o zi din viata ca emigrant

eu am emigrat acum 3 ani si pot sa spun sincer ca nu a fost usor. dar stiu mult prea bine de ce am facut pasul asta. "fie piinea cit de rea, tot mai buna-i in tara mea" - prostii! dar daca asa rea cum e, nici farima aceea amarita nu o ai, atunci cu ce zicala inteleapta te mai amagesti? in Romania aveam serviciu foarte bun (ceea ce se chiama un statut social de invidiat) si salariu peste medie, dar in fiecare an imi era groaza de venirea iernii, cind stiam ca ma voi ingloda din nou in datorii pentru ca nu-mi ajungea salariul (acela "bun") sa imi platesc intretinerea la bloc. si nu mai vorbesc de toate cele ELEMENTARE traiului decent.

am terminat facultatea cu media 9,80 (la stat) am muncit pe brinci citiva ani si uite ca tot cu nimic nu m-am ales. ce sa fac intr-o tara in care de regula prostii sint in functii de conducere pe care le apara cu unghiile si cu dintii inconjurindu-se de neamuri la fel de incompetente? ei isi umfla burtile de pe urma muncii mele si a altora ca mine. dar eu? dar voi? si pentru mine a fost destul. am dat tot ce era mai bun in mine unei tari care nu a facut nimic pentru mine in schimb si cu stadiul decrepit in care se afla societatea si politica romaneasca am stiut ca nici in viitor nu avea sa-mi fie mai bine pe plaiurile mioritice. (exceptind cazul in care m-as fi "dat pe brazda" si m-as fi transformat intr-unul din coruptii cu care ai de-a face la tot pasul si as fi acceptat prostitutia morala pe care acestia o propovaduiesc.

astea au fost motivele pentru care am hotarit sa o iau de la inceput. si nu regret. chiar daca a trebuit sa o iau de la pragul de jos al noii societati care m-a primit in rindurile ei.

nu regret faptul ca pentru a-mi cistiga piinea zilnica, la inceput a trebuit sa fiu baby sitter (spune asta unui roman si il vezi cum strimba din nas deh, jobul n-are prestigiu). nu regret faptul ca am facut cleaning in scoli si firme - se increteste nasul romanului mai ceva ca al unui ciine turbat, ce-i aia femeie de serviciu? nu regret faptul ca am fost infirmiera la un azil de batrini - PFUIIIII! "esti spalatoare de cururi la batrini!"

dar daca toate astea sunt atit de dezgustatoare in opinia "societatii romanesti", cum se face atunci ca tuturor le plac copiii si e tam-tam mare cu natalitatea la ora actuala si ii vezi pe tinerii parinti mindri de oracaiturile progeniturilor mai ceva decit daca ar fi primit premiul Nobel. cum se face atunci ca visul tinerelor romance e sa nu trebuiasca sa lucreze si li se pare ca ar fi bine chiar si sa stea acasa sa faca curat toata ziua si sa isi aranjeze cuibul. cum se face ca in ipocrizia lor romanii tipa in stinga si-n dreapta ca "cine nu are batrini sa-si cumpere" (dar stim toti cum ii trateaza atunci cind ii au). mai bine sa fim ipocriti si sa ne amagim cu titluri goale si cu functii importante, doar-doar s-o ivi ocazia sa ne inavutim pe shest si sa pretindem ca am atins standardele de cililizatie occidentala? DA! ASTA E MENTALITATEA MAJORITATII ROMANILOR! si cine spune ca nu-i asa, hm! "lupul moralist".

greu a fost pentru mine in primul an, mai ales cu acomodarea, dar si lupta cu prejudecatile stupide pe care mai toti le avem in bagaj. dar uite ca dupa 3 ani de zile de munca si sacrificii am un serviciu la fel de bun ca in Romania. pentru prima data de cind am parasit bancile facultatii cu visuri mari, citeva le-am realizat deja si stiu ca si restul le pot realiza in tara mea de adoptie. toate eforturile si sacrificiile pe care le-am facut acum 2 ani au meritat, iar acum pot vedea roadele muncii mele (si nu numai in faptul ca nu am grija zile de miine sau ca imi pot permite absolut toate cele de care am nevoie)

eeeei, multe ar mai fi de spus, dar concluzia e ca STRUGURII SUNT ACRI si atunci cind da de greu, romanul cere ajutorul ipocriziei si fricii - aliati traditionali. de ce sa te bucuri pentru cineva care a renuntat la munca de birou si a trecut la pus umarul, atunci cind stii ca prin sacrificiul sau o duce oricum mai bine decit tine? de ce sa te bucuri pentru cineva care a reusit in viata indiferent daca a emigrat sau nu - din pacate asta e un sindrom romanesc (vezi - "sa moara si capra vecinului")? iar cind strugurii sint evident mai dulci, atunci romanul uita peste noapte de orice frica, "da vitejeste ipocrizia la o parte" si... ghici! devine cel mai bun prieten al tau: intotdauna a stiut ca o sa reusesti, iar acum iti ofera sprijinul sau moral neconditionat, aplauze si urale, numai sa-i arunci si tu colo, cite o firmitura de mai bine (poate de craciun, poate de pasti, poate de ziua de nastere, sau cine stie, poate chiar cu o "chemare" in noua ta tara de resedinta - si daca tot iei posibilitatea asta in consideratie, doar n-ai sa fii atit de ingrat incit sa nu ii oferi casa, masa si bani de buzunar pina s-o hotari el sa isi miste posteriorul amortit si sa se mai ajute si singur!

eu continui sa sper ca in Romania va fi mai bine, dar din pacate cred ca trebuie sa asteptam citeva generatii. si cu tristete, imi vad parerea confirmata de fiecare data cind citesc pe net presa romaneasca si aud ce se intimpla in Romania.

pentru Dinisor
Am intilnit subiectul tau care este foarte interesant,dar si mai interesant este ca nimeni nu are ceva de comentat...Citind mi-am dat seama ca desi toti ne punem aceleasi intrebari,sa vorbim despre acest subiect nu ni se pare prea usor.Gasesc ca este un semn bun,de evolutie a noastra a tuturor,caci sa fi fost pus in discutie acum citeva zeci de ani,toata lumea ar fi gasit cool sa discute pe acesta tema.Probabil,cu cit stim mai mult ,cu atit avem mai putin de zis.
Totusi,as vrea sa -ti impartasesc parerea mea,si anume ca sint convinsa ca drumul nostru,sau cel putin al multora dintre noi ,a fost lung, insa dupa cum specifica in biblie, si eu simt ca se apropie de un capat,care bineinteles e un inceput,in sensul ca parca tot ce traim dintotdeauna este pentru a prinde viata(sau a muri,aici e paradoxul)Imi pare ca multi sint cei care inca din aceasta viata se trezesc,ceea ce nu mai face necesara trecerea in tr-o urmatoarea.Parca ne-am nascut ca sa murim putin cite putin in fiecare zi pina la cea finala,murind astfel imaginea care o avem despre noi,facind asa posibila renasterea noastra a ceea ce sintem cu adevarat.Dovezi,cine mai vrea in ziua de azi,dupa cum ai spus si tu,ajunge numai un deja-vu,si, daca analizezi cu atentie,si nu treci peste ca si cind ar fi ceva neinsemnat,vei intelege..

impreuna sintem doar unul

De regula lumea pleaca din tara cand le ajunge " cutitul la git" cand nu se mai poate ...
Nu zic , pleaca si cei carora le-a fost bine in Romania , pleaca cu visul la bani mai multi ( sau mai stiu eu ?)!
Viata emigrantului care incepe de la zero nu e usoara ...
Primul inceput dela zero ,pentru mine, a fost in Romania , al doilea in Franta si acum al treilea in SUA ,sincer daca ar fi dupa mine masi intoarce in Romania poate suna ciudat , dar se poate sa te simti bine si in Romania - sa stai undeva la tara ( la munte) fara sa deranjezi pe nimeni sa-ti vezi de treaba si sa fii departe toata problemele lumesti ...
Cine stie poate peste vre-o 20de ani se va emigra din SUA in Romania ( imi cer scuze pentru greseli gramaticale , Romana nefiindu-mi limba natala) O zi buna

intrebarea era "de ce ai decis sa nu emigrezi". eu am emigrat, e adevarat, dar la a doua "tentativa", ca sa spun asa. prima ocazie pe care am avut-o eram la studii. si cum am calcat pe meleag strain am si ramas cu gura cascata. jos palaria la capitolul civilizatie si servicii si mentalitatea pozitiva a oamenilor. in primele luni de zile abia asteptam sa termin cursurile ca s-o iau la picior sa cunosc orasul si apoi tara...m-am minunat cit am putut, mi-au placut oamenii si mi-am facut prieteni.

mi-a trecut prin cap chiar si ideea ca as putea trai bine-mersi si fericita acolo, numai ca uite, timpul a trecut incet si mai aveam vreo 2 luni pina la treminarea studiilor, dar nu ma puteam gindi la altceva decit cum sa fac sa ma intorc acasa cit mai repede. mi-era dor. si-apoi ce era sa fac daca nu aveam pe nimeni acolo sa ma tina de minutza neconditionat si sa ma ajute sa-mi rezolv problemele? nici mamica nici tatica nici amica... oricum in romania stateam la casa mea nu cu ai mei, dar cel putin erau acolo aproape sa imi asculte ofurile, sa-mi dea un sfat - si la departare telefoanele sunt mai rare pt ca sunt si mai scumpe, ca sa ne vedem nu mai spun....

n-am mai vrut sa emigrez pt ca deodata m-am simtit singura pe lume si a nimanui, si ca orice copil nascut in comunism si crescut in ruinele acestuia - intentii aveam bune, visuri mari, dar nu ma invatase societatea sa gindesc cu propriul cap, si nici cum sa "make things happen". asa ca mi s-a parut mult mai bine si caldut in romania. de aia am hotarit atunci sa nu emigrez.

decizia am regretat-o amarnic din clipa in care am pus piciorul pe aeroport. incepind cu nemernicii care stateau cu mina intinsa sa le dai 10 lei pt un carucior de bagaje (serviciu gratuit peste tot in lume, dar nu la otopeni unde personalul isi suplimenta astfel venitul lunar). asta s-a schimbat intre timp
taximetristii - hoti la drumul mare, taxeaza o mina si-un picior pt citiva km de la aeroport, asta numai pt ca ai venit din afara, deci inseamna ca trebuie sa ai bani kklau. asta nu s-a schimbat nici in ziua de azi. primul drum cu metroul - am incremenit. si asta nu pt ca as fi uitat mizeria, peretii jegosi, aerul infect si mutrele acre. ci pentru ca primul gest INSTINCTIV a fost sa-mi string bine barele posetei cu amindoua miinile de frica hotilor din aglomeratie - exact in aceeasi clipa am constientizat ca gestul acela nu-l mai facusem timp de cind am fost plecata - asta m-a pietrificat. nici asta nu s-a schimbat intre timp in romania.

si as mai continua cu acel vesnic "nu se poate" sau "nu stiu" care ti se trinteste in fata la orice ghiseu doar pt a masca rea-vointa. sau vinzatoarele de la alimentara care, daca le ceri o alta piine pt ca cea pe care ti-au dat-o e mucegaita, se uita strimb de parca ar trebui sa fie clientul la cheremul lor si nu invers. notiunea de "customer service" e considerata o subversiune capitalista menita sa saboteze suprematia acriturilor abrutizate, cu citeva clase, care hotarasc cine poate cumpara azi ulei si miine zahar... aici e drept, se mai schimba lucrurile, dar nici in ziua de azi nu vezi in romania servicii, si atitudine "customer oriented" decit in magazinele cu marfa scumpa (chiar daca nu intotdeauna de cea mai buna calitate) unde patronii au inteles ca nu poti sa bruschezi clientul daca vrei sa cumpere de la tine.

si lista n-o mai continui pt ca ar fi interminabila si oricum toti o cunoastem. toate astea au fost motivele care m-au facut sa regret ca m-am intors in romania. toate astea le stiam oricum dinainte de a pleca. dar au fost cu atit mai evidente si mai dureroase cu cit avusesem ocazia de a gusta o viata mai buna, ceea ce numesc eu civilizatie. experienta m-a schimbat ca om, ca mentalitate, si cum viata nu mi-a oferit a doua oara aceeasi sansa am muncit citiva ani de zile pe brinci si mi-am facut singura sansa. am strins bani, mi-am depus actele de emigrare, mi-a fost aprobata rezidenta in tara in care traiesc acum, si am plecat fara nici un fel de regrete.

nu o sa uit niciodata ca sunt romanca si nici n-o sa-mi fie rusine de asta. daca mai apare citeodata cite o stire nasoala despre romania - de obicei se refera la tigani - si oamenii ma intreaba, am grija sa le explic ca tiganii nu sunt romani si lucrurile nu trebuiesc amestecate. imi respect datinile de craciun si de pasti. nu merg la biserica pt ca pur si simplu nu e genul meu - rar mergeam si in romania - dar tin la traditii. imi pun varza la murat si fac sarmale, mai ales de craciun. fac oua rosii de pasti. nu tin post pt ca personal nu-i vad rostul, prefer sa am o dieta echilibrata zi de zi. prietenii de aici, majoritatea au invatat sa faca muraturi - pt ca au gustat la masa mea si le-au placut tare mult. la capitolul civilizatie nu ridic sus codita pt ca stiu ca romania lasa de dorit. la capitolul cultura stiu ca ii avem pe tonitza, brincusi, eminescu (tradus in atitea limbi straine), fac parte din "my heritage" de care sint mindra. dar nu incerc sa minimizez importanta altor genii artistice si literare din alte tari, doar pt ca a avut si romania citeva la vremea ei. tin legatura cu prietenii din romania fara sa-i judec si fara sa ma judece. parintii ii vad foarte rar - drum de 2 zile cu avionul.... dar vorbim la telefon sau pe e-mail. imi e dor de ei dar am crescut, m-am maturizat si am invatat ca nu se termina lumea din cauza asta. sint fericita aici, am o viata implinita. n-o sa regret niciodata ca am plecat din romania, si mai ales n-o sa uit DE CE.

eheeeei, ti-am turnat putina sare pe rana si ai si sarit de fund in sus! te-am prins cu musca pe caciula, moncher...
acuma lasind glumitzele deoparte, incerc sa iti raspund la obiect

1."O sa cam faca ceva valuri acest subiect, ai sa vezi." - nu stiu daca o sa faca asa niste valuri, este un subiect despre care am vazut doar aluzii strecurate ici si colo pe forum, dar fara o dezbatere concrecta si cu mai multe puncte de vedere. daca mi-a scapat insa, te rog sa ma corectezi.

2. "Din cele multe pe care le-ai scris, si sper sa nu te supere asta, deduc faptul ca esti una dintre nefericitele care au trait pe propria piele aceste experiente nefaste alaturi de un barbat roman". - in primul rind nu ma supar. in al doilea, e corect si logic ce ai dedus. doar in romania m-am nascut si am crescut, iar experiente cu barbati romani am avut. ce-i fi crezut, ca am trait la manastire si doar am visat despre ei?

3. "am avut la randul meu anumite experiente nefaste care m-au facut sa cred ca pe lumea asta nu exista femei sincere in totalitate..." - uite ce zic eu: orice fiinta umana isi are experientele ei si de cele mai multe ori viata nu ne face pe plac si nu ne face nici cautarile usoare. DAR la ce anume te referi cind spui "femei sincere in totalitate"? daca esti dragutz sa clarifici, am putea dezbate ideea - se incadreaza oarecum in tema de fata - alminteri ramine o coada de peste fara rost.

4. "Admitem ca barbatul roman este asa cum l-ai caracterizat tu. Prin ce se deosebeste el de barbatul strain? In primul rand prin banii pe care-i castiga- ce-as mai vrea eu sa-l vad pe un strain cum isi duce viata in Romania macar vreo doua luni de zile, si impreuna cu el pe romancuta care l-a momit (probabil) s-o scape din iadul romanesc!" - pentru care anume motiv ar trebui barbatul strain sa vrea sa vina sa traiasca in romania (din moment ce atita romani vor sa scape din ea)? in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati. cit despre romancutza momitoare - esti in afara de subiect. exista destule cazuri, dar nu despre ele discutam ci despre femei educate, pregatite profesional, cu o scara sanatoasa de valori, care au emigrat, au muncit si si-au dobindit deja un statut social si o stare materiala confortabila in tara de adoptie - prin urmare din "iad" au scapat singure, prin forte proprii si n-au asteptat sa fie salvate de nimeni. iar dupa toate astea se vor "aseza la casa lor" si nu isi doresc partener de viata barbatul roman.

5. "am observat ca ai folosit exprimarea "partenerul meu" referindu-te la cel cu care traiesti actualmente; iti este sot sau ibovnic?- pt. ca, vezi tu, multi dintre romanii plecati prin cele strainataturi renunta la morala si cultura de acasa pe motive ca cele expuse de tine). -
in primul si in primul rind: pe viitor cind mai ai curiozitati de natura personala, iti voi raspunde, dar iti cer sa formulezi intrebarile in mod respectuos si delicat (tocmai pt ca sunt "personale" si nu ne tragem de sireturi fara sa ne cunoastem, ci incercam doar sa dezbatem anumite subiecte), altfel ma voi lipsi de onoarea pe care mi-o faci cu prezenta pe subiectul meu. pe principiul "esti musafir in casa mea"
in al doilea rind, raspunsul: n-am renuntat la morala cind am plecat prin strainatatzuri. am incercat "viata in doi" in romania, cu barbat roman pentru a ma lamuri daca mi se portiveste si pentru a nu ma arunca in casnicie doar asa, intr-o decizie de moment sau in necunostinta de cauza. am vazut si m-am lamurit, o data, de doua ori, de trei ori. asta nu ma face nici imorala nici inculta. nici pe mine si nici pe atitea alte femei care vor sa stie dinainte de casatorie cu cine vor avea de impartit viata. si lucrurile de importanta nu le afli din cv, si nici iesind 2 ore la o intilnire in oras nu cunosti caracterul adevarat (eventual si sub supraveghere, ca in evul mediu, nu cumva sa se pupe?) hai sa fim seriosi! cum bine spunea altcineva, cind cumperi o pereche de pantofi, o incerci, sa vezi daca ti se potriveste, nu? si pe de alta parte de cind e ok ca barbatul sa incerce, iar femeia - nu se cade? prin asta intelegi tu respectul barbatului roman fata de dreptul femeii de a alege? gindesti gresit, si uite, ai scos la lumina un defect al barbatilor romani de care nu sufera cei din strainatate. cit despre "partenerul" meu, este barbatul care mi-a placut si m-a placut, am locuit impreuna o vreme sa vedem cum ne intelegem si cum ne completam in viata de zi cu zi. ne-am lamurit amindoi, ne casatorim in primavara - si n-am facut-o mai repede pt ca am dorit sa impart acest moment din viata noastra cu parintii, sora si bunicii pentru care platim noi biletele de avion. ei nu isi pot permite sa scoata din buzunar cite $1500 fiecare.

6. "Cu ce e mai bun un barbat strain decat unul roman? Cu nimic, ca n-are nici doua capete si nici doua perechi de...scule" - raspunsul pe care ti-l dai este gresit. acelasi gen de situatie. tot un singur cap are si "barbatul strain" dar il foloseste, incearca sa inteleaga nevoile sufletesti ale femeii si intelege sa nu o trateze asa cum nu merita, nu are aere nejustificate de superioritate fata de femeie... nu repet aceleasi idei, pt ca raspunsul ti l-am dat deja la punctul 4.

7. "un strain are obligatia (pe care si-o indeplineste de obicei) de-a sustine familia dpdv financiar" - si ma rog de ce n-ar avea si barbatul roman aceeasi obligatie? si daca barbatul roman nu are obligatia de a sustine familia financiar, atunci de ce trebuie sa aiba sotia sa obligatia de a merge la serviciu la fel ca el si in plus sa mai faca si treburile casei singura, fara ca el sa o ajute? nu ti se pare ca atitudinea este incorecta?

8. "nu mai poate "tine in hamuri" femeia care pe deasupra a mai ajuns si sa constientizeze" - OHOOOOOO!!!! ce spuneam mai devreme de evul mediu?????

9. "ca daca prefera sa se uite la un meci de fotbal pe un alt canal al aceluiasi televizor cumparat pe banii lui" - !!!!!!!! care va sa zica, el cistiga niste bani cu care CONTRIBUIE la bunastarea familiei (nu o sustine in totalitate, ci doar CONTRIBUIE), dar la o adica, obiectul x este cumparat numai din banii lui, si numai el are drepturi asupra acestuia. si banii ei pe ce se duc? salariul pe care ea il aduce in casa nu se duce tot pe aceeasi mincare (cu care isi umple si el stomacul), aceeasi intretinere (pt casa sau apartamentul in care locuieste si el), aceleasi rate (pt mobilele si obiectele din casa de care e normal sa se bucure amindoi)? povara financiara este usurata de ambele salarii, nu doar de unul. uite, vezi tu? atitudine, atitudine, atitudine. una gresita, pe care barbatii straini am remarcat ca nu o au (in covirsitoarea lor majoritate, si limitindu-ma la tarile "civilizate").

10. "candva chiar am fost "demascat" ca as fi feminist si ca nu tin cu barbatii- culmea, o femeie mi-a zis asta! " - presupun ca femeia respectiva nu a avut cunostinta de cum vezi tu lucrurile cu adevarat, atunci cind te-a "acuzat" de feminism. iar dac-ar fi auzit toate ideile pe care le-ai enuntat deja, si-ar fi mushcat limba. oricum, cu feminismul si miscarile de acest gen nu prea sunt de acord. as putea face o paralela, putin exagerata, cu comunismul. ideile sunt frumoase si corecte in principiu, dar in practica nu. se impinge totul la un extremism absurd si se ajunge la "eradicarea" bunelor maniere si a galanteriei, a romantismului - pina la pierderea feminitatii, inrairea acerba a femeii.... aici iti dau perfecta dreptate. nu asta e solutia.

11. "Dar ce inseamna emancipare sau/si cum ar trebui ea inteleasa? Chiar sunt curios sa aflu raspunsul tau" - ai ridicat o problema de interes pt un anumit segment al populatiei, dar n-ai vrea sa discutam despre "emanciparea barbatului" (cel roman) despre mentalitatea lui? ca una fara cealalta nu se prea poate. si in plus aceasta e tema de discutie.

12. "Ce-ati mai vrea atunci de la noi? Sa va lasam libere si independente ca sa va faceti de cap" - nu zau, chiar asa? o vaca o cumperi la tirg, ai niste drepturi asupra ei, o pui sa traga la caruta, o mulgi, o duci la monta.... dar o femeie este o fiinta umana ca si barbatul. Uite ca ti-ai mai dat un raspuns singur: de aia sunt barbatii straini mai buni decit barbatii romani (pardon, nu toti, doar marea lor majoritate). pentru ca stiu sa NU se comporte fata de femeia lor ca un stapin fata de sluga.

13. "La urma urmelor depinde slugile cui sau a ce vrem sa fim: ale sotilor nostri sau ale ambitiilor noastre nelimitate?" - idem 12.

Multor emigranti le vine greu sa invete limba noii tari. Nu toti oamenii au talent la limbi straine (uite Iliescu!), iti trebuie ureche muzicala si rabdare si perseverenta ca sa ajungi sa comunici fluent intr-o limba total noua. Mai conteaza si varsta in multe cazuri, la 60 de ani e mai greu sa inveti franceza sa zicem...decat la 20. Depinde. Unii pot, altii nu. Totul e sa vorbesti corect si sa te faci inteles. Slefuirea accentului se face pe urma, in timp (daca se mai face...) da´nu e musai in fond.

Marea majoritate a oamenilor au retineri la inceput sa-si dea drumul la conversatie intr-o limba straina, indiferent daca o stiu mai bine sau mai prost. Cei mai dezinvolti au de castigat, chiar daca vorbesc mai prost (cu greseli multe) insa vorbesc! Cu timpul mai prind. O data ce-ti dai drumul mai repede la conversatie ai mai multe sanse sa comunici, sa te integrezi, sa-ti gasesti de lucru, etc. Daca taci ca sa nu gresesti e cel mai prost. Iar daca incerci sa vorbesti din prima mai destept, cu exprimari mai elevate dar nu-ti iese/te balbai...iar e prost.

Putini dintre imigrantii (romani sau neromani) cu care am avut de-a face au pus efectiv mana pe manuale de gramatica si studiat sistematic noua limba a tarii de emigratie (zilnic, ani la rand). Nu mai vorbesc de casete sau CD-uri speciale pentru pronuntie si accent. Marea masa ramane cu nivelul conversatiei cam la acelasi treapta (cea initiala) - pana la moarte. Oamenii gasesc de lucru si cu asta basta, se mai prinde limba de ei in timp, in ani. Da, se prinde! Unii insa raman cu carente in exprimare, cu greseli de gramatica si cu formulari nefiresti (traduc din limba lor nativa in cea noua si nu merge mereu!).

Daca esti foarte bun in meserie ti se iarta toate astea, daca insa esti la nivel mediu...si vrei sa avansezi intr-o firma sa zicem...trebuie sa ai o exprimare ceva mai desteapta/sa ai vocabular mai bogat. Tre´sa pui osul la treaba si sa-ti perfectionezi limbajul, conversatia, exprimarea. Musai!

Despre romanii care emigreaza si vorbesc intre ei in rogleza...sau chinezii in chinoengleza etc....nu am de zis decat ca nu fac bine. Ajung sa se invarta pana la urma numai in comunitati de romani, chinezi, etc....si nu se integreaza cu adevarat in noua societate/lume. De aici apar frustrarile inerente.

Cat despre schimbarea numelor din Marghioala in Maggie sau Ion in John...fiecare face ce-i pofteste inima. Oamenii sunt liberi sa aleaga precum vor, e viata lor.

Mie personal nu-mi plac aia care sunt plecati din tara lor de bastina de scurt timp si "uita" multe cuvinte din limba materna printr-o amnezie subita atunci cand vorbesc/isi scriu cu rude sau prieteni din tara (pe forumuri, la telefon, etc.). Aia sunt cu adevarat ridicoli, parerea mea.

Eu sunt plecata de ceva timp din Romania si inca nu am avut "amnezii" de acest tip. Am schimbat ceva tari si totusi cand vorbesc romaneste nu "condimentez" cu nimic strain. Mi se intampla insa sa uit cate un cuvant (in conversatia rapida) si sa-mi vina in schimb altul in alta limba. Asta tine cam 2 secunde, pana fac conexiunea in creier si dau drumul la gura zicand cuvantul in romaneste (daca mi-a venit in creier) sau schimb exprimarea si cu asta basta.

Sunt cuvinte care intr-o limba exprima mai clar o stare si care in romaneste nu exista (sunt sub forma de expresii lungi). Asa este. La astea am dificultati de regula. Dar se poate controla treaba.

Pentru cei care insa au parteneri neromani si cu care nu discuta in romaneste - e mai greu. In timp isi uita limba materna, mai mult sau mai putin. Asta e adevarul, asa e viata...dupa formula "Ochii care nu se vad - se uita!"

Hai ciaaaao si la mai biiiig! Sanatate multa si sehhhhr viel plaisirrrr!

Salutare!!

Cred ca toti baietii si fetele plecate sunt prea departe.Bani, majoritatea dintre voi n aveti ca de n ati facut in Ro nu faceti voi nici acolo si vorba asta a spus o unu de acolo din vest nu din Ro (ma refer exclusiv la emigranti !) Eu am o mare ciuda pe astia care v-au pacalit ! I as toca daca as putea,pentru ca voi prosti nu sunteti si pe deasupra ati plecat si cu bani ca fara ei nu va primea nimeni! Ati vandut casele care le ati avut si poate majoritatea dintre voi nici macar sa si le recapete inapoi nu mai pot ca preturile au explodat! Ce pot eu sa zic? Eu am prieteni si in Canada si in Noua Zeelanda,sincer vorbind nici unu n o duce pe roze,si domnule nu cred ca unu care ajunsese asistent la facultate era prost!
Sunt sigur ca majoritatea din cei care ati plecat puteati sa faceti o treaba meseriasa aici si sa aveti bani,ca scopul asta a fost ,BANU.Sa nu mi spuna mie unu ca nu se putea realiza in Romania profesional ,da poate unu doi dar voi sunteti cu miile.Majoritatea ati fost naivi ,ma uit pe aici multi sunt singuri dezastre! Imi pare sincer rau ca oameni capabili ca voi sunt sclavii altora .Nu aveti nici un drept nimic toti de acolo va vad ca niste emigranti,ce civilizatie e aia de la voi ? Rahat pe bat ,vorbe in vant ma baieti .Am visat la jeep si mi l am luat .Dupa ce l am luat imediat mi s a uscat de el ,nici o chestie ,mare scofala.Si l am luat aici in Ro nu pe furaciune nu pe alte mijmasuri.Impreuna cu baieti ca voi pe care i am convins sa nu plece cum le spun altii de acolo ! Si acu culmea sunt mai bogati si mai fericiti decat colegii lor de dincolo,oare cum se poate?
Fara viata sociala esti mort ! Voi acolo n aveti parte de asa ceva si romanu e mai deosebit asa,ce pot sa va zic fratilor ? Pacat ca s a ales prafu de tot! V ati dus ca fata aia frumoasa , desteapta si bogata la maritat cu tiganu din sat.Daca vrei sa faci bani azi ,nu conteaza unde esti daca stii cum sa i faci.Ori ca esti la Roma la Berlin la Tokio sau New York or la Bucuresti e acelasi lucru,dar putini stiu.
Nota :au invatat si romaniii tineri sa faca bani! si cinstit domnule ,la ei acasa impreuna cu nevestele lor frumoase!!!!

Am facut.

Am donat niste bani cuiva care avea extraordinar de mare nevoie, un copil sarman (foarte ca lumea!) despre care am citit in "Formula As". Nu cunosc persoana personal.

Am donat doua genti mari cu haine (noi!) unei femei amarate din fostul meu cartier din Bucuresti. Are ceva probleme psihice, e foarte sarmana, lucreaza ca femeie de serviciu pe la blocuri (si cred ca e tiganca).

Mi-am donat toate hainele de iarna (si ale sotului meu) fostelor colege de serviciu din Romania, fratelui meu si cumnatei si prietenilor sau prietenelor. E vorba de haine foarte misto, meseriase dar nu-mi pare rau de nimic! Sa fie primit!

Mi-am donat mare parte din mobila din casa (cand am plecat din Germania) unui proaspat emigrant in Germania (rus). Nu l-am vazut la fata, am auzit de el prin niste prieteni nemti...ca nu are nici pat si ca doarme pe jos. Asa ca am aranjat cu prietenii in cauza (oameni de omenie) sa vina intr-o zi la noi cu un camion, sa incarce tot ce mai ramasese (paturi, dulap, masuta de tv, fotolii, lampadar) si sa le duca omului. Cica ala a plans de bucurie. Si era rus...mie mi-au decimat familia rusii pe vremea lui Stalin da' ce mai conteaza?! Ca doar omul asta nu avea nici o vina, nu?

Si mai sunt...da' nu vreau sa fac pe interesanta. Parca vad ca se gasesc unii care sa vina cu comentarii (deplasate) ...asa din adancul sufletului lor (negru).

Sa stiti ca numai chestiile astea sunt adevarate in viata, restul...sunt fara insemnatate. Si cand faci bine altora dezinteresat, primesti si tu la randul tau mai devreme sau mai tarziu acelasi lucru, candva. Eu primesc.

buna d-lor!eu personal sint de cam ceva vreme in diaspora (din aiia de "dupa" fac parte)sint cetatzean austriac fara cea Ro. pt. ca Austria nu permite dubla apartzineitate fiind tzara cu statut neutru!!!ca sa nu stirnim banuielile sau spiritele ca a-s fii impotriva neamului!di contra sint mindru ca sint de neam superior adica Roman!preluarea cetatzeniei austriece a fost o optziune fireasca a unui om care vrea sa se integreze in societatea in care traieste zi de zi!din nefericire pt. mine chiar daca nu stau post deloc cu situatzia materiala acum,a trebuit atunci dupa "odiosul"sa o roiesc din Romania, fiind tinar doar de 20 de ani mi-am dat seama ca nu are nici un rost sa astept sa mai faca plopul a doua oara micsunele in fatza prefecturi!!!anticipind haosul si debandada de dupa chiar poate stiind ca voi traii doar odata in viatza asta,de ce sa astept pina se v-a face "bine" si pt. un cetatzean ff. normal ca mine.provin din mult iubita si urita Timisoara si in ceea ce ma priveste voi iubi Timisoara SI ROMANIA cit voi vedea lumina zilei;CACI GREU E IN STRAINATATE CU DORUL DE TZARA!!!!sa nu credetzi ca nu vin des acasa dar imi pare rau ca nu pot sa traiesc acasa cum traiesc aici...sint cu un job fff. bun si am cam tot ce-mi trebuie...sint si un motociclist covins si inrait.acasa in schimb nu reuseam in 15 ani decit sa ma lupt cu greutatzi mult mai mari ca si aici.daca a-r fii sa o incep din nou tot aici a-s venii chiar daca austriecii nu sint ca si altzi fratzi latini de primitori!!!poate ca si in Ro. AVEAM SANSE ;DAR DE DATORIA FIECARUI OM ESTE SA FACA CE-I MAI BINE PT. EL si sa reuseasca in timpul cel mai scurt...iar eu prin emigrare sint fericit sufleteste(doar ca imi lipseste Romania si asta cred ca e firesc)si material nu am ce sa comentez ,d-ne ajuta in continoare.cred ca alta solutzie mai usoara nu exista pt. mine decit asta in ,schimb cred in vorba aia ca "omul sfintzeste locul".iar cu disputele ca in Ro e asa sau altfel,poate ca avetzi si unii si altzii dreptate dar conteaza de tine in parte ce vrei sa faci cu viatza personala iar eu mi-am gasit calea cea buna si este si se numeste ROMANIAUSTRIA;ADICA TRAIESC in Austria si simt in suflet romaneste conbinind cele doua gasesc exact ce nu am gasit in FRUMOASA ROMANIE -ADICA O VIATZA DECENTA- CRACIUN FERICIT PT. TOTZI SI PT. AIA PRO SI PT.AIA CONTRA

In paranteza, lansez si eu o intrebare : Daca "1984" a fost visul urat al comunismului, din pacate asa aproape de realitate, poate ca in ziua de azi si in lumea occidentala, e mai de actualitate ca niciodata "Minunata lume noua" a lui Huxley. Ce parere aveti si ce ati alege?
Si poate ca tranzitia e fel de iluzie a "minunatei lumi noi", creata cu mijloace nu prea mult schimbate de la "1984".
Eu nu stiu cat de mare e diferenta, si aduc acest fapt ca pe un argument ca, dpdv al minusurilor de o parte si de alta, poate ca nici nu merita sa emigrezi...
Insa nu cred ca un astfel de punct de vedere e viabil pentru un om care inca isi construieste propria viata. Pe de alta parte, ramane un argument pentru cat de putin relevanta ar putea fi, in sens negativ, plecarea dintr-o tara in alta.

In ce priveste partea pozitiva a lucrurilor, mai degraba m-as intreba asupra intrebarii : la urma urmelor, de ce sa fie o trauma asa de mare sau un eveniment asa de important sa treci una sau mai multe granite? Oameni sunt peste tot, si buni si rai, si prieteni si straini, si apartenenta la un anume spatiu nu ii incadreaza automat intr-o categorie sau alta. Omul trebuie sa fie liber sa aleaga incotro merge, dar e oare atat de importanta determinanta spatiala intr-o astfel de alegere? Daca vrei sa mergi la cele mai bune scoli, sau sa ai job-ul visat, sau sa realizezi ceva de anvergura, sau pur si simplu sa cunosti, sa vezi, de ce sa-ti limitezi comparatia la interiorul unor frontiere? Mai ales in lumea de azi, unde granitele devin ceva tot mai abstract...

Ce s-ar fi intamplat daca Alexandru cel Mare ar fi gandit cu tot atatea limitari?

Eu cred ca visele noastre nu trebuie sa se impiedice de frontierele trasate de altii...

Si, fie intr-o viziune negativa, fie intr-o viziune pozitiva, concluzia ar fi cam aceeasi : ca trebuie sa ne consideram liberi sa mergem pana la capatul lumii, daca de acolo putem privi lumea cu ochi mai limpezi...

Eu imi traiesc viata in strainatate din lipsa de oportunitati in RO. Eu am emigrat, am luat cetatenia germana iar prin '97 m-am intors plin de avint si incredere acasa(in Bucuresti). Nu am asteptat niciodata sa traiesc la nivelul din Germania, ci doar sa traiesc o viata cit de cit normala. Dupa ce am incercat diferite modalitati de a-mi cistiga existenta si m-am dat cu capul de toti peretii, am intins-o din RO cu parere de rau.

Cred ca multe din opiniile pe care le-am citit la aceasta dezbatere sint foarte unilaterale. Bineintels ca fiecare isi exprima parerile in functie de experientele personale. Totusi ar fi bine sa ne uitam un pic imprejurul nostru. La toate nationalitatile exista oameni si oameni. Personalitatea si atitudinea fiecarui individ vine in primul rind da la el insusi apoi influenta si educatia din famile si pe urma influenta din societate.

In traditia noastra romanesca casatoria era ca o loterie. Daca aveai noroc nimereai un sot/sotie buna. Daca nu?!... fie te razvrateai si incepeau scandalurile fie indurai si aveai o viata de mizerie...
Asta din cauza ca moralitatea impusa de societate nu permitea convetuirea inainte de casatorie.
Intr-un fel iti cunosti partenerul cind iesi cu el la plimbare si altfel cind traiesti cu el zi de zi, macar pentru o perioada.
De cele mai multe ori, dupa casatorie incepea "calvarul" si nu luna de miere.
Asta este valabila si pentru femei si pentru barbati.

Multe din familiile romanesti emigrante se despart dupa ce ajung in "vest" din cauza contactului co o societate unde vad ca viata poate si altfel. Sau din cauza ca au plecat cu niste vise pe care nu si le-au putut materializa si asta a adaugat un plus de stress la viata lor de familie, si asa mizerabila.

Daca este o consolare, de multe ori "moare si capra vecinului" pentru ca acelasi lucru se intimple si altora. Convetuiri ferice si nefericite se pot intilni la orice alta natiune si pe orice treapta sociala.

Alex

Viata ... uneori ne da peste nas...
Zici de libertate in cuplu? Nu exista asa ceva...
Exista doar compromis.
Sunt casatorita numai de 2 ani... si fiecare zi inseamna un nou compromis...

Cred ca nu ar fi trebuit sa renunti la cel cu care te maritasei .. "de tinerica" ... Ar fi trebuit sa lupti pentru casnicia ta...
Indiferent cu cine ai fi si indiferent ce tip de relatie ai... in fiecare zi trebuie sa lupti, sa recuceresti persoana iubita ... nu sa te lasi prada dezamagirii si rutinei...

De ce nu ai luptat?
De ce renuntam asa usor?
De ce?

Pasagerule,

Este una din putinele ocazii cind iti dau dreptate.... Ar trebui sa celebram... HAHAHAHAHAHA...

***m-a amuzat morala acesteia... o aluzie la cei care, inchipuindu-si ca (,) casatoria e un fel de reteta universala pentru fericire, ajung sa inteleaga ce inseamna adevarata fericire doar in momentul in care au... pierdut-o...)...***

Pentru cineva ca mine care timp de 20 de ani a trait intr-o "minciuna sentimentala" ... revelatia din morala de mai sus imi rascoleste amintiri nu tocmai placute.

Ca multi dintre tinerii romani m-am casatori inca din facultate cu o colega de an pe care o cunosteam de citiva ani buni.
Am avut repede un copil (baiat) pe care l-am adorat, si pe care il ador, si am inceract sa fiu un tata si un sot ideal. Am muncit pina la 20 de ore pe zi sa fiu sigur ca familiei mele (sotia si copilul) nu le lipseste nimic si au tot ce si-au putut dorit.
Din intimplare sau noroc, munca intotdeauna mi-a fost rasplatita si am avansat destul de frumos in cariera. Lucru pentru care ar fi trebuit sa fie mindra de mine si ma ma incurajeze. Dar nu a fost asa...

Am emigrat in Australia si am luat din nou totul de la zero.
Am muncit din nou la fel ca si mai inainte si munca mi-a fost rasplatita si mai bine. Am ajuns unde poate nici 5% din emigranti nu reusesc sa ajunga din punct de vedere al carierei... Dar, cind baiatul nostru a implinit 18 ani, sotia s-a decis sa divorteze pe motiv ca nu ma iubeste si ca nu m-a iubit nicodata...
Am fost foarte ranit. Nu din cauza ca pierdeam ceva ce de fapt nu avusesem niciodata ci pentru minciuna in care traisem timp de 20 de ani...

Nici macar nu am incercat sa sa o fac sa-si schimbe gindul. Ce mai puteam sa mai fac? Sa o urasc? Sa-mi fie mila de ea? Eu cel putin am trait cu o iluzie de fericre... Dar ea?... Ea a fost o nefericita!
Nu i-am reprosat si nu mi-a reprosat nimic. Ne-am despartit in bune conditii.

Abia dupa ce m-am trezit din "visul unei nopti de vara" mi-am dat seama ca in viata sint multe lucruri de care sa te bucuri si chiar daca viata iti inchide o usa... sint multe alte ferestre spre fericire.

Nu sint genul de singuratic. Acum am o familie noua. Si sint mai fericit decit am fost vreodata. Iubesc viata si incerc sa-i fac fericiti pe cei din preajma mea.

De aceea comentam si la subiectul "Pina cind sa lupti pentru iubire" ca daca iubirea nu exista nu o poti fabrica si nici nu o dobindesti prin lupta.

Si femeile si barbarbatii au dreprul la fericire. Numai ca de multe ori sintem egoisti, ne multumim sa fim fericiti fara sa ne intrebam daca si celalat partener este la fel de fericit.

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."

Nene, eu am venit de vreo sapte luni in Canada. Nu mi-a mers prea rau nici acasa, acum am luat-o de la inceput, dar eu vad lucrurile cu totul altfel decat dumneata.
Nu stiu de cata vreme ati fost in Romania, sau cat ati stat pe-acolo, dar mi se pare evident ca habar n-aveti cum stau de fapt lucrurile prin tara. Cred ca, departe fiind, ati invaluit totul intr-o aura, nu va aduceti aminte decat de lucrurile bune si pe celelalte nu le vedeti sau nu vreti sa le luati in considerare. Va cred ca pentru o luna, cat mergeti acolo, cu bani samd toate-s bune si frumoase, dar, daca ar fi sa traiti zi de zi, situatia ar fi cu totul alta.
Presupun ca adaptarea sau nu decurge si din asteptarile pe care fiecare le are...daca ati venit in tara asta crezand ca e raiul pe pamant, cu atat mai rau pentru dumneavoastra. Un info: nu exista perfectiune. Si, daca va simtiti outsider, nu v-ati gandit ca e si din vina dumneavoastra?
Eu am venit aici fara sa cunosc pe nimeni, singura. Am reusit sa-mi fac amici, cred ca e cam putina vremea ca sa ii accept printre prietenii mei-imigranti si canadieni, unii dintre ei romani. Mi-am gasit un job, care imi place, orarul este orar(pentru a va pune la curent, in Romania, la ora actuala, la stat se plateste prost, iar in domeniul privat lucrezi de dimineata pana seara, fara ore suplimentare sau ceva de genul asta.) Sambata era zi de lucru. E adevarat, castigam bine(fata de salariul mediu), dar munceam zi-lumina. Pot sa spun ca viata ea sociala s-a imbunatatit simtitor de cand sunt aici.
Din Romania nu mi-e dor decat de parinti, rude, si prieteni.E un lucru cu care traiesc, pentru ca trebuie sa merg inainte. Nu-mi lipseste mizeria, nesimtirea, felul in care esti tratat in mai toate institutiile. S-au intamplat si se intampla si lucruri bune, nu zic, dar starea generala e proasta si, pentru omul de rand, e foarte greu. Nu ma consoleaza ideea ca urmasii urmasilor samd vor trai sa vada o Romanie prospera. Pentru ca pana atunci voi fi trait o viata ducandu-mi traiul de pe o zi pe alta.
In faza in care sunt acum, ca emigrant "incepator", imi permit sa fac lucruri pe care cu greu sau deloc nu mi le-as fi permis in tara, dupa ani de munca.
E alegera dumneavoastra daca va compatimiti pentru cat aveti de trait sau incercati sa va bucurati de viata. POvestea asta cu "noi, romanii avem niste valori care.." fiecare popor are valorile lui.Care-zic eu- trebuie respectate. Iar, pentru cunostinta dumneavoastra, micii nu sunt "valoare nationala". Si din cate stiu eu, nu-s foarte sigura, sunt imprumutati de la turci.

***In primul rand asa ar trabui sa sune pseudonimul tau, pentru ca imaginea Romaniei sa fie adecvata, Miere In Soare si nu Honey in the Sunshine :).***

Cea mai rea imagine pe care reprezentantii emigranti ai unei natiuni poate sa o creeze este neadaptarea si neacceptarea culturii tarii in care au emigrat. Asta da o imagine de inapoiere si inflexibilitate. Nimei nu-i apreciaza pe musulmanii care de o viata in vest inca mai umbla cu turbane si fustoaie... si le impune copiilor lor aceleasi reguli si standarde.
Daca te amesteci cu lupii trebuie sa urli ca ei.
Imaginea nationala se reprezenta la ocazii speciale, cu decenta si bun gust si nu in viata de zi cu zi.

***In al doilea rand, eu zic ca treaba asta cu "imaginea Romaniei in lume" este de fapt un bull shit imens. In lumea globalista actuala fiecare individ poate fi judecat in particular iar cei care generalizeaza naravurile unora...este treaba lor.***

Iarasi gresit! Ca sa fii acceptat in "lumea globalizata" trebuie sa fii la nivelul lor, si recunoscut la nivelul lor. Altfel vei ramine "ruda saraca" care este primita pe usa din spate si i se da sa manince la bucatarie...

***Am fost si eu in Italia (nu la lucru) si am fost primit cu multa caldura de o familie italiana (si tarani si intelectuali...). Eram noi pur si simplu si nu "imaginea Romaniei".***

Ca musafir oricine te primeste bine. Am prieteni care au studiat pentru doctorat in tarile vestice si care au fost tratati si apreciati cum nu se poate mai bine pina in momentul in care au cerut sa ramina acolo. Dupa care atitudinea "localnicilor" s-a schimbat total!

***NU SUNT RASPUNZATOR pentru romanii practicanti ai proxenetismului din Italia sau din intrega Europa, NU VREAU sa ofer alta IMAGINE europenilor. Proxenetii romani raman proxeneti, isi fac banii cum exista proxeneti italieni, albanezi etc.***

Nu te face nimeni razpunzator pentru asta si nu ei sint cei care reprezinta o natiune.
Scrusuri si gunoaie au toti. Nimeni nu-i intrece pe nemti, olandezi, belgieni si chiar pe englezi in privinta gunoaielor sociale... La o emisiune TV, spunea ca in Bucuresti sint 10 de mii de copii homeles care traiesc in subteranul de la Metrou... Un coleg de servicu zicea ca ar vrea sa traisca in Romania, pentru ca numai in Sydney sint peste 100 000 homeles people. Nu mai vorbesc de New York, Los Angeles... you name it!

***IMAGINEA este un mit al cleptocratie romane aflata la putere de 15 ani si al comunistilor de 45. Sa lasam colectivismul si sa respectam INDIVIDUL, nu gasca ce grohaie la troaca cu laturi oferita de conducatori, stat, tatuci.***

Total gresit! Fiecare natiune este mindra de imaginea pe care o are in lume si asta nu va disparea. Chiar daca intreaga lume ar deveni o singura tara, tot vor exista impulsuri si sentimente nationale. Pina si in cadrul aceleasi tari exista "competitie" intre regiuni si provincii. Si asta nu numai la noi. In toate tarile din lume.
Sentimentul national nu va disparea niciodata. Tu?!... bijbii in ceata si visezi "utopia". Gindeste-te la "The Animals Farm". Mai priveste odata desenul animat si incearca sa extrapolezi imagine si idea pe care incearca sa o transmita. Gindeste-te la ultimul conflict de la UE, si la reactia Italiei cind s-a incercat reducerea limbilor vorbite la forum...

***Sa lasam colectivismul si sa respectam INDIVIDUL, nu gasca ce grohaie la troaca cu laturi oferita de conducatori, stat, tatuci.***

Sa nu uitam cine a inventat "colectivismul" si unde este cel mai puternic!... Poate daca laturile au marca: Campbell's, Nestle, Cadbury, Jafa... nu ne mai ridicam improtrva troacei...

Ideile tale sint utopice. Nu va exista o singura tara pe glob sau o singura federatie. O singura tara pe un continent este Australia, si crede-ma ca tot exista frictiuni intre state si politicienii incearca co orice prilej sa traga spuza peste turta lor...
Idea denationalizarii este in acelasi timp combatuta de cei care o propaga prin dezbinarea statelor federale si instigarea sentimentelor nationaliste. Uite ce se intimpla in jurul tau, incepind din 1987, si toate frictiunile politice si militare nu se vor termina decit poate printr-un nou razboi mondial... care Dumnezeu sa ne ajute daca se va intimpla nu va mai exista nici o tara si nici popare... poate numai niste monstri creati de radiatiile atomice.

Good luck,

Dr Evil

Traiesc de aproape 4 ani in strainatate...foarte departe de casa...am plecat pt ca deabea terminasem facultatea..si inca trebuia sa traiesc pe spinarea parintilor...a trecut un an de la terminarea facultatii si parintii trebuiau sa finanteze o domnisoara de 23 ani...rusine societatii care nu iti da sansa sa ai un salariu decent...
Am ajuns intr-o tara straina...traind cu dor in suflet in fiecare zi...dar am reusit sa lucrez in domeniul incare am terminat facultatea, ma simt apreciata si platita asa cum ar trebui... si ma simt foarte in siguranta din punct de vedere al viitorului.
Si desi mi-e dor de tara mea, dar mai ales de cei ramasi in urma...am posibilitatea sa-mi ajut parintii care au trudit o viata intreaga si sunt acum platiti de mizerie, am multumirea sufleteasca ca pot sa le trimit destui bani ca sa aiba de toate, sa nu le fie frig iarna, sa-si poata cumpara medicamente...
Nu am nici o indoaiala ca daca as fi ramas in Romania as fi fost in dezastru financiar si inca ajutata de bietii parinti, care ar fi trebuit sa-si ia de la gura sa-mi dea mie...
Imi iubesc tara, si nu o sa uit niciodata de unde am plecat, si imi invat fiul sa iubeasca Romania...si stiu ca nu o sa fiu niciodata bogata aici, o sa am suficient sa traiesc bine, dar tine minte ce-ti spun, fiul meu o sa fie foarte foarte bogat aici.
Multumesc mult pt. oportunitatea de a ma exprima.

nu stiu unde esti tu indra, dar sa sti ca cu un 1 mil euro ai duce viata din occident si acasa(Ro)..ba chiar mai buna,eu una, sunt deacord cu cei care s ar intoarce, ptr simplu fapt ca eu ieri as pleca din tara asta nenorocita(canada). nu e rau aici, din punct de vedere economic e excelent, dar daca n ai impacare sufleteasca atunci eu zic ca n ai nimic...eu as pleca si fara milionul ala, dar stau ptr parinti ca au sacrificat multe ca sa ajunga aici ptr mine,... sti..asa cum traiesc milioane de oameni asa oi trai si io, dar ce sa fac, nu i pot dezamagii...intradevar nu apreciezi romania decat daca ai stat in occident cativa ani, inainte de a emigra in canada ma rugam lui Dumnezeu zi de zi sa ajung aici, acum dupa 6 ani blestem ziua aia..vin acasa de 2 ori pe an, dar tot nu sunt multumita sufleteste...viata adevarata tot acasa eh din pacate:(

" VIATA NU VALOREAZA NIMIC, dar nimic nu valoreaza cat o viata"
da normal si eu furam la 7(sapte) ani ...da nu cirese sau struguri...ciresele astea au prea multi viermi...si ies la suprafata numa dupe ce le fierbi...si pacatos cum sunt am si eu niste reguli in viata asta...si carnea nu e un aliment de care sa ma ating...asa ca nu ma hraneam cu viermii cireselor...dar in schimb furam corcoduse si struguri verzi ca sa trag cu tubu de pe balcon in trecatorii din viata...bine la 7 + 7 ani incurcam ashabadu cu taskentu si alte chestii d-astia...bine acu la 14 ani deja te lauzi cu vaste colectii de femei si marci de distilerii...ce sa zic? tot mai bun e vinu! si am ajuns la 7+7+7 ani aproape si nu stiu daca e cazu sa-mi mai bat capu cu ceva...si culmea e ca tot anu asta implinesc 7777 de zile de la nastere...asta pe 7 iulie(07) 2005 (2+0+0+5) oare poti sa prinzi destinu de coada? preferabil e sa inhati ghiavolu de coada si sa-l prajesti ... nu poate fi diavolu puternic ... eu am incercat sa-l tin la usa...zile in sir inchideam camera cu cheia...ma ascundeam sub dus...si intr-o zi obosit si visator am deschis usa m-am asezat in fata pc-ului am urmarit un film de tot merde-ul si in 3 minute diavolu a intrat in camera...primu lucru pe care l-am zis: oops n-am inchis usa! sunt un om mort...dar nu mi-am terminat gandu si diavolu a spus( de fapt era diavolu cu o ghiavolita) deci a spus: BANII ce era sa fac m-am uitat complice la colegul de camera ... am intins mana spre buzunar dar era gol...m-am uitat in gol...culmea e sa marchezi goluri la fotbal...victoria ti-o aduce un gol...da si ma uitam zadarnic spre colegu asta care era mai speriat ca mine...si brusc mi-am dat seama ca am gresit buzunaru...trezit din reverie am dus mana spre buzunaru stang...deci mana dreapta la buzunaru stang...am scos o suma nesemnificativa de bani si-am spus...atat mai am de platit? da pana luna viitoare...am inghitit de data asta in gol , am salutat respectuos cu teama si-am spus in gandu-mi: luna viitoare fac naveta! e total in afara subiectului sau poate ca nu e! da important e ca E

cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

>Omiţi presiunea socială, oamenii de obicei se adaptează

nu se sdapteaza si principiile, ca de aceea sunt principii, altfel le numeam hartie higienica

>De ce, crezi că stăm în puf, ai idee cum trage ăsta pielea de pe noi, mai ales când tră să predea vreun proiect ?

macar e roman de-al nostru care nu te jicneste cu intrebari ca unde-i romania si va trageti din neam de tigani sau toti tiganii vin din romania sau nu te intreaba dupa 23 de ani de stat acolo din ce tara ai venit

iar cind pleci acasa, te duci la prieteni si ei iti sustin moralul nu te duci acasa si te inchizi acolo unde nu-ti bate nimeni la use si unde daca te duci tu la ei zic nu ne intereseaza discutii despre literatura, politica, istorie, geografie, teatru, concerte etc sau iti zic taci din gura ca ma uit la tv

si bilurile curg, nevasta face praf toti banii, aia mici iti zic ca ai accent sau daca le zici sa faca ceva nici nu te baga in seama ca nu te-ai nascut acolo dar altfel in fiecare zi cer sa le cumperi ba una ba alta si dupa ce se insoara, daca se insoara, daca nu, stau la tine pina te baga la azil ca aici asa e moda si sa vezi acolo ce viata

iar daca se insoara/marita o sa-ti plingi in pumni pe cine iau

nu m-am referit la ce zicea simone de beauvoir ci la faptul ca femeile nu se jicnesc asa usor si au un instinct matern puternic sa aduca papa acasa

>N-am auzit de cercetările respective, dar îţi garantez că în zona noastră nu-s prea agreate cuvinte ca „federaţie”, „autonomie”. Au şi altă conotaţie în afară de descentralizarea propriu-zisă. Aş înţelege ca regăţenii sau moldovenii să flirteze cu idei de genul ăsta numai fiindcă-s la modă, îs europene. Dar nu pricep cum cineva din Ardeal se poate declara senin în favoarea autonomiei.

oricum acum va fi tot globul o federatie indiferent ce cred cei din zona, astia nu cer voie

daca ai fi din ardeal ai pricepe, ptr ca acolo au fost oameni muncitori si harnici inainte de a pustii regimul zona si de a aduce si mixa populatia de acum de cite ori citesc ziarele din ardeal aud numai de crime si belele, bineinteles facute de tipi cu nume neardelenesti sadea

sa multumesti lui Dumnezeu ca ai nevasta romanca mai ales daca e si cumsecade cit despre a lua obiceiurile de unde te duci depinde de voi si numai de voi

cu statul acasa nu am nimic, eu acum lucrez part-time dar sa sti ca nu poti imprumuta bani cu un singur salariu iar noi emigrantii, daca nu ajungem mai bine ca-n tara ne imbolnavim, pe drept, ca atunci de ce am mai plecat nu?