comentarii

o zi la scoala


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Scoala mea - de latu la: 15/12/2005 20:27:54
(la: Invatamantul romanesc si elevii)
Cand am mers eu la scoala generala - era pe vremurile "bune" - mama era gestionara la un magazin alimentar. Unii dintre profesorii mei - inclusiv directorul scolii - primeau zahar, ulei si faina de la noi, in timpuri de criza. Sunt sigur ca n-as fi ramas corijent la nici una din materiile predate de ei, dar ai mei erau incapatanati: Nu si nu, ca trebuie sa invat, si gata. Seara cand veneau de la lucru ma asculta ba unul ba celalalt (din pacate mai mult mama, care era mai exigenta).
Azi le sunt recunoscator.

Copiii mei au fost sub supraveghere din prima zi de scoala, dupa ce sotia mea si cu mine am decis ca ea sa ramana acasa.
Pentru ilaritatea generala: Daca la momentul acela sansele si venitul meu n-ar fi fost mai mari decat ale sotiei, as fi ramas eu acasa.

Numai noi stim cum am razbit cu un salar - care nu era de manager - dar acum copiii sunt mari si merg la facultate si liceu.
Noi nu ne-am cumparat casa si nici primul milion inca n-am reusit sa-l punem de-o parte.
Dar de cate ori discutam despre sacrificiul facut, suntem de acord ca ceea ce am pierdut din punct de vedere financiar, a fost cea mai buna investitie pe care am putut-o face, fiind o investitie in viitorul copiilor nostri.

Copiii cand erau mici, mergeau seara la 20:00 la culcare in afara de vacante, sarbatori si weekend. Nu le-a stricat si nici discutii n-au fost, decat cele care in fiecare familie sunt: "Nu pot sa mai stau 10 Minute, te roooog", etc...

La scolile unde au fost, profesorii au fost - si mai sunt - profesori. Unii mai buni, altii mai putin buni. Pe cativa i-as numi tarabagii, daca as vrea sa le fac complimente.
Au fost ani scolari cand am fost nevoiti sa mergem de doua si chiar de trei ori la scoala pentru a vorbi cu un profesor sau altul, pe unul l-am reclamat la director, mai "sus" n-a fost nevoie.

Desigur ar fi fost mai usor sa ne plangem peste tot de situatia catastrofala a invatamantului, sa dam vina pe televiziune sau sa ne plangem de scolile de stat unde parintii sunt lasati singuri, spre deosebire de scolile private unde orele se tin in numarul prevazut de programa, materia se parcurge cum trebuie si educatia este preluata de pedagogi inegal mai motivati.
Am considerat insa ca nu profesorii ne-au insarcinat cu cresterea copiilor, ci ca noi am facut-o, deci noua ne revine privilegiul de a-i educa dupa cum consideram noi. Contest si acum capacitatea vreunuia dintre profesori - sau altui om de pe pamant - de a-mi educa copiii. De a le largi educatia, da. De a le inlesni accesul spre cultura, da.
Dar bunul simt, comportamentul in societate, etc..., cu siguranta nu.

Libertatea de a critica este indisolubil legata de libertatea de discernamant asupra modului, subiectului si felului de critica. N-am considerat ca am castiga ceva polarizand, aratand cu degetul sau vazandu-ne paushal nedreptatiti, deci ne-am concentrat asupra copiilor nostri, incercand sa surmontam - macar in parte - deficientele sistemului scolar sau deficientele lor - ca nici ai nostri nu-s genii - chiar si atunci cand banii nu ne-au ajuns si pentru concedii.
Copiii nostri nu sunt premianti pe linie, dar ne-au stiut intotdeauna interesati de ceea ce fac ei la scoala, precum si de problemele pe care le au acolo.
Rezultatul este ca putem vorbi despre orice - unele lucruri doar intre femei dupa cum altele doar intre barbati - dar dialogul exista. Iar acesta nu necesita investitii suplimentare, aducand pe de alta parte motivatia si intelegerea necesara pentru scoala si rolul ei ca temelie a viitorului propriu.

A lovi orbeste in jur n-aduce - zic eu - prea mult, discursul peiorativ aduce la fel de putin iar incercarea de a da vina pe toti ceilalti aduce de obicei aprobarea majoritatii auditoriului, dar intr-o forma populista a carei adancime nu trece de spoiala pe care fiecare ne-o aratam reciproc...
Experienta mea imi zice, ca a conlucra cu dascalii si a semnala tarabagiilor ca nu-s pe tarlaua proprie aduce copilului meu infinit mai mult decat nemultumirea mea cu privire la situatii pentru care nu sunt responsabil, dar pe care la fel de putin le pot influenta in vreun fel...
Limba tarii de unde vin - de (anonim) la: 04/11/2003 09:09:13
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Noi sintem cuplu roman-roman si am avut o perioada in care ne pasa mai putin daca vorbesc sau nu romaneste bine.
Dar amindoi au fost in Romania, in perioade diferite si singuri.
S-au intors foarte fluenti si cu o noua siguranta a entitatii lor.

Cel putin Mircea, cel mic, plecat la 2 ani din Romania in Africa de sud, credea ca e sud african. Ne-am mutat de 4 ani in SUA si in prima zi de scoala dupa vizita in Romania, s-a nimerit sa aiba o profesoara romanca, care l-a intrebat de fata cu toti ceilalti copii :"Are you romanian ?".A raspuns pentru prima data foarte mindru "Yes".
Sint chestii pe care le prind singuri si au mai mare influenta decit batindu-i la cap si plictisindu-i cu chestii in care ei nu cred sau nu le inteleg. Sigur, e foarte bine sa invete limba tarii de unde au venit. Si ea le poate folosi mai tirziu, ca si celelalte limbi. invatate.
am avut noroc - de Crisa la: 10/02/2004 09:13:50
(la: Practici profesia visata?)
Spun ca am avut noroc pentru ca pana acum catva timp am profesat ceva ce am visat de prin scoala generala. Atunci spuneam ca o sa ma fac profesoara, desi multi dintre cei din jurul meu incercau sa ma descurajeze. Putin mai tarziu am descoperit chimia, si visam sticlute, eprubete, licori colorate, zemuri fumegatoare. Cand am terminat facultatea am avut sansa sa raman la catedra. Asa ca am imbinat cum nu se poate mai bine cele doua dorinte: eram profesoara si faceam cercetare. Era intradevar o placere sa ma duc zi de zi la scoala (asa spuneam, chit ca devenise serviciu), si nu ma deranja absolut deloc faptul ca stateam de dimineata pana seara acolo, cu "copii" mei si cu "vrajitoriile" mele.
Va trebui sa nu fiu de acord - de cenusareasa la: 22/02/2004 23:00:57
(la: Facultati particulare)
Va trebui sa nu fiu de acord cu Universitatile Particulare (nu-mi sariti in cap.....aici ma refer strict la cele care nu au obtinut acreditarea).
Dupa un sondaj (acum 2 ani) s-a ajuns la concluzia ca aproape 75% din ele nu indeplinesc conditiile de acreditare (iar aici se refereau la material didactic, biblioteci, laboratoare...acolo unde este cazul).
Buuun....si cu toate astea se fac inscrieri, studentii platesc taxe, unii chiar vor sa invetze, dar.......intotdeauna exista un dar.
O sa ma refer aici la o universitate anume din Iasi (nu o sa-i dau numele deoarece nu prea vreau sa fiu trasa de urechi).
Ceea ce va povestesc se intampla acum 10 ani.
Inscriere: dosar care continea diploma de Bac, certificat de nastere si copie dupa buletin si binenteles taxa de inscriere.
La "examenul" de admitere stupoare: subiecte de genul" nu-i asa ca e asa?", erau rezolvate pe tabla.
Printe cei care asteptau rezultatele "cu sufletul la gura" erau unii care nu aveau diploma de bac si asta nu pt ca o uitasera acasa, ci pt ca nu luasera Bac-ul.
Rezultate: secretara anunta simplu "toti candidatii sunt studenti. Felicitari!". Nu prea am inteles cum si ce, dar am zis ca o sa ma lamuresc eu.
Prima zi de scoala: deschidere, coronitze, premii pentru cei care obtinusera rezultate f bune cu un an in urma, felicitari pt boboci.
A doua zi: trbuia sa fie afisat orarul la sediu..............nimic.
a treia zi: nici urma de orar.
Eu catre secretara: "Doamna va rog sa ma ajutati, stiti eu nu gasesc orarul pt anul I"
Ea: "ha ha ha....scoala incepe peste 2 saptamani
...............
Dupa 2 saptamani: Luni, marti, miercuri: nici urma de orar.
Joi apare orarul si anuntzul ca s-a marit taxa de scolarizare.
..........
........
Nu se face scoala la acea Universitate(sau nu se facea atunci, desi nu prea cred ca s-au schimbat lucrurile).
Iar la final te alegi doar cu nervi ca trebuie sa platesti masa profesorilor care te "examineaza" (asta e din categoria taxelor fara chitantza), taxa de examinare, taxa de imprimare a diplomelor, taxa pentru depunerea unei cereri..........o groaza de taxe inventate.

Dupa acea experientza neplacuta am avut parte, la o universitate de Stat, de niste profesori EXTRAORDINARI..........fara ghilimele.
Dupa ce am terminat facultatea si masterul am devenit colega lor(doar pentru 2 ani).
Nu sunt acum alaturi de ei, dar de cate ori o sa am ocazia o sa-i vizitez.

Ganduri bune!
Amintiri din Copilarie 2 - de LMC la: 27/07/2004 19:16:32
(la: Amintiri din Copilarie)
Cind am fost copila m-am indragostit de frumusete. Imi gaseam intotdeauna placerea in natura care ma inconjura, in bisericile ortodoxe si icoanele lor pictate, in florile plantate din centrul Oradiei, in sculpturiele monumentale de prin parcuri, in absolut tot ce ma inconjura. Pe vremea aceea incepusem si eu scoala. De cind am intrat in clasa 1-a devenisem fetita mare si mama ma lasa sa merg si sa vin singura de la scoala. Imi atirnase cheia la git care in ziua de azi se poate asocia cu posedarea unui carnet de conducere. Eram fetita cuminte, stiam si sa-mi incalzesc mincarea, si la ora de "..." ma duceam la gradinita sa-mi iau fratiorul si-apoi impreuna ne jucam cuminti pina venea mamica de la servici. Eram asa de mindra cind mamica ma lauda pe la vecini si rude.

Pe strada Republici nu se mergea cu masina, era numai pentru pedestrieni pentru ca acolo erau cele mai multe magazine. Imi placea cind mergeam de mina cu mama pe-acolo pentru ca puteam sa vad tot felul de minunatii in ferestrele frumos aranjate. Intr-o zi insa am vazut pentru prima data ceva care nu am observat pina atunci. Eram in fata unei biserici cind ne-am intilnit cu o cunostinta. Ne-am oprit sa vorbim cu ea si-atunci am vazut o sculptura nemaipomenit de frumoasa. Era "Pieta" Fecioara Maria cu fiul ei Isus mort in brate. Biserica era inconjurata cu un gard negru de fier asa ca mi-am tras minuta din mina mamei si mi-am bagat nasucul printre gratii sa ma uit mai bine la sculptura. Eram pur si simplu hipnotizata de frumusetea ei. Stateam si ma uitam la ea cu sufletul la gura pentru ca in mintea mea de copil ma gindeam ca daca stau si ma uit intensiv poate, poate se trezeste Isus. Ma uitam la fiecare detaliu in parte si imi imaginam ca aceasta sculptura e vie ca sub stratul acela alb de marmura exista carne, oase si singe viu care pulseaza in vene. N-as mai fi vrut sa plec de-acolo, dar la insistenta mamei m-am dezlipit de gard dar am ramas cu capul intors inspre sculptura pina n-am mai vazut-o. In momentul acela mi-am propus ca a doua zi dupa scoala sa fug sa-mi vad sculptura indragita. Vroiam sa fiu prezenta atunci cind farmecul se va descatusa si Maria cu Isus vor lua viata. Zis si facut. A doua zi cu ghiozdanelul in spate am fugit intr-o suflare sa-mi vad sculptura, dar binenteles farmecul ramasese, si stratul alb de marmura tot impietrit a ramas. Inima imi batea asa de tare ca puteam sa o aud fara stetoscop si minutele imi erau inghetate de frigul care se lasase. Am plecat dezamagita, tragindumi picioarele dupa mine ca un soldat dupa razboi. Vroiam sa pling dar lacrimile mi se inodise in git. Din cind in cind imi intorceam capul cu speranta ca poate, poate... Dar in zadar. Din ziua aceia de fiecare data cind am trecut pe linga biserica cu Pieta inima mi se oprea din bataie pentru o clipa, emotiile ma copleseau si doar cu coada ochiului priveam sa vad daca sculptura mai este acolo......

Multi ani au trecut de atunci si pe parcurs am uitat despre aceasta intimplare, pina intr-o zi cind dintr-o data mi-am adus aminte. Eram la Universitate chiar inainte de graduare si de a merge in Romania pentru prima data dupa 11 ani de America. In timpul acela incercam sa-mi descopar radacinile si asa cotrobaind printre amintirile copilariei mele am dat peste aceasta memorie.

Ajunsa in Oradea binenteles am luat calea inspre indragita sculptura. Am observat cum cu cit ma apropiam mai mult de locul unde se afla cu atit imi cresteau emotiile. Traiam din nou clipele acelea cind am fugit de la scoala sa-mi vad sculptura. Era tot acolo unde o vazusem 17 ani in urma. Stratul acela alb de marmura care odinioara era stralucitor si pur ca primul strat de zapada, acum era jegarit si distrus de ploaia acidica. Totusi pentru mine era tot frumoasa. Era amintirea copilariei mele cind descoperisem ca eram... indragostita de frumusete.
Regret obligativitatea votului pt PCR si Ceasca - de observatorul la: 26/11/2004 12:03:55
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
macar stiam naiba o treaba. ala macar ma obliga, stiam pe cine sa injur. astia imi arata ca eu "votez"...tecste...
ce nu a prea spus lumea aici a fost FRICA permanenta in care se traia atunci. frica de a nu mai apuca lapte. sau piine. frica de a nu te auzi cineva ca asculti europa libera. frica de a spune un banc. frica de a nu putea sta de vb cu sotia, sa injuri partidu, ca poate din greseala spune copilul a doua zi la scoala auzi ce a zis tata ieri si cind veneai de la serv te trezeai cu doi baieti care te luau "la canal". comunismul este un cretinism atit ca idee, auzi, toti oamenii egali, toti, si aia cu IQ 10, si aia cu IQ 200. iar pus in practica de unu din aia cu iq 10, duce la genogid. duce la transformarea omului inapoi in animal, cu gindu' numai la mincare si lemne de foc. scriu cu i din "i", deci sint de moda veche. toata viata mea o sa lupt cum pot impotriva comunismului si a comunistilor si mai nou a neocomunistilor. o sa spun copiilor mei ce a fost atunci, o sa le transmit toate traumele mele din acea "epoca", sa fiu sigur ca si ei or sa stie ce inseamna comunism. "muncitori, tarani si...intelectuali." hai si voi, desi voi nu sunteti buni de nimic, ca aveti iq peste 10, nu va potriviti "egalitatii". si asa este si acum. parintii mei au adunate 5 facultati. facute atunci, nu acum, 300euro pe an ori 4-5 ani = 1000 si ceva de euro o diploma. si cu acele 5 facultati, pe vremea lui ceasca, la sf de luna, scoteau un petec de hirtie cu datoriile pe care puteau sa unu sa le achite, cum bine spunea cinveva aici ceva mai devreme. aaa.. sa nu uit. cico era 2 lei, brifcor 3, lamiita 2,50, pepsi 7. cico era din prune vechi si bomboane care nu s-au cumparat. brifcor din porumb. lamiita cred ca din cele doua care nu se vindusera intr-un an plus ceva colorant de la vreun combinat petrochimic. salamul ala de 500g pe luna era din cal. plus muste de la bioproteine curtea de arges. crescute cu parafina. mustele. cel care poate sa regrete ORICE de pe vremea lui ceasca, e clar ca e din aia cu IQ 10. nu va luati de el, nu va coboriti la IQ respectiv. nu merita. tot nu convingeti un IQ10, vad asta ep aici pe la servici, cind intreb pe fiecare cu cine voteaza. IQ 10 e compus din: 5 pct de IQ folosite in "eu sunt cel mai destept" si alte 5 puncte in "fiind cel mai destept, e normal sa nu ascult de altii". atit.
acum revenind, era buna legea optispe, desi in conditiile actuale de minciuna si coruptie, ar fi ca si nula.
cico..mesaj no 2 - de Ivy la: 21/06/2005 21:18:57
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Cico,

Hai ca citii si ultimul mesaj scris de matale..si m-ai dat gata cu fraza cu “clabucii si cu Leana”

Ce sa-ti zic,…in mod normal ar trebui sa nu te bag in seama..sincer..faci parte din categoria romanilor care nu-mi plac…dar realizez acum, pe care nu ii ignor..din cauza faptului ca doar sunt romani ca si mine..si aici departe fiind de Romania nu pot uri pe nimeni…

Deci, nu incerc sa ma explic..nici sa-ti povestesc cum am facut eu facultatea si unde si cu ce note am terminat.. Iti spun doar ca..cei ce reusesc sa mai faca o facultate intr-o alta tzara nu sunt cei din categoria expusa de tine…Ti-am mai spus in mesajul anterior..sunt reguli..

Sotul meu a venit cu un master din Romania, recunoscut in totalitate aici, nu a facut o zi de scoala, si s-a angajat in primele 2 luni de la sosirea in Canada..post de inginer…apoi in decurs de citiva ani..Senior Inginer..si apoi CTO…well..2 persoane diferite..scolite in aceeasi perioada in Romania…dar..din pacate facultati diferite..una acceptata de sistemul Canadian..alta nu…Revin si iti spun..sunt REGULI..ne plac or bah…aste asunt..

Doctorii…doctor din Ro..si-a dat pina acum 4-5 examene si a ajuns sa voluntarieze in unul din marile spitale din oras..Singura, singurica a spus: “nu se compara anii de munca si examenele prin care treec doctorii aici cu cei 6 ani d emunca facuti de noi..si deci, e drept sa ne treaca prin toate examenele astea daca vrem sa profesam aici”..Lucrul ast al-a spus o doctora..

Deci cico…ai auzit de fraza:”life is not fair”?..cam asa este..dar din fericire avem posibilitatea sa alegem..si daca nu ne place si ni se pare ca nu e ..”fair”..atunci..drumul Romania…si gata..problema incheiata…

Si plsss hai nu ma mai jigni..ca eu nu te-am jignit cu nimic..deci..fa un effort..asta nu e o regula..sau poate…parca e o regula a cefenelei sa nu ne jignim intre noi..right???

So..poti tu cico sa o respecti?? O simpla reg
#55913 (raspuns la: #55858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"problema cu meseria de profe - de Calypso la: 14/11/2005 13:57:41
(la: Se scoate la vanzare invatamantul...pret avantajos)
"problema cu meseria de profesor este ca, daca o faci cu daruire, atunci e grea dar si frumoasa"

as spune mai degraba usoara si frumoasa! si asta din experienta...
am vorbit si 8h/zi (la scoala, nu in particular) si fara dificultate; ce-i drept eram mai tanara:);

in rest d'accord cu Mario
Afirmatia: Computer Games - de latu la: 16/11/2005 10:57:10
(la: Calculatorul: inamic public nr.1?)
Afirmatia:
Computer Games – Sfarsitul vietii tale sociale
are o explicatie:
Au aparut tot felul de studii, s-au nascut controverse
Despre scopul studiilor putem discuta multa vreme, ca si despre autorii lor.

Insa intre a-l sti pe fiul meu la crasma din colt cu "prieteni" cu care paharelele isi pierd numarul si a-l sti in camera in fata pc-ului jucandu-se, prefer a doua alternativa.
Involuntar ma gandesc si la alternativa de a-si petrece timpul liber in fata televizorului si atunci prefer din nou varianta cu computerul, observand pe margine, ca a manui un computer este parte integranta din viata de zi cu zi la scoala, la servici, etc... Poate in Romania de azi inca nu dar in cea a generatiei copiilor nostri, cu siguranta.

Sigur ca nu sustin ca jucatul la calculator foloseste mult la dezvoltarea indemanarii de a manui pc-ul. Insa un pic de influenta tot avem si noi parintii asupra copiilor, pentru a le canaliza din cand in cand atentia si concentratia asupra altor posibilitati de a folosi un computer.

De altfel, instalarea unora dintre jocuri pe computer, constituie activitati care fac necesare cunostinte tehnice, ce depasesc de multe ori ceea ce cunoaste "muritorul de rand" de la birou sau din incercarile de a patrunde "in spatele usilor inchise" ale tehnologiei secolului 21...
Eu stiu pe cineva care isi fa - de florin u la: 20/12/2005 01:05:12
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
Eu stiu pe cineva care isi facea sarbatorile cu pisicile ei. Era singura... in ultima zi de scoala dinaintea vacantei de paste m-am dus sa-i spun sarbatori fericite... saraca, era asa bucuroasa, nu cred ca se gaseau prea multi sa se gandeasca si la ea... dupa aia nu m-am mai dus, se facuse moda, poate, in clasa sa te duci cu un buchetel de ceva si la asistenta si la vanzatoarea de la magazinul liceului. asa ca nu m-am mai dus, sa dus totul. trist... un mare bine faci cuiva uitat de lume caruia ii spui " sarbatori fericite", mai multe nu-i trebuie.
#96063 (raspuns la: #96015) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
salutare ... eu fac in aprili - de live_2day la: 07/01/2006 20:16:39
(la: Un adolescent)
salutare ... eu fac in aprilie 17 ani.
cand am citit prima data textul tau, si am vazut ca ti'a murit tatal ... mi'am spus: ce najpa! si eu credeam ca de mine e najpa...
ce pot sa'ti spun ? ca si eu eram (si inca sunt intr'o oarecare masura) ca tine! am idealuri, vreau sa ajung cineva, vreau sa fac ceva (3d moddeling) ... la mine insa problema este cu scoala. nu vreau sa'i dezamagesc pe ai mei, desi o fac cu brio. nu prea suport cifrele ... nu mai suport "educatia" asta ce se mi se ofera. eu simt ca nu am nevoie de ea, ca nu o pot folosi la nimic! si atunci cum sa stau toata ziua sa fac ce mi se cere in fiecare zi la scoala?
uneori ma simt super nasol...pentru ca si ai mei lucreaza de dimineata pana seara, ultima saptamana mama a dat la betoniera, pentru ca tata nu a avut la cine sa apeleze. si ei tot ce vor e ca eu sa invat! de aceea intru si eu intr'o stare depresiva. ii inteleg pe ei, dar simt ca ei nu ma inteleg pe mine, cand eu vreau cu totul altceva ... cand eu vad altfel viata.
Nu spun ca sunt un baiat nesimtit, sau ca sunt egoist etc. toata vara am lucrat brat la brat cu tata in constructii; e adevarat, am primit si recompense dupa ceva vreme...
dar se limiteaza defapt la viata noastra din perioada aceasta...
nu cred ca ash putea sa'ti dau vreun sfat, pot doar sa'ti spun ca te inteleg. nici eu nu am trecut inca detot de "problema" asta ...
eliade spunea ceva de genul: soarta unui om este soarta intregii omeniri. si aici are dreptate. fiecare a trecut prin aceleasi chestii, chiar daca toti suntem diferiti. uneori insa, adultii nu vor sa recunoasca ca si ei au fost candva la fel ca noi ... nu stiu, fiiindca nu sunt adult.
acum insa e vremea cand ne alegem drumul, cand alegem viata pe care o traim ...
familia mea este baptista; eu aleg sa'l aleg pe Isus ca partenerul meu de viata, nu din cauza parintilor, ci pentru ca am fost creati de Dumnezeu pentru Dumnezeu, scopul final; spre deosebire de lumea aceasta in care scopul final sunt: banii! ... in domeniul acesta, fiecare are alegerea proprie.
oricum, acum, tot ce imi doresc e sa TRAIESC. sa simt viata, sa ma bucur de fiecare clipa, chiar si acum cand scriu ... si cand ma gandesc la tine, si stiu cat iti este de greu.

in legatura cu cititul, mie mi'a placut destul de mult Coelho. in fiecare carte poti gasi ceva in legatura cu viata. mi'a placut si fiindca e catolic, si da si o perspectiva religioasa fiecarui roman. (inca nu am apucat sa citesc Zahir, dar in rest le'am citit aproape pe toate)

eu sincer m'am lasat de citit, de filosofii ... am realizat ca nu ma ajuta cu nimic. intelesul vietii si toate chestiile astea sunt ... nu stiu ce sunt, dar stiu ca nu ma intereseaza, eu stiu sensul vietii mele de dupa moarte, iar aici pe pamant, Domnul sa ma ajute sa ajung bun in ceva ca sa ma descurc mai bine decat ai mei, si sa pot oferi copiilor mei si mai multe.

iti doresc numai bine!
#98945 (raspuns la: #98934) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ca la noi la ... prea putini - de proletaru la: 09/02/2006 19:43:03
(la: Facultatile de $paga)
adaug si eu un mic comentariu

sistemul e putred. elevii vin entuziasti in prima lor zi de scoala si dupa juma de an sunt blazati, speriati sau scarbiti de ce li se intampla. De la cladirile scolilor, total aiurea construite (pe vremea aceea in Romania conceptul de ergonomie era tabu) la dotari si terminand cu cadavrele didactice, in mare e un dezastru. Prea putini dascali dedicati meseriei, prea putine scoli bune, infime shanse sa inveti din placere, prestigiul de a fi dascal dus de mult pe apa sambetei, salarii de mizerie pentru cei care se mai straduiesc sa ne indrume, asa cum stiu ei, pe drumul vietii.
Incontestabil mai exista farame de scoala adevarata, oameni cu constiinta pe care nu ii poti cumpara cu o cutie de bomboane ieftine, elevi care invatza si care au shansa sa iasa la liman onorabil. Din pacate astea sunt raritati. Scoala de cartier sau liceul de mana a doua seamana mai degraba a ferme ale CAP-ului (pentru cei nascuti mai tarziu, niste crescatorii de animale ciudate).
Nu discutam despre potentialul uman care indiscutabil exista (copii destepti sau oameni facuti sa fie dascali) insa la ce folos daca nu e folosit asa cum trebuie. Rezultatul e cel vizibil: examene pe spaga, scoala cu sila, derbedei la tot pasul, profi care te conditioneaza sa le cumperi maculatura ca altfel nu treci, spatii mizere, dotari cumplite si o multime de analfabeti. Ma intreb cum se uita fostii dascali ai lui Vanghelie la televizor si il vad pe asta cu diploma de bac in buzunar... bashca zice el ca face dreptul la privatzi. Nu am nika cu domnul in cauza, era doar o mostra.
Solutia ar fi reformatarea sistemului de catre oameni din afara lui. Cei din interior nu mai vad padurea din cauza frunzelor.
se zice despre americani ca au cel mai prost sistem de invatzamant si din informatiile pe care le am despre cum fac ei educatia, asa se pare. Cum naiba ca de acolo nu ies analfabeti? Sistemul lor nu isi propune sa scoata elite ci oameni functionali, utili. E drept, mai intra cate unul cu ganul in scoala si casapeste tot ce prinde... dar nici la noi nu sunt departe vremurile astea.
Ar fi interesant sa comentam aceste idei.
rodica - de proletaru la: 01/03/2006 16:30:18
(la: Unde ne sunt valorile?!)
... am plecat! cheia e sub prag!

cu tot respectul pentru scrierea ta si ....pentru altele asemenea, nu pot sa fiu de acord cu aceasta viziune.
incontestabil starea dintr-o buna parte din scoli e cea descrisa de tine dar fundamentul explicatiei nu consista in comportamentele elevilor asimilate (comportamentele) ca fiind rebele, anarhice, etc. ci in incapacitatea scolii, in ansamblul ei de a fi contemporana cu acesti copii.
deoarece am o pregatire pedagogica si am petrecut cativa ani lucrand in sistem, nu pot sa nu critic anacronismul si lipsa de pricepere a dascalimii.
lipsesc atat instrumentele de interactiune intre cele doua entitati (elevul si profu') dar si resursa umana, cu toate ingredientele, care sa faca fata problemei. sunt prea putini profesori dedicati muncii lor, prea putini dascali adevarati care chiar sa ii invete pe copii cum e treaba cu lumea asta.
eu am convingerea ca un dascal trebuie sa dea mai mult din gragostea si intelepciunea sa pentru ce ne inconjoara decat sa fie un simplu papagal care repeta la nesfarsit o partitura demodata.
daca intrii in clasa si stai in fata elevilor tai si e o liniste de mormant.... trebuie sa asculti acele voci care te intreaba: cine esti?, esti bun sau rau? esti inteligent sau esti unul din care am mai avut? ce vrei sa faci cu noi?, rezisti la glume?, esti de gashca? ce vrei sa ne inveti?
sa nu crezi ca pe vremea mea nu era la fel.... atata ca atunci nu puteam protesta... costa cam scump o razvratire.
i-am iubit insa pe putinii dascali care ne-au dat acel ceva magic din mintea si sufletul lor. unul m-a facut sa inteleg si sa iubesc ceea ce fac azi.
nu te-a impresionat episodul de la scoala centrala? pe mine m-a facut sa cred ca lucrurile nu sunt deloc pierdute.... directoarea aceea pe care ministrul o demise putea lejer sa renunte la post atata timp cat misiunea ei umana a fost indeplinita: un dascal adevarat pe care copii il iubesc si il stimeaza pentru inteligenta, verticalitatea si sufletul lui. ma gandeam cat de fericita putea sa fie cand copii stateau la poarta si strigau ca o iubesc!
de ce oare nu se intampla asta in majoritatea scolilor?
de ce micutzii astia de clasa I au atata pofta sa invetze si vin in prima zi de scoala cu sufletele deschise si ochii sclipind de curiozitate iar dupa un semestru li se face lehamite?
din cauza sistemului ingrozitor de prost, in invatamant aterizeaza in majoritatea lor, tot felul de "uscaciuni" care nu au talent, nu au chemare, nu le place si nu au nici habar cum se face educatia dar accepta salariile de mizerie, conditiile precare din scoala, se adapteaza la barfe si la specificul locului.
rezultatul e ca nu-i mai crede nimeni cand deschid gura, sunt luati peste picior, agresati.... iar totul e doar o pierdere de timp si bani.
in vremurile astea, e mai nevoie ca oricand de referentiale, de modele, de oameni cu minte si suflet. dezastrul e ca acesti oameni sunt prea putini.
imi amintesc de fostii mei profesori din liceu... multa vreme (deoarece eram in plina era comunista) am fost convins ca ei se prefac ca sunt prosti, ca asa e rolul, ca asta e piesa, dar ca ei de fapt sunt oameni culti, niste persoane care in afara clasei sunt normali. dupa evenimentele din decembrie 89, a trebuit sa urmez o pregatire pentru definitivat .... la aceeasi scoala..
am avut un shoc sa constat ca profii mei CHIAR ERAU PROSTI, ca nu se prefaceau si mai mult ca orice, incercau sa joace aceeasi piesa oribila. nu toti... dar majoritatea erau de rahat. cred ca daca as fi avut posibilitatea, as fi aruncat cu oua in ei. am avut o profa de pedagogie care in 4 ani nu a tinut nici macar o ora, in schimb noi am conspectat ... in timp ce ea era ocupata la catedra..... vreo 4 manuale. cum sa cred un asemenea om? astfel de relatii dezechilibrate au fost garla.
nu vreau sa te simti jignita cu ceea ce am spus.... poate nu esti genul descris mai sus si asta e deja un castig.
#108874 (raspuns la: #108848) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
offfff! - de proletaru la: 09/03/2006 14:44:54
(la: Un pic despre viitor....si un pic eu...)
... am plecat! cheia e sub prag!

citeam textul tau si ma napadesc amintirile. asa entuziast eram si eu in primul meu an la catedra. in al doilea an nu mai aveam sperantza si eram deja scarbit de sistem dar aveam nevoie de un job ca sa imi termin studiile. apoi am parasit invatamantul cu regretul ca sistemul m-a invins, mi-a omorat visele, mi-a intrat in viata.
cred ca la fel li se intampla copiilor in prima lor zi de scoala: se bucura, spera, le place, vor, abia asteapta. in clasa a doua, deja majoritatea merg la scoala din obisnuinta si nu din pofta. scoala e locul in care ti se arata cat esti de mic, neinsemnat, amorf. exista si exceptii, dar prea putine.
prima parte e parca decupata din prezentarea la un interviu de angajare. nu am priceput inca ce post vrei..... lol
daca ai fi copilul meu m-as bucura ca am reusit sa sadesc in tine sensibilitatea, frumosul, bunatatea. m-as ingrijora insa ca nu te-am invatat sa lupti, sa te feresti de oamenii rai, sa iti ascunzi sentimentele, sa nu te lasi vulnerabila, sa fii mereu vigilenta, sa nu spui ce gandesti cu adevarat. nici n-as fi putut sa te fi invatzat asta.
acum ce sa fac? sa ma bucur ca esti asa cum spui (nu-mi ramane decat sa o iau de buna) si sa ma gandesc ca in curand vei intra in masina asta de tocat cotidiana. zbuciumul si suferinta te vor intari. pacat insa ca va trebui sa afunzi mai adanc in tine aceste lucruri minunate pe care le detii. ele nu vor dispare ci se vor transforma.
declaratia ta, pentru ca textul suna ca o expunere, nu are miza. care e miza?
vania - de anisia la: 10/08/2006 19:22:16
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
(mi-ai salvat ziua. nu am mai ras de peste o saptamana. merci, ca mi-ai amintit cum este sa. cat priveste gradul de ignorare in care ne scaldam, te asigur ca gazda o sa ne dea un pup pe frunte pentru ca suntem silitori si tinem conferinta treaza. nu vezi ca nimeni nu se tine de shotii, altfel?)

...si fluiera el asa ca pentru sine, tragand cu coada ochiului la tanarul cu par zburlit si câine stoic. ciudata pereche , isi spune. amuzant contrastul dintre starea de nestare a dansului si cea de blazare a patrupedului. trebuie ca l-a luat pe sus pe bietul micut. oare ce l-o fi pus asa pe alergatura pe domnul? am sa-l intreb...

se ridica de pe scaun si sprijinindu-se in bastonul din lemn de cires, se apropie discret de vania.
- sa-mi iertati indiscretia domnule, dar nu ma pot abtine sa nu deslusesc misterul discrepantei dintre starea dvs si cea a patrupedului ce va insoteste. se spune ca animalele preiau "aerul" stapanului. teorie ce nu se aplica in cazul de fata. care sa fie cauza?
vania se uita la el chiorâs... cum de n-o pricepe? el n-o fi fost si el tanar, candva? n-o fi auzit si el chemarea? n-o fi simtit si el nelinistea ce te cuprinde cand te afli prea departe de-acolo de unde-ai vrea sa fi? what's wrong with you, man? - ii venea sa-l intrebe, dar se abtinu. isi lua aerul cel mai politicos de care era capabil la momentul cu pricina, se ridica de pe scaun si-i intinse mana stimabilului domn.
- da-ti-mi voie sa ma prezint, sunt vania j. shostakovich. marturisesc ca aveti dreptate. gentiletea ma obliga sa nu va dezvalui cauza acestei discrepante. numele unei domnisoare ar iesi la iveala si aceasta este impotriva anumitor principii personale.

mustacind multumit de raspuns, domnul cu joben purpuriu se indeparteaza, fluierand, de unde ramasese, Marseilleza.

in sala de asteptare se aude invitatia spre imbarcare. vania si adal pornesc spre sud. intaiul, nerabdator ca un copilandru in prima zi de scoala, cel din urma bucuros ca in sfarsit va putea sa atipeasca putin.
mirosul de iasomie, scortisoara si fructe exotice devenea din ce in ce mai aproape, cu fiecare mila parcursa.

la o bataie de inima distanta, cineva nu avea nici cel mai mic habar ca lupusorul de lapte si domnul cu par democratic imparteau un scaun, in avionul ce zbura intr-acolo...


_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#138439 (raspuns la: #138435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
altu' rand - de cosmacpan la: 30/07/2007 20:09:05
(la: de ce furi ma?)
In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta. Spuse:
- Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
- Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta? am intrebat.
- Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii, raspunse ea zambind.
- Hai sa lasam gluma, am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
- Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul, imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc.Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult cestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit "mascota" campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa. La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
- Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu. Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
- Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere.
Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte. Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii.
NU POTI ALEGE SA IMBATRANESTI SAU NU;
DAR POTI ALEGE SA EVOLUEZI!


toamna - de arize la: 05/09/2007 00:37:32
(la: e toamna iar...)
1. e de ajuns o singura frunza ca sa se asterne toamna peste sufletele oamenilor
2. prima zi de scoala
3. melancolie
4. sa alerg la nesfarsit
alex - de latu la: 27/09/2007 09:50:07
(la: la revedere, tutulor!)
Manca-l-ar mama de desteptutz
Zise ea, mangaindu-l pe capshor in timp ce el contempla pozele din abecedarul nou primit in prima zi de scoala...
#237555 (raspuns la: #237521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hai sa zic si eu cateva... - de Intruder la: 30/01/2008 18:41:43
(la: 80s)
- matusa-mea Irina, casatorita a doua oara cu un tip numit Octavian. ne-a zis sa nu-i spunem "unchiule" ci "Tavi".
mi s-a parut o tampenie "Tavi" da' sor'mea a zis "lasa ba, ce-ti pasa?"
odata am luat cheile de la Dacia lui Tavi si ne-am urcat in masina lui, sa cotrobaim p-acolo. in torpedou am gasit (printre altele) un pix cu imagini pornografice, de fapt cu sex oral. nush cum dracu am stiut noi sa ne uitam prin pixu' ala.
capra de sor'mea s-a uitat putin si-apoi a declarat "uahh...ce oribil si scarbos!"
io n-am zis nimic, doar m-am uitat. era prima data cand vedeam imagini porno si mi s-au parut supranaturale.
cred ca pixu' ala a fost salvarea noastra...daca nu-l gaseam, poate porneam masina si-o izbeam de-un tramvai numit dorinta.

- in prima zi de scoala eram tuns scurt, albastru si apretat ca o bucata de tabla de zinc, nou-nouta. mama nu venise cu mine, ea era cu "copiii ei", la alta scoala. eram doar cu tata si cu matusa-mea Irina, fara Tavi.
tata facea poze si ma tot indemna sa ma uit in obiectivul aparatului Zenit
nu mai stiu cum era imbracata "tovarasa" dar mi s-a parut frumoasa, atunci.
dupa niste ani buni, i-am zis mamei ca in prima mea zi de scoala am fost foarte amarat ca n-a venit si ea. naiba stie...toti copiii aveau mamele cu ei, numai eu, nu!
dohh, dupa ce i-am vazut ceata din ochi...mi-a parut rau ca i-am spus! ...prost!

- tin minte un mos care vindea seminte de dovleac, prajite. nu era tigan, parea om de la tara. cateodata, se plimba pe trotuarul din fatza scolii si copiii cumparau semintze. erau mari, bune si prajite exact cat trebuie. cu sare!
odata, l-am vazut pe dom' director cumparand seminte de la el. scosese o punga din buzunar si a zis aluia sa-i puna in punga.
erau vremuri cand notiunea de intelectual mirosea a "agenturi straine".
...si tata a cumparat seminte de la el, da' tata n-a fost director. :))
#280367 (raspuns la: #280364) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 07/04/2008 20:32:05
(la: Drepturile boracului)
prublema mea e elevul care imi scuipa pe clanta inainte sa intru in clasa si eu n-am ce sa-i fac.

astea se repara rapid.
fa, mah, reguli incepand cu prima zi de scoala, lasa-i si pe ei sa aduca regulile lor in ce te priveste.
prezinta-te la prima sedinta cu parintii, imparte foaia cu regulamentul semnat de fiecare copil.
explica parintilor ca tolerezi nestiinta, dar nu si proasta crestere.

tu ai noroc ca, la ani mici, vin multi parinti la sedinte.
la noi nu apar decat la sfarsit de semestru' cu ochi plini de prefacuta mirare sau amenintand ca-l omoara p-ala micu'.
spune-le ca plozii au INTOTDEAUNA tema si sa nu fie crezuti cand spun 'nu am de scris'!
cere-le ca, din proprie initiativa sa controleze caietul de teme al copilului si sa semneze de luat la cunostita, o data pe saptamana.

nu e vorba doar de autoacoperire, dar nimeni nu te poate trage la raspundere daca aplici pedpese pentru contraventii stabilite.

1. cine nu e in banca lui cand intru in clasa va fi ascultat din lectia de zi si-alte trei din urma.
2. cine face glume proaste impotriva profesorului, va fi ascultat din materia pe tot semestrul.
etc

faci chestia asta doar de cateva ori!
se duce vorba dup-aia din clasa-n clasa-n clasa.
o sa ai niste nebunei cu gura mare o vreme dar vor inceta cand vor vedea ca, de frica, nu-i mai sustine/aplauda nimeni.

ps. mah, dar daca-l asculti drept pedeapsa pe copilashu' dement si-ala stie de zece, zece-i pui!:d
#300167 (raspuns la: #300143) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...