natie are greutatile sale, SUA are cea mai mare rata a divorturilor din lume (cercetati statisticile), in afara de divorturi peste 50% din populatie e celibatara, numai spun de statisticile pe care personal le-am gasit depre SUA, in special New York si California in legatura cu incidenta bolilor mintale grave, m-au socat numarul imens de oameni bolnavi mintal grav, numai in New York in jur de 2 mil. era statistica. Cat despre rata criminalitatii nu mai pot vorbi aici pentru ca New York-ul bate orice stat din SUA, Romania nu se compara cu nici un stat american inca, si sper nici sa nu ajungem. Am studiat mult statisticile SUA pentru ca vroiam sa plec in New York si dupa am zis sa incerc intai in Romania, macar noi avem problema saraciei si a mentalitatii, inca nu ne-am imbolnavit spiritul de tot.

Cat despre mine si drumul meu in viata aici as putea spune ca e unul fericit, am avut sansa sa ma realizez cat de cat, inca nu sunt in punctul in care vreau sa ajung, mai am mult sa cresc dar sunt ambitioasa si voi reusi. Sper intr-o zi sa schimb ceva si in tara, sa ajut cumva copiii strazii, sa-i integrez, asta ar fi visul meu de caritate ca sa spun asa.

Am urmat cursuri post-universitare dupa facultate, ASE, REI, m-am gandit apoi sa plec in SUA, la o universitate intai pentru cursuri, in schimb auzisem atat despre romani plecati care regretau sufleteste si aveau nostalgia Romaniei incat mi-am zis sa incerc intai sa ma angajez in tara sa vad ce se intampla si daca nu voi reusi sa ma realizez aici ma voi gandi din nou la plecare. Eu sunt si o fire romantica, nostalgica si foarte atasata de familie, prieteni si de o viata sanatoasa.

M-am angajat prin BestJobs la o companie multinationala de telecomunicatii pe postul de Consultant pe probleme economice, eram inca la cursurile post-universitare si mi s-a parut o sansa deosebita, am inceput cu 250 USD pe luna net, in 6 luni nu numai ca le-am crescut cifra de afaceri de aici dar administram tot biroul din Bucuresti, din studiile mele de fezabilitate au reusit sa renunte la niste posibile idei de investitii cu pierderi sigure (in Security Services). Salariul mi s-a dublat, treptat bineinteles dar am ajuns la 500 USD net lunar si pe postul de Office Manager, am lucrat foarte mult intr-adevar, cate 11 ore pe zi dar s-a meritat, acum 8 luni m-am angajat la KPMG, Consultant pe Management General, sunt un fel de Junior Consultant dar eu sunt o persoana deosebit de ambitioasa si in curand voi depasi faza asta, salariul de inceput a fost de 700 Euro net lunar dupa care cand voi depasi faza de Junior voi fi platita si pe comision din proiectele realizate, un alt fost coleg de facultate a absolvit Finante si Banci in acelasi an cu mine, a avut bafta sa se angajeze la ei imediat dupa absolvire, acum are in jur de 1700 Euro pe luna, oscileaza si in functie de valoarea proiectelor. In timpul facultatii am stat in caminul Electronicii, am pastrat inca legatura cu unii prieteni din camin si lucreaza acum ca programatori la firme de outsourcing, nici unul nu are mai putin de 1000 USD pe luna, am un coleg caruia i-am dat si eu un proiect pentru firma de telecomunicatii iar compania i-a platit 800 USD pentru el, mi-a zis ca nici nu se gandeste sa lucreze la un proiect pentru mai putin de 500 USD, proiectele astea sunt pe langa salariul lui fix, a lucrat inclusiv la creearea website-ului IFriends un website pentru adult chat dar a fost platit deosebit de generos!!

Ce vroiam eu sa spun este ca fiecare are destinul sau, eu am ales sa raman si sa incerc, mi-a fost si mie greu la inceput, parintii mei sunt profesori, acum eu le trimit bani acasa, sora mea e acum la un Masterat recunoscut si in UE dar il face la Institultul Bancar Roman, intre timp a aplicat la peste 150 de firme mari din Romania si a fost cam dezamagita pana a dat de banca Romexterra care a angajat-o initial ca economist cu un salariu modest, 150 USD net, acum e Ofiter de Credite, are 400 Euro pe luna, e multumita si a spus ca nu se lasa pana nu ajunge Director Adjunct in Sucursala ei, eu o cred capabila, tata si mama nu numai ca sunt fericiti dar nici nu le vine sa creada ca am reusit amandoua fara pile si fara nimic, e intr-adevar greu dar nu imposibil. Stiti ce salariu are un Director de Banca din Romania? Tineti-va bine si verificati informatiile (SUNT 100% REALE): aproximativ 20.000 USD plus masina serviciu, telefon, mese si alte facilitati. Un Director de Resurse Umane intr-o firma buna are 5.000 USD, Director Vanzari la o firma buna 7.000 USD, Director IT 3.000 USD (pentru firme bune, nu mici), o firma mica da in jur de 700 USD sau Euro depinde (ca Director). A fost o conferinta acum cateva zile la care am participat si eu HR Salaries in Romania, toate salariile din Romania, in functie de pozitie, firma, avantaje etc., si oferte de munca. E multa munca pana sa ajungi Director dar nu e imposibil, nici macar in Romania de azi, eu imi cunosc drumul de pana acum si nu m-as mira peste cativa ani buni sa fiu Director intr-o companie (mare sper :)). Majoritatea companiilor mari din Romania au salarii foarte mari, numai ca telefonist la Connex primesti 300 Euro net pe luna salariu de inceput, daca avansezi ca Team Leader primesti 700 Euro net, nu mai spun de posturile de conducere, si asta e doar la Connex, dar in Romania sunt sute de firme mutinationale.

Asa ca oameni buni se poate si aici, am muncit intr-adevar enorm as putea spune pana acum dar pot spune ca personal acum traiesc foarte bine cu salariul pe care il am, mi-am luat apartament cu 2 camere in rate si sper ca in curand imi voi lua si masina. Eu cunosc si romani fericiti ca sa spun asa, prin munca proprie, eu stiu ca se poate, dar depinde de destin, de vointa si gandire pozitiva, eu Il pun inainte de toate pe Dumnezeu si stiu ca norocul asta a venit si de la El.

Concluzia este sa muncesti, sa inveti, sa te specializezi cat mai mult, sa ai curaj, multa ambitie! si putin noroc :).

Ce sa spun mai mult, simt ca sunt inundata de fericire asta este cuvantul, si sper ca intr-o zi sa-i pot ajuta si pe alti romani care au ales sa ramana aici ca si mine, iubesc atat de mult tara asta incat acum sa mi se ofere oricat n-as mai pleca, cat despre mentalitate sau educatia romanului am devenit intr-un fel imuna, eu sunt o persoana educata, am fost si in vacante afara, dar parintii mei profesori au avut cea mai mare contributie, cu cei din jur sunt toleranta, stiu ca intr-o zi se vor schimba si ei, sau va veni o noua generatie, le zambesc indiferent de situatie, asta face mult mai mult, pot sa zambesc pentru ca eu sunt intr-adevar inundata de fericire, nu indrazneam sa sper poate la viata mea de acum, si inca de-abia a inceput.

Ce sa va spun, sa fiti fericiti romani de pretutindeni, eu ma bucur ca am ramas, nu stiu cum ar fi fost bine sau rau daca as fi plecat dar se pare ca destinul meu este aici, si este inca unul foarte bun :).

Succes! :)


dezvoltare - de Pisicutza la: 21/07/2004 02:22:30
(la: Intre mitul credintei si realitate)
nu ai auzit niciodata de acest mit?In Ardeal-de specificat ca asta o stiu de la stra-bunica mea- mortii care nu au plecat pe lumea cealalta cu sufletul impacat se infatiseaza celor vii pentru a le cere socoteala.Cat despre experienta mea...desi aveam aproape 6 ani imi aduc aminte ca si cum ar fi fost ieri....eram la priveghiul unei rude mai indepartate cu bunicii mei...dar aproape de miezul noptii-in plina vara cand nu adia nici pic de vant-s-au deschis toate usile si geamurile si am simtit o prezenta ciudata.Rudele spuneau ca au si vazut strigoiul celei ce murise...
Inca de atunci am inceput sa ma gandesc la ceea ce ne propovaduieste religia, la mituri si la faptele ce se petrec in realitate...astept intrebari
#18141 (raspuns la: #18037) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
no comment! - de bubuka la: 27/07/2004 05:10:48
(la: Interviu cu Dumnezeu)
sincer m-am uita pe site din pura curiozitate si ma asteptam sa gasesc ceva ironic...cred si nu stiu in ce...practic!
sunt botezata in doua religii,cea islamica si cea ortodoxa...solutia ideala de a impaca capra si varza.la varsta de 10 mi,mi s-a pus o intrebare de catre invatatoarea mea la care nu stiam ce sa raspund si anume :"CE RELIGIE AM?!".ajung acasa si-mi intreb parintii(precum bula)...raspunsul:"SPUNE-I CA ESTI BUDISTA!".drept urmare i-am confirmat "crezul" invatatoarei care m-a trimis acasa cu un biletel recomandat aviz amatorilor parinti!ce scria in el? curiozitatea mi-a starnit interesul insa nu mi-am furisat ochii prin el...
concluzia:sunt "budista" din punctul de vedere al parintilor mei dar ce sunt eu de fapt?!
ma bucur ca-s "budista"10 minute de cateva ori pe saptamana...macar cu trupu' daca cu sufletu' ba:)
sincer,acum incerc sa ma consider un om putin mai matur decat atunci,daca intervenea religia intre parintii mei nu cred ca exista armonia si cei 26 ani de casnicie care continua in etate!
incerc sa fiu om,si sa-mi fac un rost in viata renunatand la eternul scarbiciu de la P.S.P(pe spinarea parintilor),greu dar sper sa reusesc intr-o zi...ahhhhhh speranta!
vorba bunicului meu:"SPERANTA ESTE CEA MAI MARE CURVA DIN LUME,FIINDCA TOTI SPERA LA EA" ...si totusi "speranta este visul omului treaz"-aristotel...ahhh speranta sperantaaaaaaaaa...
p.s.:cam asa vad si religia,iarta-mi indrazneala de a-mi exprima propriul punct de vedere!

Pacat ca "dinozaurii prosti" mor greu !!!! - de Misoginul la: 29/07/2004 16:16:14
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)

Stau si ma uit cu mirare...

la prostiile pe care sunt unii in stare sa le debiteze pe net (vezi onor "Domnul"
de mai sus..)



Stimate Domn,

Se pare ca fie nu v-ati dat seama si suferiti de o boala incurabila pentru care
din pacate inca nu s-au deschis saloanele la noile ospicii, fie bateti campii
"cu gratie" neavand alta ocupatie...

Este adevarat ca net-ul este un loc liber unde fiecare poate sa isi exprime
opiniile insa ... cu bun simt.

Americanii (pe care ii blamati atat de mult) au un cuvant "netiquette"
ceea ce in traducere libera in limba materna ar insemna "eticheta", "politete
pe net", "bun simt", etc.

(Mi-am permis sa fac traducerea intrucat din cate vad, Dumneavoastra, comunist
convins fiind, nu cred ca v-au interesat vreodata "valorile capitaliste"
aici incluzand si limbile straine...)

Sa revenim "la concret tovarashu' " cum se spunea pe vremea
Dumneavoastra (de fapt si a mea tinand cont de faptul ca am sarit de 40 de ani
de ceva timp).

Se pare ca Domnia Voastra isi aminteste cu nostalgie de anii respectivi
cand in orice clipa iti putea bate un securist la usa ca sa te ia ...nu se stie
pana cand (asta in cazul fericit in care mai vedeai lumina zilei vreodata),
ani in care stateai la coada doua zile pentru o punga de "tacamuri de
pui
" sau pentru o punga cu "nechezol" (pentru cei
tineri "tacamuri de pui" = capuri + gheare, "nechezol"=cafea
cu foooarte multi inlocuitori in ea, naut, soia, etc in proportie de 80% inlocuitori
si...ceva cafea pe acolo :).....

Se pare ca uitam prea usor serile cand programul la televizor dura 2 ore din
care 1 ora era telejurnalul cu "ispravile Tovarasului Nicolae Ceausescu"
iar inca o ora erau ODE, de lauda despre marile realizari ale
comunismului...

Nu vreau sa fiu inteles gresit, am trait acei ani, e adevarat ca s-au facut
multe dar cu multa munca, fara nici o bucurie, in "foame" de
mancare, de cultura, de informatie si cu multe vieti sacrificate degeaba (din
pacate)...

Da recunosc, s-au construit mii de blocuri, poduri, sosele, tot ce doriti...dar
la fel recunosc ca am crescut cu frica in suflet ca nu cumva sa spun vre-un
banc fereasca Dumnezeu ca mama (singurul parinte) sa nu isi piarda painea din
cauza asta.

Dumneavoastra va amintiti cu nostalgie ce bine era atunci ?

Eu imi amintesc ce sarbatoare era cand veneau de Craciun portocale in "Alimentara"
si cum mama dupa ce statea la coada 3-4 ore pentru 2 Kilograme, nu manca ca
sa pot manca eu !!!!!

Sunteti un "TRIST" Domnule , trist pentru ca sunteti "ORB",
nu din fericire nu in sensul fizic ci "ORB" referitor
la amintirile triste.

Stiu, ma veti intreba cu ce este mai bine astazi cand mii de oameni nu au de
lucru, sunt someri, etc, etc, bla, bla, bla...?

Spre diferenta de Dumneavoastra am invatat ceva in anii de dupa '89.

Somerii sunt de doua feluri:

- temporari (pentru ca isi schimba munca sau isi cauta alt serviciu)

- permanenti (pentru ca sunt incapabili sa se reprofileze sau sa faca ceva,
sau sa munceasca, sau sunt puturosi, etc)

Personal sunt inginer mecanic insa vazand ca incep sa "fac foamea" m-am reprofilat,
am invatat ani de zile si inca mai invat si har Domnului am avut ce manca si
eu si familia mea tot timpul.

"Onorate Domn", munca e grea de aceea din pacate sunt someri,
nu pentru ca nu sunt locuri de munca ci pentru ca fie nu vor, fie le considera
degradante, refuza, sunt lenesi si puturosi, etc.

Am uitat sa va spun:

- NICI O MUNCA NU E RUSINOASA !!!!! (daca nu v-a spus nimeni
pana acum, asa ca lasati chestiile cu somerii, altceva ?)

Oh, nu...

Hai sa anticipez, crimele....


"Musiu", crime erau si pe vremea aceea numai ca nu se spunea
si nu se recunostea nimic.

Altceva ?

Parca imi amintesc ca scriati ca pe vremea lui Ceausescu Romania avea "miliarde"
de dolari in vistierie ?

HAHAHAHA, SUNTETI HILAR Stimate Domn !!!!

Aveti notiunea de milion sau miliard, stiti cate cifre (zerouri) are fiecare
si in cazul afirmativ, chiar stiti ce bani avea Romania atunci ? Mai interesati-va
!!!!

Bateti campii !!!!! (scuze)

Revenind la tampeniile pe care le-ati debitat in "epistola trista"...

Scrieti acolo ca americanii isi consuma tot salarul pe chirie si sunt vai de
mama lor...

Aveti macar idee la cat se cifreaza venitul mediu in America pentru un american
normal cu un serviciu normal si cat costa o chirie, mancarea si necesitatile
pe luna?

Vad ca stiti sa accesati internetul, datele sunt publice, cautati-le Dumneavoastra
si veti fi mirat sa constatati ca dupa ce isi plateste chiria, "prostul
de american"
mai cheltuie 3-400 de dolari pe luna pe mancare si
mai si ramane cu 6-800 de dolari lunar in buzunar
!!!

Hai sa concluzionez pentru ca deja am obosit si nu cred ca merita sa pierd timpul
cu "EX" activisti de partid, securisti, sau ce veti fi fost
pe vremea aceea..

DA, la Domnia Voastra ma refer !

E adevarat ca azi viata nu e roz insa, personal, prefer sa muncesc 14 ore pe
zi si sa le pot oferi copiilor mei portocale si tot ce isi doresc decat sa ii
vad ca saliveaza de pofta sau le e foame cum se intampla pe vremea aceea.

Prefer sa "ignor" RAP-ul si MANELELE si sa caut un post de radio sau o muzica
adevarata pe CD decat sa aud stau si ma uit la "ODE"
si "LAUDE CONDUCATORULUI IUBIT" sau prefer sa ma
uit cu mirare la prostiile pe care sunt unii in stare sa le debiteze pe net
(DA, la Domnia Voastra ma refer !!! )


In incheiere:

Bunicii mei au fost invatatori (ai Domniei Voastre ce au fost, activisti care
au introdus comunismul in Romania ???)

Pe vremea aceea (tot capitalism era) o duceau saracii asa de greu incat bunicul
lucra iar bunica nu era nevoita decat sa stea acasa si sa aiba grija de casa
si copii chiar daca era si ea invatator...


E adevarat ca nu aveau de niciunele (in afara de 2 vaci, cateva hectare de
teren, ca nu era Craciun fara porc + vitel taiat, ca mama a facut o facultate
si a fost profesor toata viata....)

Si toate astea dintr-un amarat de salar de invatator (al bunicului) care lucra
intr-un sistem capitalist de rahat !!!

Nu DOMNULE, nu CAPITALISMUL este de vina ci
indivizii de teapa Dumitale care il deformeaza batand campii
si oprind schimbarile !!!

Pe scurt:

Uite ce-i "BADIE" , personal mi-e rusine ca mai sunt oameni care desi
ar trebui sa aiba capul pe umeri ne fac tara de rahat batand campii pe net,
prin strainatate si prin ziare!!!

Ia du-te si impusca-te MATALE, dar nu oricum, in cap sau in
gat !

O sa obtii doua mari avantaje:


  • o sa mori repede si fara chinuri


  • ne vei scuti pe viitor de prezenta Dumitale obositoare, tampa si incomoda





  • Cu.....consideratie (desi e prea mult cred, de stima nici nu poate fi vorba...)


    Un...."batran" realist !!!



    Misoginul

    #18544 (raspuns la: #18438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Tudor Gheorghe- este o revelatie - de irisaro la: 28/12/2004 17:05:53
    (la: Tudor Gheorghe a plans pe scena)
    Am fost sceptica cand am primit o invitatie la concertul lui Tudor Gheorghe in vara anului 2002. Atmosfera de acolo insa, emotiile coplesitoare ale artistului impletite cu ale publicului m-au impresionat profund. A fost -as putea spune- dureros de frumos. Am plans si printre lacrimi vedeam muguri de roua si in ochii altora... emotia a fost sublima... De atunci nu ratez nici un concert. Si nu exagerez cand spun ca pentru mine Tudor Gheorghe este ancora care ma leaga de ceea ce am ingropat acum multi ani odata cu bunicii mei in pamantul stramosesc. Acel tezaur al folclorului demult apus, isi rasfira razele minunate prin concertele lui Tudor Gheorghe, o oaza de liniste, de senin, o unda de vant ce aduce pe aripa lui muget de cerb, parfum de roze, un iz de ceata dintr-un parc pustiu, un zarzar inflorit, o lacrima a unui emigrant si infrigurarea unui dor plecat de acasa...
    Va salut pe toti cei care impartasiti aceeasi emotie !

    Sarbatori Fericite va doresc, fie ca Noul An sa ne aduca mai aproape de Dumnezeu in bunatate, cinste, umilinta si dragoste !

    iris
    #32343 (raspuns la: #32102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Dupa zece ani - de Chriss la: 17/02/2005 18:51:19
    (la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
    Am venit in vizita in Romania dupa zece ani. Am plecat cind eram inca un copil si m-am intors cind eram un om matur ( zic eu ) Intre timp am invatat multe de la viata si am avut un inger de fetita care si-a vazut neamurile pentru prima oara la virsta de sapte ani.Nici nu-ti poti imagina cit de fericita a fost fata mea cind si-a vazut strabunicii, bunicii, unchii, matusile, verisorii, verisoarele, etc. A alergat pe strazi si s-a jucat cu copii toata ziulica, tipind si catarindu-se peste tot, pleca dimineata si venea seara murdara din cap si pina in picioare iar ochisorii ii luceau de bucurie. Cit de rasfatata a fost ea pentru doua saptamini nu a fost niciodata, si da i-a placut mult de tot totul.
    Despre mine pot sa-ti spun ca am simtit ca sint acasa. Cunosteam fiecare copac, fiecare cladire, fiecare lucrusor si locusor mi-erau asa de cunoscute. Am fost foarte fericita sa pot sa-mi vad locruile natale, sa-mi vad familia si prietenii. Daca pot sa-ti compar ceea ce am simtit ar fi asa:Tin minte cind bunicii mei erau in viata, ma duceam la ei si cunosteam totul unde este, eram fericita sa-mi petrec vacantele la ei si casa lor devenea casa mea pentru citeva luni. Tot odata-mi iubeam casa parintilor mei unde de fapt era lumea mea, unde aveam camera mea, cartierul in care traiam, scoala, magazinele,etc. Deci pentru mine venitul in Romania a fost ca si atuncu cind ma duceam la bunici pentru vacanta de vara. Romania este parte din mine si o sa-mi petrec multe vacante calatorind si colindind meleagurile natale, dar dupa vacanta vin inapoi acasa unde este viata mea.
    In concluzie, atunci cind am venit in Romania am simtit ca sint acasa, si de fiecare data cind o sa vin in vizita o sa ma simt acasa, fiindca Romania este parte din mine asa cum si America este parte din mine. Am doua tari ca doua familii pe care le iubesc enorm.

    Criss
    cea mai veche amintire si constiinta de sine - de Grettel la: 11/03/2005 14:21:32
    (la: Rewind)
    Nu stiu care este cea mai veche, dar incerc sa le disting dupa un personaj care a apraut in viata mea cand aveam patru ani: o sora.
    Ce imi amintesc inaite, sunt parintii mei, imbratisati, in bucatarie, langa bufetul verde, sarutandu-se. M-am agatat de ei sa ma prinda si pe mine in imbratisare...
    Si imi mai amintesc o zi in care stateam toti 3 la masa iar eu incercam sa spun sau sa intreb ceva, pana cand tata mi-a spus, "Mancanca!" strigandu-ma pe numele meu, moment inc are am izbucnit in plans, ranita, ca nu am fost strigata pe numele de alint... Si seara in care ne harjoneam toti trei in pat iar tata a imobilizat-o pe mama si m-a pus sa o musc de nas... si biata mama a umblat catea zile cu nasul vanat... hmmm. Dar clipa in care eu mi-am dat seama ca sunt eu... imi mai amintesc vag, o scena la bunicii mei din Medias: ca il strigam pe tata... il apucasem de picior pe un unchi de al meu care ii seamana extraordinar de bine, si plageam, si toti erau innebuniti de urletele mele pentru ca nu voiam sa aud ca nu e tata, e Gigi... si pana cand Gigi nu m-a luat in brate n-am tacut. A tebuit sa-mi ma hraneasca, sa-mi faca baie si sa ma culce el ca sa poata pleca acasa... Imi amintesc ca m-am simtit pierduta, singura si disperata si ca mi-am dat seama ca nu e el cand m-a luat in brate, dar m-am multumit si cu Gigi... e prima amintire despre mine ca persoana care disimuleaza...
    poveste - de (anonim) la: 01/04/2005 19:46:02
    (la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
    M-am nascut intr-o familie Crestina, parintii si bunicii mei erau oameni foarte credinciosi si inca de mic m-au invatat sa cred in Dumnezeu, imi citeau povesti din Biblie si asa mai departe.
    Viata in familia mea a fost mereu minunata. Am avut niste parinti iubitori iar cu fratele si surorile mai mici ma intelegeam in general bine. Dumnezeu era mereu prezent in casa si viata noastra.

    La scoala nu am fost niciodata foarte popular dar aveam citiva prieteni. Am avut relatii de prietenie atit cu baieti cit si cu fete. Fetele pentru mine au fost mereu o companie placuta.

    Am intrat la pubertate cind eram prin clasa a 5°a. Pentru prima data am inceput sa am sentimente sexuale. Insa eram pregatit. Am fost un copil precoce din punct de vedere intelectual, mi-a placut mereu sa citesc mult asa incit stiam cite ceva despre primele porniri sexuale. Primele mele simtiri sexuale au fost mai mult un fel de curiozitate si credeam ca era normal ca aceasta curiozitate sa fie legata de prietenii mei de acelasi sex. Este o virsta la care multi baieti experimenteaza din punct de vedere sexual unii cu altii, dar asta nu este un indiciu al orientarii sexuale viitoare. Eu nu experimentam cu nimeni dar citeam mult si stiam ca un pic de ‘confuzie sexuala’ era perfect normala la virsta aia si ca multi baieti simt o atractie sexuala pentru alti baieti in timpul acestei perioade. Acest gind ma recomforta dar in acelasi timp nu-mi evita gindul ca pornirile mele sexuale erau pacatoase. Asa ca m-am concentrat si mai tare in Dumnezeu, scola si alte aspecte asteptind sa treaca etapa delicata.

    Putin cite putin prietenii mei incepusera sa descopere sexul opus, era perioada in care ne impartaseam unii altora care fata ne atragea mai tare. In grupul meu era o fata care se purta foarte frumos cu mine asa ca le-am marturisit prietenilor mei ca imi placea de ea.. Insa cind ei ma intrebau daca credeam ca era draguta, nu stiam ce sa spun. Niciodata nu ma gindisem la colegele mele ca fiind ‘dragute’. Asa ca raspundeam ca cel mai tare conta ce era in interiorul ei. In acelasi timp ma intrebam ce anume facea ca prietenii mei sa se refere la ele ca fiind dragute. Nu intelegeam dar credeam ca era doar o chestie de timp si de a intilni persoana adecvata. Ma consideram in acelasi timp mai putin dezvoltat din punct de vedere sexual in comparatie cu prietenii mei.

    Cind am inceput sa am visuri erotice, m-am ingrozit. In visele mele nu apareau fete asa cum scria in cartile pe care le citeam ci .....baieti! Ma trezeam atemorizat, ma simteam rau, murdar, pervers. Am inceput sa evit compania colegilor mei atractivi, sa ma concentrez mai tare in Dumnezeu, aveam incredere in ajutorul sau. Dar daca reuseam sa-mi inhib gindurile in timpul zilei, noaptea nu puteam evita sa visez...

    La virsta aceea nu stiam multe despre comportamentul homosexual. Doar stiam ca era ceva amoral intre doi oameni de acelasi sex (barbati in general) si ca era complet condamnabil, un mare pacat. Dar nu asociam sentimentele mele cu comportamentul homosexual.

    Mai tirziu, aspectul homosexualitatii a revenit intr-o forma mai personala. Unii colegi incepusera sa ridiculizeze homosexualitatea folosind termeni injositori. Ca raspuns, un grup de colegi incurajau toleranta. In cursul conflictelor, unul din colegi s-a declarat in mod deschis homosexual. Era fratele mai mare al unui prieten. Declaratia lui m-a shocat. Nu cunoscusem niciodata personal un homosexual (sau cel putin nu stiam). De fapt nu-l cunosteam personal dar faptul ca era fratele unui prieten (ma gindeam ce ingrozitor sa ai un frate homosexual) ma facea sa cred ca il cunosteam. Am inceput sa ma gindesc daca si prietenul meu era homosexual, poate ca se contagiaza, ma gindeam.

    Intre timp elaborasem propria mea teorie in legatura cu homosexualitatea. In privinta mea, credeam ca inca treceam prin acea perioada de confuzie sexuala, din care asteptam sa ies pe masura ce ma maturizam. Credeam ca existau alti baieti care ca si mine treceau prin aceasta criza si ca lipsa lor de cunoastere ii putea duce la greseala de a se autoeticheta homosexuali si sa adopte un mod de viata homosexual, distrugindu-si in acest fel viitorul. De aceea vroiam sa-i spun fratelui prietenului meu sa astepte ca totul se indreapta, sa nu ia calea gresita. Dar nu am avut niciodata sansa sa-l inilnesc personal si sa-l avertizez de pericol. Aceasta nu m-a oprit sa adopt o pozitie publica acuzativa fata de homosexualitate si sa subliniez caracterul sau pecaminos. Vroiam sa fiu intelegator dar in acelasi timp sa fiu coerent cu credinta mea in Dumnezeu.
    La liceu am cunoscut o fata extraordinara – L. Era foarte simpatica, spontana, sincera, activa, facea sport, si mai ales era Crestina. Ma simteam bine cu ea. Am inceput sa iesim din ce in ce mai mult impreuna si din ce in ce mai mult imi dadeam seama ca reprezenta tot ce cautam la o fata. Eram indragostiti oficial. Desi ne intilneam des, nu aveam nici o graba sa avansez in aspectul fizic, sexual. Ma purtam foarte educat cu ea. Nu m-am simtit niciodata atras fizic de L desi stiam ca aspectul ei fizic era foarte apreciat de ceilalti colegi. Cu toate astea tineam foarte tare la ea si faceam tot posibilul sa-i fiu un adevarat prieten. Singurul sarut pe care i l-am dat vreodata a fost pe obraz.

    Intr-o zi am mers impreuna la un concert. Ne simteam bine, atmosfera era plina de emotie, dar amintirea pe care o am despre acel moment nu are nimic de a face cu muzica. In timp ce eu si L stateam fericiti tinindu-ne de mina, privirea mea s-a intilnit cu cea a unui tip foarte atractiv in multime. Am vazut fata lui pentru o fractiune de secunda dar imediat am simtit toate emotiile si gindurile mele concentrate asupra lui. Am recunoscut ca erau sentimente relationate cu sexualitatea mea. Imediat mi-am dorit sa-l cunosc, sa vorbesc cu el sa-l imbratisez. Cred ca m-as fi multumit doar sa ma asez linga el pentru tot restul serii. Recunosc ca nu era primul care ma facea sa ma simt in acest fel. Dar in acel moment am constientizat penibila situatie – stateam alaturi de cea mai frumoasa fata, pe care o iubeam si care ma iubea, iubita mea, cu care speram sa ma insor intr-o zi, si cu toate astea emotiile mele cele mai intense erau stirnite de un strain in multime, unul de acelasi sex... Ce se intimpla cu mine? Nu-mi asculta Dumnezeu intensele mele rugaciuni sa ma ajute sa nu mai am aceste sentimente oribile, perverse, nedorite pentru altii de acelasi sex, nu-mi vedea suferinta?
    Obrajii mi s-au umplut de lacrimi iar L credea ca era din cauza muzicii. Dar pe drum catre casa si-a dat seama ca ceva nu era in regula si m-a intrebat. Eu nu am putut sa-i spun adevarul – cum puteam sa-i spun ca ma atrageau barbatii?

    Intr-o zi chateam cu niste prieteni. Cu unul din baietii de pe chat vorbisem doar o data sau de doua ori dar am simtit imediat o conexiune, si ne-am trezit rapid ca purtam o corespondenta privata. Vorbeam despre tot felul de chestii pina cind mi-am dat seama ca era ceva special in relatia mea cu acest baiat foarte diferit de relatia mea cu ceilalti prieteni. Recunosteam in el ceva care imi amintea de mine. Cu cit conversam mai mult, cu atit mai mult simteam un sentiment de frica amestecat cu bucurie la gindul ca descopeream care era acea legatura misterioasa intre noi.
    Deodata el m-a intrebat daca eu vroiam sa il intreb ceva, dar intrebarea pe care as fi intrebat-o mi s-a nazarit greu de pus. I-am zis ca nu imi venea sa-l intreb nimic deosebit. Cu toate astea el mi-a spus: ‘Nu sint gay, dar nici hetero. Sint undeva intre. Cred ca ma poti numi bisexual’
    Imediat am izbucnit in lacrimi. Toate sentimentele reprimate timp de ani de zile, ma napadisera dintr-o data. M-am rugat in tacere. L-am intrebat daca putea sa mentina un secret. Si atunci i-am povestit tot. Datorita marturisirii lui aveam un nume pentru ceea ce imi framinta viata. Eram un ‘bisexual’. Dar pentru mine acel termen nu insemna o alegere si nici macar nu era o stare permanenta. Era doar o eticheta pentru conditia mea, o conditie eram sigur, temporara.

    In cele din urma am capatat curajul sa-i marturisesc lui L ca eram bisexual si am fost uimit si uluit de usurinta cu care a acceptat si m-a incurajat sa continuam relatia noastra. Eu am fost de acord, aveam incredere ca Dumnezeu ma va ajuta daca credinta mea in El era puternica, credeam ca prin El voi invinge.

    Mi-au trebuit citeva luni ca sa admit ca termenul corect pentru situatia mea era homo- si nu bisexual. Alesesem termenul bisexual pentru ca cel de homosexual are implicatii atit de ingrozitoare pentru mine. Nu puteam fi ‘gay’ pentu ca era pacat. Dar in final a trebuit sa recunosc ca sexul opus nu m-a atras niciodata din punct de veder fizic. O femeie frumoasa nu a stirnit niciodata emotii in mine. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca nu eram corect fata de L. Stateam cu ea pentru ca vroiam sa fiu normal si imi placea compania sa dar niciodata nu am apreciat compelt feminitatea sa. Un prieten comun imi spunea mereu ce norocos eram sa am o prietena atit de deosebita, de frumoasa si plina de calitati. Mi-am dat seama ca el simtea ceva ce eu nu simtisem niciodata.


    In cele din urma am fost amindoi de acord sa intrerupem relatia, mai tirziu ea si-a gasit alt prieten, a facut bine.

    Chiar si dupa ce am acceptat ca sint ‘gay’ am mai crezut ca era o stare trecatoare. Eram intr-o cautare continua de cazuri de gays care au luat calea dreapta. Intre timp am incetat sa-l mai rog pe Dumnezeu sa-mi arate calea si am inceput sa-l intreb ce era de facut. Nu mai aveam raspunsuri. Cred ca nu am fost suficient de inteligent sau suficient de credincios ca sa gasesc raspunsul. Tot ce pot sa fac este sa ma umilesc in fata Lui, sa cad in genunchi si sa ma rog.

    Multi dintre voi nu vor fi de acord cu multe din povestirea mea, dar asta este adevarul. Unii afirma ca nu ar trebui macar sa ma numesc homosexual ci doar ‘atras de acelasi sex’. Eu prefer cuvintul homosexual din motive proprii. Ce stiu este ca sint mai Crestin decit oricind, asta este adevarul chiar daca ma numiti homosexual sau nu.

    Justin
    cea mai frumoasa zi din viata mea - de oanalaur la: 25/09/2005 07:18:47
    (la: Banc: doi mosi pe o banca...)
    concurs international de creatie pe vremea lui ceausescu pe tema cea mai frumoasa zi din viata mea. se anunta premiul III care se acorda britanicului john smith, se citesc cateva randuri din compunere: "era o superba zi de vara, nu mai ploua asa de mult, stateam la gura focului pentru ca totusi era destul de frig, cand bate cineva la usa. ma ridic, deschid, era un valet cu o scrisoare in mana: sir, maine sunteti invitat la dineu la regina. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
    premiul II se acorda americanului john johnson, sa ascultam cateva randuri din compunerea lui:"era o zi superba de vara eram la picnic cu familia, ne imbuibam cu hot dogi si coca cola, cand se apropie doi domni cu un plic in mana: hi, john. maine esti invitat cu familia sa iei masa cu presedintele. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
    premiul I se acorda romanului ion ionescu, sa-i citim compunerea:"era o zi cumplita de toamna, eram cu totii acasa, cu ligheane in maini incercand sa oprim plaia care curgea prin tavan, nu era lumina si caldura, cand deodata bate cineva la usa. ma uit pe vizor, doi domni imbracati in costume, in spatele lor doi militieni, in spatele lor doi caini polititisti. intreb:
    -cine-i?
    -militia. aici locuieste vasile vasilescu?
    -nu. aici sta ion ionescu.
    a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.
    Da,poate fi adevarat - de For ever la: 23/06/2006 19:36:23
    (la: Cel mai iubit dintre pamanteni...Preda)
    Am putina rautate,dar asta pentru ca am observat ca la primul text publicat au sarit cativa sa critice astfel incat sa ma simt oribil.Nu stiu daca au fost doua persoane care sa spuna ceva frumos sau sa nu ma condamne pentru ce am scris.Eu nu cred ca aici e un tribunal in care ne judecam la sange si fiecare e un avocat impotriva ta,iar ce cred eu e ca aici e vorba despre creatie si nu despre ati judeca propria viata.Aici ne expunem punctele de vedere legat de unele teme propuse.De exemplu atunci cand am incercat sa fac ceva despre violenta in familie aproape s-a aruncat cu pietre.Nu am zis nicidecum ca mie mi se intampla toate si mi-am imaginat ceva din care sa reiasa durerea unei persoane in situtia data.La "Prima iubire,prima carte" multi au zis ca e telenovela,dar daca ar fi asa ar insemna ca nu exista literatura ci telenovelism!
    Iar la faza cu pensionarii nu judec superficial pentru ca Romania are si tineri,culmea care nu au un loc de munca,au un copil pentru care fac un efort enorm sa ii cumpere medicamente,nu primesc nimic de nicaieri si nu li se ofera nici locuri de munca,nu au nici macar acea pensie infima care sa ii ajute macar putin.Respect oamenii in varsta,dar nu cred ca li se cuvine totul.Bunicii mei nu imi zic ca nu au bani de medicamente ci se intreaba cum o sa reusesc sa am o casa a mea intr-o tara in care nimeni nu te ajuta cu nimic.Mai sunt unii batrani care la fiecare mica durere merg la doctor,chiar daca ii doare 2 minute,de unde frica asta asa mare si fuga asta la doctor?
    Eram intr-o zi in troleu si stateam pe scaun.La o statie au urcat doua femei probabil pensionare,aranjate,cu posetuta si ochelarii de vedere chiar putin prea eleganti pentru pensiile de azi .Ma pregateam sa ma ridic sa dau locul uneia ca de,asa esti invatat de mic,dar m-au uimit ca imediat ce au vazut ca nu sunt locuri libere au inceput sa vorbeasca cu o viteza care nu o atingea nici cel mai bun orator, ca tineretul de azi e needucat si nesimtit ca stau pe scaune.Atunci m-am intrebat cum de asa "pensionare si necajite" pot vorbi asa mult fara sa oboseasca,fara sa le creasca tensiunea si nu au macar o clipa de rabdare,M-am ridicat totusi in sila mai mult desi inainte eram chiar prea amabila cu ei,si i-am cedat locul uneia din ele,la care in loc sa zambeasca macar amabil s-a intors spre cealalta si i-a zis ca daca nu facea scandal cine se ridica?Chiar mi-a parut rau pentru gestul meu de amabilitate.
    Cat despre dragoste!!!Sa fim realisti pentru ca am vazut prea multe cazuri in care lipsurile materiale duc la certuri oricat de mare ar fi dragostea.In fond traim printre oameni,si nu intr-un rai al indragostitilor care stau sub cerul liber,cu frunze acoperiti in loc de haine si mananca marul discordiei!Mai stiu ca pentru o femeie cea mai mare implinire e sa aduca pe lume un copil,sa il vada crescand,sa ii ofere conditii decente de viata,sa aiba macar stricul necesar si o camera a lui.Cu ce?De unde?Inveti pana ajungi o epava si cand vrei sa te angajezi nu ai experienta sau nu ai unde in domeniul in care te-ai pregatit!Unii nu au nici macar dreptul la somaj.Ce sa faca?Nu mai zic ca peste 20-30 de ani in Romania numarul pensionarilor se va reduce foarte mult,poate peste 70%.
    Iar batranii astia pensionari fac mereu scandal ca nu le ajunge una si alta.Cunosc familii de 4 persoane care traiesc dintr-un salariu minim pe economie si supravietuiesc,chiar daca poate nu cumpara medicamente au copii la scoala si altele.
    P.S. Oricum daca am fost asa de rautacioasa,sa ma scuzati.Probabil e ultimul text care il scriu aici.
    #129492 (raspuns la: #129260) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Lui LTEO - de LUCIUS 01 la: 04/09/2006 19:38:29
    (la: de ce credeti in dumnezeu?)
    LTEO, O SURIOARA NU SE NASTE, ASA CUM PRESUPUI TU, DATORITA RUGACIUNILOR. Nu stiu ce varsta ai, dar oricine stie ca un contact sexual ar fi cauza.

    Ba m-am rugat, LTEO, poate nu-ti dai seama cat m-am rugat. Cine va spune ca nu a facut-o niciodata, ca nu s-a gandit macar o clipa la bunatatea si la o eventuala mantuire oferita de Dumnezeu, minte ! Dar nu e o rusine sa-ti sprijini sperantele prin rugaciuni.
    Eram inca un copil si mi-am spus ca Dumnezeu e mare si drept, asa cum auzisem la bunicii mei. SI BUN. El poate sa indrepte lucrurile. Poate ca lumea asta mai are o speranta.
    Dar a fost comunismul si oamenii mureau de foame, apoi comunismul a ramas o amintire si multi alti oameni au continuat sa sufere. Nu s-a intamplat nimic. RAUL a continuat sa domine lumea, ca un carusel al fortei negative.
    Apoi am citit biblia. Si am vazut ca Dumnezeu a ucis pentru poporul lui asa numit "ales" .Oare ceilalti nu erau tot fii lui ? Oameni pe care tot el
    i-a creat ? Am avut vaga impresie ca la suprafata pamantului se desfasura, in acele timpuri, un experiment: Cei "ALESI" SI RESTUL LUMII.
    Imi cer scuze, poate am deviat putin de la subiect, dar asta e o realitate si o putem vedea cu totii in jur. Am uitat iubirea catre cei apropiati, am uitat iubirea catre oameni si am devenit zgarciti si avari, pentru ca asa trebuie sa supravietuim intr-o societate proscrisa, ca a noastra. Orice greseala va fi aspru sanctionata, orice ezitare va fi interpretata drept slabiciune. Daca vei fi slab, nici un Dumnezeu din lumea asta nu te va ajuta...Vei muri, vei disparea ca un vierme, iar rugaciunile nu te vor ajuta cu nimic.
    LTEO, in viata ta a existat un ghinion, este adevarat. L-ai depasit, dar daca situatia ta s-ar fi intamplat acum doua secole, ai fi fost nevoita sa-ti iei ramas bun de la ai tai, pentru ca medicina de atunci era egala cu zero. Gripa si alte boli, acum vindecabile, in urma cu 200-300 de ani erau flagel. Nu iertau. Probabil ca ai tai au fost dusi la terapie intensiva.

    "...dar de a doua zi de cand intrase-n in spital, ii mersese tot mai bine... "

    Era si normal. Cu progresele medicinei de azi, si daca ai si ceva bani pentru medici, nu cred ca trebuie sa-ti faci probleme. Poti chiar sa te rogi linistita.
    Pun pariu ca, daca te rogi cand cineva face o gripa, se va vindeca cu siguranta.
    Mai ales daca ai o aspirina la indemana !...
    As spune ca e vorba de o minune in cazul unui cancer sau SIDA
    LTEO, O SURIOARA NU SE NASTE, ASA CUM PRESUPUI TU, DATORITA RUGACIUNILOR. Nu stiu ce varsta, dar oricine stie ca un contact sexul ar fi cauza.
    Apoi se pastreaza un anumit echilibru natural, dictat genetic. Daca ai sa citesti despre fiecare natiune a Europei vei vedea ca femeile, ca numar, sunt aproximativ egale cu barbatii. Totul este ca o harta genetica pe care specia noastra o respecta. Aveai 50% sanse. Nici nu mai trebuia sa te rogi. Un ecograf ti-ar fi dezvaluit sarcina incepand chiar cu a treia luna.
    LUCIUS
    #143173 (raspuns la: #142643) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Bunicii... - de Lady Allia la: 08/06/2007 16:04:35
    (la: CONFERINTA - Sfaturi pentru tinerele mame!)

    pot sa surad putin bunicului din tine?
    sa il strang in brate si sa inchid un pic ochii din dor si drag de ai mei?
    bunicii...nu i-am exclus niciodata discutiei! poate pentru ca i-am purtat mereu cu mine am uitat sa fac separatia: copii, parinti, bunici... ma iarta!
    bunicii mei m-au invatat tot ce sunt eu astazi si le multumesc pentru ca mi-au lasat dreptul de a trai prin mine si prin viata mea!!!
    #204241 (raspuns la: #204198) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    *** - de maan la: 18/12/2007 07:44:36
    (la: cel mai cadou de craciun)
    bunicii mei si-au facut casa in curtea strabunicii.
    baba, care promisese ca se va muta in casa noua, n-a putut pleca din cascioara ei pitica, de lut.
    asa ca nu i-au putut darama bodega ce-avea sa devina un fel de rai al copilariei mele cu mere mici si dulci, cu nuci, busuioc, icoane si tamaie...(ma lungesc, stiu)

    nu stiu cati ani aveam, da-mi amintesc exact ca toti ai mei ma vestisera ca-n noaptea cutare ar sa vie si la mine pentru prima data mos craciun.
    asa ca m-au trimies sa dorm la mamaie batrana.
    ma ... toata noaptea m-am zgait pe geam, dintre pernele babii.
    vedeam, 'dincolo' umbre inalte si lumini colorate, siluete umane dansau parca pe-o muzica fantastica.
    imi amintesc ce greu mi-era sa pandesc in acelasi timp si cosul de fum, pe unde trebuia sa coboare moshu'...

    balul ala de vizavi a durat toata noaptea.
    io, oricum, asa-mi amintesc.

    a doua zi, am vazut primul brad impodobit si m-a izbit nemaipomenitul miros de brad si portocale.
    stiu ca mai mancasem portocale pana atunci, da' asa gust n-au avut niciodata pana atunci si nici nu cred ca vor mai avea vreodata.

    nu-mi amintesc ce-am gasit sub brad.
    stiu ca de-atunci nu-ncetez a-mi dori, de Craciun, o portocala de-aia cu gust magic.
    atat.
    #266447 (raspuns la: #266431) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    maan/luska/la femme - de thebrightside la: 07/01/2008 11:09:54
    (la: Top 3 (at least) most hated books)
    Io am citit minim 20 intr-o vara la bunica-mea. Nu muma' Sandra, mai era unul Sidney Sheldon dara ala nu era asa penibil. Astea aveau fetili de p-acolo in "bibliotecile" pline de bibeloaie si mileuri, asta am devorat... :))

    On topic
    "Mobilul" de Stephen King. Mai mult decat penibil, jalnic, patetic, de 2 bani etcetcetc. Scenariul tipic al invaziei extraterestre, sfarsitul lumii si eternul-inefailibilul grup de eroi ce salveaza umanitatea. Bleeeeeeeeeeeeeeeeeeacs! Daca as fi avut o reactie fizica la cartea asta as fi borat o zi intreaga!
    Evident ca nu am urat cartea ci pe autorul blazat si comercial (odata fantastic de captivant, imprevizibil sa) captiv in una si aceeasi iara si iar poveste-cliseu!

    "Bantuitii" - Chuck Palahniuk
    Pe care o recomand alora cu stomacuri tari, imaginatie pasiva si empatie zero.
    Mi-a placut tare mult primul capitol.. s-al doilea... Cand am ajuns pe la sfarsitul celui de-al treilea era cat p-aci sa am o reactie fizica, am inchis cartea s-am zis fac it.
    Zau daca ma intereseaza sa cetesc despre cum traieste xulescu experienta de-a-i fi supt intestinul gros de vartejul din scurgerea piscinei!
    Ma cac in ea de metafora a spleeenului american contraatacat cu abjectii psihotice (scuzati expresia american).
    Brrrrrrrrrr.

    #271770 (raspuns la: #271135) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    bubu - de Apoll la: 11/02/2010 00:29:08 Modificat la: 11/02/2010 00:31:13
    (la: de-ale copilariei amintiri(2))
    Prin clasa a doua in vacanta de vara la bunici.Aveam un prieten cu vreo cinci ani mai mare ca mine care nu-mi refuza aproape nimic.Aveau bunicii un butoi de lemn pe care nu-l mai foloseau.Intr-o zi cand nu erau acasa m-am tiganit mult la prieten sa ma "traga cu butoiul" ca nu prea voia.Eram si sub influientele lui Huck Finn si ma gandeam ca o sa-l depasesc.In fine,am rostogolit butoiul pe un deal de vreo suta de metri.M-am bagat in butoi si amicul a inceput sa-l rostogoleasca la vale tinand mainele pe el.Pe la jumatatea dealului a pierdut controlul si butoiul a luat-o la sanatoasa cum a vrut el.Si-a avortat sarcina abia in vale intr-un pietroi.Cand am iesit din el aveam smirghiluite sprancenele,nasul,urechile,obrajii ,coatele si genunchii.A urmat un adevarat tambalau ,aia batrani sustineau ca mi-a facut-o anume si nu-i induioseam cu argumentele mele.Conflictul l-a rezolvat dupa vreo doua zile tata care ma cunostea bine si mi-a mai smirghiluit si el f'o doua peste anumite parti moi care nu fusesera afectate de rostogol.:)
    *** - de picky la: 17/06/2010 15:00:27
    (la: Budget Gourmet sau Bucataria saracacioasa)
    Da, Coşbuc îi zice, sau îi zicea. Între timp îmi adusesem şi eu aminte, dar nu eram tocmai sigur.
    Pităria era, cum te uiţi de aici către monitor, pe stradă-ncolo, la vreo două sute de metri, pe stânga, unde se face o altă stradă laterală, nu perpendiculară pe Coşbuc ci oblică, acolo era, imediat cupă colţ.
    Pita era adusă de la Pecica cu un camion deschis, Molotov, nu dubă, direct pe scândura benei aşezată. Protecţia consumatorului nu crâcnea! În juma' de oră negustoria se-ncheia şi dugheana se zăvora până a doua zi, când se repeta figura.
    Erau nişte pâini mari de 4 sau 5 kg., nu-mi amintesc exact, mari cât o valijoară, rumene şi dolofane, de formă dreptunghiulară.

    Bunicii mei paterni au fost de lângă Pecica, de la vreo 10-15 km spre nord-vest, faţă de Pecica. Iar bunica mea facea de două ori pe săptămână, la ei în cuptorul de pâine, o pâine similară şi ca marime şi ca formă şi la fel de crescută. Adoram coaja de la ea, dar ei dădeau coaja la câine şi pisică. Era o mare ruşine să se afle că nepotu' se hrănea, cu plăcere extatică, cu coaja de la pâine... Totuţi se făcea rabat pentru delectarea mea gastronomică. Era şi o condiţie, să nu fiu văzut şi mai ales nu care cumva să ies pe uliţă cu coaja mea rumenă. N-am respectat nici atunci chingile impuse, aşa că... acum am oarece remuşcări.
    #550453 (raspuns la: #550452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    bya - de INSULA ALTUIA la: 08/08/2011 20:38:17
    (la: tablou domestic)
    la bunicii mei imi amintesc de butoaiele pentru vin,nu stiu cum se facea ca doar vara eram acolo,bunica din deal ne mai lasa sa dormim in podul grajdului,noi copii fiind credeam ca suntem ciresari in vreo excursie si priveam stelele atunci am crezut ca le pun la culcare in poalele lunii,o zona inedita,nu ti zic de prima mea intilnire cu un sarpe ochi in ochi la cules de mure :)
    #618613 (raspuns la: #618612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Dorul, Imm - de Coralie la: 15/10/2003 03:45:59
    (la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
    Este ceva ce nu poate fi distrus nici uitat, incercam, incercam..
    Câte o data reusim sa-l înghesuim într-un colt al inimii, sa nu ne mai gândim, ne luam cu altceva, credem c-am uitat
    si apoi un fleac,; un nimic îl scoate din nou la suprafata, mai tare, mai puternic ca înainte, îti simti inima într-un cleste...

    Nu am problema aceasta, am ajuns la 4 ani in Franta, dar mama mea si bunicii români o au, dar cu siguranta ca la ea (mama) este mai atenuata din cauza cuplului franco-roman, si al pelegrinarilor prin lume (tatal face parte din corpul diplomatic)

    Suferintele, lasa intotdeauna urme, am vazut in anturajul meu, prieteni, relatii familiale, pe ele se incrusteaza multe altele

    Cred ca dupa ce te obisnuiesti sa traiesti în occident, te consideri ca un fel de strain, caruia îi e greu sa mai recunoasca locul unde s-a nascut si a trait in trecut, ca un loc este dat si de mentalitati, de oameni si de viata care o traiesc acolo, iar mentalitatile continua sa se schimbe, iar cei ce-au ramas in tara au continuat sa traiasca viata pe care noi am fugit-o..

    Sa te intorci în România la batrânete, daca acolo îti este inima, fa-o, dar trebuie sa faci o încercare mai întâi, sa nu rupi toate puntile cu tara unde traiesti.
    Bunicii mei români au facut-o, si cu toate ca aveau mijloace materiale enorme pentru România (care sunt doar confortabile pentru Franta), nu s-au putut acomoda, s-au reîntors din nou în Franta



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...