o zi din viata ca emigrant

ca nush ce naiba astept cate 5 minute sa se incarce pagina...
sunt frânta, ma duc sa ma culc devreme astazi
a fost o zi înnorata, soarele n-a iesit, dar totusi am coborat pe plaja si am innotat 2 ore in sir...

azi noapte m-am culcat la ora 3 dimineata, ca m-am uitat la reportaje pe TV5 si inca 2 canale arabe, iar azi dimineata la ora 6 scularea...

ce viata de câine.. :))

buna mya!eu si sotul meu vrem sa ne stabilim in germania.Acum inca suntem la faza de invatare a limbii.As dori sa ne spui cum e modul de viata in privinta hranei, apartamentelor,si daca iti permiti ca la sfirsit de saptamana sa mananci si la un restaurant bun.dar pentru copii care sunt avantajele ?(copii nascuti in germania) multumim mult!

Anca catre Irina
(Anca este profesor in Romania iar Irina este de 10 ani in USA -student, doctorand, postdoc)

Cred ca mesajul tipului este cam patetic. Isi plinge de mila.
Eu nu zic ca e usor. Dar eu cred ca toti suntem mai intii oameni ai planetei si pe urma ai unei tari.
Bineinteles ca venim fiecare cu amintiri si obiceiuri....asta face ca lumea sa fie mai frumoasa prin diversitate.
Bineinteles ca aveti cu totii nostalgia departarii....ce bine e la mama...DAR....toate fetele care stau cu mama pina tirziu termina prin a isi dusmani parintii.
Toate nerealizarile personale pot fi puse pe seama regimului....dar uite s-a schimbat regimul....si rominii fura capace de canal si vane de la rezervoare cu substante toxice...si isi pun prezente la cursuri la care nu su duc....asta e realitatea...
Mai e o realitate: sunt mult mai multi culegatori de capsuni si "stiptese" decit programatoare....pentru acesti oameni munca este chiar un sacrificiu. Astia nu pot vorbi de frumusetea muncii, de “ munca il inobileaza pe om” astia trag din greu si viseaza ce vor face cu banii cind vor veni in tara.
Isi fac vile superbe....si se mai duc un an la cules...si viseaza la dulcea romanie.
Din cauza “nepregatirii” lor profesionale...nu pot accede la altceva decit la bunuri materiale adunate in romania...si la speranta ca poate intr-o zi vor avea bani destui sa nu se mai duca la cules sau sa nu mai se prostitueze.
Cu “programatorii” eu sper ca este altfel.
Daca poti sa vezi lumea putin mai mare decit romania, daca te poti identifica cu lumea , cu omul, indiferent de unde este...atunci iti dai seama ca mincarea de buna calitate este peste tot si nu este sigur vorba de slana romineasca, ca prietenii din romania, au facut burta si chelie si au copii de crescut si oricum nu ar mai fi avut timp sa se intilneasca cu tine....ca nu il lasa nevasta....
Ca toate prietenele cu care faceai glume sunt acum doctorite serioase si nu au timp nici sa respire
Ca mama si tata te adora dar ca oricum nu ai mai fi putut sa stai cu ei pentru ca au devenit batrini si plictisitori...
Ca a venit timpul sa faci ceva cu mintea ta...pe planeta pamint...nu are importanta unde...da sa faci ceva bun si folositor cuiva...indiferent ce natie esta acel cineva...
Eu asa vad lucrurile.
Imi este foarte greu sa stiu ca daca am fi aproape as putea sa te ajut sa treci prin orice...sa faC SA ITI FIE MAI USOR...DAR...ma bucur ca ai avut ocazia sa te dezvolti ca om al planetei nu ca detinut in bucuresti...
Tu acum ai probleme de identitate...e normal sa fie asa...dar pot sa iti spun ca si eu am probleme de identitate...toti ne intrebam cine suntem noi...ce vrem noi...
Totul este sa mergem mai departe si sa incercam sa facem bine celor din jur. Multi , putini...nu are importanta...binele se va intoarce sub o forma subtila...si ne va umple de bucurie.
Reactia mea la articol este clara...mi se pare o prostie sa ne lamentam...trebuie sa facem in orice zi data de Dumnezeu : ceva bun pentru mine, ceva bun pentru altii, asta include orice ( mincare, invatatura, ...) si atunci nu are importanta unde te afli pe planeta.
Tara de dor este o inventie a lenesilor care nu au curajul sa ia viata in piept. E mult mai usor sa zici ca nu ai avut noroc, ca nu ai avut conditii, ca nu a fost regimul care trebuie...
De fapt viata face ca toti sa ne ratam in final…indifferent unde pe planeta….Dar ragazul pina la ratarea finala se poate petrece in multe feluri. Eu sper din suflet ca voi veti intelege ca viata voastra este acolo unde munciti, acolo unde iubiti, ca noi suntem cu voi indiferent unde ati fi...pentru ca suntem in singele vostru, in mintea voastra. Iar Romania este cu voi , indiferent unde sunteti.
In trecut era firesc sa existe acest dor...disperare...pentru ca odata plecat nu mai puteai sa te intorci...
Dar acum in conditiile in care voi veniti de doua ori pe an acasa...sa ii scoateti in oras pe cei din romania...nu ti se pare putin schimbata situatia?
Daca nostalgia este pentru dulcele “far-niente” CARE SE PRACTICA IN ROMANIA..atunci e de inteles....dar daca este vorba de nostalgia dupa viata adevarata(munca, munca, iubire)astea sunt peste tot( independent de sarmalute si palinca)si fie vorba intre noi...cind se fac sarmalutele sunteti acasa intotdeauna.

Eu sunt mai dura...imi pare rau daca te-am bruscat un pic.

Eu sunt sigura ca drumul lung pe care l-ai facut pina acum te va ajuta sa fi un om al planetei . Sa poti sa faci bine acolo unde te trimite viata, sa nu fi ostatecul unui loc. Toti cei care sunt legati de un loc, dintr-un motiv sau altul, sufera de dorul de duca. Se gindesc ca s-au ratat pentru ca nu au vazut lumea. Asta e legea firii. Intotdeauna crezi ca altii traiesc mai din plin decit tine.

Maama ce scrisoare lunga...
Te pup...am uitat ce fac....mama .
Ps. AAA chestia asta este de-a dreptul stupida:
"O generatie pierduta. O generatie care spera sa se reintoarca, odata si odata. La parinti, prieteni lasati in urma, iubiri de demult. La mamaliga de odinioara, la sarmalute, cozonac, palinca, slanina afumata. La colidele de Craciun, la ciocnele oualor de Pasti. La bunici, la copilarie, la Romania pe care ne-o amintim, la Romania pe care o purtam in suflet.

O Romanie, din pacate, disparuta. Pentru totdeauna."

Cine ii tine frate sa se intorca daca e asa de buna slana cu mamaliga?
Ce e aia generatie pierduta?
Toate generatiile sunt pierdute.
Nici o generatie nu a rezistat vesnic, toate s-au pierdut.

Romania disparuta...e aici asa cum a fost de veacuri...toti fura, toti mint, nu te poti baza pe nimeni....toti au garduri inalte sa nu vada vecinul ce a mai furat in ultima vreme.
Generatia tinara fura la fel...la cursul meu fura prezente (ii pun pe aia care nu sunt) si copiaza la examen cu telefonul....
Deci nu va ingrijorati...romania este aici...aceiasi...doar ca se fura mai calificat.

Sunt in Toronto, Canada de 24 de ani. Obisnuit ? Nicidecum. Am intrat intr-o hora si o joc. Stiu ca am un acoperis, ma duc la servici unde petrec toata ziua si vin acasa. A doua zi, totul de la capat. Vorbesc engleza la perfectie si totusi nu pot comunica cu canadienii. Trebuie sa fim atenti la ce spunem sa nu fie interpretat si sa nu fim dati in judecata. Copiii nu se joaca afara, trebuie sa dai telefon la prieteni cu saptamani inainte pentru a face o vizita din an in paste, daca nu cumva se anuleaza si aia. Ah, da ! De weekend facem cumparaturile ! Ce placere sa ne umplem carucioarele cu gunoaiele din rafturi, cumparam si ce nu avem nevoie ca de, este "in sale".
Dupa aceea le aruncam. Dar e bine in Canada ca mancam ca porcii pana ne spargem de draci si unde mai pui ca mancarea este plina de hormoni, nu are gust si nici miros. Politica este care este, totul pentru bogati si corporatii, gropile pe strazi se inmultesc, lumea nu vocifereaza, la servici trebuie sa "ungi" sefii pentru a-ti da atentie. Vi se pare familiar ? Ce ma deranjeaza este ca lumea este revoltata cand aceste lucruri se petrec in Romania, dar daca este in Canada este totul normal si in regula. De una zi am fost la biserica. Doua romance vorbeau intr-o engleza proasta. Una o roaga pe cealalta sa vorbeasca numai in engleza ca este venita de 6 luni din Romania si a uitat limba romana. Cum de nu am eu problema asta dupa 24 de ani de Canada ? Vorbesc romana la fel de bine ca atunci cand am venit. Un numar foarte mic din romanii intalniti spun cu adevarat ce au pe suflet. Majoritatea spun ca se simt ca si cum s-au nascut aici. Cum este posibila o asemenea minciuna ? De ce se mint pe ei insisi ? Nici tramvaiele nu sunt la fel. Trenul nu are aceeasi atmosfera romantica. Un prietem imi spunea de una zi ca ii este dor si de clanta de la usa din apartamentul din Bucuresti. Deci, revenind la oile noastre cum ma simt cand ma duc in Romania ? O fac de fiecare am in concediu(care este si asa scurt nu ca in Europa) mie drag de fetele rudelor si prietenilor, de dialogurile cu sens si substraturile cu umor care rezulta din discutii. Imi este drag de toate locurile unde am crescut de copacii vopsiti cu var pana la jumatatea trunchiului, de micii zemosi, de savarine, de peisajele superbe,
da, ma simt acasa unde atunci cand spun ceva, lumea ma intelege. Romanilor care vorbesc acele meleaguri de rau si injura si-i fac pe romani in tot felul sa le fie rusine ca au uitat de unde au plecat. Ma bucur ca ei sunt aici si sufera orele lungi de lucru, platile la o casa sau un apartament le ies pe nas, multi nu isi permit nici un concediu, sa se invete minte. De ce in Romania aveau curajul sa vocifereze si aici tac chitic ? Ca sa emigrezi intr-o alta tara este in regula, multe nationalitati au facut-o dar noi romanii avem niste valori si a refuza in a vedea realitatea este o aberatie. Nu ne putem compara cu mexicanii care emigreaza si care acasa la ei aveau pamant pe jos prin magazine si normal, aici este raiul. Parerea mea este ca romanii din afara sunt foarte dezbinati si nu vor sa auda unii de altii. Pe langa asta au prostul obicei de a se lauda cu mai stiu eu ce porcarie de mocheta si-au pus in casa si nu cu parchetul care are o valoare. Da ! Sunt si voi ramane roman cu domiciliul altundeva. Si sunt mandru ! Cei parveniti ar trebui sa se trezeasca si sa inceteze cu mofturile de prost gust. Sfarsit

ar trebui sa fie oripilat de acest best seller. Lumea ex-crestina, secularizata inghite bull shitul si fantasmagoriile unui satanist in esenta lui. Este mai "intelectual" sa-l impingi pe Cristos in gunoiul vietii de zi cu zi, sa-L asemuiesti cu plebea... Nu mai poti fi "intelectual" daca nu-L scuipi pe Cristos...oare o carte despre viata sexuala a lui Budha ar fi fost tot best seller sau "who cares" despre Budha sau Mahomed. Si pe de alta parte , Rushdi a avut mai mare curaj sa scrie "versurile satanice" cand viata ii era pusa in pericol de fanaticii musulmani. Crestinii insa n-o sa caute niciodata sa-l asasineze pe bicisnicul Dan Brown...viteaz nevoie mare!
Mario

nu cred! cunosc cazuri care se regasesc in presupunerea lui Tudor-Cristian.in timp se simte intr-adevar diferenta de varsta. se regaseste in interese diferite, in dorinte la poluri opuse, in moduri diferite de a aborda viata de zi cu zi. si se ajunge incet incet la acel plictis vecin cu nefericirea. indepartarea este inevitabila.este ultimul pas inaintea rupturii.
exista, presupu, si cazuri in care totul merge ok. acolo insa, probabil ca amandoi au maturitatea necesara pentru a depune eforturi egale in a duce caruta pe toate cele patru roti ale ei. dar cate sunt cazurile respective?

Dar stiu ca le zici! Nu pot sa spun ca nu le zici bine dar parca prea patimas. Toata discutia aceasta inflacarata dintre d-ta si d-na Z demonstraza de ce si intr-o relatie ajunge un cuvant spus aiurea pentru a prabusi un intreg esafodaj de valori pe care s-a cladit viata unui cuplu. Iar unele remarci sunt un picut cam misogine. In fond are dreptul sa spuna ce gandeste. De ce ne-am cenzura gandurile si sentimentele?
Adevarul este ca sunt barbati si barbati dupa cum nici femeile nu sunt toate la fel (asta a fost o cugetare adanca!). Unele critica altele nu. Totul se reduce la echilibru. A fi impacat cu tine si cu ceilalti este intelepciunea la care ajungem cand ne maturizam. A refuza cu eleganta, a nega fara a folosi "nu", a impune prin rugaminte, a deveni mai maleabil fara insa a pleca (,) capul sunt numai cateva dintre calitatile unei relatii de orice fel ar fi ea. Iar critica poate fi constructiva atunci cand sti sa folosesti cuvintele potrivite.
Daca s-a ajuns totusi la divort, si el si ea sunt vulnerabili. Aici nu mai exista grade de comparatie.
De regula critica ascunde o carenta de comunicare. Limitandu-ne la a conversa strictul necesar, ne trezim niste straini care se iubesc dar sunt incapabili sa arate asta. Cred ca femeia critica atunci cand este lipsita de iubire si tandrete. Cel mai marunt gest de mangaiere transforma o leoaica intr-o mielusa.
Nu va mai certati fratilor ca nu este frumos!

mierea lasata la soare:-))) ... dar imi place cum scrii.
Imaginea proasta a Romaniei in strainatate nu este cauzata numai de hotii, tiganii si vinzatorii de droguri, ci si de ignoranta si lipsa de cultura generala a marii majoritati a oamenilor din "lumea vestica".
Daca noi am studiat la scoala Geografia Lumii, si am invatat destul de amanuntit despre toate tarile din lume, nu conteaza cit de mari sau cit de bogate, multi dintre americani abia daca stiu care le este capitala.
Si asta este valabila si pentru alte popoare.

Imi amintesc unul din discursurile lui Bill Clinton, cind justifica agresiunea impotriva Yugoslaviei: "multi dintre noi nici nu stiau sa arata pe harta Kosovo inainte ca noi sa mergem acolo si sa-l eliberam". Ciudat mod de a invata geografie, nu-i asa?!... hahaha...

Well, ce facem noi ca sa imbunatatim imaginea Romaniei? Cred ca fiecare dintre noi care depune un efort sa-si recunoasca calificarile si sa devina cetatean cinstit si respectat al tarii in care a emigrat ajuta pentru o imagine buna a Romaniei.
Pina in anii 1990, in Australia, erau foarte putin romani cu calificari superioare si eram foarte putin cunoscuti. In numai 15 ani, situatia s-a schimbat dramatic. La ora actuala nu cred ca exista companie mare unde sa nu fie macar un roman in functie de conducere. Capacitatea noastra de a invata si bagajul solid de cunostinte acumulat in scoala ne ajuta sa razbatem si sa demonstram ca nu sintem cu nimic inferiori altor natii.
Prin intermediul bisericii ortodexe am reusit sa tinem contactul cu oficialitatile locale si federale. Sa ii avem in mijlocul nostru la sarbatori mai deosebite si mai recent Ambasada Romaniei se implica tot mai mult in viata comunitatii. Asta face ca imaginea noastra sa apara in culori mai vii si sa nu ne fie rusine sa spunem ca sintem romani.

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."

da, ok, e evident ca fiecare evolueaza intr-un context dat. forma e mai mult sau mai putin prestabilita. imagineaza-ti un razboinic dintr-un trib din amazon, care incepe un dans initiatic pe calea victoriei! cum ti s-ar parea tie, bucurestean din tata'n fiu ? dar contextul, e el intr-adevar o limitare? ideea pe care indianul din amazonia ar incerca sa o exprime prin dansul lui, poate gasi nenumarate alte forme. cred ca orice idee se poate exprima in orice context. forma e importanta doar in masura in care vrei ca ideea ta sa fie receptionata si inteleasa (de oamenii locului). altfel, te poti manifesta oricum doresti intr-o celula la spitalul 9, doar ca nimeni ca nu te va intelege, si toti vor incerca sa te "vindece", cu mai mult sau mai putin succes. daca ti se falfaie de receptori, presupun ca si spitalul 9 e un mediu excelent de exprimare.

ca sa revenim intr-o zona mai pragmatica, am un exemplu: cuplu de prieteni buni (romani) emigrati in sua, anno 1998. la primele alegeri au votat cu gore, contra bush, care-va-sa-zica, atitudinea fiind "maimutoiul ala de bush?". la ultimele alegeri au votat cu bush, atitudinea fiind "salvatorul (anti-teroristul) bush". in opinia mea e evident faptul ca cnn-ul a ales, si nu ei, dar e delicat sa deschid acest subiect cu ei, pentru ca sunt prieteni de-o viata, si nu vreau sa ne certam pe teme politice.
dar sa mergem mai departe: de ce as crede eu ca opinia mea e mai buna ca a lor? de ce ar fi televiziunea olandeza mai cu mot decat cnn-ul (serios, am vizionat cateva emisiuni cnn si mi-au dat lacrimile cat de eroi, inimosi si umani sunt americanii, si cat de nenorociti, brute si trogloditi sunt irakienii)? si totusi.... de ce mi se pare absurd cand o veche cunostinta (din sua) nu ma invita la nunta pentru ca "belgia nu e prietena americii" (eu locuind in belgia). acum deja nu mai inteleg. dar refuz sa fiu de acord cu tine, radu herjeu. mi se pare mie ca un individ cu oarecare discernamant, (de care vrei tu), are sansa sa fie liber. informatie si acces la informatie exista. la fel si ochelari de cal. cred ca alegerea e individuala, dar recunosc ca ochelarii de cal sunt gratis (campanie promotionala) si ofera comfort sporit.

salutari tuturor,

zaraza

Fumos vis ! Dar,maine e o noua zi, si se va risipi la fel ca si ceata in care e invaluit...

stii...daca toate aspectele acestea contractuale au doar caracter financiar si legal....nu vad de ce, in comunitatzile non-hetero, se forteaza ideea de primii intr-un fel sau altul aprobarea bisericii...implicit aprobarea lui Dumnezeu.......si doar ca o parere personala...cred ca daca ei vor sa continue acest mod de viata si ar fi convisi ca este natural si moral....nu si-ar bate capul sa ne convinga pe noi...cei multi...si obtuzi...

Dumnezeu face parte din creatie, este parte din fiecare lucru ce graviteaza, din fiecare fiintza vie....prin insasi principiul creatiei...El a vrut si a poruncit sa se faca....din nimic...adica nu a fost inainte....a aparut...din EL...Vorbesc de toate dimensiunile creatiei...nu numai aceasta lume fizica, tridimensionala

conditia de a avea o credinta sanatoasa este de a admite tie insuti ca exista Dumnezeu....credinta se filtreaza in timp...pas cu pas....castigand intelepciune......cu cat minteai mai luminata cu atat ratacirea-i mai adanca.....

Nimic nu se intampla fara aprobarea lui Dumnezeu.....oamenii au in schim libertatea de a face ce vor, bine sau rau,....comparativ cu animalele care sunt instinctuale in principiu....doar niste robotei complecsi....
Vezi, Dumnezeu, daca ar fi vrut ca noi sa nu gresim...sa nu fim ca si El...ne-ar fi facut animale....care vrand nevrand ...am fi pacatuit constant sau nu am fi pacatuit niciodata.....si tot asa....ca si o gluma proasta i-ar fi facut si pe homosexuali ....
noi, oamenii putem spune NU...noi putem spune....suntem mai buni...putem sa ne schimbam.....putem sa ne controlam....
Dumnezeu este viu...noi in schim murim in fiecare zi putin pierzandu-ne in indulgente ieftine.

eu personal am o imagine bizara despre viata si timp, viitor si trecut. Cand ma gandesc, in minte imi vine... un elastic rotund... sau in orice caz... ceva rotund care n-are nod. Viata. Timpul. Si ma gandesc asa : poate ca viata traieste si ea intr-o viata. Si atunci cand viata vietii se va termina... probabil viata se va reincarna... si noi (care traim in viata) o s-o luam de la capat. Si tot asa.
that would be... imaginea mea. Nu stiu cat de clar se vede din exterior... insa asta e :)


________
keep it simple...

BUNA DIMINEATA! La mine toata saptamina asta a fost buna! Slava Domnului, ca a fost chiar necesara. Mai intii va urez de Sfintele Sarbatori multa fericire si binecuvintari. Miine eu sint libera ca-i Vinerea Mare si s-ar putea ca si azi sa injumatatesc ziua de munca. Fericirile mele se impletesc de data asta si cu a lui Ivyshorul nostru drag si scump. Peste trei saptamini vine la mine acasa, URAAAAAAAA! Cred ca vom avea mult mult fun! Cu totii abea asteptam.

Mymy, draga mea, imi pare foarte rau pentru tine ca ai un program asa de nashparliu. N-as vrea sa fiu in papucii tai nici macar pentru o zi. Te-as indemna insa sa-ti faci o analiza a prioritatilor tale si sa vezi ce este cel mai important lucru pentru tine la ora actuala. Eu cred ca sanatatea ta ar trebuii sa fie pe primul loc. Oricit de mari atleti am fi, oricit de supermani sintem daca stresul ne indoaie si oboseala ne copleseste sintem in pericol de moarte in orice minut. Te rog, fii precauta si gasesteti timp si pentru tine. Pari o fata faina si plina de viata, si mi-ar parea asa de rau sa te stiu bolnava sau istovita.

Belle, fa fetitzo niste poze la copacii aia ca si eu vreau sa-i vad!!!!!!

Anisia, cum stai cu plecarea in Elvetia?

good question. as vizita cat mai multe tari, as bea cappuccino si as manca ciocolata in fiecare zi, mi-as (pe)trece noptile facand dragoste pe pereti si prin parcuri, as sari in Sena, i-as cumpara mamei mele un cires (de dimensiuni naturale) din Swarovski, mi-as comanda un pian din parchet pe care sa scrie Rembrandt's In, as vizita-o pe fosta mea si i-as spune : "iti trebuie o ora sa ma cunosti, o zi sa ma iubesti, o viata... sa ma uiti. cu drag, Nelu (care inseamna in limbaj de casa 'du-te dracului')" ; in penultima zi probabil m-as duce la Iliescu si as urina pe biroul lui cu mesajul "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face". In ultima zi m-as arunca de pe o coasta in oceanul Pacific pentru ca n-am de gand sa mor din cauza vre-unei boli...



________
keep it simple...

Corectidudinea femeilor :
Femeile cred ca daca o pisica fuge de acasa este din cauza lipsei de
afectiune oferite.
Femeile cred ca daca un caine fuge de acasa este din cauza lipsei de
afectiune oferite.
Femeile cred ca daca o femeie fuge de acasa este din cauza lipsei de
afectiune oferite.
Femeile cred ca daca un barbat fuge de acasa este din cauza ca barbatii
sunt porci.



Exista 70 de metode de a face o femeie fericita.
Una este de a o lua la cumparaturi. Cealalta este 69.


Jack si Betty sarbatoresc 50 de ani de casatorie.
- Betty, ma întrebam, m-ai înselat vreodata?
- Oh Jack, dar de ce îmi pui o asemenea
întrebare tocmai acum? Nu vrei sa afli raspunsul...
- Ba da Betty, chiar vreau sa stiu. Te rog.
- Bine, fie. Da de 3 ori.
- Trei? si când s-au întâmplat?
- Pai îti aduci aminte când aveai 35 de ani si vroiai neaparat
sa-ti începi propria afacere si nici o banca nu-ti dadea un
împrumut? Îti aduci aminte cum într-o zi chiar presedintele bancii
a venit la noi acasa si a semnat hârtiile pentru împrumut fara a
pune nici o întrebare?
-Oh, Betty, ai facut-o pentru mine! Te respect acum mai mult ca
niciodata! si numarul 2?
- Pai, îti aduci aminte ca la ultimul infarct aveai nevoie de o
operatie si chirurgul nu vroia sa se atinga de tine? Îti aduci
aminte cum profesorul Damkey a venit pâna aici ca sa te opereze
personal si apoi ti-ai revenit?
- Nu pot sa cred! Betty, ai facut tu asta pentru mine, ca sa-mi
salvezi viata? Nu exista o alta sotie ca tine. Asta îmi dovedeste ca
ma iubesti foarte mult. Îti sunt recunoscator. si numarul 3?
- Pai, îti amintesti ca acum câtiva ani, când vroiai neaparat sa fii
presedintele clubului de golf, aveai nevoie de înca 17 voturi?


Ion se plimba pe strada. Maria îl vede, deschide repede geamul si îi striga:
- Ioane, vino sus la mine!
- Vin când o sa fii singura!
- Dar nu-i nimeni acasa.
- Nu acasa ... pe Pamânt!


La o expozitie de pictura, un vizitator indignat se adreseaza custodelui:
- Inteleg ca pictorii moderni pun operelor lor titluri ciudate, dar la
tabloul asta, care prezinta clar o partida de sex, titlul "Lenin la Praga"
este complet nejustificat.
- Va explic imediat. Stiti cine este doamna din tablou?
- Habar n-am.
- Este sotia lui Lenin.
- De acord, insa partenerul ei nu este Lenin.
- Ati gasit singur explicatia. Lenin este la Praga...

Anonimule,

Imi pare rau anonimule, dar nu ai dreptate. Nepotism si relatii exista peste tot. Dar nu am vazut pe nimeni capabil si sa nu reuseasca. Am cunoscut mii de romani peste tot: USA, Franta, Germania, Elvetia, Austria, Australia, Singapore, Indonezia, Korea, pina si in China. Oameni care au ajuns acolo numai cu hainele de pe ei si cu dorinta de a reusi.
SI AU REUSIT!

Intradevar oportunitatile nu cad din cer, trebuie sa muncesti si sa lupti pentru ele. Viata este o continua competitie si trebuie sa arati ca esti mai bun ca altii, si sa o dovedesti, daca vrei sa reusesti.

Citeam in una din conferintele de pe acest site:"Scrisoare adresata D-lui Presedinte Basescu", unde tinarul jurnalist Teompa il face pe Basescu vinovat ca in Romania intelectualii nu-i permit sa manince pizza in fiecare zi si sa poarte Adidas original. HAHAHA... Cit de puieril!!!!!
Daca pleci in "vest" cu astfel de idealuri si cu idei atit de inguste... Nu vei reusi si vei da vina pe lipsa de relatii.

Daca esti in vest si nu ai reusit, nu mai da vina pe lipsa de relatii, invata societatea, invata cerintele ei si incerca sa sa te comporti ca ei. Cum zice proverbul: "Daca traiesti la Roma trebuie sa faci ce fac romanii".

Mult success,

Dr Evil

vreau sa-mi spui frumoasa zaraza..cu ce te-aaaaam shucarit??:):)

Ceea ce aduce regres spiritual nu este atractia catre persoane de acelasi sex ci angajarea in relatii sexuale cu ele.

Zaraza: cum vezi tu aura, stimata giocondel? si daca prin absurd sa zicem ca ai aceste capacitati paranormale, te asigur ca muritorul de rand nu le are. deci e inutil ceea ce ne recomanzi, noi astia "nespiritualizatii" nu vedem aura. de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.. .

GIO:aura este energia aceea ce inconjoara fiece fiinta si ce poate fi perceputa foarte usor de orice om doritor de a vedea dincolo de aparente. Un om nervos sau suparat sau fericit, sau bolnav, va manifesta un alt gen de energie in jurul sau, pe care cu totii o putem percepe.Homosexualii,mai exact, au un Look nesanatos, atat de evident ca acuma eu cred ca dumneavoastra faceti misto de mine. Este ceva semi-fandosit, fake, fals, nelalocul lui si nepotrivit in fiece gest al unui homosexual.

Se numeste ca am un soi de sensibilitate spirituala, atata tot… adica canalele mele energetice, pt moment, sunt mai purificate decat ale dumitale .de exemplu cand am fost in vacanta anul trecut in canada, am vizitat o familie si de cand am pus piciorul in casa lor m-am simtit ingrozitor si nu am putut sa il sufar pe capul familiei, cand toti ceilalti din grupul meu l-au placut mama-mama. Si timp de o saptamana le-am zis ca e ceva foarte rau venind din partea lui, o energie ingrozitoare, ca imi vine sa il scuip in fata ( foarte surprinzator pentru felul meu de a fi) si
s-au creat asa de multe discutii pe tema asta incat aproape ni se stricase vacanta. Pentru ca eu manifestam un soi d e incapatanare si vedeam ceea ce ceilalti nu puteau vedea si toata lumea a fost surprinsa pentru ca eu sunt genul de om pacifist, care ii impaca pe toti. Cand atmosfera a devenit insuportabila, unul din prietenii nostri, care era de fapt nepotul individului respectiv, mi-a dat dreptate spunand tuturor clar si raspicat ca omul cu pricina este o pramatie de individ care si-a abuzat sexual fata cea mica timp de 10 ani, inca de pe cand ea avea numai 7 ani dar ca el nu a vrut sa spuna nimic grupului pentru ca eram in casa "aceluia" ca sa isi revada el(prietenul) parintii dupa 17 ani si nu a vrut sa creeze o atmosfera ciudata.

ZARAZA:repet intrebarea: cate cupluri de homosexuali cunosti?

GIO:Cunosc cateva cupluri de homosexuali, oameni foarte rafinati si inteligenti si in acelasi timp foarte confuzi.cunosc mai multi homosexuali individuali, fara parteneri stabili.

ZARAZA:si inca o curiozitate mica si te-am lasat in pace: cati copii ai?

GIO:Cand am spus ca scopul casniciei este aducere pe lume a unui alt suflet nu am spus ca de cate ori faci sex trebuie sa si procreezi, dar daca te casatoresti, ideal este sa ai copii caci ei sunt scopul principal al existentei acestei celule unitare a familiei ce reprezinta un mediu sanatos si echilibrat pentru hranirea unui nou suflet.NU am copii dar cu siguranta am sa am intr-o zi.doi, sper, gemeni, baiat si fata.

ZARAZA: imi permit sa-ti recomand sa mai citesti odata lista cu homosexualii celebri, mari valori are artei si literaturii. by the way, Gioconda n-ar fi existat fara Da Vinci, alt homosexual cu sufletul bolnav si in vizibil regres spiritual, dupa cum foarte pertinent ne povestesti.

GIO: Leonardo da Vinci nu a fost homosexual, este o speculatie de prost gust. Michelangelo, in schimb, da semne mai clare ca ar fi fost. Dar, nu va fie cu suparare, ce legatura are capra cu varza? Faptul ca oameni celebri au avut manifestari sexuale nesanatoase nu ma va face niciodata sa consider actiunile respective ca demne de admirat sau nici macar normale.Una este partea artistica si creativa a unui individ, ce tine mai mult de inspiratie si nu ii este datorata in intregime si alta este alegerea lui sexuala si evolutia spirituala.Din cate stiu eu, lumea artistica este ea interesanta dar promiscuitatea este accentuata in randul artistilor, pentru ca ei chipurile au ganduri marete si isi permit sa se desprinda de vulg…hai sa fim seriosi..cati artisti nu au fost divini in creatia lor si vulgari si oameni de doi lei in viata de zi cu zi?

ZARAZA:serios? sa intelegem ca nazistii si comunistii care au avut percepte foarte "morale" in ceea ce priveste homosexualii, au contribuit intens la ridicarea nivelului spiritual al societatii, cultivand adevaratele valori?

GIO:stimata Zaraza, desigur puteti intelege ce vreti dumneavoastra. unde dai si unde crapa!!..vi se pare ca eu am instigat la rascoala impotriva homosexualilor, ca vreau sa le iau pielea pe bat si sa ii trag in tzeapa??nicidecum. Simpatizez cu ei, le inteleg oful dar in acelasi timp imi mentin pozitia, caci a tolera nu inseamna a incuraja,a sa cum am mai spus..Nazistii si comunistii au fost niste extreme, si ca orice extreme au devenit boli otravitoare.

atat deocamdata,numai bine.

GIO


"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

fiecare vede lucrurile din perspectiva proprie;personal nu as vrea sa-mi vad odraslele indreptandu-se spre aceste tendinte homo-lesbi,caut sa le arat ca dragostea fireasca este intre un barbat si o femeie
dar cine sunt eu sa le impun ce-o sa faca cand vor fi maturi?crezi ca ei nu vad ce se petrece in viata de zi cu zi?cand vorbesc cu mame de fete ajunse la vre-o 25-28 de ani si-mi zic ca barbatii,multi dintre ei,disponibili,au tendinte homo ce sa le zic?
vezi tu,realitatea trebuie privita ca atare,nu-i vorba de toleranta unuia sau altuia dintre noi...
the times they're a changin',parca asa canta odata Bob Dylan
mai reflecteaza putin,da?

Anonimule,

Faptul ca ne-am nascut in aceeasi tara nu este o garantie de "prietenie",
dar organizarea si participarea la activitati comunitare poate sa ajute la imbunatatirea imaginii comunitatii respective si la imbunatatirea imaginii Romaniei in lume.

Nu trebuie sa uitam de faptul ca inainte de '90 ambasadele si misiunile diplomatice ale Romaniei aveau misiunea de a dezbina comunitatile din "diaspora" si de a spiona pe romanii plecati, ca nu cumva sa se angajeze in actiuni subversive guvernului comunist.
Asta a facut ca unitatea dintre membrii comunitatii sa nu fie prea grozava si sa ne suspectam unii pe altii.

Acum misiunea ambasadelor este de a uni comunitatile, spre beneficiul Romaniei, si au devenit usor de colaborat si cu personal ceva mai politicos.

Am cunoscut personal citiva Ambasadori ai Romaniei, din tarile vestice, si trebuie sa spun ca sint cu totul diferiti de "garda veche". Sint oameni cumsecade si profesionali. Se confrunta cu aceleasi probleme, lipsa de suport financiar de la Guvernul Roman, ambasadele nu arata prea grozav, masinile de corp diplomatic sint mici si ieftine si toate astea nu contribuie la o imagine prea grozava. Daca guvernantii din Romania au de unde fura milioane de dollari si isi petrec vacantele in Florida si pe Coasta de Azur... reprezentantele oficiale si misiunile diplomatice ar trebui sa fie mai bine sustinute. Pentru ca ele sint prima imagine a tarii.

Nu pot sa agreez cu tine la idea ca:

** Omeni buni ! Nu poti fi alt om in afara fata de cum ai fost acasa.***

Este pacat sa traiesti intr-o tara civilizata si sa nu incerci sa te schimbi, in bine. Sa nu inveti cultura tarii in care traiesti si sa evoluezi pe scara sociala.
Imi vine in minte o comparatie. Cei care plecau de la sate sa munceasca in orasele mari. Veneau dupa citeva luni total schimbati. Vorbeau cu accent de Bucuresti sau de Brasov. Erau imbracati difeirt si traind la bloc isi schimbasera standardele de viata si igiena.
Am vazut destui care au emigrat si care nici dupa zeci de ani nu s-au schimbat. Se imbraca la fel ca in Romania, vorbesc la fel ca in Romania - refuza cu indirjire sa invete limba tarii in care au plecat de buna voie... Si in timp ce magazinele sint pline de tot ce vrei... ei inca mai cumpara struguri si fac vin acasa, taie porci, vitei si gaini si daca au o bucatica de curte au umplut-o cu zarzavaturi si gunoaie. In timp ce vecinul lui, de alta nationalitate, are gazon frumos intretinut si gradinita cu flori.

** Noi azilanti, noi cei care a transmis vestului in ce situatie miserabila se afla Romania pina la revolutie ne intelecem bine suntem uniti si nu uitam ca suntem romanii.***

Asta este una dintre marile greseli pe care romanii le-au facut si inca le mai fac. Ne plingem cit de greu, cit de saraci am fost si cit de saraca este tara... De multe ori mai mult decit a fost in realitate.
Asta nu nu duce cu nimic la imbunatatirea imaginii Romaniei in lume si nici a imaginii noastre.
Majoritatea englezilor si altora din tarile vestice, care emgreaza in Australia, desi acasa au fost saraci lipiti - altfel nu ar fi emigrat - nu or sa vorbeasca asa de tara si situatia lor si intotdeauna vor avea un handicap de superioritatea in fata noastra.

***Sunt mindra ca sunt Roman**
Asta da! Trebuie sa fim mindri ca sintem romani si sa vorbim frumos de tara noastra.
Rufele murdare se spala in familie si nu in public!!!

All the best,

Dr Evil

Uite ca nu numai cei nascuti in Bucuresti stiu sa-l aprecieze. Aviz snobilor:

"Formula AS - Cultură

Festivalul Dakino

Karin Wegsjo

"Bucurestiul? Imi lipsesc cuvintele pentru a descrie frumusetea
acestui oras"

O tanara regizoare suedeza obtine Premiul special pentru un film
documentar, dedicat mult hulitei capitale romane: "Farmecul discret
al Bucurestiului"

Adevarata minune! Exista straini care stiu sa descopere un alt
Bucuresti decat acela al cersetorilor, al gunoaielor si al cainilor
vagabonzi. Iar cand toate astea se-ntampla prin intermediul
aparatului de filmat, minunea este cu atat mai mare. Am intrebat-o,
deci, pe tanara, frumoasa si talentata regizoare a filmului, prin ce
miracol si-a oprit privirile asupra Bucurestiului.

- In 1987 am venit pentru prima oara in Romania. Am stat doar o zi la
Bucuresti. Era in martie, era frig, intuneric, o tristete
coplesitoare. Am vizitat apoi Sibiul si Timisoara. Pretutindeni, am
intalnit oameni minunati care, cu toata frica de atunci, erau calzi,
sensibili, admirabili. Apoi, in 1992, cand mi s-a creat ocazia sa
revin in Romania, teama disparuse. Am intalnit multa lume, persoane
interesante, m-am simtit bine.


Cat despre Bucuresti, imi lipsesc cuvintele pentru a putea descrie
frumusetea acestui oras. Este atat de plin de contraste, de locuri
frumoase, frumoase, frumoase. Case splendide, cu arhitectura "belle-
Žpoque" sau moderna, cubista sau in stil romanesc-brancovenesc.
Adevarate comori. Sigur, exista si spatiile uniforme si cenusii,
Pantelimonul de pilda, cu bulevardele lui stereotipe si nesfarsite,
cu blocuri urate, prost construite. Toate acestea la un loc dau
Bucurestiului o nota aparte, foarte personala si nu lipsita de
interes. Cat am stat la Bucuresti, am mers mult. In partea veche a
orasului era muzica, treceam pe strazi si auzeam crampeie de melodii.
In partea "noua", aceea cu blocurile uniforme si bulevarde largi,
muzica murise. Nu se auzea nici macar o nota. M-am intrebat atunci
cum ar reactiona cineva, venit din partea "veche" a orasului, obligat
sa traiasca intr-unul din aceste blocuri. Acesta este unul din
motivele pentru care am ales Bucurestiul. Celalalt motiv a fost ca
cineva ca mine, venit dintr-o tara bogata, curata, linistita -
Suedia, de pilda - simte ca, o data cu perfecta noastra curatenie, ne-
am instalat in sterilitate si am pierdut ceva important: omenescul,
caldura comunicarii, prezente din belsug aici, la Bucuresti.

In Suedia, totul este corect, suprafetele sunt perfecte, curate, fara
fisuri, fara gropi. Nu se vede ca a trecut timpul peste noi. Aici,
semnele timpului se vad, se simt la fiecare pas. Si chiar fetele
oamenilor sunt aici foarte diferite. In Europa de Vest, ca si in
Suedia, noi suntem toti la fel. Civilizatia creeaza inregimentari.
Stiu ca si aici se vor mai schimba lucrurile. Chiar de la an la an,
gasesc multe schimbari.

- Filmul dvs. este realizat in jurul a 6 personaje, oameni intre 20
si 99 de ani, pe care ii uneste acelasi sentiment: iubirea
de "acasa". Cum v-ati gasit eroii?

- O foarte buna prietena mi-a recomandat-o pe "tanti Coca", Elena
Popescu. Pe arhitectul Namescu l-am intalnit in casa parintilor unui
prieten roman din Suedia. Andrei Baleanu si Ilinca Dobrescu mi-au
fost prezentati de asistentul de regie Tudor Giurgiu, un admirabil
coleg si un bun profesionist. Imaginea filmului e semnata de
conationalul meu, Gunnar Kallstršm, unul dintre maestrii filmului
documentar suedez.

- Aveti multi prieteni la Bucuresti?

- Multi si foarte apropiati de inima mea. In general, oamenii de
aici, cand devin prieteni, sunt foarte deschisi, generosi.

- Si totusi, filmul dvs. este foarte trist. De ce?

- Pentru ca realitatea insasi este foarte trista. Viata este facuta
asa. Timpul trece si, o data cu trecerea lui vine tristetea.
Sentimentul de tristete vine mai ales de la cei care au participat la
film, de la "personaje". Au fost atat de sinceri, de deschisi, iar in
sufletele lor exista atata tristete... Asta se simte in film:
inima "personajelor".

- Exista in film o scena in care un grup, destul de agresiv, va
intreaba de ce filmati. Asa s-a intamplat intr-adevar?

- Da, s-a intamplat asa, dar nu in timpul filmarilor, ci cand am
venit in Romania singura, in 1997, inainte de filmari. Eram echipata
cu un aparat de fotografiat si cu o camera video si fotografiam
detalii care mi se pareau mai interesante. La un moment dat, cand
tocmai fotografiasem o casa mai paraginita, a venit la mine un barbat
care m-a imbrancit si a vrut chiar sa-mi ia aparatul de fotografiat.
Trageam amandoi de aparat, el era ca iesit din minti si nu a incetat
decat atunci cand un trecator, rugat de mine sa intervina, l-a
repezit, facandu-l "securist". Ca prin farmec, furiosul s-a potolit
si incidentul s-a inchis. Dar tot timpul am simtit un fel de
suspiciune din partea bucurestenilor. Este, cred, un fel de teama ca
Romania sa nu apara cu o imagine proasta in lume. Si astazi, dupa
atatia ani de la Revolutie, mai persista aceasta suspiciune. Si nu
inteleg de ce. Eu vad detalii pe care cei care locuiesc in Bucuresti
nu le iau in seama. Casele vechi, de pilda, isi au frumusetea lor si,
chiar daca nu sunt proaspat varuite, sunt armonioase, pline de
detalii surprinzatoare, fermecatoare.

- Ce proiecte de viitor aveti?

- Nu lucrez inca la un proiect anume, dar as vrea sa mai filmez si
alte locuri din Romania.

SANDA ANGHELESCU"


==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte