comentarii

o zi obisnuita din viata mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Un adolescent revine... - de no_such_nick la: 11/01/2006 21:11:51
(la: Un adolescent)
Dragii mei , nici nu va pot descrie bucuria pe care am incercat-o vazand nr celor care au au raspuns la articol. Cred ca situatia ar putea fi comparata cu cea a unui naufragiat care vede un semn al civilizatiei , venit sa sa-l salveze...dupa ce saracul poate chiar pierduse speranta de a se salva.

Cand ma gandesc ca articolul a aparut pe 7.01 si eu il scrisesem cu mai mult de o saptamana in urma , imi pare rau nu de faptul ca a durat atat de mult ci de faptul ca aproape uitasem de el si ma gandeam sa nu mai verific aparitia sa.
De atunci 30.12 , am avut o serie de trairi emotionale si reale daca pot spune asa , si s-au intamplat multe ...
O sa raspund tuturor oamenilor de buna credinta care au scris cuvinte asa frumoase si tin sa le multumesc inainte de a face asta , fiindca parca in ziua de azi (asa mi se pare mie) parca toti care stiu cum trebuie sa se comporte (de exemplu cum sa lucreze cu cap/inteligent probleme la mate) nu spun la nimeni , tin pentru ei , si parca uneori refuze sa vorbeasca deschis despre viata lor sau metodele aplicare. Adevarul , nu cine stie ce bazaiala ieftina.

Din nou , tin sa subliniez ca ce spun reprezinta perspectiva mea de a vedea lucrurile , nu neaparat cea corecta , asa ca , va rog! , astept oricare corecturi de rigoare.

Am scris articolul de pe 30.12 fiind foarte plictisit si descurajat , deprimat poate , fara sa vad ce-mi aduce ziua de maine.
Si nu spun : "hei! mi-a trecut , ce ! aveam si eu chef sa fac pe nebunul"
pentru ca stiu ca acea stare va reveni negresit in alt moment al vietii mele sa ma bantuie.

Cred ca o zi obisnuita din viata mea , de scoala de exemplu ar fi:
1. ma duc la scoala , unde cateodata ma deconectez , cateodata ma simt uluit de indiferenta si superficialitatea colegilor; acasa , amintindu-mi intamplarile de la scoala ( unele , altele recunosc ca le-am savurat fara sa am regrete la momentul respectiv sau dupa aceea) si ma gandesc cum nu i-am luat sa-i zguduiesc si sa le spun "iti faci viata grea singur! si degeaba , ai putea sa face unele chestii mai lejer daca ti-ai da interesul si ai fi mai serios." , fara sa ma zic de unii/cei care sunt pur si simplu ignoranti , rau-intentionati si irecuperabili

2. acasa vin... si sunt numai eu si caietul meu de mate ( de cele mai multe ori) si-mi zic "asta vreau sa fac! asta trebuie sa fac!" si-mi dau seama si mai mult ca persoana care merge la scoala isi schimba mentalitatea cand vine acasa

Sunt sociabil si extrovertit. Incerc ( atunci cand am energie si incredere in mine) sa scot o poanta buna din orice , sa isc rasete nevinovate , sa descretesc fruntile. Numai cand simt ca parca se strange latul in jurul gatului , de exemplu fac mai slab la o lucrare , simt ca ma paste o ascultare cu consecinte nefaste , ma simt nesigur de cat stiu si devin prapastios , ATUNCI parca sunt "spargator de KEF" , daca se poate intui sensul expresiei.
Si nu vreau sa fiu sobru , serios si detasat in fiecare clipa , dar poate as vreau linii mai bine conturate intre munca si distractie , si eu trag un semnal de alarma atunci cand mi se pare ca colegii mei de clasa nici nu stiu de asa organizare a vietii lor.
As putea spune fara sa ma indoiesc caci colegii mei de clasa sunt micul meu univers , si ma bucur sa exclam dupa ca m-am mutat anul acesta intr-o clasa cu perspective intelectuale mai bune , acest univers pare plin resurse si bun simt astfel incat poate sustine fara probleme viata.

Acum o sa-mi iau timpul si o sa raspund la toti minunatii OAMENI care au raspuns poate unui strigat de ajutor.

donquijote: cred ca am o profesoara la meditatie foarte buna , la care inteleg tot ce explica , dar asta e doar 2 ore pe saptamana , si dupa-aia ma prind cu altele , si pun fizica de la meditatie cam pe ultimul loc , fiindca este fizica de clasa a 9 deocamdata si eu sunt a 11 a , deci probleme mai stringente apar. Multumesc pentru referinte.

om: nu pot citi orice , si simt uneori (poate sunt eu prea incordat) , atunci cand sunt mai fresh si subiectul cartii sau gradul meu de interes lasa de dorit ca e inutil. bine am facut si eu lucruri mai inutile si fac , dar nu cu buna stiinta. pana la urma eu vreau sa fac o facultate de mate , profil real (Calculatoare) asa ca nu trebuie sa devin "un adolescent miop" fiindca nu m-ar ajuta la facultate. Am citit parca ceva despre o Fundatie de Asimov.
Ai dreptate , "in viata primesti ceea ce meriti" . Nu sunt prea monden , fiindca poate sunt prea precaut cu timpul liber , am scos capul din gaoace mai tarziu si nu am multi prieteni.Sunt totusi egocentrist si cred ca fac multe lucruri gandindu-ma doar la mine , pe cand prietenii necesita si sacrificii.

munteanu rodica: ma inteleg mai bine cu mama , si nu am neglijat-o cred niciodata total , doar ca ma tem atat de tare sa n-o dezamagesc cu viiorul meu , ca ma apuc sa ma cert cu ea si o supar in prezent. Dar am avut cu ea discutii libere si am facut pace , si chiar am acceptat conditii , deci lucrarile de consolidare au inceput in acest sens.

oooanna: aveti dreptate , adevarul este undeva pe la mijloc.
eu am renuntat voit la facilitatile oferite de internet pentru ca modul clasic de invata este mai sigur , in plus pe net sunt prea multe lucruri care sa-ti distraga atentie.

o sa va raspund si la restul dintre voi , nu din obligatie , chiar imi face placere. Mai tarziu...
Dap, interesant... - de Simy3006 la: 17/02/2006 22:41:21
(la: Muzica)
o zi obisnuita din viata mea incepe cu un James Blunt (ca sa am simt beautiful :)))) continua cu Avril Lavignie, Aerosmith, Fly Project, Maroon5, wow sunt asa de multi ...iar seara adorm cu Tony Braxton, si nu.. nu va ganditi la prostii..ca nu doarme la mine in pat :)))
Muzica imi umple viata...
...dar ceea ce e mai frumos este ca... prietenii mei au inceput sa-mi puna intrebari de genul: "Fata, cum se numeste melodia aia pe care o canta o tipa si zice: ahhhamhh?"...iar eu: ?????????
cea mai frumoasa zi din viata mea - de oanalaur la: 25/09/2005 07:18:47
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
concurs international de creatie pe vremea lui ceausescu pe tema cea mai frumoasa zi din viata mea. se anunta premiul III care se acorda britanicului john smith, se citesc cateva randuri din compunere: "era o superba zi de vara, nu mai ploua asa de mult, stateam la gura focului pentru ca totusi era destul de frig, cand bate cineva la usa. ma ridic, deschid, era un valet cu o scrisoare in mana: sir, maine sunteti invitat la dineu la regina. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
premiul II se acorda americanului john johnson, sa ascultam cateva randuri din compunerea lui:"era o zi superba de vara eram la picnic cu familia, ne imbuibam cu hot dogi si coca cola, cand se apropie doi domni cu un plic in mana: hi, john. maine esti invitat cu familia sa iei masa cu presedintele. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
premiul I se acorda romanului ion ionescu, sa-i citim compunerea:"era o zi cumplita de toamna, eram cu totii acasa, cu ligheane in maini incercand sa oprim plaia care curgea prin tavan, nu era lumina si caldura, cand deodata bate cineva la usa. ma uit pe vizor, doi domni imbracati in costume, in spatele lor doi militieni, in spatele lor doi caini polititisti. intreb:
-cine-i?
-militia. aici locuieste vasile vasilescu?
-nu. aici sta ion ionescu.
a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.
Desi viata mea e acum aici, d - de Honey in the Sunshine la: 01/10/2005 20:20:34
(la: Romania)
Desi viata mea e acum aici, desi iubesc tara in care ma aflu de la cultura ei, la peisaje, la traditii, desi am prieteni aici... Stiu ca locul fiecaruia e la el acasa. Si "acasa" mea :) nu e aici.
Suntem, calatori, intr-adevar, dar pana la urma orice aventurier oboseste.Asa ca stiu ca intr-o zi "imi voi pune rucsacul in cui". Probabil va fi o decizie spontana, aparuta in cine stie ce perioada grea in care o sa ma intreb pentru a mia oara "cine dracu' esti?", uitandu-ma in oglinda.
Dar va veni si ziua aceea, nu m-am indoit niciodata.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
#76162 (raspuns la: #76064) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce sa fac cu viata mea?... - de fractal116 la: 24/08/2004 23:06:22
(la: Ce fac cu viata mea)
Viata este o succesiune (finita din pacate) de prezenturi la care trecutul reprezinta pur si simplu rezultatul experientelor tale prezente. Totul pare a fi un imens castel din carti de joc la care fiecare carte adaugata trebuie sa fie foarte precis pusa in locul cel mai potrivit pentru a nu darima totul. Ca si idee fraza : "Fiecare om are exact viata pe care o merita" mi se pare a exprima in cel mai clar mod raspunsul la intrebarea care te framinta. Sa realizezi ca trebuie sa faci ceva cu viata ta e un lucru bun dar nu si suficient. Trebuie sa si FACI ceva pentru ca viata sa prinda forma pe care o consideri potrivita tie. Partea proasta este ca avem o multime de oameni al naibi de destepti care muncesc pe rupte sa ne convinga pe fiecare in parte ce trebuie sa facem in viata pentru a fi de folos ... societatii, patriei, lor....si dupa cum nu-i greu de realizat ultimul lucru la care "ei" se gindesc este cum sa-ti fie tie bine. Nu cred ca a neglija latura materiala a existentei, pe motiv ca oricum nu luam nimic cu noi cind predam inventarul, este o cale rezonabila din punct de vedere al respectului de sine. O conditie esentiala a vietii este dupa mine respectul fata de propria-ti persoana. Constiinta faptului ca esti o parte din Divinitate trebuie sa te faca sa-ti dai importanta cuvenita (nu mai mult). Cred ca in final ceea ce faci cu viata ta este raspunsul la intrebarea :"ce sa fac cu viata mea?" Cuvintele au limitele lor!
In ultima vreme viata mea s-a - de rotsin la: 25/10/2005 23:59:35
(la: Sunteti optimisti sau pesimisti?)
In ultima vreme viata mea s-a desfasurat pe cu totul alte coordonate - cred ca atunci cand iti umpli existenta cu tot felul de activitati - dispare clasificarea asta - pesimism sau optimism - in general privesc inainte si asta probabil deja spune mult despre mine...si sincer de mult ori depresiile mele sunt doar moment in care imi trag energiile pentru "worst case scenarios"
Viata mea imi apartine si nu - de mya la: 29/04/2006 03:07:03
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
Viata mea imi apartine si nu cred ca ma imbrac sau machiez pentru cei din jur ci pentru confortul si imaginea mea personala.

Ma imbrac decent, curat in primul rand, ma machiez discret, imi dau foarte rar cu parfum si nu cu cel mai scump ci cu cel care imi place cum miroase, indiferent de pret. Am parfumul meu preferat si de ani de zile nu l-am schimbat. Nu vreau sa am cea mai "tare" masina fiindca nu ma pasioneaza chestiunea in cauza, daca merge bine e in regula. Nu vreau o casa mai mare decat am nevoie fiindca nu-mi trebuie efectiv. Nu vreau sa muncesc ca un caine ca sa-mi platesc chestii de lux, e o tampenie. Mai bine am mai mult timp liber ca sa ma ocup de hobby-urile mele. Nu ma intereseaza luxul, de felul meu sunt o tipa strangatoare, prefer sa am ceva bani stransi la ciorap decat sa arunc cu ei pe nu stiu ce geanta de firma. Imi e mila de persoanele care se duc la shopping ca sa-si umple golul din suflet.

Nu ma gandesc cand fac ceva ca o fac ca sa produc invidie. Asta e cea mai mare tampenie pe care am citit-o, fara suparare. Sunt multi oameni care gandesc asa din pacate. Am observat treaba asta mai ales la cei de la tara. Daca isi lua unul o Dacie, murea vecinul de invidie si isi lua si el una. Daca primul isi lua a doua Dacie, se chinuia vecinul sa-si ia si el a doua masina desi nu avea nevoie pur si simplu de ea. Ce prostie!

Daca as fi izolata undeva, probabil ca as face cam 90% din ce fac acuma. M-as purta la fel. Mi-ar lipsi sala de fitness si concertele de muzica. In rest m-as adapta destul de repede.
"viata mea" - de daria89 la: 25/05/2006 21:03:41
(la: Ultima carte proasta/ plictisitoare/ dezamagitoare citita)
Imi place sa citesc si carti autobiografice sau biografii ale diverselor personalitati. Asa am pus mana si pe cartea d-lui Bill Clinton: "Viata mea". Dupa ce ca m-a costat o mica avere , nu am avut puterea sa o duc pana la capat , desi omul a trait o viata cu adevarat tumultoasa, dar catrea contine atat de multe detalii si inflorituri ca mi-ar lua o viata sa o termin! De ce oare nu a fost mai succint dl. fost presedinte american si sa fi lasat putin la o parte abureala diplomatica?
In toata viata mea, singurele - de Honey in the Sunshine la: 20/06/2006 14:36:19
(la: Oameni buni....ce aveti cu tiganii?!)
In toata viata mea, singurele persoane care m-au amenintat, scuipat, injurat fara absolut nici un motiv, au fost tiganii si marocanii. Cassandra are dreptate, dupa mai multe evenimente de acest gen iti este greu sa mai dai prezumtia de nevinovatie.
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
#128944 (raspuns la: #128874) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oameni din viata mea de anisia - de motanelul la: 16/07/2008 20:06:40
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/16087/oameni-din-viata-mea/1

are mai multe parti, am trecut numai primul link
Simplete...ceinseamna pentru - de Selima la: 18/02/2006 12:44:11
(la: CE INSEAMNA SA FI SIMPLU?)
Simplete...ceinseamna pentru mine aceasta simplete? Bucuria de a vedea o zi insorita in care fericirea imi este acompaniata de ciripit de pasarele si de un vant cald care-mi mangaie obrazul. Si-mi rapeste un zambet din coltul gurii.
Simplitatea se regaseste in roice zi normala din viata mea. Ador pur si simplu verdeata copaciilor intr-o zi de vara sau dasnul indraznet al fulgilor de zapada intr-o zi de ianuarie.
Simpltitatea se ragaseste acolo unde ne asteptam cel mai putin. Si chiar daca manipularea nu poate fi evitata are si ea farmecul ei, daca tu ca om stii s-o eviti, cu simplitate. demonstrand ca ai de unde sa faci rost de aceeasi informaitie cu un mincim de chin sau superficialitate.
O iubire simpla fara complicatii...un dar al vietii...simplitatea.
hm.... - de anisia la: 19/07/2006 22:55:41
(la: Viata , ca o grila de Bac.)
a) 3,8,9,10,11,12
b) numai in corelatie cu altele date sau cu altele posibile dar neprezentate?
c) ultimele trei dau 33... hehe... asta e numarul apartamentului meu de odinioara. ce coincidenta, domnule! primele trei dau 20 - zi trista din viata mea. impreuna dau 53 - ce-o fi sa fie atunci, om vedea.
semnificatie numerologica a raspunsurilor exacte (pentru ca ai spus "a acestora", nu "a acestuia" - rezultatul obtinut prin adunare):
3 - trilogia atat de des intalnita
8 - infinitul, pe verticala
9 - noua luni - viata intrauterina
10 - "zece pictori se tot mira cat esti de frumoasa" (ea, viata, e frumoasa)
11 - asul din maneca.
12 - duzina de luni fac an dupa an sa se scurga
d) cele ramase nespecificate ca fiind exacte, plus altele.
e) cand am sa am timp, am sa raspund si la acest punct :)
_________________
love me if you dare !
gabriela_o, - de Tot Areal la: 13/10/2009 06:08:50
(la: Confa lui Tot Areal)
sarut mana ca mi-ai deschis confa, azi este o zi importanta in viata mea, implinesc 64 de ani!
sex,sex,sex,more and more sex. - de Little Eagle la: 30/04/2004 17:34:48
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Daniele,Daniele,Daniele,

Ai tu darul de a veni cu subiecte interesante,imi dau seama ca intrebarea ta e serioasa si imi aduce aminte de nebuniile tineretilor mele!!!
Ai vazut filmul(f. bun de altfel)"True Romance"?Acea scena din cabina telefonica intre Patricia Arquette si Christian Slater?
Mi s-a intimplat odata personal in primii mei ani in USA(in Manhattan),era insa noapte si iesisem din bar cu Pamela(una din iubirile mele scurte ce n-au durat mai mult de 6 luni)o tipa f. atragatoare si colega la Colegiu,o nebuna dupa sex!!!
Si mai ales in locuri..publice!Cum eram in anii mei de droguri,crezi ca mi-a pasat pe unde fac sex?
Evident in acea seara ideea a fost a ei,pt. ca astfel de situatii o excitau la culme.Lume era si treceau pe linga noi se uitau ,unii mai mucaliti faceau cite o gluma de genul:"..vreau sa dau un telefon."In general nu ne pasa pt. ca eram prea pierduti si cu pantalonii in vine.
Altadata ne apuca sa avem sex in W.C uri la restaurante sau baruri,la femei.
Alte dati se baga sub masa la restaurant ....si era lume destula,dar crezi ca-i pasa cuiva?se faceau ca ploua.
Alteori la colegiu mergeam pe acoperisul scolii si odata chiar am dat peste alt cuplu ce aveau si ei sex,ne-am excitat si mai tare si ei la fel.
Nu tin minte precis daca am avut mai mult sex acasa ori aiurea in public.
O alta fata ce am avut era la fel dar nu chiar asa de nebunatica ca Pamela.
Alexandra(origine greaca) avea si ea placerea de a face sex in public dar Norma era interesata in S&M,un fel mai usor insa,de fapt mai mult bondage,inca si azi mai am catusele si fringhiile,ori ma lega ea pe mine ori eu pe ea,e excitant sa ai sex asa.
Cu ceva cocaina la nas faci destule.Mda,stiu ca la forum de citeva ori am fost criticat ca vorbesc prea mult despre mine,dar ce sa fac?Asa mi-a fost viata.
Acest subiect mi-a adus aminte de trecut,si pun acum eu o intrebare la rindul meu:
Citi dintre voi barbatii ati avut sex cu 2 femei in acelasi timp?
Am facut-o si pe asta,un vis mai vechi al meu.
O vreme eram prieten cu un tip imens si plin de tatuaje(am si eu vreo 7 pe mine)care si azi are atelierul lui particular unde construieste la comanda motociclete Harley Davidson,o duce f.f.f bine.Prietenii lui si clienti sint ca si el si multi sint in cluburi ori chiar in Hell's angels(ce-a mai ramas azi din ei si faima lor).Am cunoscut destui la acei ani in 1985-1988,am mers la party-uri ce deveneau orgii sexuale si gramezi de droguri.
Unii erau bouncers la cluburi de streap tease in NJ sau NY(queens sau L.I.C.)
si am mers la aceste cluburi deseori si pe gratis.Fetele f. superbe la trup.dar putine cu sani naturali...deh,cu cit mai mari cu atit mai bine dar mie nu-mi plac
sint tari si nu se misca deloc,in fine.Dar am avut sex cu citeva si dansul lor pe genunchi e o performanta!Ha!
Una ,imi aduc aminte,Nadia era din Moscova si facuse acolo facultatea de economie...aici facea o groaza de bani,fetele daca nu pleacau acasa dupa o noapte cu 1000$ in bacsisuri(partea lor)inseamna ca au avut o zi slaba!
Si uite asa mai derulai alte parti ...negative ale vietii mele americane,dar ce a fost s-a dus si sint alt om din 1989 cind am cunoscut pe Marilyn si casatorit cu ea in anul urmator.
Exista la un moment dat in viata si destin o persoana care te poate schimba cu 360 grade si ea este Marilyn.

Ma puteti cu totii judeca si iar pune la zid(sint obisnuit),dar veti judeca pe Ozzy din trecut,nu pe cel de azi.
Sa raspund la intrebarea ta Daniel,sint o fire liberala in gindire si pt. ca am cam trecut prin TOT imi este greu sa condamn sexul in public,azi nu as mai face ceea ce am scris mai sus dar asta e doar opinia mea,poate alti cafegii au si ei ceva de spus si de ce nu,sa fie deschisi ca si mine.
Acum ca imi aduc aminte mai multe(revin la escapade),in acei ani ,pe care totusi nu-i regret,am cunoscut pe Trin(o fata vietnameza)care si ea era destul de nebunatica.
Mergeam in nestire la concerte pe mari stadioane,fie in NJ,fie Madison Square Garden etc. sa vedem pe Ozzy Osbourne ori AC/DC,Iron Maiden,Judas Priest,
Black Sabbath,Metallica,Van Hallen,Pink Floyd,Peter Gabriel,Jethro Tull etc etc..
am cam vazut destule mari grupuri,Rolling Stones ...vremuri ale tineretii,dar am vrut sa vad tot ce se putea,pt. ca in Romania am fost mare colectionar de discuri...la acea vreme nu-mi inchipuiam inca faptul ca voi vedea pe viu astfel de muzicieni faimosi.In fine,Trin la concerte statea pe umerii mei si sub fusta nu avea nimic...cam mereu umbla asa,am avut oral sex cu ea in timpul concertelor ii placea la nebunie si mai ales in public,si ce vrei mai mult ca public decit la un concert?
Odata am avut o aventura ce a durat poate 2 luni cu o negresa(Jeanine) care si ei ii placea in public,dar in boscheti prin Central Park desigur in ziua mare.
Odata mincam pizza intr-un restaurant in Queens si mi-a facut...pe sub masa.

Din nou vreau sa-ti spun ca nu pot sa zic ca nu mi-a placut ceea ce am facut.
Eram tinerel si cam stii din textele mele trecute cum eram,pe droguri,pe bautura si pe...sex,dar nu ma judeca pripit,eu o consider o experienta in viata si multi o vor considera gresita,poate multi nu au avut astfel de experiente ori le-ar fi rusine sa le comenteze in public la cafenea,e dreptul lor, sper insa ,sa nu fiu judecat acum pt. ceea ce am facut cu multi ani in urma.
NU FAC o PARADA din viata mea si departe de mine ideea de a ma pune mereu in obiectiv!!!
Oare a fi onest cu tine si altii este un pacat?
Subiectul tau mi-a adus aminte de toate astea scrise si de fapt nu imi e rusine de ce am facut cindva.

Nu stiu daca vei aproba textul meu,poate intra in categoria:rated "R","Sex"si
"Indecent language"...deci este decizia ta,stiu ca va stirni comentarii ...ca de obicei.Dar in final ,we are riding the same crazy train.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Ps:Mi-am adus aminte acum de un moment sexual in metrou cu Pamela,intre vagoane,un blow job,era insa pe la 1 noaptea si nu era lume,citiva calatori doar,eram beti si intre timp ce ea facea ce facea eu ..fumam o tigara...de fapt o incepusem inca din vagon.Apare un politist ce trecea de la vagon la altul.
Ce dracului sa facem?Ne-a prins!Dar si pina azi imi aduc aminte cuvintele lui,le traduc:"Puteti sa continuati ce faceati,dar tu(adica eu)arunca tigara,e interzis fumatul in metrou."
De fapt a zimbit si el si ne-a lasat in pace,am aruncat tigara dar apoi abia acasa la ea am continuat de unde am fost opriti.




























































































Draga anonim, oricat te-ai ch - de alexbrie la: 17/06/2004 10:51:28
(la: Ce parere aveti de scolile din strainatate)
Draga anonim, oricat te-ai chinui, spusele tale nu au nici o logica. Clar, ai ceva impotriva USA si Canada; poate justificat; scrie-ti parerile la o alta rubrica (gen politica si actualitate); spusele tale nu prea au legatura cu invatamantul din strainatate.
Sunt de parere ca intr-adevar chiulitul e "rau". Si o spun pentru ca la viata mea am chiulit, nu gluma (in general ca sa mai "trag" un mortal kombat sau un biliard); stii de ce chiulesc oamenii la noi? Pentru ca scoala ii tine legati de ore prea mult timp; e obisnuit pentru un liceean roman sa stea la scoala 6-7 ore/zi. Neobisnuit pentru cei de afara, care isi au timpul umplut cu multe si faine activitati auxiliare - concursuri de sport, cursuri de dans, pictura, jonglerie, si aproape orice alt hobby normal.
Iar toceala cronometrata, cum ii zici tu, din cate am vazut eu, este specifica sistemului nostru. La examene afara esti notat mai ales pentru capacitatea de sinteza, pentru idei originale, pentru rezolvare de probleme. Esti motivat sa stai cateva ore/zi la biblioteca, sa studiezi aprofundat lucrurile de-abia enumerate de profesori. E drept, exista scoli si scoli, afara ca si acasa. Dar tendinta principala e spre a pregati elevii pentru cariera viitoare - sa aprofundeze singuri materia, sa lucreze proiecte in echipa, samd.
Nu e vorba de spalare a creierului, doar pentru ca se doreste educatie. Daca le iei la bani marunti, opiniile tale despre brainwash si mirajul banilor sunt mult mai adecvate sistemului nostru (cornulet cu lapte, cartofiorii lui Vanghelie). Si, de ce nu, daca tot spui lucruri pe tonul asta, te poti opune total scolii, invatamantului, educatiei, civilizatiei, ca surse ale raului, care ne indoctrineaza si robotizeaza.

...
si, ca fapt divers, ai grija ca in regulile sitului se cam interziceau expresii obscene si in general vocabularul de strada; deci daca vrei ca mesajele tale sa ramana, controleaza-ti-l.
#16324 (raspuns la: #16313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Crenvusti cu Usturoi pt. Maryland - de LMC la: 21/07/2004 23:30:21
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Nu stiu care a fost efectul acelor crenvusti cu usturoi care te-a facut sa rizi, dar sa stii ca n-am sa uit si cu prima ocazie am sa incerc sa vad cum sint crenvustii cu usturoi. :) Noi folosim usturoi in aproape orice, spaghete, pilaf, tocanita, vegetale stil chinezesc, etc. Cind am fost in Romania si Austria am mincat langose cu usturoi. Nebunie curata! Ce sa-ti spun.

Din ce ai scris am inteles ca si tu ai locuit pe-aci prin California. Unde te duceai sa culegi clams? Poate mergem si noi, ca si noua ne plac. Chiar zilele astea vorbeam -- ca am vazut la televizor pe Emeril cum facea niste spaghete cu clams si ne-a facut pofta -- de unde sa facem rost de niste clams proaspete. Alea de la magazin nu-mi inspira prea multa incredere.

Gamalie sa stii ca-i mindru de numa. Toata lumea care l-a intilnit pina acuma, toti ma-ntreaba de el. Toti copii care se joaca cu el merg acasa si-si bat parintii la cap sa le cumpere iepuras. Cind vin inapoi la noi acasa, primul lucru ma-ntreaba daca se pot juca cu Gamalie. Apoi imi aduc sau imi trimit desene cu Gamalie. Ce sa-ti spun, nici Michael Jackson nu are atitia fani citi are Gamalie, si Gama nici un cintec n-a cintat. De fapt nici un sunet nu scoate. Ba, stai asa ca gresesc, stie sa faca galagie. Si sa-ti spun o faza faina.

Gamaliutza de cind era micut ii placea sa se bage in seama cu noi. Mai ales Simbata dimineata cind ne trezim mai tirziu si nu mergem la el la ora la care este obisnuit el sa ne vada. Daca vede ca trece timpul si nu mergem la el, si stie ca sintem in aproprierea lui, ia orice obiect care il dau eu sa se joace si-l zvirla in sus si-apoi iara il ia si iara il zvirla, numa' sa auzim noi ca el e acolo si vrea atentie. Deci stie sa faca galagie. :) I-am dat o cutie de plastic, care cite-odata o ia si-si baga cap'sorul lui in ea si fuge cu ea in cap ca un bezmetic, apoi cind ii pica din cap o ia o pune in picioare si se invirte in jurul ei de parca e la rollercoaster. Chestia asta o face pentru cite 5, 10 minute si cind ma vede pe mine fuge fuguta si se aseaza linga talpa piciorului meu ca sa-l mingii. Ma distrez de el ca la circ.

N-as vrea sa fiu un obiect de invidie pentru nimeni, ci mai degraba as vrea sa fiu o inspiratie. Secretul vietii mele nu este altul decit dragostea si harul de la Dumnezeu care in fiecare zi ne poarta de grija. Tot ce am nu mi s-a dat pe o tava de argint de nimeni, ci am muncit si-am agonisit iar Dumnezeu a binecuvintat. Daca iti spun ca acum sapte ani in urma cind ne-am casatorit nu am avut nici macar o farfurie din care sa mincam si-un pat in care sa dormim. Am facut nunta si-adoua zi ne-am mutat intr-un apartament. Ne-am culcat pe jos pe o duna care am luat-o de la ai mei, pina cind cu banii care i-am primit la nunta ne-am dus si ne-am luat cite ceva prin casa. In sfirsit, povestea e lunga, dar ce vreau sa-ti spun este ca numai prin mila si dragostea lui Dumnezeu sintem aici.

Stau de multe ori si ma gindesc cum am reusit noi sa facem atitea lucruri, si sincer iti spun nu pot sa-mi dau seama. Pentru mine este un miracol. Acum 10, 12 ani in urma tin minte ca am inceput sa ma rog ca Dumnezeu sa nu-mi dea nimic altceva decit fericire si putere sa ma bucur de viata. Acum pot spune ca rugaciunile mi-au fost ascultate, pentru ca gasesc placere si in fluturasul care in momentul acesta zboara printre florile din fata geamului unde sint acum. Nu ma intelege gresit, nu vad lumea prin lentile roz, din contra sint foarte realista, dar in acelasi timp imi fac timp sa apreciez frumosul care ma inconjoara.

Cind eram la universitate am aflat ca Leornardo da Vinci gasea inspiratie si in zidul unde se duceau animalele si oamenii sa urineze. Statea si se uita la acest zid, ma gindesc ca in acelasi timp se tinea si de nas, si in murdaria imbibata cu muschiul si umezeala vedea tot felul de forme si culori care le folosea ca o sursa de inspiratie pentru tablourile lui. Acest lucru m-a indemnat si pe mine sa ma uit la orice lucru si sa-i gasesc frumusetea ascunsa. Tot la fel ma uit si la situatii sau evenimente care la suprafata par a fi lipsite de importanta sau sint chiar nasoale rau de tot, dar care intr-un fel sau altul joaca un rol important.

In Biblie am gasit un verset unde spunea ca felul cum iti traiesti viata sau calitatea vietii tale este determinat de gindurile tale si felul cum gindesti. De aceea in rugaciunea mea intotdeauana cer Domnului o minte clara, o gindire pura, si intelepciunea venita de la El. Ma uit la viata mea si dau slava Domnului ca am un sot minunat, ca am o casa ca-n povesti, ca-l am pe Gamalie sa-mi descreteasca fruntea, si nu ajung sa ma mai pling. "Count your Blessings" este o vorba la Americani, si pe cind termini de numarat iti dai seama ca celalalte nu mai au importanta. Si daca Crenvustii cu Usturoi ma face sa rid si sa ma bucur de viata, atunci si daca o sa trebuiasca sa ma spal din ora in ora pe dinti fac tot posibilul sa mii pun la pachetul vietii mele.
#18187 (raspuns la: #18153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zi de Sarbatoare - de LMC la: 04/08/2004 01:21:48
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Astazi, 3 August, sarbatorim 7 ani de casatorie, si tot astazi iubitul inimii mele implineste 33 de ani. Sint cea mai binecuvintata femeie pentru ca am un sot care niciodata nu uita sa-mi faca complimente, care in fiecare zi imi spune cit de mult ma iubeste, care ma ajuta la orice am nevoie, care isi cere iertare de fiecare data cind ne certam, care ma apreciaza, care ma respecta si care este deosebit de ingaduitor cu mine. El este tot ce am mai scump si mai bun in viata mea. Il iubesc, il ador, il respect si ma mindresc cu el.

Asa cum a zis si Ivy, de multe ori ma intreb oare ce merit am avut eu in fata lui Dumnezeu sa ma binecuvinteza in felul acesta. Nu-mi gasesc raspunsul niciodata, dar stau in rugaciunile mele si nu uit sa-I multumesc pentru sotul meu, sau sa-I cer ajutorul sa stiu cum sa fiu o sotie ideala.

Sa stiti ca nu va scriu ca sa va fac in ciuda si nici ca sa ma laud. Din contra, casnicia noastra este ceea ce este pentru ca in primul rind Dumnezeu face parte din familia noastra, iar apoi pentru ca amindoi luam in considerare mai mult persoana celuilalt. Sintem intr-o continua daruire unul fata de celalalt, si lucrul acesta il facem din dragoste si nesiliti de nimeni. Si ca sa fiu mai pe intelesul celor care nu inteleg ce-am zis, ginditiva ca el nu bate cu pumnul in masa iar eu nu-i aprind paie in cap, el nu ma ignora iar eu nu-l cicalesc, el nu pretinde ca eu sa stau in bucatarie si sa fac curatenie iar eu nu-i cer sa-mi aduca cadouri si flori sau stiu eu ce altceva. Daca ne-am certat niciodata nu ne-am dus la culcare fara sa ne cerem iertare unul de la celalalt.

Deci nu-i floare la ureche, chiar daca unii cred si o vad asa. Nu este usor, mai ales la inceput cind ai impresia ca luna de miere nu se va mai sfirsi dar dintr-o data dai cu capul de probleme si trebuie sa te modelezi dupa partenerul tau. Dar, vorba aia “practice makes perfect”, asa si cu daruirea continua, ea face casnicia perfecta.

Nu ne-am facut nici un plan pentru seara aceasta, de obicei nu facem nimic special sau diferit. Ne este indeajuns clipele petrecute impreuna in liniste. Azi dimineata insa am primit un telefon de la agenta care ne-a ajutat cu cumparatul casei. Mi-a zis ca vrea sa ne aduca o atentie ca multumire pentru transactia care am facut-o impreuna. Deci la sapte va veni pe la noi. Ma bucur pentru ca de mult am vrut sa o invitam la noi si acum avem ocazia sa ne vedem din nou. Este o femeie extraordinar de profesionista, amabila si draguta. Cred ca vom avea o vizita placuta. I’m really looking forward to it. Miine va spun mai multe.
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
pentru anisia - de desdemona la: 20/10/2004 16:43:03
(la: Prietenia si prietenii)
Draga anisia, te rog sa mi te adresezi cu 'tu' (nu m-am considerat niciodata vrednica de oficialul 'dvs' - decat, poate, seara pe clar de luna, cand vin trubadurii sa-si ofteze cantecele sub balconul meu, dar cum asta nu se intampla prea des, ma surprinde sa nu fiu tutuita). Pe de alta parte, daca dumneavoastra preferati adresarea in aceasta forma, pot sa o fac (daca mi-o spuneti). Pana atunci insa, prefer sa fiu cu toti 'per tu' ca de la virtual la virtual.
Nu stiu daca inteleg exact sensul afirmatiei 'multe din prieteniile de(...) acum sunt bazate pe interes'. In ce sens: interesul cuiva sa-ti fie prieten fiindca obtine ceva de pe urma ta sau in sensul de-a avea interese comune (pictura, conversatie, natura, calculatoare)? Daca e al doilea sens (ceea ce nu pare a fi probabil) e perfect normal, daca nu ai nimic in comun cu cineva nu ai ce discuta cu el. Daca e in primul sens, aceea nu mai este prietenie. Dar poate sa fie ceva intermediar intre acestea doua si anume: o persoana cu care ai cateva lucruri in comun, si careia ii dai mai multa importanta decat i-ai da in mod normal fiindca prezenta ei iti este utila. Cum ar fi persoana cu care te duci la sport. Ea poate trece drept o 'prietena' mai ales daca de ani de zile mergi la sport impreuna cu ea, desi efectiv nu comunici bine cu ea si nu ti-ai 'deschide inima' in fata ei. Astfel, prin forta imprejurarilor (si din interes, acela de-a nu fi singura) cultivi relatia in ciuda lipsei de inclinatie. Aici se poate spune ca nu e prietenie adevarata, fiind mai mult 'camaraderie'.
In fine, am senzatia ca nu la acest lucru te-ai referit, ci la 'bisericutze'=grupulete (pe care le amintesti pe urma). Acestea au implicit o caracteristica: resping persoanele care nu le apartin. Am intalnit in trecut trei astfel de momente, si in unele dintre acestea eram un fel de 'fortza de mentinere a pacii'. In scoala generala (pe la 6-8 anisori) imi amintesc foarte bine ca in clasa noastra se creasera (intre fete) doua 'partide' in jurul unor 'lidere' care erau ambele cam dominatoare si hotarata, si nu se prea iubeau reciproc. Normal, fiecare din ele recruta prozeliti printre fetele inocente din clasa. Si asa se facuse ca la un moment dat una din clici incepuse sa persecute un membru mai timid al 'opozitiei', prin excluziune de la activitatile comune. Ca sa isi desavarseasca victoria, au venit si la mine sa ma convinga sa 'nu ma joc cu' X. Mare greseala! Eu de mica am avut valentze de justitziar (sau schtroumpf moralist) si imediat am inceput o campanie anti-clica, convingand (cu debitul meu mare inca de pe atunci) pe oricine voia sa ma asculte ca nu e corect sa faca asa, ca nimeni nu castiga din asta, si ca nimeni nu are dreptul sa impuna regulile sale asupra grupului. In fine, am reusit sa castig procesul, si partial, antipatia celor doua 'sefe' (fiindca m-am opus si celuilalt grup cu alte ocazii) ulterior au mai fost conflicte dar nu majore, si clasa noastra a fost relativ unita. Mai grava a fost problema cu baietii (la varsta aceea ne uram ca romanii si turcii) si ne luam chiar la bataie in numele dreptatii (si feminismului ?). Dar asta era alta poveste, cu toate ca ne-am batut cu pumni si palme (si cu bulgari de zapada) am avut mereu mare respect unii pentru altii. O clasa normala, ce mai.
Altfel de situatie a existat in liceu, asemanatoare in esenta, diferita in rezultate. Imediat dupa ce am inceput scoala in clasa a IXa, s-a format prima 'gasca', in urma unor chefuri si dupa ce ne-am cunoscut un pic. La inceput, grupul a fost cu 'intrare libera' dar ulterior au aparut vreo 2-3 persoane care au inceput sa 'dea nota de cool' a grupului. Crezi ca au fost persoanele cele mai valoroase ? Nu, persoanele cele mai 'infipte' si obisnuite sa domine. La nici o luna de la crearea, grupului au inceput presiunile asupra celor ce nu se conformau 'standardului', iar pentru adminterea de noi membri de-obicei trebuia sa te arati foarte ingaduitor cu 'sefii', sa te lasi umilit, dupa care erai acceptat. Persoanele cu bun simt care oscilau la 'periferie' au plecat imediat, altii mai cu personalitate au ramas (dupa o infruntare personala cu 'sefii'). In timpul asta si eu ma aflam la 'periferie' dar ca de obicei nu mi-am dat seama ce se intampla (sunt foarte distrata, si daca ceva nu e scris negru pe alb il ignor total). Ceva mai tarziu mi-am manifestat interesul pentru grup si am vrut sa fiu admisa, intre timp 'puterea' trecuse in mainile unei persoane care desi era cam dominatoare, era si cea mai iubita ca lider, si cel putin merita pozitia). In momentul acela eu faceam parte dintr-un altfel de grupuletz (de fapt eram 3 prieteni buni). Abia cand mi-am manifestat adeziunea la 'gasca' am constatat conflictul. Eu as fi fost admisa dar numai fara ceilalti doi prieteni (existand oarecare animozitati intre ei si amicii mei). Fiind pusa in fata unei astfel de alegeri, am renuntat la 'membership' in 'gasca'. Ulterior mi-am dat seama ca as fi putut sa aderez totusi, si sa continui si cu ceilalti 2, dar ar fi cerut mai mult timp si intelegere (si eu eram tare tanara si cam naiva). Marturisesc ca atat timp cat eram la 'periferia gastii' cei dinauntru ma considerau cam ciudata.
A treia situatie s-a petrecut cumva independent de mine. Un grup de oameni (vreo 30) ce se cunosteau de mult au avut pareri diferite cu privire la o fapta facuta de-o persoana. Unii au aprobat-o altii au condamnat-o, si s-au impartit in grupuri impotriva ei. Eu am considerat ca ambele parti au dreptate si ca schizma nu are nici un rost (fiind o adevarata copilarie in comportament) dar nu m-am implicat deloc in rezolvarea ei. Speram ca timpul sa le dovedeasca ca s-au inselat ... nu in ce priveste condamnarea sau nu a acelei fapte ci in ce priveste impartirea in grupuri.

Aici unde sunt acum (de cateva luni) nu imi vine sa imi fac prieteni. E si un serviciu temporar si nu stiu dupa cele cateva luni daca voi mai sta aici sau intr-un oras la sute de km distanta. Placerile Frantei. Dar parca nu mi-e usor sa ma explic, sa ma deschid in fata unor persoane care vor trece prin viata mea in 2 ani si nu le voi mai vedea dupa aceea. Altfel cunosc zeci de oameni in care am investit afectiv, si se afla prin diferite tzari si continente: in India, in Madagascar, in America, in Columbia, in toate tzarile din EU, si mi se pare ca pierzand aceste persoane am pierdut parti din mine.
Cred ca ti-am raspuns mai multe decat trebuia, sper sa nu te fi plictisit, si daca da, imi cer scuze pentru timpul ce l-ai pierdut citind mesajul asta. Sper ca ti-am raspuns la intrebare, daca nu e asa, sune-mi.

O zi buna !

Desdemonita
#25675 (raspuns la: #25575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scuzele mele sunt nemarginite.15 ani,am eu obiceiul sa consider ca perioada 15,fie ore,zile,luni,ani,nu era o referire la tine.regret,dar nu-ti cunosc "antecedentele",deci nu bat apropouri la relatiile tele sau la trecutul tau.m-ai perceput total eronat,si imi pare foarte rau,pt ca am citit comentariile tele de vreo 2-3 luni,unele macar,si iti port un mare respect!asa ca inca o data,iti prezint umile scuze si nemarginite daca ai crezut ca te-am atacat.pt a-ti raspunde la intrebare,nu,nu am fost si nu sunt casatorita,eu nu cred in casatorie si nu cred ca voi fi casatorita,cel putin nu prea curand oricum.iubirea adevarata am cunoscut-o si eu,cea care iti da aripi in fiecare zi si iti da motive sa mai traiesti 1000 de vieti chiar nefericite,atat de multa implinire mi-a oferit.insa am ales sa ii dau libertatea iubitului meu pt ca eu imi doream cu totul altceva decat el,in sensul ca el dorea enorm de mult copilasi,iar eu nu pot avea.a adopta nu era o optiune,asa ca l-am indepartat de mine,pt a-i oferi macar prin lipsa mea ceea ce-si dorea.unii m-au condamnat pt asta,au spus ca am gresit si ca nu am tinut cont de parerea lui,insa eu asa sunt,tin cont in principal de opiniile mele si prea rar de ale altora contrare..defect major,stiu,dar iremediabil.si acum il iubesc enorm si fiecare zi fara el mi-a fost iadul,de fiecare data ziua ce a urmat a durut si mai mult decat precedenta,am descoperit o sfera a durerii si chinului cu totul noua pt mine.asa ca ma judeci total grsit..dupa cate poti vedea,am ales despartirea pt a incerca sa-i ofer fericirea,chiar si prin lipsa mea,deci nu sunt adepta constantei.chiar o spuneam serios,doar prostii sunt constanti.si nici macar asa,desi am o viata pe care eu o calific nenorocita,nu regret nimic;intr-un film,am gasit ceva ce mi-a sunat perfect cunoscut:in fiecare dimineata trebuie sa imi amintesc sa ma trezesc,si in fiecare zi trebuie sa imi amintesc sa respir,si nu sper decat sa vina momentul in care nu va mai trebui sa imi amintesc..poate suna melodramatic,dar vreau sa intelegi,am cunoscut iubirea de care tu acum ai parte,zic eu.si a fost sublima..si cu amintirea ei voi trai toata viata,si pana acum nu am reusit sa trec peste moment,de 3 ani s-a terminat;acum el are un copilas;m-a sunat in ziua in care s-a nascut copilasul,vb macar lunar,desi eu incerc sa evit convorbirile pt ca ma dor,dar mai ales pt ca nu vreau sa il "deviez"de la familia actuala,oricat de mult l-as iubi.vezi tu,nimeni nu a inteles,din cunoscuti,optiunea asta a mea,sau ceva din povestea asta,de fapt..si nu ma deranjeaza,pt ca pt a o intelege ar trebui sa fi trait ceva similar,si nu doresc asta nimanui.
te inseli cand consideri ca sunt reticenta la schimbare,cand eu sunt un ex viu al ei,in rau,e adevarat,dar radical.in mod obisnuit,dupa povestea mea m-am schimbat de la o zi de primavara insorita,cu arome dulci in aer si floricele colorate,la o iarna moarta si tacuta.apoi,dupa un timp,am trecut la o vara obositoare si intimidanta,unde am ramas pana in prezent.experientele tele,nu pretind sa le fi trait,nici nu stiu daca as vrea si nu o spun cu o conotatie negativa.
cat despre puscarie,iar te inseli.eu sunt adepta sanselor,am dezamagitorul obicei sa le ofer tuturor,inafara de mine..:)..
despre sacrificiul tau,cateodata am impresia ca a fost irosit pt o cauza pierduta.am inlocuit PARTIAL comunistii,caci majoritatea sunt repictati in tot felul de culori(albastru,de ex..) si au ramas tot aceeiasi oameni acolo,sus,excluzandu-i pe cei ce au trecut in alta viata.acum ar parea ca au venit,in sfrasit,altii,dar cat e de bine e prea devreme sa ma pronunt..sau inutil...
am incercat sa ma "rasfoiesc" pt tine,sper ca ai inteles acum ca nu era un atac la persoana ta si poate ti-ai schimbat opinia despre mine..sper..
toate cele bune si respectele mele
#36470 (raspuns la: #36363) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: