comentarii

o zi din viata unui elev


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cea mai frumoasa zi din viata mea - de oanalaur la: 25/09/2005 07:18:47
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
concurs international de creatie pe vremea lui ceausescu pe tema cea mai frumoasa zi din viata mea. se anunta premiul III care se acorda britanicului john smith, se citesc cateva randuri din compunere: "era o superba zi de vara, nu mai ploua asa de mult, stateam la gura focului pentru ca totusi era destul de frig, cand bate cineva la usa. ma ridic, deschid, era un valet cu o scrisoare in mana: sir, maine sunteti invitat la dineu la regina. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
premiul II se acorda americanului john johnson, sa ascultam cateva randuri din compunerea lui:"era o zi superba de vara eram la picnic cu familia, ne imbuibam cu hot dogi si coca cola, cand se apropie doi domni cu un plic in mana: hi, john. maine esti invitat cu familia sa iei masa cu presedintele. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
premiul I se acorda romanului ion ionescu, sa-i citim compunerea:"era o zi cumplita de toamna, eram cu totii acasa, cu ligheane in maini incercand sa oprim plaia care curgea prin tavan, nu era lumina si caldura, cand deodata bate cineva la usa. ma uit pe vizor, doi domni imbracati in costume, in spatele lor doi militieni, in spatele lor doi caini polititisti. intreb:
-cine-i?
-militia. aici locuieste vasile vasilescu?
-nu. aici sta ion ionescu.
a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.
Revin - de mya la: 26/08/2004 01:00:03
(la: De ce scriu ziarele doar tampenii)
Am dat intamplator iar peste mesajul meu si dupa ce l-am citit cu ochi critic am ajuns la concluzia urmatoare:

- persoana care l-a scris face pe desteapta,
- citeste doar "Dilema Veche" si se uita doar la posturi tv mai destepte,
- crede despre gloata ca au vieti gri, banale si anoste,
- crede despre cafegii ca nu citesc carti deci nu s-au catadicsit sa-ti raspunda la subiectul despre carti,
- crede ca masele sunt neluminate...da' ne da oarecum de inteles ca ea e,
- crede ca cei care prefera telenovelele sunt handicapati mintali, etc. etc.

Asta se intampla cand omul (eu, in cazul asta) scrie asa...ca sa se afle in treaba. In loc sa fiu atenta la ce scriu si sa scriu scurt si concis...am inceput sa bat campii si scriind mult...omul incepe sa scrie si prostii (daca are mintea plecata cu sorcova). D-aia revin cu niste chestii la subiect si nu aberatii de doi lei (recunosc!):

Uite ce mi-ar placea cu adevarat sa vad la tv:

Niste emisiuni documentare, gen reportaj, scurte de aproximativ 15 minute cu subiecte de genul:
- viata unui arhivar dintr-un oras din Romania, cum s-a decis sa fie arhivar, de ce ii plac cartile, cum decurge o zi normala din viata lui, cum mananca cu familia acasa la pranz, cum nevasta uda florile, etc....de genul asta, adica universul arhivarului obisnuit. Ar fi extrem de interesant.

Sau:
- viata unui pescar din delta, cum se scoala el cu noaptea in cap si se duce pe balta, cum ii aduce nevasta bocceaua cu mancare la pranz, viata lui acasa, pe langa gospodarie, copii, cainele, birtul din sat, etc.

Sau:
- viata unui elev de liceu, absolut obisnuit, o zi din viata lui la scoala si acasa, aspiratii, hobby-uri, parintii, prietenii, iubita, universul lui, etc.

Am vazut ceva de genul asta o singura data la nemti (reportaj) si mi-a placut extraordinar de mult. Am mai vazut si la francezi ceva in tema (viata unui brutar italian intr-un sat uitat de lume, extrem de pitoresc locul si oamenii).

S-ar putea scrie si la ziar lucruri de tipul asta, ceva de genul interviu-reportaj scris despre oameni obisnuiti si vietile lor mai speciale. Pe mine m-au fascinat documentarele respective, dovada ca le-am tinut minte.

Ei, ce zici de idei, tie nu ti-ar placea sa vezi asa ceva?

#20367 (raspuns la: #19974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fiecare zi e un dar de la Dumnezeu, - de (anonim) la: 12/02/2005 04:46:03
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Draga mea, viata nu e alceva decat ceea ce vrei tu sa fie. Nu te impiedica de micile dezamagiri care ti se ivesc in cale, exploteaza fiecare posiblilitate, inconjoarate de oameni pozitivi care te inspira, odihnestete, exerseaza, citeste, reflecteaza. Bucurate de fiecare zi, ca si cum ar fi ultima zi din viata ta. Viata e scurta -pretuieste fiecare secunda a ei!
#36097 (raspuns la: #32803) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prima zi din viata unui film - de Dinu Lazar la: 02/03/2005 22:47:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Azi a fost prima zi si ultima de pregatire a unui nou film romanesc; vineri incep filmarile; nu stiu titlul dar a fost o dixtractie maxima, lumea s-a pupat si a probat costume, stari si nervi, asa cum reiese de la www.fotografu.ro/filmu
In mod normal presa trebuia sa se buluceasca, sa se calce pe picioare, dar li se rupe, ce mai conteaza cultura la noi.
Noroc ca au fost alti iubitori de imagine, poate mai adevarati, sa memorizeze ziua pe cartele si sa isi aduca aminte cind or fi batrinei ce bine s-au dixtrat.
#37970 (raspuns la: #37911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prima zi din viata unui film - de Dinu Lazar la: 03/03/2005 07:07:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Povestea spusa trunchiat o gasiti la"

Eu chiar ma gindeam cum o sa faca domnul Nicolae cu stilul sau de imagine mai calculata, mai gindita intr-o aparenta liniste interioara, mai cu umbre si lumini, in nebunia, balamucul, iluminarea de rahat si inghesuiala dintr-o camera cu costume, machiaj, "te pup ce ai intinerit", "ce are vaca asta de a pus-o prima balerina", "uite la ala ce mertzan si-a tras" si "toata lumea afara ca nu am aer", mai "voi nu intelegeti sa spalati putina ca io am program de machiaj", "vai ce tare imi place sa fac poze" si "cind ne dati pozele" sau "domnu popa, pune mina pe fundul ei ca nu mushca".
Interesanta zi...
#37992 (raspuns la: #37988) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A treia zi din viata unui film - de Dinu Lazar la: 06/03/2005 11:56:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Despre a treia zi si urmatoarele, ramine cum am vorbit in tren, care este... eu pusei la slash filmu si asta este. Misterul devine major.
#38398 (raspuns la: #38301) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ultima zi...? - de aiyana la: 26/04/2006 19:41:32
(la: Ultima zi din viatza....)
M-am intrebat de multe ori cum ar fi daca as muri maine. Si ciudat, nu m-am intrebat intr-un moment de depresie sau de negativism, din contra intr-un moment de liniste, impacare poate chiar fericire de o anumita intensitate. De fapt, daca ma gandesc bine nici macar nu m-am intrebat ci mi-am spus ca as putea muri in acel moment fara sa am regrete. Cred ca singuratatea, greutatile, apasarile, nu fac decat sa ne provoace sa traim. Depasirea lor este cea care ne face sa radem, sa ne simtim stapani peste noi sau peste lumea noastra, sa ne credem macar, fericiti.
Si totusi, ce as face azi daca as muri maine...? Iertare as cere probabil la toti cei pe care i-am cunoscut, mai mult sau mai putin. Macar o data tot am gresit fiecaruia, imbratisari...cat de multe, iar de iertat n-as avea pe cine sa iert pt ca i-am iertat deja pe toti. Supararea nu tine la mine, iert, dar nu uit.
Ce imi imaginez eu mai des decat ultima zi din viata mea, este ultima zi din viata altor persoane, pe care am trait-o, pe care nu o mai pot schimba dar pe care as vrea sa o traiesc altfel. Si ma amagesc singura...poate poate intr-o buna zi nu voi mai stii cum am trait-o cu adevarat si singurul adevar va fi al meu. Nu spun ca e corect dar nici ca va fi asa...cine stie cum si ce va fi...?


.......
''Ne nastem goi, uzi si flamanzi, apoi lucrurile incep sa se inrautateasca.''
''Omul e singurul animal care roseste, sau singurul care e nevoit sa o faca''
*** - de juli la: 14/08/2008 19:20:09
(la: Rohia)
"Calugarul de la Rohia

Vechea biserica de la Rohia

Drumul catre Nicolae Steinhart a fost mai intai drumul catre Manastirea Rohia, pe care am cunoscut-o inainte de a-l cunoaste pe Parintele. Un drum serpuit care urca printr-o padure, pe-un deal. Mergeam acolo in copilarie, cu mama. Era un decor care mi se parea de basm, ireal. O padure mereu transformata de anotimpuri, adanca, batrana, plina de soapte si de mister. De fapt, si acum, de cate ori merg acolo, am perceptia aceea, a copilului, extraordinara. Mergeam cu mama de mana si ma uitam in sus. Cerul, copacii… Rohia era in alta lume. Iubeam drumul pana acolo, dar si bisericuta cea veche de la capatul lui, calugarii. Clopotele care se auzeau pana la marginea lumii. Nu stiam pe atunci ca voi deveni poet, dar stiam ca voi deveni preot si ca drumul meu este legat intr-un fel de manastirea aceea ireala. Anii au trecut, am crescut, dar magia acelui spatiu de la Rohia m-a insotit pretutindeni. Reveneam uneori, atunci cand simteam nevoia sa ma incarc. Apoi, intr-o buna zi, pe cand eram elev de liceu, la Beclean, pur si simplu, intr-un moment de revelatie, sau poate de premonitie, am fugit la Rohia, hotarat sa las totul in urma, sa raman pentru totdeauna acolo, sa-mi caut drumul. Acolo era staret parintele Serafim, un mare duhovnic, de care aveam sa ma leg sufleteste pentru totdeauna. Si mai erau ceilalti frati, unii de o extraordinara calitate sufleteasca, si mai ales, era biblioteca aceea care avea ulterior sa devina faimoasa si care ma atragea ca un magnet. Cred ca aceasta biblioteca era cea mai importanta din Transilvania la ora aceea. Rohia era o lume in afara lumii, o enclava spirituala care avea in centrul ei o biblioteca. Cine ar fi putut rezista tentatiei? La timpul acela, publicasem deja poezie, scriam, luasem cateva premii, incat decizia mea de a fugi la Rohia a fost o surpriza pentru multi dintre cei care ma cunosteau. Am stat acolo doar cateva luni. Intr-o buna zi, a venit dupa mine militia, dar si inspectorul de romana, un om extraordinar, care avea sa ma ajute mult dupa aceea. M-au convins sa ma intorc in lume si am facut-o cu inima indoita, pentru ca ma desparteam greu de locul acela, de parintele Serafim, de biblioteca, de tot. In realitate, o parte din mine a ramas acolo, si am stiut intotdeauna ca o sa ma intorc cumva, intr-o zi."

Cuvintele de mai sus nu-mi apartin, insa Manastirea Rohia era locul spre unde (atunci cand simteam ca sunt coplesita de cotidian (de viata) ma purtau pasii...
desi n-am fost de cativa ani, am sa merg iar, intr-o zi...

rolia

prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - - de SB_one la: 26/01/2004 13:37:26
(la: Jos palaria!)
Diaspora in direct
"Fiindca sunt muncitori si inteligenti, romanii din America au un mare succes"
-interviu cu prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - SUA

Fugit din Romania in 1980, la varsta de 38 de ani, pentru ca se simtea "un fir de nisip intr-o moara care macina tot", prof. dr. ing. Doru Stefanescu ajunge in America, visul oricarui roman. Cunoscut deja in Lumea Noua pentru lucrarile prezentate la congrese internationale in domeniul metalurgiei, prof. Stefanescu n-a asteptat prea mult: dupa doua saptamani, i s-a ivit un angajament. De-aici si pana la colaborarea cu NASA n-a fost decat povestea unui om care a vrut sa invinga.

-Domnule profesor Stefanescu, ati plecat din Romania cu directia fixata pe America?
-Da, pentru ca aveam o invitatie ca sa prezint o lucrare la un congres american. Totusi, nu doream neaparat sa raman in SUA, pentru ca nu plecam undeva anume, ci plecam de undeva. Am plecat cu sotia mea (ne lasasem fetita acasa, cu parintii mei). Printr-un prieten resitean, am cunoscut un contrabandist in Iugoslavia, care ne-a rezolvat problema banilor, dar ne-a si invatat cand sa luam avionul spre America (era pe-atunci un tratat intre Romania si Iugoslavia, de a-i intoarce pe cei care trec ilegal frontiera, dar mai era o conventie cu americanii, prin care oamenii erau lasati sa treaca). Pe aeroport, granicerul iugoslav ne-a cerut pasapoartele, a vazut ca-s romanesti si ni le-a inapoiat, fara a le deschide macar, ca sa le stampileze. Conform actelor, deci n-am parasit nici pana azi Iugoslavia... Asa am ajuns in America si imediat ce-am ajuns, am telefonat celor care ma invitasera la congres, si le-am spus ca intentionez sa raman aici. Mi-au spus ca va dura cateva luni pana voi gasi de lucru (in 1980, si America era in criza). Dar dupa numai doua saptamani, am primit un telefon de la Universitatea din Wisconsin, care mi-a oferit pozitia de visiting profesor: cu bani putini, dar suficienti pentru a trai in conditii mai bune decat cele pe care le aveam in Romania (de fapt, din acei bani am putut sa-mi iau masina). Cea mai grea faza, in America, atunci cand incerci sa gasesti de lucru, este primul serviciu, caci nimeni nu stie in ce masura cunosti limba, ce experienta ai, daca intelegi modul cum functioneaza societatea, sistemul de lucru. Noroc ca americanii sunt, in general, foarte generosi cu strainii. Daca vorbesti putin engleza, iti declara imediat ca vorbesti perfect. Sosisem cu doua geamantane doar si, peste putin timp, s-au gasit oameni care ne aduceau paturi, farfurii, linguri. Ospitalitatea romaneasca, e adevarat, pare inegalabila: daca-ti vine un strain in casa, ii dai patul tau; in America, nu-ti da patul sau nimeni, iti da insa alt pat.

Cand am inceput lucrul, am fost foarte ponderat, constient ca ma aflu intr-o societate noua, extrem de competitiva si unde trebuie sa invat regulile. Mi-am vazut de treaba. Dupa cateva luni, am inteles cum functioneaza sistemul si-am putut sa fiu mai agresiv, lucru foarte pozitiv in America, asta insemnand abilitatea de a-ti urmari scopurile profesionale.
-Cum ati ajuns sa colaborati cu NASA?
-In prezent, functionez ca profesor la Universitatea din Alabama, o universitate de stat, a treia ca vechime din SUA (dateaza din 1831), dar asta nu ma impiedica sa am si colaborari. Colaborez cu NASA din 1981, cand am avut primul contact cu ei, realizat -cum spun americanii: "you pour yourself, but your bootstraps" (adica, te ridici prin propriile-ti forte). Foarte importanta -in sistemul american -este credibilitatea, prestigiul pe care-l ai, atunci cand promiti un lucru. Daca dai gres o data -este-n regula, dar daca dai gres de doua ori -nimeni nu mai are incredere si nu-ti mai da bani. Astfel, mi-am format reputatia ca-mi indeplinesc obligatiile.

Cu NASA, am avut ocazia sa initiez doua experiente. Sunt ceea ce se cheama "NASA Principal Investigator" -un titlu pe care-l obtii atunci cand o experienta propusa este acceptata pentru zbor. Am participat la doua zboruri: in iunie-iulie 1986 si anul trecut, in noiembrie (cand am discutat cu astronautii prin intermediul televiziunii). Fascinant e ca atunci cand experimentul a fost aprobat pentru spatiu, succesul misiunii depinde de participarea a sute de oameni. Efortul este coplesitor, iar succesul implica responsabilitate.
-Domnule Stefanescu, in Occident este obiceiul ca profesorilor universitari sa li se acorde o data la 7 ani un an liber, asa-numitul "an sabatic". Dv. ati beneficiat de acest lucru?
-Da, am avut un an sabatic in 1994, pe care mi l-am petrecut in Franta, la Nancy, unde am lucrat, iar pe copii i-am inscris la scoala. Anul sabatic dureaza, de fapt, sase luni, perioada pe care universitatea ti-o plateste integral.
-Cum arata o zi din viata dv.?
-Depinde. Circul destul de mult, deoarece -ca sa ai o activitate de cercetare -trebuie sa existi din punct de vedere stiintific, prin prelegerile pe care le tii. Ca si tenismenii profesionisti, avem turnee, ne mutam din oras in oras, tot la o luna-doua, ca sa nu ne uite lumea. In schimb, daca sunt la universitate, imi place sa fiu la ora 8 la lucru, pentru ca, de fapt, acolo nu este un program fix. Nu intereseaza pe nimeni prezenta fizica. Daca stai acasa si obtii rezultate, asta-i foarte bine. Avem asa-zisa politica a "usii deschise", iar usa mea este intotdeauna deschisa dialogului cu studentii. Predau semestrial 1-2 cursuri, pe care mi le pregatesc cu minutiozitate.
- Sunt multi romani valorosi in America?
-Romanii care sunt in America, pentru ca-s muncitori si-n general inteligenti, au un mare succes. Problema nu e romanul, ci sistemul. Cand romanul intra intr-un sistem in care se poate valorifica, se valorifica. Am avut studenti romani care au venit in America in ideea ca vor invata si se vor intoarce, ajutand la promovarea stiintei romanesti. Ei bine, nu mai vor sa se intoarca. Nu este neaparat mirajul economic, ci conceptia: "daca ma duc acolo (Romania), nu pot sa fac ce fac aici (America)".
-Ce credeti despre dorinta tinerilor de a parasi Romania?
-Eu cred ca aceasta este o problema personala si sunt adeptul totalei independente individuale. Aceasta decizie este decizia fiecaruia dintre noi, si nu cred ca avem dreptul sa stabilim legi prin care sa dictam individului ce trebuie sa faca cu viata lui. Cred ca rolul politicienilor este de-a asigura un sistem care sa fie atractiv pentru tineri, altfel tinerii se vor duce acolo unde-si pot valorifica potentialul.
-Va asupreste o anume nostalgie a Romaniei?
-Tara ramane totdeauna in suflet. Este ca prima iubire -nu se poate uita. Este o senzatie stranie, intr-un fel, pentru ca emotiile sunt mixte: pe de-o parte ma simt ca si cum n-as fi plecat niciodata, pe de alta parte -ca si cum n-as fi fost aici niciodata...
-Cum incercati sa ajutati Romania?
-Initial, intentia mea a fost de-a aduce in America studenti, pentru a-i educa si a-i trimite inapoi. Aceasta metoda nu prea are succes: odata ajunsi acolo, au rezultate si nu se mai intorc. Va dau ca exemplu pe Laurentiu Nastac -un element foarte valoros, care lucreaza la o companie de cercetare in Pennsylvania, platita de Marina Americana. Lucreaza in domeniul superaliajelor -un domeniu de varf; alt exemplu este cel al lui Adrian Catalina -si el un bun specialist metalurg. Acum incerc sa le facilitez celor interesati in Romania, in domeniul solidificarii si turnarii metalelor, contacte cu specialisti straini, tocmai pentru a scoate Romania dintr-o anumita izolare in care se afla. In exterior nu se vorbeste de Romania, ca si cum n-ar exista. Nu va dati seama de aici, dar ea este data complet uitarii. Nu se vorbeste nici de rau, nici de bine despre ea. In America, foarte putina lume stie ca romanii vorbesc o limba latina. In general, conceptia este ca Romania se afla in sfera slava. Despre Romania ai putea scrie doar ca despre o curiozitate, iar aceasta curiozitate lipseste...
-Mai aveti timp pentru hobby-uri?
-Foarte putin, dar cel mai important hobby al meu este sailing-ul, adica iahting-ul, pentru ca barcile mari cu panze iti dau senzatia ca te poti duce oricand si oriunde in lume. Foarte frumos iti poti petrece timpul -cand il ai...

RUXANDRA CONSTANTINESCU



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8482 (raspuns la: #8457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Wisdom's path - de Little Eagle la: 14/05/2004 15:33:40
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
O povestire spusa de Uncle Frank Davis(pawnee nation),a trecut in lumea spiritelor la 86 ani cu 7 ani in urma.Pe numele adevarat de indian-american,
Fancy Warrior.
La un gathering cu 8 ani in urma,in upstate NY al multor triburi de indieni si targ am auzit aceasta povestire ce a spus-o tuturor,cred ca eram vreo 200 cel putin.Am inregistrat-o pe casetofon,acum scriu voua si ascult acea voce aparte plina de intelepciune:

"Mama mea a fost o mama buna.Am gindit mereu despre ea ca este cea mai inteleapta persoana in lume.Deci,intr-o zi cind eram copil,poate 6-7 ani am intrebat-o cum as putea si eu la rindul meu sa fiu la fel de intelept ca ea.
A inceput sa rada si mi-a spus ca-s prea mic pt. a pune astfel de intrebare.
Dar a zis ca daca tot am intrebat-o,imi va raspunde.
Si a zis asa:'Viata e ca o poteca in padure pe care mergi singur.Daca e sa te odihnesti,te vei odihni pe poteca si nu linga ea.Daca reusesti sa treci peste noapte si vine o noua zi in viata ta,te scoli si pornesti din nou pe drumul potecii.
In lungul potecii invatam multe si gasim la ficare pas bucatele de hirtie,pe fiecare e scrisa o noua experienta.Trebuie sa adunam aceste hirtiute si sa le punem in buzunar.Apoi intr-o buna zi vom avea destule hirtiute sa citim si sa gindim ce spun fiecare.Toate la un loc vor face o fraza care ne va spune ce avem de facut si invatat.Poate unele fraze nu au deloc sens,poate altele au realul sens ce cautam de la drumul nostru.
Citeste bine si gindeste cu inima doar.Apoi pune hirtiutele inapoi in buzunar si continua-ti drumul pe poteca pt. ca vor fi multe alte hirtiute de cules.mai tirziu le citim din nou si poate invatam mai multe lucruri si capatam mai multa intelepciune.
Cu cit citim mai mult,invatam mai mult rostul vietii.Putem deveni intelepti ori cel putin,mai intelepti decit suntem.
Dar daca nu adunam deloc hirtiutele si nu le citim niciodata,ne vom rataci pe
poteca si ne vom pierde in padure si acolo nu putem fi singuri cu noi si Creatorul,pt. ca Marele Spirit ne scrie aceste biletele prin care na da instructiuni cum sa fim in viata.Dar sa tii mereu minte copile,chiar daca aduni toate biletelele inca vei mai avea multe de invatat.Nimeni nu ajunge sa cunoasca toate raspunsurile si poteca e tare lunga."

Uncle Frank continua cu parerea lui acum:

"Am incercat toata viata sa adun aceste biletele,asa cum mama mi-a spus.
Dar am scapat din vedere citeva.Dupa aceea unele lucruri nu aveau nici un sens.Inca incerc si acum sa-mi dau seama oare ce era scris pe cele scapate din vedere.
....Noaptea trecuta am vazut pe sotia mea(nota lui Ozzy:murise cu 2 ani inaintea acelui moment de povestire si aici el plinge!)in vis. M-a chemat pe nume.Statea de partea cealalta a unui drum.Mi-a spus ca vrea sa fie impreuna cu mine dar nu poate trece drumul spre mine.Mi-a spus ca eu sunt cel care trebuie sa treaca drumul ca sa fim impreuna.A intins mina spre mine si mereu ma cheama(aici Uncle Frank plinge din nou).Imi e tare dor de ea si ii simt lipsa mereu in mine.Cred ca a sosit timpul sa trec peste drum la ea."

Love&peace,
Ozzy







































#15409 (raspuns la: #903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Primim de la Radu Sigheti, cunoscutul fotograf roman - de Dinu Lazar la: 20/05/2004 08:07:26
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Radu Sigheti se afla in Africa; domnia sa ne trimite un scurt reportaj extrem de interesant si de miscator.
Eventuale intrebari cafegii pot sa puna aici si domnul SIgheti le va raspunde tot aici, ca invitat special, la o cafea.
===============================================

Sudan. Nu pot sa gasesc cuvinte ca sa pot descrie ce poti sa simti cind ajungi acolo. Nu se compara cu imaginile pe care le-ai vazut, cu ce ai citit si cu ce stii de la prieteni.

Sudan-ul trebuie sa-l simti pe propria piele, sa-ti arda pielea la fel de tare ca soarele de acolo, sa ai senzatia ca cinva foloseste fierul de calcat pe corpul tau si se pricepe la asta, nu uita sa netezeasca nici o cuta. Si apasa. Nu se compara 35 de grade in Sudan cu 45 in Irak, e mai fierbinte in Sudan, crede-ma.

Iti doresti sa ai mai multe bluze la tine sa le porti pe toate odata, tricoul sa absoarba transpiratia care curge pe tine ca din izvor calda si lipicioasa si cind se lipeste praful pe ea parce ti-e mai cald, sa ai o bluza care sa fluture in vint ca sa-ti dea senzatia de racoare, nu conteaza ca se umezeste si ea, flutura si parca te simti mai bine si mai vrei ceva ca o gluga ca ti-o tragi peste sapca de parca ar ploua, doar ca sa simti ca ai pus inca ceva intre fierul de calcat si mainile tale.
Uhh!

Si dupa ce apune soarele ti-e frig! La plus 25-30 de grade! Pentru ca esti asa de incins de arsita zilei tremuri seara, cind incep si toate insectele sa apara. Multe. Am dormit o noapte afara, celelalte in cort, unul mare cu lumina electrica, dusuri si WC.

Dormitul afara este ceva. Am avut o saltea si chiar daca am dat de jur imprejur cu spray contra insectelor + pe mine tot nu am scapat de cele zburatoare. Dormit este gresit spus mai corect este nedormit afara. Este mai cald ca vara la 2 Mai dar te culci imbracat cu cat mai multe bluze pe tine ca sa nu te intepe tintarii despre care localnicii spun ca aici este capitala lor, chiar daca Nilul ete la 3 ore distanta de mers pe jos in ritm sudanez, pentru noi probabil mai mult ca dublu. Transpiri intins pe spate si adormi doar de oboseala, dupa ce sari in sus de nenumarate ori, o saritura pentru fiecare insecta pe care o simti pe tine. Te feresti sa le omori, doar le arunci de pe tine, daca cumva strivesti vreuna nu stii ce se poate intimpla, poate te inteapa.

Singurul lucru frumos este cerul plin de stele care parca sint mai aproape si mai multe decat se vede de la noi. Le poti atinge daca vrei dar nu ai timp din cauza insectelor. Si se misca foarte repede insectele si stelele pe acolo, se alearga una pe cealalta si mereu apar unele noi in joc. E un intuneric negru de tot, in care lumina stelelor pare ireala. Cu ochii la ele adormi intr-un sfirsit.

Te trezesti repede pentru ca soarele nu te iarta, si pleci la lucru pentru ca inca este racoare. Cam dupa 10.30 pana spre 16.00 nu poti face nimic pentru ca te topesti, pana si aparatul frige de abia il tii in mana daca cumva nu ai fost atent si l-ai tinut la soare.

Dar asta nu este nimic. Cum se traieste acolo, in ciuda secetei permanente este mult mai important, cred eu.
In patru zile am zburat de colo colo si in orice loc am aterizat am vazut doar un singur lucru.

Saracie.

Te-ai gindit vreo data cum ar fi sa traiesti ca la inceputul istoriei?
Te-ai gindit vreodata cum te-ai descurca neavind nimic, nici o unealta, nici un bidon in care sa pui apa, nici macar haine pe tine? Sa trebuiasca sa mergi kilometri ca sa iei apa, sa trebuiasca sa sapi un pamant tare, uscat ca sa plantezi sorg (nici nu stiam cum arata si ce este sorg-ul pana acum), sa maninci doar o data pe zi un fel de peltea, de sorg bineinteles si asta maninci in fiecare zi, toata viata ta, pana vine o ceata de banditi calare pe camile sau pe cai, care te omoara daca esti barbat sau care te violeaza si te iau ca sclava daca esti femeie?

In Rumbek, capitala sudului rebel, exista doar 3-4 cladiri construite din beton, una noua nouta si restul sint cele care au scapat din razboi.
Restul caselor sint hut-uri din pamant acoperit cu nuiele.
De asemenea acolo sint masini si camioane deoarece mai toate organizatiile cu ajutoare au baza acolo. In celelalte locuri unde am fost ori nu erau masina de loc sau doar una singura. Distantele nu se masoara in km sau mile ci in timp, indifferent daca mergi pe jos sau cu masina. Nu exista electricitate, doar generatoare care au nevoie de petrol, la fel si masinile. Singura sursa de aprovizionare si de transport este avionul, mai toate agentiile umanitare au baza principala in Kenya, linga granita si de acolo zboara zilnic peste tot.

Situatia este cam asa; Sudul tarii nu este de acord cu nordul, controlat politic si economic de arabi, care vor sa introduca Sharia, legea musulmana. Asta nu ar fi fost o problema pentru sudul catholic, cred eu, problema s-a ivit cind a aparut petrolul. Petrol=bani si de aici mai departe. Dintr-o tara saraca, Sudanul s-a transformat in 20 de ani in una dintre cele mai sarace tari din lume. Multi au reusit sa fuga, cam 2 milioane si in zona unde am fost eu unii s-au intors.
Dar cum traiesc, mama mama!

Am stat de vorba cu o familie care se intorsese din Uganda, nu stiu exact cati erau pentru ca familiile astea africane sint numeroase, cu unchi, matusi, veri si cumetrii. Incepusera sa defriseze in jur, deja aveau doua colibe si bucataria construite. Masa lor consta in peltea de sorg (stiu ca ma repet) si un (1) peste afumat fiert in apa, peste care era mai mult oase, nu mai mare de un A4, vedeai prin el. Asta pentru cam
2-3 barbati, 4-5 femei si peste 10 copii. Cei mai bogati au animale, capre, gaini, vaci, dar le pastreaza pentru zile negre sau le folosesc ca moneda de schimb. O nevasta, tinara si sanatoasa, buna de munca costa intre 3,000 - 3,500 de usd, cam 70 usd pentru o vaca, socotiti voi cate vaci trebuie. Multi umbla dezbracati, cind te vad pun pe ei ce au, haine vechi pe care le pastreaza pentru ca sint singurele pe care le au: un pantalon si o camasa. Cel mai ferecvent sint incaltati cu un fel de sandale cu talpa din cauciuc uzat de masina.
In alt loc am vazut un sat intreg, grupat, pazit de o mica garnizoana de rebeli unde exista chiar si o strada cam ca Lipscani-ul nostru. Am intrebat de curiozitate cat cost o pereche de pantaloni si vanzatorul mi-a spus ca nu-mi vinde nimic, este doar pentru oamenii de acolo. Toti erau refugiati, de prin alte locuri din sudul tarii si traiau acolo ce peste 10 ani. Pentru mancare toti depind de organizatiile umanitare care bineinteles nu au destula. Ce se poate cultiva acolo, inafara de sorg, nu am nici o idée, cred ca nimic din cauza lipsei de apa, la putinele pompe este intotdeauna coada. Si bei apa acolo pentru ca transpiri, ai nevoie de cel putin 7-8 litri zilnic.

Si sint milioane de oameni care traiesc asa, la limita supravietuirii, poate de aia sint atit de inalti, si slabi. Sint oameni simpli si prietenosi, glumesc, rad din orice, pentru ca viata lor este de fapt o lupta continua pentru viata la fel ca cea a animalelor salbatice din vecinatate.

Tu te intristezi sa realizezi cat de mult poate insemna o picatura de apa sau o firmitura de paine si nu poti sa faci nimic pentru ei. Daca mor mii de sudanezi, asa cu se intimpla si in prezent, nimanui nu-i pasa. Dar daca se prabuseste vreun avion si mor cinci turisti americani sa vezi ce operatii de salvare costisitoare se declanseaza.

As mai avea multe de povestit dar o las pe alta data, Radu


#15653 (raspuns la: #15635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
coruptia - de (anonim) la: 31/05/2004 03:29:43
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Coruptia din romania (cu r mic )a atins un nivel inimaginabil cultura ia locul banilor din ce in ce mai mult .traim intr-o lume condusa de bani si oamenii car ii fac .nu ca ar fi cale de intoarcere dar ma afirm ,macar atat pot face :sa spun lumii ce se intampla sub ochii ei.poate ve-ti spune ca sunt prea critic dar nu exista prea critic exista prea mascat si prea ascuns .nu putem face nimic si pentru nimic au murit atatia noi vom fi ocantitate 'neglijabila' dar cat traim...ne facem ca nu vedem dar defapt traim cu o ura continua pe "capra din curtea vecinului care e hranita cu iarba din curtea ta "dar tu nu vezi ce ai in curtea ta si si nici nu stii ca el te fura =>traiesti dezamagit .si astfel inca o zi din viata romanului trece .in romania sa intalnit hotu' cu prostu' dar prostu' nu isi da seama iar hotu' nu se mai da plecat!!:))) ironic ..nu .ironici suntem toti ironica e viata noastra aici si o sa continuam sa radem pana vom ajunge la tragi-comedie si de acolo incepe urmatoarea generatie de zambareti si hoti.atat am sa va spun,ce sa fac sunt un roman revoltat nimic mai mult .
varsta - de (anonim) la: 02/06/2004 15:49:07
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Am citit toate regretele afisate in acest forum si am ajuns la concluzia ca majoritatea nu apartine necesariamente epocii de aur, ci anilor dulci ai adolescentei si ai tineretii. Si eu am, mai mult sau mai putin, aceleasi regrete, aceleasi amintiri frumoase din viata de elev si cea de student dar nu cred ca erau strict legate de "siguranta zilei de miine" sau de "grija partidului". Erau, pur si simplu, momentele alea ale tineretii, momente care-ti ramin pt. toata viata. Cred ca e gresit sa punem "in circa partidului" anumite senzatii si amintiri care ar fi existat oricum. Aveam 16-17 ani cind mi-a venit ideea fixa ca, mai devreme sau mai tirziu, o sa plec dincolo, pentru ca imi dadeam seama ca micile mele momente de fericire nu se datorau "grijii partidului" ci virstei mele si, poate, reusitelor mele, reusite care se datorau mie si familiei mele, nu "atentiei partidului si a sefului suprem". Acum, iata-ma dincolo, regretind numai anii adolescentei, la care as vrea sa ma intorc.
Intrebari si raspunsuri pt. Christina - de LMC la: 17/06/2004 20:34:42
(la: Da sau nu pentru avort?)
Christina,

Intrebarile care le pui sint intrebari retorice. De ce? Pentru ca nimeni nu cunoaste viitorul, chiar daca prezentul ni se pare ca promite numai si numai nefericiri. Accidente se intimpla in fiecare zi, dar viata unui copil nu este un accident. Asa cum viata ta nu este un accident, asa cum fratele, prietenul, vecinul si chiar betivul din marginea drumului nu este un accident tot asa nici un copil care se naste sau pe cale de a se naste in lume. Probabil te uiti la copii de strada din Romania si iti spui ca decit sa traiasca asa mai bine nu s-ar fi nascut. Intr-un fel poate ai dreptate, dar raspunsul nu este avort la cerere, raspunsul este cum tratam si cum avem grija de acesti copii de strada. Este greu ca cineva sa-si ieie responsabilitatea si sa se ingrijeasca de acesti copii mai ales cind traiesti intr-o tara ca Romania, dar sintem oameni si ca vrem sau nu vrem trebuie sa ne mai si sacrificam.

Spune-ai:

ce putere are sa lupte cand stie ca a fost ...numai un accident..???
atunci ma intreb asta nu e tot o forma de omor ???

problema insa este nu la copil ci la parinte. Aici copilul nu are nimic de vina, parintele este de vina ca nu este in stare sa-si ocroteasca copilul sau sa pretuiasca viata unui copil. Ei se uita la bani, spatiu, sau reputatie, care nu sint altceva decit forme de egocentrism.

Viata omului a ajuns sa fie dispensabila, nu mai este pretuita si din cauza asta ne limitam la o alegere care cica iti da dreptul asupra corpului tau.
#16344 (raspuns la: #16288) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
School's out for summer/Alice Cooper - de Little Eagle la: 23/06/2004 00:32:52
(la: Ce parere aveti de scolile din strainatate)
Dear sister Belle,

Prin scoli am trecut ca gasca prin apa in Romania inca din clasa a doua...si tot de pe atunci un chiulangiu si desigur inhaitat cu baieti ...rai,ce sa fac nu mi-a placut scoala deloc! am trecut clasele la limita adica cu 5,cred ca cel mai mult ca medie de promovare am avut 6 sau uneori 7,dar colectionam 2-uri si 3-uri in prostie.
Am ramas un an in a 8a repetent,in a 7-a corigent la romana si matematica,am trecut cu 5 in toamna la examene.

Nu-mi ardea de scoala si sa invat si sa-mi fac temele,copiam pe ruptelea de la altii.
Cum veneam acasa de la scoala ieseam afara la joaca cu prietenii,la un fotbal,la vreo cafteala spre seara,la agatat fete,la sarutari si bulaneli,si sa stii ca bine am facut ca am profitat de acele tinereti.
Mai tarziu sex in prostie si inceput sa beau sa fumez(de la 14 ani am tot fumat si baut alcool si avut sex) sa chiulesc mereu de la scoala ,in generala nu ma vedeau prof. cu lunile!
Falsificam note in carnet si la fel falsificam semnaturile parintilor pe carnet,ei saracii credeau ca merg la scoala dar ma faceam ca plec si cand ei plecau la servici eu intram in casa si telefonam golanii mei si gagici si ne puneam pe baut si sex.

Nici in liceu n-am fost mai breaz.Chiuleam in prostie,nu suportam romana,algebra chimia,imi placea istoria antica si medievala.Nu chiuleam insa de la cursurile de arta(desen,pictura,sculptura,modelaj in lut,crochiuri etc),stii ca am studiat la Tonitza.
La fel ca si in generala,am trecut anii de liceu la medii de 5-7(si astea pe copiat)
vorbesc de partea teoretica,la cea artistica insa am avut mereu 9 si 10 pe linie!!!
Si la fel ca si in generala,zilnic petreceri,betii,sex,chiuluri etc.

Obisnuiam sa si fur din alte clase bani din buzunarele altora,odata am pretins ca ma doare maseaua si cerut prof. sa merg la w.c sa ma clatesc cu apa,dar am stiut ca in sala de sport o alta clasa era afara(vara)la sporturi si exercitii fizice si mai stiam ca seful acelei clase adunase banii pt. o excursie ce urmau sa o faca clasa la Predeal.Am furat toti banii,erau cam 6000-7000 lei,bani mari pe atunci prin 1974.
Nimeni n-a stiut cine i-a furat!!!A fost mare scandal in liceu cu politie si directori etc,nimeni nu m-a vazut.
I-am baut cu prietenii si gagicile.Uite ca asa eram,oare ma mai iubesti acum?

Mergeam in practica in vacantele de vara cate 2-3 sapt. sa pictam,eram cazati prin camine si mancam la cafeteria ce ne dadeau de 3 ori pe zi.Plateau parintii totul inclusiv transport.Am fost la Sighisoara,Tulcea,Campeni si desigur ca pe langa pictat ziua,noaptea ne duceam la fete in caminul lor sa avem sex,ori ieseam afara prin boscheti,era frumos totusi.
Desigur betii in nestire,mereu am fost in centrul atentiei,the cool guy.
Pictam mereu beat,atat la scoala cat si in aceste practici si prof. stiau,dar mereu tranteam numai lucrari f. bune si luam 9-10.Colegii mei ma rugau sa prezint la critica lucrarile mele la inceput sa imblinzesc prof. sa nu le dea note mici.

Cand am venit in USA,in 1981(Dec.14),in 1984 am primit bursa la A.S.L.of America pe talent,la acest colegiu infiintat in 1894 in Manhattan accross Carnegie Hall,au studiat Jackson Pollock,Frank Stella,Jasper Jones,Alexander Calder,Andy Warholl,Helen Frankenthaller...ce onoare!

Am studiat pictura in ulei si desigur ca am fost mereu considerat f. bun si la fel.....
desigur ca nu se putea sa nu-mi continui faima.
Asa ca da-i cu bautura in prostie,beam de fata cu prof. mei,directoarea stia dar fiind artist bun mereu astea au fost uitate de ei.
Apoi da-te la fete,nu doar cele din clasa dar la oricare din altele,mereu in centrul atentiei,NU puteam fi singur niciodata,crede-ma,pt. ca daca ma asezam la masa in cafeteria sa beau cateva beri inainte de cursuri,si eram singur la masa...cum intra cineva in cafeteria,venea direct la masa mea si se adunau vreo 15-20,puneam mesele cap la cap.Tipi si tipe,fetele ma sarutau mereu,una odata mi-a zis ca are fantezii despre mine si ca 'I'm playing with myself",cum mi-a zis,si ce sa fac?
In noaptea aia am mers cu ea acasa la ea si avut sex in prostie,era mai greu sa scap de ele...
Ori cu altele mergeam pe acoperisul scolii...Vezi tu Belle,asa eram eu si nu regret o secunda!daca a fost sa invat ceva in viata am invatat din proprii experiente si fiind autodidact,adica am citit ceea ce m-a interesat,ce nevoie aveam de matematica sau chimie...?
Sunt artist profesionist si de 18 ani traiesc din arta mea doar.
Dar asta e viata mea si e unica in felul ei,nu poate fi aceiasi cu a nimanui.
.multa lume ar condamna cum am trait si cat de free minded I was(still am)dar crezi ca-mi pasa?
Am trait din plin si m-am bucurat mereu de o noua zi in viata,"live for today,tomorrow never comes."a fost crezul meu.
ma bucur ca am cunoscut multa lume diversa si fiecare cu culorile ei,am invatat destule si asta mi-a fost scoala mea.Prin proprie experienta si nu din carti.

Odata ,si am tot stat pe ganduri daca sa scriu sau nu,pt. ca lumea din cafenea e prea pudica si pusa pe a trage concluzii gresite,dar in definitiv nu-mi pasa,am avut unele conexiuni cu o secta satanica din Manhattan,pt, ca mereu am fost curios sa cunosc cat mai multe.In final nu am fost pe placul lor,nu f. serios...Ha!
Se numeau "Red Hood Society"si they worshiped of course...Satan!!!
Pot spune insa ca am avut cel mai clasa Ia sex din viata mea.Sa fiu acum ...animalic,the beast.
Am scris ceva despre asta lui LMC.
Aveau un shop in Manhattan si cu toata parafernelia de obiecte de cult,chiar skulls adevarate.O vreme am purtat la gat o pentagrama data de ei si am pictat pt. ei 2 portrete reprezentand pe Lucifer.Era o fata acolo,Christina(Chrissy),asa de frumoasa ca ma topeam in fata ei,avea 26 ani si eu cu 4 ani mai in varsta.
Nu stiu Belle,dar degaja din ea ceva misterios si mirosea mereu frumos si excitant.Par lung si vopsit negru puternic,ruj negru,unghii negre,imbracaminte sexy neagra,era pe vremea cand Madonna aparuse cu hit-ul ei"Like a virgin"si fetele o copiau ca imbracaminte,mereu mi-a placut acel stil de moda.
Era f.f.f. frumoasa,ceva de vis !

Am avut sex cu ea si nu puteam sa cred,ii cam placeau cele S&M si ma lega de pat cu catuse si avand sex cu mine stand deasupra mea(ii placea sa fie in control)picura ceara de la lumanare neagra pe pieptul meu,dar nu simteam nici o durere,eram inebunit dupa ea.
Am fost la cateva party-uri ale sectei lor,erau multi si unii f. bogati locuind in mari loft-uri in Soho,dar totusi nu am simtit ca fac parte din gasca lor si ei la fel si-au dat seama despre mine.
Asa ca dupa 2-3 luni acst capitol din viata mea s-a dus,la fel si Chrissy...i s-a interzis sa aiba de-a face cu mine....stiu ca la un moment dat mi-a spus sincer ca ma iubeste si la fel si eu ei...deh...
O f.f.f. real frumoasa fata,corp superb,picioare la fel,totul perfect chiar.Sa fi fost...Satan in disguise???Ha!Ha!

Deci vezi draga mea Belle cum am fost si cum sunt azi.
Sper sa nu fiu criticat din nou,ce parca voi nu le-ati avut pe ale voastre in tinereti?
Ori toti sunteti usi de biserca?
Poate nu chiar ca mine,dar ceva tot ati avut,dar nu vrea nimeni sa -si dezvaluie trecutul,NU e nici o rusine!!

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)
































































































































































Yes Jimmy,yes - de Little Eagle la: 01/07/2004 00:48:36
(la: Emigratia spala WC-urile (?))
Ma chere amie et soeur,

Primul meu job in USA acum 23 ani a fost sa lucrez ca muncitor necalificat la docuri la o Marina(port prop.personala,ce era in conducerea bisericii catolice-NU sunt catolic si nu am nici o religie oarecare,dar asa a fost sa fie).
Am reparat docuri,podele de lemn,stat in barges in apa pana la genunchi si am si racit,eram platit 5$pe ora...adica...caca!!!!OOOps..Admin ma va cenzura acum.....

Am avut o gramada de servicii proaste si uneori castigam ...140$pe sapt....c...a!!!!Dar eram fericit ca traiesc aici,mancam pe apucate si supe de 1 $ in care pui apa fiarta si hungry man trays adica...c..a cine traieste pe aici stie ce vorbesc.
Haine de la Salvation Army si tenisi ieftini.Dar am lucrat si la WC-uri,curatat la restaurante,printr-o firma,care ne trimitea avand clientii lor.

Cel mai ..nasol...adica...sa speli boraturi,vome pe pereti si pisat pe jos si c...a
nici masca pe gura si nas nu te ajuta,crede-ma!!!!!

Pt...6 bucks an hour....!!!!!!No insurance of course.
In Ro.am avut astfel de experienta in armata....cum sunt un crazy guy de acum am faima la cafenea.....evident ca am fost la puscaria militara...acolo sa vezi ...armata,de-ti vine sa te sinucizi!!!!!Pt. ca deh...am batut un caporal si nu am ascultat sa fac instructie...mereu.a rebel yell

In fine,eram cu alti 2 soldati din unitate,astia erau acolo pt. ca jucasera barbut si au fost prinsi de...seful de stat major...!!!!!
Unul era din Tg.Mures si f. sucar si bun amic atunci.Ungur la origini.Noi mereu ne ofeream sa spalam vasele dupa orice masa,cel mai simplu si curat lucru,ori sa curatam cartofi cu caldarile,ore intregi,dar de 3 ori pe sapt.....ne puneau la W.C-uri.Jimmy dear girl,inchipuie-ti ca erau si ofiteri la puscarie,fie militieni sau sergenti si locot. de armata si astia desigur...NU puneau mana pe nimic!!!!

Caporalii(noi fusesem fruntasi dar am fost degradati la bulau)ne chinuiau ca pe hotii de cai....Stii ce faceau?Se ca...au si apoi manjeau cu hartia pe pereti.....sa ne puna sa curatam cu periuta de dinti!!!!La fel W.C urile le spalam si curatam cu periuta de dinti....Ce mai faceau? Nu trageau apa din adins si faceau un munte de c...t,sa avem ce spala dupa ei....!

Il curatam cu...lopata in caldari si eu si ungurasul meu prieten faceam cu schimbul,adica unul punea c...l in caldare,celalat statea cu fata la geam sa respire aer curat....caci ne venea sa vomitam!!!Dar stii ceva?Radeam mereu!!!!Asta ne-a salvat sa nu inebunim ori sa omoram pe cineva......
Luam totul la misto si in deradere,asta ii inebunea pe paznici.HA!

Desigur ca noptile dormeam toti pe tambal direct pe scandura si fara paturi sau perne si...cu lumina aprinsa....la asa ceva NU facea economie comunismul lui Ceausescu!!!Imi faceam o pernita din boneta de soldat impaturita in 4.
Uneori,dupa ce spalam de 10 ori geamurile toate si nu mai era mult de facut sa fim ...ocupati.eram pusi sa sapam gropi si apoi sa le astupam iar cu pamant....dar NU se poate,ceva pamant tot ramane si atunci,ne spuneau ca n-am sapat ca lumea si ca sa facem ...alta groapa....sa punem pamantul ramas in ea.....asa ca sapam gropi cu nemiluita....

C...l adunat cu lopata in caldari il ingropam.Stii ca aici la inceput am dorit chiar sa am serviciul de ...GUNOIER?????15$pe ora,dar n-am fost angajat...nu am avut relatii cu Mafia,italienii Cosa Nostra au in control tot gunoiul in USA!!!!

Vezi cum eram?Doar fericit ca am plecat din Ro.Si NU mi-a cazut nasul ca am adunat rahat cu lopata si spalat WC-uri,fie in Ro,fie aici.
Nu regret nimic!!!!!
Am trait atatea,am o vasta experienta in MULTE,de la pantaloni rupti in c...r la ritches,imi pasa?NU!Am fost sarac lipit,am fost plin de bani si ii cheltuiam cu oricine,straini si amici,am trait clipa mereu ca si cum maine nu mai apuc o noua zi in viata.

Asta sunt si sper din suflet ca Admin sa publice acest text....
Dar stii ca azi de ex. am probleme cand pun gunoiul la tomberon afara,imi vine sa vomit....am devenit tare sensibil,parca sunt Malcom Mac Dowell in"A clockwork Orange"!!!!Nu suport violenta,nu pot vedea sange,din un bataus si drogat am ajuns o parodie dar eu cred ca e bine,ma curat in suflet si ultime vestigii de rautate si egoism le dau afara ...din pacate ranind pe altii,si nu e corect!!!

Iti mai scriu daca vrei si daca....ajung la publicari!!!!
Je t"aime,mon petit souris,
Love&peace,
Ozzy















#17107 (raspuns la: #16810) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dupa cum bine stiti nu exista - de cora s la: 03/08/2004 16:34:07
(la: Pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata?)
Dupa cum bine stiti nu exista bine absolut si nici rau absolut, fiecare caz trebuie analizat separat, iar concluzia mea este ca nu ar trebui sa existe pedepsa cu moartea. De ce?
Pentru ca, asa cum spunea cineva cu ce am fi mai buni decat criminalii?
Pentru ca, fie ca ne place sau nu, dar si ei sunt oameni si au anumite drepturi?
Pentru ca unii dintre ei sufera de boli psihice.
Am citit intr-o carte despre ceea ce se intampla cu organismul uman atunci cand este supus diferitelor pedepse mortale. Spre exemplu, in cazul scaunului electric s-a intamplat de multe ori sa nu treaca destul curent si mai intai le-a cazut carnea de pe oase si apoi au murit. Cum puteti sa fiti de acord cu asa ceva? Si poate acel om nici nu a fost vinovat.
Cititi "Ultima zi din viata unui condamnat la moarte" de Victor Hugo (titlul cartii are mai multe traduceri, dar esenta e aceeasi) si mai vorbim. Ok?
stiati ca..... - de Belle la: 03/09/2004 21:40:33
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Daca tipi timp de 8 ani, 7 luni si 6 zile, o sa produci suficienta energie pentru a fierbe o ceasca de cafea.
(E greu de crezut ca merita sa faci asta)

La porci orgasmul dureaza 30 de minute.
(In viata viitoare as vrea sa fiu porc.)

Cand te dai cu capul de pereti utilizezi cam 150 de calorii pe ora.
(Inca nu pot sa-mi iau gandul de la chestia cu porcul.)

Oamenii si delfinii sunt singurele specii care fac sex de placere.
(Oare de asta zambeste Flipper mereu?...Si porcii au 30 de minute de orgasm? Nu pare corect...)

Persoanele dreptace traiesc, in medie, cu noua ani mai mult decat cei stangaci.
(Daca esti ambidextru se imparte diferenta?)

Furnica poate ridica de 50 de ori propria greutate, poate trage de 30 de ori propria greutate si intotdeauna cade pe partea dreapta cand se imbata.
(Dupa ce bea dintr-o sticla, mica-mica, ca...?)
(Au platit oare contribuabilii pentru aceasta cercetare??)

Dracii-de-mare au peste 27,000 papile gustative.
(Oare ce poate fi atat de gustos pe fundul apei?)

Puricele poate sari peste de 350 de ori lungimea trupului sau. Este ca si cum un om ar sari peste un teren de fotbal.
(30 de minute...poti sa-ti imaginezi?? Si de ce porcii?)

Un gandac de bucatarie traieste noua zile fara cap, dupa care moare de foame.
(Groaznic...Incepi sa te minunezi de cat de sadici si bolnavi trebuie sa fi fost cei care au urmarit asta.)

Masculul de calugarita nu se poate imperechea cat timp are capul atasat de corp. Femela initiza sexul prin taierea capului masculului.
(Iubito, sunt acasa. Ce zici de...) (Ei bine, cel putin porcii sar peste acest aspect...)

Unii lei se imperecheaza de peste 50 de ori pe zi.
(In viata mea viitoare inca imi doresc sa fiu porc...calitatea inaintea cantitatii)

Fluturii gusta cu ajutorul picioarelor.
(O, doamne...)
(La astia este mai rau decat la dracii-de-mare)

Ochiul strutului este mai mare dect creierul sau.
(Cunosc astfel de persoane.)

Steaua de mare nu are creier.
(Cunosc si astfel de persoane.)
(Dupa ce am citit aceste randuri, pot spune ... Porci Norocosi!)



copiata de la http://www.resursadefun.ro/pov_noi_stiati_ca.htm
#20965 (raspuns la: #20643) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum :) - de dinisor la: 17/09/2004 16:41:17
(la: Ateu convins!)
vorbele tale ma invatza. si spun taine noi. iti multumesc.
e adevarat ca sufar pentru ea, pentru ca mi-as dori din toata inima sa nu mai treaca prin tot zbuciumul prin care trece. de renuntzat insa, nu o voi face. pentru ca pentru mine prietenia este ceva mai mult decat important in viata. si cand mi-a fost greu, prietenii au fost cei ce m-au ajutat, chiar mai mult decat familia (iti destainui asta ca sa iti intorc increderea ce mi-ai acordat-o povestindu-mi povestea ta). cum spuneam, nu ma dau batuta, si sunt alaturi de ea indiferent de zi sau de noapte. stiu ca la un momet dat tot sirul asta de ghinioane prin care trece se va incheia cu bine. am aceasta incredere pentru ca ma rog pentru ea. dar stiu totodata ca pentru ea este foarte greu. si sa inteleaga ca va fi bine la un moment dat, si sa treaca prin ce trece. tristetea cea mare este ca perioada asta grea o indeparteaza si mai mult.
as vrea sa pot s-o fac sa-mi inteleaga linistea. si de unde vine ea. as vrea sa pot sa ii daruiesc o zi din viata mea, ca sa poata simti aceasta liniste. as vrea sa pot sa-i imprumut sufletul meu pentru o clipa ca sa poata simti linistea mea... crezi ca e posibil?
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22637 (raspuns la: #22598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Regretati ceva de pe vremea lui Ceausescu? - de (anonim) la: 19/09/2004 22:05:23
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Pentru: 22008, de un anonim la Mon, 13/09/2004 - 14:32
Iarta-ma, te rog, dar ce faceai in timpul lui Ceausescu, lucrai la Securitate sau erai secretar judetean de partid?
Eu eram profesoara, tatal meu era inginer, si n-am putut visita nici o tara straina, exceptie unica: excursie de o zi in Bulgaria, cu elevii de la scoala.
Imi amintesc cozile ingrozitoare, foamea care te pindea chiar daca aveai bani in buzunar, caci magazinele erau goale. Mi-aduc aminte de teroarea de a ma plinge, ca sa nu fie in jur cineva de la securitate.
Acum sint in Italia de 32 de ani, sint divorzata si am o fiica de 26 de ani: cu salariul meu (care este mic, caci si aici profesorii sint platiti foarte prost) si cu mariu sacrificii, mi-am cumparat casa mea, am tinut fata la liceu (la facultate s-a tinut ea cu bursa din care mi-a imprumutat de 2 ori bani!!!) si la un master de 2 ani.
Comunismul si mizeria a distrus poporul roman. Te rog frumos sa nu mai scrii ce scrii ca se intorc mortii in groapa. Ma gindesca la bietul tata:devenit inginer (dinaninte de cumunism) vinzind ziare si spalind farfurii la restaurante, spera sa traiasca mai bine: dar de foame nu s-a scapat din cauza comunismului care nu-i permitea sa traiasca omeneste cu sotie si 3 copiii!
#22873 (raspuns la: #22008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...