comentarii

oameni diferiti


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Momente diferite cu oameni diferiti - de Sethan la: 15/05/2005 23:33:36
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
Fii mereu acelasi, indiferent de circumstante!Sethan

Stii cum e? In momentul in care esti licean nu prea te gandesti ca dupa vei ajunge sa regreti respectivele momente...Ce sa regreti? Faptul ca acelasi prof plictisit de invatamant vine sa-ti faca tie zilele amare? Faptul ca trebuie sa inveti in continuu? Sau faptul ca respectivul coleg de langa tine nu prea te suporta sau vorbeste mereu despre lucruri cu care chiar nu ai de-a face...In general omul ajunge sa regrete ceva in momentul in care acel "ceva" ii scapa printre degete...Sunt student...Fiecare licean viseaza sa ajunga student, ca doar asta (cica) iti asigura un viitor optim...Cand ajungi la facultate situatia se schimba putin...cam mult. In cazul meu, obisnuit ca in liceu sa imi vad colegii ca pe a doua familie, uimirea nu a fost mica atunci cand am constatat ca in cadrul unei facultati, fiecare munceste pentru el, indiferent daca pe tine te afecteaza sau nu actiunile lui...Acum, poate dau de inteles ca poate sunt eu paranoic sau ca nu am nici o treaba cu sociabilitatea, dar nu prea e asa...Sunt un tip sociabil, dar parca trebuie sa te schimbi mult prea mult ca sa ajungi sa te apropii de noii colegi...Prefer sa am un grup restrans de prieteni decat sa imi schimb felul de a fi pentru a intra in gratiile unora...Sunt momente diferite si poate si oamenii sunt diferiti...desi fiecare a trecut prin liceu si cred ca fiecare isi doreste sa prelungeasca momentele in care sesiunea era un scop si nu un cosmar...
pentru "desdemona" - de spirit_intelept la: 21/06/2004 19:37:57
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga desdemona, manifesti multa candoare in comentariul tau :). Nu am sustinut niciodata ideea ca "toti cei ce sunt impotriva unor aspecte ale 'yoginilor' Misa sunt complet straini de Yoga". Chiar am prieteni din multe alte religii si le respect cu adevarat calea lor spirituala...de fapt chiar imi este usor sa fac aceasta fiindca atunci cand inveti mai mult despre spiritualitatea autentica, de fapt constati ca toate aceste metode sunt drumuri diferite (adresandu-se oamenilor diferiti), care duc la desavarsirea spirituala.
Legat de sexualitate, aceasta legatura foarte stransa intre sexualitate si spiritualitate chiar exista :). Am sa-ti dau doar cateva exemple ca sa iti poti da seama mai bine:
- In yoga si in tantrism, "bodhicitta" inseamna in acelasi timp si "substanta mentala" dar si "sperma". De fapt lasand la o parte Tantrismul in care evident ca sexualitatea se foloseste in vederea evolutiei spirituale (fara ca aceasta sa fie inventia MISA), in yoga exista foarte multe procedee (incepand cu preceptul fundamental, Brahmacharia) si trecand prin procedee corporale sau respiratorii cum ar fi Uddhiana Bandha, Vajroli Mudra, Nauli Kriya, etc...la care in tratatele yoghine fundamentale se mentioneaza clar ca ajuta la controlul sexual si sublimarea acestei energii forme superioare de energie.
- In buddhismul tibetan, chiar si in cel in care Dalai Lama acorda astazi initieri, exista cel putin doua ramuri majore in care manifestarea sexuala apare ca fiind explicita si anume in Budhismul Vajrayana (care este considerat chiar cea mai puternica si mai greu accesibila forma de budhism) si in Kalachakra, in care simbolismul sexual (si practicile aferente) apar in explicitate foarte clar. Chiar in romania au aparut la diverse edituri cum ar fi Herald (si care clar ca nu este a lui Gregorian), diverse lucrari de yoga tibetana care trateaza acest aspect.
- In taoism si in general la chinezi, tehnicile sexuale de control prin continenta asupra energiei sexuale erau pastrate strict secrete si rezervate doar imparatilor. Ele erau studiate practic inclusiv in asezamintele monahale sau de catre aspirantii individuali. Si la noi au aparut mai multe carti despre taoism, cum ar fi "Tao si arta de a iubi", etc...
- In crestinism, datorita faptului ca nu a fost explicitata continenta sexuala, practic singura alternativa care a ramas a fost abstinenta. Asta din cauza ca energia sexuala a fost mereu considerata o energie fundamentala a omului. Chiar in Biblie si in vietile sfintilor (Filocalia) apa clar precepte prin care aceasta energie (vlaga sau samanta) este necesar sa fie pastrata in vederea evolutiei spirituale. De fapt daca te gandesti bine, in toata istoria pamantului nu a existat nici o descoperire stiintifica sau creatie artistica ce a fost realizata de un eunuc. Dimpotriva, marile genii ca Balzac sau Hugo aveau o viata sexuala foarte intensa chiar la 60-70 de ani.
- In traditia alchimica (daca vrei sa consideri asta ca o cale spirituala), simbolismul sexual este evident pe toata durata procesului alchimic.
Psihologia si medicina moderna vin si ele sa constate imensa importanta a energiei sexuale. Gandeste-te ca Freud si-a fondat aproape intreaga lui psihanaliza pe manifestarile libidoului.
Din pacate la ora actuala situatia este jalnica din punct de vedere sexual, tocmai din cauza ca aceste practici stravechi de mii de ani, nu sunt puse in adevarata lor valoare. De exemplu, daca un barbat se descarca dupa maxim 10 minute nu este de mirare ca o femeie nu prea poate sa fie implinita si cam ramane cu buzele umflate. Ea normal ca cere mai mult, el nu mai poate si de aici un intreg cerc vicios. Ai putea sa citesti f multe sondaje care arata chiar fapte care unui yoghin care cunoaste despre continenta sexuala i se par aberante. De ex in Franta, aproape 3/4 din femei se considera frigide, fiindca nu au avut nici un orgasm, in SUA o cercetatoare a facut in test pe vreo 500 de femei dintre care peste 200 au recunoscut ca nu au avut niciodata orgasm iar alte 100 au spus ca au avut orgasm doar cand se stimulau clitoridin, etc...Si printre romancele noastre s-au facut asemenea sondaje care arata ca starea de lucruri in acest domeniu este foarte proasta.
pt desdemona - de spirit_intelept la: 22/06/2004 13:24:00
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga desdemona, manifesti multa candoare in comentariul tau :). Nu am sustinut niciodata ideea ca "toti cei ce sunt impotriva unor aspecte ale 'yoginilor' Misa sunt complet straini de Yoga". Chiar am prieteni din multe alte religii si le respect cu adevarat calea lor spirituala...de fapt chiar imi este usor sa fac aceasta fiindca atunci cand inveti mai mult despre spiritualitatea autentica, de fapt constati ca toate aceste metode sunt drumuri diferite (adresandu-se oamenilor diferiti), care duc la desavarsirea spirituala.
Legat de sexualitate, aceasta legatura foarte stransa intre sexualitate si spiritualitate chiar exista :). Am sa-ti dau doar cateva exemple ca sa iti poti da seama mai bine:
- In yoga si in tantrism, "bodhicitta" inseamna in acelasi timp si "substanta mentala" dar si "sperma". De fapt lasand la o parte Tantrismul in care evident ca sexualitatea se foloseste in vederea evolutiei spirituale (fara ca aceasta sa fie inventia MISA), in yoga exista foarte multe procedee (incepand cu preceptul fundamental, Brahmacharia) si trecand prin procedee corporale sau respiratorii cum ar fi Uddhiana Bandha, Vajroli Mudra, Nauli Kriya, etc...la care in tratatele yoghine fundamentale se mentioneaza clar ca ajuta la controlul sexual si sublimarea acestei energii forme superioare de energie.
- In buddhismul tibetan, chiar si in cel in care Dalai Lama acorda astazi initieri, exista cel putin doua ramuri majore in care manifestarea sexuala apare ca fiind explicita si anume in Budhismul Vajrayana (care este considerat chiar cea mai puternica si mai greu accesibila forma de budhism) si in Kalachakra, in care simbolismul sexual (si practicile aferente) apar in explicitate foarte clar. Chiar in romania au aparut la diverse edituri cum ar fi Herald (si care clar ca nu este a lui Gregorian), diverse lucrari de yoga tibetana care trateaza acest aspect.
- In taoism si in general la chinezi, tehnicile sexuale de control prin continenta asupra energiei sexuale erau pastrate strict secrete si rezervate doar imparatilor. Ele erau studiate practic inclusiv in asezamintele monahale sau de catre aspirantii individuali. Si la noi au aparut mai multe carti despre taoism, cum ar fi "Tao si arta de a iubi", etc...
- In crestinism, datorita faptului ca nu a fost explicitata continenta sexuala, practic singura alternativa care a ramas a fost abstinenta. Asta din cauza ca energia sexuala a fost mereu considerata o energie fundamentala a omului. Chiar in Biblie si in vietile sfintilor (Filocalia) apa clar precepte prin care aceasta energie (vlaga sau samanta) este necesar sa fie pastrata in vederea evolutiei spirituale. De fapt daca te gandesti bine, in toata istoria pamantului nu a existat nici o descoperire stiintifica sau creatie artistica ce a fost realizata de un eunuc. Dimpotriva, marile genii ca Balzac sau Hugo aveau o viata sexuala foarte intensa chiar la 60-70 de ani.
- In traditia alchimica (daca vrei sa consideri asta ca o cale spirituala), simbolismul sexual este evident pe toata durata procesului alchimic.
Psihologia si medicina moderna vin si ele sa constate imensa importanta a energiei sexuale. Gandeste-te ca Freud si-a fondat aproape intreaga lui psihanaliza pe manifestarile libidoului.
Din pacate la ora actuala situatia este jalnica din punct de vedere sexual, tocmai din cauza ca aceste practici stravechi de mii de ani, nu sunt puse in adevarata lor valoare. De exemplu, daca un barbat se descarca dupa maxim 10 minute nu este de mirare ca o femeie nu prea poate sa fie implinita si cam ramane cu buzele umflate. Ea normal ca cere mai mult, el nu mai poate si de aici un intreg cerc vicios. Ai putea sa citesti f multe sondaje care arata chiar fapte care unui yoghin care cunoaste despre continenta sexuala i se par aberante. De ex in Franta, aproape 3/4 din femei se considera frigide, fiindca nu au avut nici un orgasm, in SUA o cercetatoare a facut in test pe vreo 500 de femei dintre care peste 200 au recunoscut ca nu au avut niciodata orgasm iar alte 100 au spus ca au avut orgasm doar cand se stimulau clitoridin, etc...Si printre romancele noastre s-au facut asemenea sondaje care arata ca starea de lucruri in acest domeniu este foarte proasta.
#16576 (raspuns la: #16522) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Urna e un fals . - de Muresh la: 15/08/2004 15:08:15
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Urna aceasta a fost "descoperita" in 2002 . Gaselnita asta a avut un mare ecou la timpul respectiv , insa cam la vreo cateva luni dupa aceea Departamentul de Antichitati din Israel a anuntat ca e vorba de un fals , o piesa contrafacuta . Si care sunt argumentele principale pe care se bazeaza aceasta concluzie ?:

Urna in sine pare sa fie autentica insa inscriptia
"Jacob son of Joseph brother of Joshua "

e compusa din doua fragmente :

a)Jacob son of Joseph si
b) brother of Joshua ,

care au fost scrise cu ortografii diferite . a) e scrisa corect dar b) contine greseli de ortografie sau , cel putin , a fost scrisa folosind o ortografie deosebita de aceea obisnuita acum 2.000 de ani ..
Cercetatoarea Dr. Rochelle Altman e de parere ca a) si b) au fost scrise de oameni diferiti in timpuri diferite .
Felul in care inscritia e sapata in piatra nu s-a facut dupa metodele obisnuite in acea perioada , spune Dr. Rochelle Altman . Prea complicat si prea scump . Cercetatoarea crede ca aceasta se datoreaza necesitatii de a adauga fragmentul b).

Dar chiar daca inscriptia ar fi adevarata , nu se specifica ca Joshua (dupa numele ebraic) este Jesus Christ .
Urna a fost cumparata cu ani in urma de catre inginerul Oded Golan din Tel Aviv de la un arab din Ierusalim . Dupa spusa inginerului , el nu a facut publica aceasta urna pt. ca el , Oded , nu a inteles importanta ei . Haida de , nu oricine cumpara obiecte de acestea . Numai un cunoscator ar face asta . Parerea mea este ca respectivul a cumparat urna cu intentia de a o "imbunatati" .
Se pare ca Oded Golan nu e la prima "actiune" de acest gen . Omul isi castiga existenta din comertul de antichitati .



#19824 (raspuns la: #19817) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din TRICOLORUL - de anita47 la: 27/08/2004 05:12:53
(la: O CATASTROFA NATIONALA: 23 AUGUST 1944)


Cum se da o lovitura de Stat

Presa scrisa si cea vorbita, îndeosebi Televiziunile, s-au întrecut în ultimele 2-3 saptamîni sa publice ori sa transmita diverse comentarii si materiale despre faptele petrecute în urma cu 60 de ani si care, se stie prea bine, daca pe plan intern au avut multiple consecinte grave si daunatoare, in schimb, pe plan european, au influentat decisiv evolutiile ultimei faze a Razboiului Mondial din 1939-1945, mai ales în spatiul Europei Eat-Centrale. Pentru ceea ce a urmat, pe plan politico-diplomatic, militar, economic si psihologic, s-a avansat de catre istoricii si comentatorii militari - defel exagerat - comparatia cu “un nou Stalingrad”. Dar, asa dupa cum s-a observat, întemeiat, adeseori, locul istoricilor în dezbaterile din ultima vreme l-au luat nespecialistii, care au venit cu propuneri, sugestii si scenarii, care de care mai traznite, contribuind în fapt, si mai mult, la… îndepartarea, decît la apropierea, zilei de 23 august 1944 de constiinta publica. Este adevarat ca scopul scuza mijloacele, dar mistificarile nu-s oricum îngaduite, ci, de regula, sanctionate. Dar sînt atîtea motive pentru o revenire asupra desfasurarii exacte a episodului cardinal - arestarea Antonestilor - revenire oricînd binevenita si, cu totul, pe placul cititorului. in temeiul investigarii memorialisticii ramase de la principalii “actori” ai dramei, dupa analiza documentelor si coroborarea infor-matiilor transmise, la 23 august 1944 au intervenit urmatoarele derulari esentiale: atunci, în epicentrul evenimentului (Palatul Regal din Calea Victoriei) s-au aflat cel putin 30 de persoane, care, ulterior, au depus marturii, verbal ori în scris. Calitatea surselor, în functie si de aceea a oamenilor, difera si, din aceasta cauza, valoarea probelor de care dispunem este cu totul inegala. O sursa (Ioan de Mocsonyi-Styrcea), care ar fi trebuit sa fie de o mare calitate, avînd în vederea rolul si locul personajului în anturajul Regelui Mihai I, se dovedeste (asa cum, de altfel, s-a dovedit si individul, care în perioada 1947-1963 a ravasit închisorile comuniste) execrabila, deci inutili-zabila; alte surse sînt aproximative, atestînd clar dorinta autorilor de a-si afla un post marcant în desfasurarea faptelor (în ordine: D. Damaceanu, Emilian Ionescu, C. Sanatescu - asadar, toti militari); nu lipsesc probele dezinhibate (Lucretiu Patrascanu, Bellu Zilber), nici cele dezlînate (Emil Bodnaras, C. Agiu), si nici altele fardate sau voit studiate (Regele Mihai, diplomatii de la Curte). În categoria, rara, a marturiilor sistematice si precise le includem pe cele datorate lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. I. Bratianu, Mihai Antonescu, Grigore Gafencu, Gh. Barbul s.a., iar în aceea singulara, dar, concret de exceptie, cuprinzînd numai relatarile, declaratiile si recunoasterile prompte si exacte, unele chiar adnotate (chiar daca în închisoare), care rezista tuturor “intemperiilor” scurgerii timpului si, deci, confruntarilor, se înscriu toate materialele care poarta girul Mare-salului Antonescu. Faptul nu este întîmplator, de vreme ce, în 1944-1946, fostul Conducator era, netagaduit, cel dintîi interesat de aflarea si afirmarea adevarului. Este un element remarcabil si recomanda precis izvoarele de la care, în ana-lizele noastre, trebuie sa pornim si trebuie sa ne si reîntoarcem! Dintre sursele care poarta semnatura Mare-salului, distingem 3 de o valoare exceptionala: 1) documentul intitulat “Însemnari din celula”, asternute într-o agenda din 1930 a Regelui Carol II, chiar în seara demiterii (aproximativ între orele 21 si 23); 2-3) detaliile furnizate de I. Anto-nescu la interogatoriile conduse de Avram Bunaciu, în 15 si 20 aprilie 1946, în cadrul pregatirii procesului “marii tradari nationale” din 6-17 mai 1946. Nemultumit de textul interogatoriului, din 15 aprilie 1946, pe care ex-Maresalul l-a revazut si corectat cu acribie, la 20 aprilie 1946, anchetatorul Avram Bunaciu l-a chemat pe detinut la un nou interogatoriu, din care extragem urmatorul fragment, care, juxtapus textului amintit al “Însemnarilor din celula”, ne ofera, cu siguranta, descrierea cea mai completa si veridica, exacta a desfasurarii audientei istorice de la Palat din 23 august 1944 (aproximativ între orele 15,15 si 17,30). Sa parcurgem acest text: “Mergînd la Palat (în dupa-a-miaza de 23 august 1944), l-am gasit pe culoare pe d-l Mihai Antonescu si am mers împreuna la Rege. Am vazut în curte tancurile pe care mi le ceruse sa se apere de nemti. Tevile erau îndreptate spre casa. Atunci, în fata lui Mihai Antonescu si Sanatescu, i-am spus ca nu mai e nimic de facut si ca asteptam numai un raspuns de la d-l Clodius si scrisoarea partidelor politice. Sanatescu se scoala si spuse: “Vi le aduc eu”. Regele a iesit din camera si dupa o jumatate de ceas s-a reîntors cu un pluton de soldati din garda Palatului cu revolverele în mîna. Surprins, am spus: “Ce înseamna aceasta, Majestate?”. În timpul acesta m-a luat de coate un maior (Anton Dumitrescu) pe care l-am facut “misel”. Lui Sanatescu i-am spus: “Nu ti-e rusine, d-tale, om batrîn, sa-l pui pe Rege, un copil, sa faca astfel de lucruri neuzitate?”. Dupa ce Sanatescu mi-a spus: “Sînteti arestat fiindca nu ati vrut sa faceti armistitiu” si i-am raspuns “Cum îndraznesti sa afirmi ca nu am vrut sa fac armistitiu?”, Regele a trecut în alta camera. Dupa aceasta Sanatescu a facut semn soldatilor sa ne scoata (din “Salonul Galben”). Am fost bagati într-o casa de fier în care-si tinea (presupun) d-na Lupescu bijuteriile. Era o încapere mica, lipsita de fereastra, fara scaune. Am stat pîna la 4, cînd a venit d-l “Ceausu” care ne-a dus într-o casa de la pe-riferie (în Bucuresti), unde am stat 8 zile (pîna 31 august 1944), cînd rusii ne-au ridicat si dus la Moscova”. Ce se desprinde, în mod sigur, din textul retinut? Neputînd cuprinde totul, voi proceda selectiv, retinînd esentialul, surprinzînd mobilul faptelor întîmplate. La 22-23 august 1944, Anto-nescu luase ferm decizia de-a încheia armistitiul cu Natiunile Unite, lucru comunicat si, deci, foarte bine cunoscut complotistilor. I. Antonescu fu-sese rugat de fruntasii partidelor istorice (Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, I. Mihalache, Gh. I. Bratianu, C. Titel Petrescu) sa conduca el operatiunea de semnare a armistitiului. Pîna atunci, Maresalul fusese ferm convins ca retragerea României din Axa si semnarea armistitiului trebuiau rea-lizate numai dupa avertizarea lui Hitler (de altfel, în seara lui 22 august, revenind de pe frontul din Moldova, el i-a solicitat trimisului lui Hitler, Carl Clodius, aceasta pre-tentie, precizîndu-i ca astepta raspunsul înca 24 de ore, pîna la 24 august 1944, orele 18,00). Dar, în clipa în care, la Snagov, în 23 august 1944, aproximativ la ora 11,00, Ion Antonescu a cazut la întelegere cu Gh. I. Bratianu, în prezenta lui Mihai Antonescu, vice-presedintele Consi-liului de Ministri si titularul Exter-nelor, ca istoricul sa-i aduca o “scri-soare de garantie” semnata de liderii politici, în sensul ca ei erau de acord cu conditiile dure ale armistitiului (cedarea provinciilor istorice din Est în folosul URSS), din acel moment, asadar, Maresalul s-a declarat dispus sa nu mai astepte “acordul” lui Hitler. De “scrisoarea de garantie”, Anto-nescu avea nevoie pentru vizita anuntata telefonic la Palatul Regal pentru ora 15,00. Istoricul se angajase ferm sa aduca documentul pîna la ora 15,00, dar, nefiind posibil, s-a deplasat la Presedintia Consiliului de Ministri din Bucuresti, în jurul orei 15,00, si i-a facut cunoscut lui Mihai Antonescu acordul deplin al liderilor istorici, urmînd sa prezinte “scri-soarea de garantie” în cursul serii, pentru a fi difuzata prin radio. Putem presupune ca Mihai Antonescu nu l-a înstiintat imediat pe Maresal asupra acestei comunicari, dat fiind, probabil, ca avea s-o faca la Palat, unde aveau sa se întîlneasca în minutele urmatoare la rege, unul (Mihai Antonescu) ajungînd mai devreme, iar celalalt (Ion Antonescu) cu oarecare întîrziere. În adevar, Mihai Antonescu s-a întîlnit cu Regele si cu C. Sanatescu, pret de 20 minute, timp in care le-a expus “desfasurarea de forte”, precum si intentia de-a zbura la Ankara pentru a negocia cu Aliatii, mai ales ca, în 22-23 august 1944, facuse 4 interventii diplomatice oficiale si urgente prin Ankara. Regele l-a rugat pe ministrul de Externe sa ramîna în Palat, revenind o data cu Maresalul, cînd acesta avea s-ajunga în Calea Victoriei. Aceasta pauza de circa 30 de minute, care s-a ivit întîmplator ori a fost “dirijata”, avea sa le fie fatala Antonestilor, si iata de ce, pentru ca: Regele, întîlnindu-se în rastimpul ivit cu colaboratorii sai, în biroul sau de lucru din Casa Noua, a fost sfatuit de complotisti sa-l preseze pe Maresal sa semneze numai-decît si imediat armistitiul; numai ca ex-Maresalul nu era omul - nici chiar în acele momente cruciale - care sa asculte recomandarile Suveranului, un “copil”, cum l-a calificat de altfel în cursul întrevederii, iar aceasta pentru ca în problema armistitiului Conducatorul avea deja planul sau si n-a admis sugestiile venindu-i din partea “cuibului de vipere” de la Palat. Din aceste contradictii si presupuneri false ori reale avea sa rezulte, putin dupa ora 17,00, ares-tarea Antonestilor! Numai ca, în vre-me ce Regele si echipa sa, complet nepregatiti, apreciau ca era suficient ca sa se anunte prin radio arestarea Antonestilor si întoarcerea armelor, Aliatii, in frunte cu SUA, URSS si Marea Britanie, s-ar fi grabit - iluzie desarta - sa-i ofere României Armis-titiul, si asta în cele mai bune con-ditii! Or, se cunoaste prea bine, nu avea sa fie nicidecum asa. N-a fost admis nici un armistitiu, iar presa internationala (“The Times”, “The New York Times” s.a.) de a doua zi (din 24 august 1944) s-a limitat sa vorbeasca despre capitularea Româ-niei, care, efectiv, se produsese. În ceea ce-l priveste, I. Antonescu urmarea, dimpotriva, sa se încheie efectiv un armistitiu, ale carui consecinte, mult mai favorabile sau, oricum, altceva capitularii, de genul celei pregatita de complotisti, ar fi fost, incontestabil, favorabile tarii si natiunii. RECAPITULARE SI CONCLUZII: În acest fel, în dupa-amiaza de 23 august 1944 au ajuns Anto-nestii la Palatul Regal din Bucuresti. Era PENTRU PRIMA SI ULTIMA DATA, Conducatorul Statului Român fiind dispus, în fine, sa încheie armistitiul cu Aliatii, desi, în conditiile concrete ale desfasurarii audientei la Rege, nu a marturisit aceasta, dimpotriva. Existau toate premisele si sansele de succes, mai ales ca Maresalul acceptase acest lucru, iar liderii partidelor “istorice” îi garantasera concursul. Complotistii trebuiau sa se decida: ei vor merge cu ori fara Maresal, iar, daca era asa, cum ei preferau de atîta timp, adica fara Maresal, atunci pentru ei cuvîntul de baza la ordinea zilei devenise, firesc, RAPID, CU ORICE RISC sI INDIFERENT CUM, dar Antonescu nu trebuia lasat sa pregateasca si sa semneze, EL, armistitiul! Prin urmare, chiar atunci, în 23 august 1944, trebuia sa se produca ceea ce complotistii planificasera, initial, pentru 26 august 1944: ARES-TAREA ANTONESTILOR, care, indiferent de consecinte, oricum le cadea bine, garantînd succesul loviturii de stat gestante. Avea sa fie o Lovitura de Stat de tip clasic, dat fiind ca Regele instalat, dupa 6 septembrie 1940, prin decret propriu semnat, dispunea de prerogative li-mitate, specifice monarhiilor “nefunctionale”. În consecinta, Regele si restul complotistilor realizau, concomitent cu înlaturarea regimului antonescian, o modificare constitutionala fundamentala, arestînd pe primul-ministru, care, întîmplator, si nu formal, era chiar seful statului. Iar, în cavalcada razboiului general sau a situatiei specifice de la Bucuresti, lovitura aparea scuzabila si necesara, în fata natiunii, a beligerantilor învingatori si - nu-i asa - a Istoriei? Însa pentru cît timp?
Gh. Buzatu



si-acu' morala - de nasi la: 29/10/2004 01:18:35
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
mai, pasagerule, am bubuit de ris. nu numa' ca-i bun bancul, dar citit in contextul celor spuse la conferinta asta.... si mai si!

acuma tanti hypatia, hai sa-ti spun despre ce era vorba: in textul conferintei ai spus: "Cum credeti ca ar trebui gestionate conflictele?"
toate bune si frumoase am zice noi, insa NU CRED ca ai observat un pericol. si anume: unul linga altul cei 2 termeni pe care EU ii VAD a fi opusi. gestionare + conflict.
buuuun. ce se poate gestiona si ce nu? (sau in orice caz, se poate gestiona extrem de limitat).

gestionarea eu o vad a fi un fel de management - o stiinta predominant "exacta" in care joaca insa un rol si anumite elemente "inexacte" sau umane, nu mai stiu cum sa le spun (flerul, intuitia, ABILITATILE personale - si aici vreau sa intelegi diferenta pe care o fac intre ablilities - de cele mai multe ori innascute - si skills - care sunt dobindite, invatate). aceste elemente "inexacte" sau umane, abilitatile, joaca un rol destul de limitat in STIINTA gestionarii/ managementului unui "ceva" si tin mai mult de ARTA gestionarii.

acuma sa luam conflictul din acelasi punct de vedere. 1+1 fac de cele mai multe ori 3, 156, orice altceva decit 2. tot ce-am invatat este aruncat pe ferestra, ratiunea cu greu isi mai gaseste locul cind e vorba de conflict. si nu numai. mai avem iubirea, ura, mindria, vanitatea, etc, etc. conflictul isi face de multe ori loc intre ele. luind aceasta categorie, per total, eu spun k conflictul (pardon de kcofonie) tine de HUMAN FACTOR.

vezi tu, de aia am zis ca e un pericol. gestiunea si conflictul/ regulile si exactitatea pe care acestea o presupun vs factorul uman, acel ceva care scapa mereu printre degete. (acuma, ca prea multa seriozitate strica, stii ce s-a mai zis odata despre antitezele astea? "Army Intelligence - that's a contradiction in terms" he! he!)

si-apoi, ca s-o zic pe sleau, EU CRED ca dupa ce ai sapat groapa cu mina ta, te aruncasi singura in ea (eu asa am vazut lucrurile): "sa ajungem la acea parere unanima care sa reprezinte politica sitului fata de acest tip de interactiuni." - sau poate nu ti-ai dat seama la momentul respectiv, nu stiu, imi dau doar cu presupusu' si sper sa nu sune rautacios.
nu te critic pe tine, ca te-am vazut fata buna cu "intentii serioase". dar vreau sa aduc putina critica (sper sa fie constructiva) la teza pe care ai propus-o si critica mea poate la fel de bine sa fie gresita. tocmai de aceea tin sa precizez "EU cred", "EU vad lucrurile asa", "EU definesc astfel", "Eu, EU", - una la mina, sa nu crezi ca incerc sa te iau de motz cumva, ma iau doar de idee, si doi la mina, sa nu-mi sara TATORII in cap (aicea daca aveam emoticoane iti trinteam unu' din ala care face cu ochiu', he! he!)

ca sa revin: conflictul eu il percep ca pe ceva uman aparte, care are atitea caracteristici cit si bordeie- obiceie. conflictele, ca si oamenii, difera de la caz la caz. nu le putem baga pe toate intr-o oala - si aici ai venit si tu cu constatarile tale in ce priveste sursele de conflict, deci presupun ca in aceasta privinta suntem pe aceeasi lungime de unda..
lund in considerare ce verzi si uscate am debitat eu pina acuma, privind lucrurile din alt unghi, crezi ca se poate ajunge la ceva "unanim", fie acel ceva chiar si o parere?
ai zis tu bine, "La urma urmei, suntem o comunitate." dar comunitatea e formata din multimea indivizilor - fiecare cu ale lui. cind intre indivizi exista diferente comunitatea este vie, vibranta, chiar si cu conflictele ei, cind diferentele sunt acoperite, devine stagnanta, chiar daca mai traieste. si cum o dai cum o intorci, comunitatea este si ea aparte, si singurele ocazii in care am vazut indivizii dintr-o comunitate sa faca front comun, a fost atunci cind comunitatea in sine este atacata (cazuri de razboi, sau manifestari extremiste, etc, la asta ma refer) dar chiar si atunci exista "dezertori" - iti amintesti povestea soldatelului bezmetic cu juma' de norma si-a lui Absalom?

uite de aia nu prea vad eu cum se va ajunge la o parere unanima, mai ales in "gestionarea conflictelor".
dar asta nu inseamna ca ideea ta este buna de aruncat la gunoi. nu! asa ar face un TATOR. insa este un foarte bun punct de plecare, mai ales dupa tot ce s-a scris, si dupa toate ideile pe care le-a avut fiecare, am putea duce dezbaterea la alt nivel. eu cred ca daca nu se poate ca un lucru sa fie perfect (ne impiedica natura acelui lucru) nu ne poate opri nimeni insa, in incercarea de a-l "imbunatati".
ce zici "coana preoteasa" (wink, wink, iti fac cu ochiul), merita sa incercam sa abordam conflicete si in acest mod?
hypatia - de anisia la: 27/11/2004 20:49:27
(la: SUNTEM NOI O COMUNITATE?)
Sincera sa fiu consider ca te contrazici. si uite de ce:

"Se pare ca utilizatorii cafenelei doresc sa vorbeasca despre orice, in functie de interesele si valorile proprii, dar refuza sa vorbeasca despre ei ca membrii ai unui grup, desi suntem un grup. Ce fel de grup? este intrebarea care ma framanta? Atat. Restul amanuntelor care va privesc ca persoane, nu fac obiectului meu de studiu, si nici nu ma intereseaza ca membra a Cafenelei..."

Un grup de oameni dupa parerea mea este acea adunare de oameni cu interese comune.Nu o sa vezi niciodata adunati in grup oameni dezbinati de interese si crezuri diferite. Aceia vor fi in opozitie unii fata de ceilalti. Intrebarea care te framnata, spui tu, este aceea: "ce fel de grup suntem?" De ce neaparat sa fim un grup, vin eu si te intreb. Suntem doar oameni diferiti, localizati in puncte cardinale diferite, cu principii si credinte diferite...dar care prin proprie dorinta si vointa pasesc din cand in cand pragul acestei cafele virtuale pentru a se intalni si sta de vorba, pentru a schimba pareri si opinii , pentru a pune la cale un zambet pentru ziua de maine. De ce neaparat sa-i insumezi pe toti acesti oameni intr-un grup? E neaparat nevoie? Crezi ca e usor? S-a demonstrat de multe ori pe cafenea ca exista persoane cu interese si opinii diferite, care din cand in cand intra in conflict verbal unii cu altii. Chiar tu te-ai ocupat cu un astfel de studiu. Cum poti sa-i aduni pe astfel de oameni intr-un grup? Si de ce? Incerci sa-i imprietenesti? Sau care e defapt scopul acestui grup dorit de tine?

Iar ca afirmi cum ca restul amanuntelor care ne privesc ca persoane nu fac obiectul tau de studiu este o contradictie fatza de chestionarul buclucas pe care ne-ai solicitat sa il completam. Caci doar nu de dragul florilor ne-ai intrebat de varsta, studii, loc de munca si alte chestiuni destul de personale, dupa parerea mea. Si crede-ma ca stiu despre ce vorbesc.

Nu stiu daca individualismul este cel ce are rol important aici. Ci pur si simplu , am sentimentul ca aceasta "grupare impusa" ce se resimte din chestionarul si obiectul tau de studiu, imi aduce aminte de vremurile in care eram numarati si dirijati. Si parca mai drag imi este fara. Intelegi ce vreau sa spun?

Eu nu te condamn ca ai ales sociologia ca obiect de studiu in viata ta profesionala. Este dreptul tau. Dar e nevoie de imensa delicatetza cand lucrezi cu oamenii. Si mai ales despre ei.

Si acum, sper ca opinia mea sa fie clara in cuvintele ce o reprezinta. Si sa mergem mai departe, nefiind obligati sa facem parte dintr-un grup. Caci mie imi e tare draga Cafeneaua...asa cu usa ei deschisa si cu parfumul de cafea turceasca. Stii, cand imi imaginez Cafeneaua cu ochii inchisi, o vad ca pe un local undeva pe langa Facultatea de Drept, situat la nivelul solului , parter al unui bloc vechi. Cu pereti de caramida inauntru, lampadare difuzand lumini relaxante, mese rotunde cu ibric cu cafea aburinda asteptandu-si oaspetii. Tablouri cu mari carturari ai neamului nostru, vechi masini de scris si tocuri cu penitze inegrite de vreme. Megafonul candtand in surdina romante apuse. Si unii si altii intra si ies pentru o scurta deconectare de la viata tumultoasa a secolului cel traim. Si chiar de isi au opinii diferite, isi dau prietenos mana la plecare, bucurosi ca au intalnit un "adversar" pe masura in ale culturii. Un loc de relash. unde provocarea intelectuala si zambetul prietenesc merg mana in mana. Atâta tot !
#30009 (raspuns la: #29989) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DESTIN, - de rembrandt la: 21/02/2005 03:29:16
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)

n-o mai lua atit de personal... adica... iti voi spune sincer parerea mea. Mi se pare ca te-au suparat comentariile pe care le-am lasat ieri (sau alaltaieri) la adresa textului publicat de samadhi.
Nu, nu m-a "revoltat" deloc comentariul tau. Mi se pare absolut normal ca un om sa faca o greseala cand scrie. Asta e... N-am omorat pe nimeni. Pur si simplu am facut o greseala... sau mai multe... Nu are nici o importanta. As putea sa gasesc multe scuze/pretexte : ca vorbesc, de 3 ani, o limba straina in marea majoritate a timpului; ca scriu in romana doar cand comunic aici pe site sau cand scriu "texturi"; ca nu mi-a placut niciodata gramatica, etc.
Stii... poate mi se pare mie... dar cred ca tu mi-ai cautat nod in papura la faza asta. Asculta-ma... daca ai ceva sa-mi spui, spune-mi! tare si clar. Asa imi place mie... sa mi se spuna verde in fata. Imi plac oamenii directi. Nu e nevoie de diplomatie cu mine. Nu sunt un om sensibil sau usor de ranit. Poti sa-mi lasi un comentariu public sau sa-mi trimiti un mesaj privat. Eu, in general, sunt orientat inspre solutii. Poate nu ma poti suporta, poate nu esti de acord cu felul meu de a gandi. E normal. Suntem oameni diferiti si avem mentalitati diferite, pareri diferite. Asta e. Nu putem sa schimbam nimic. Nu mai pun la socoteala faptul ca internetul este foarte evaziv...

"Era de asteptat sa te "revolte" o observatie pertinenta,la asa gandire ce detii!!!"

aici nu sunt de acord cu tine. Aici, in comentariul asta, ai reactionat - cred eu - copilareste. Stii de ce? pentru ca treaba cu "revoltatul" a fost insinuata de tine, a fost o inventie de-a ta. Dupa cum spuneam mai sus, netul este evaziv. Nu poti sa judeci/cunosti un om pentru ca TIE ti se PARE ca e intr-un anumit fel. Si inca ceva - observatia ta nu mi s-a parut pertinenta, ci un pretext ca sa te "iei de mine".
Si eu as putea sa ma apuc acum sa corectez greselile din site, din texte... scrise de oameni care sunt mult mai in varsta ca mine si mult mai cu scoala. Dar la ce bun? nu cred ca mi-ar aduce mare satisfactie.
Totusi... viata e facuta ca sa curga dulce...



rembrandt


#37013 (raspuns la: #37010) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da... belle... - de wild wind la: 23/02/2005 18:23:19
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
avem cunostinte in State... si aceia... venind la noi in vizita au fost foarte placut impresionati... de toate astea... Si stii... au cumparat niste salam de vara de la magazinul romanesc...

Ceea ce ne-au povestit este ca viata este cu mult mai grea in State.

Multamita?
Pot sa intreb? De ce esti asa de ... bataioasa?
Ti-am facut ceva? Parerile oamenilor difera...! Oricum... multumesc pentru atentia acordata... :)




#37360 (raspuns la: #35671) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
wild wind - de Belle la: 24/02/2005 15:36:11
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
stai nu te supara. nu sunt bataioasa (decat cand e cazul), pur si simplu afirmatia ta mi s-a parut total eronata.

personal nu ma uit cu jind la magazinele romanesti din canada. sunt magazine romanesti si-n state pentru cine vrea neaparat. chiar si la magazinele poloneze gasesti aceleasi mezeluri. dar si de la alimentarele americane cumperi alimente la fel de bune (in afara de parizer si lebar, recunosc, dar asta nu-mi provoaca nostalgii inutile).

nu vreau sa intram in discutie privind comunitatile romanesti din strainatate, nu are importanta ca sunt in canada, state sau alta tara. peste tot sunt si oameni buni si oameni nebuni, padure fara uscaturi nu se poate. dar te asigur ca si-n state ai ocazia sa-ti faci prieteni foarte buni printre romani si sa ai "activitati".

cat despre excursii, nu cred ca in state nu sunt atractii de vizitat ca sa spui ca n-ai unde sa faci o excursie sa te relaxezi.

nu stiu unde locuiesc prietenii tai (si nu e treaba mea fiindca asta ar fi deja o indiscretie) si de cat timp sunt in state... e posibil ca unde sunt ei sa nu cunoasca inca imprejurimile sau intr-adevar sa nu fie mare lucru de vazut sau de facut.

cat priveste faptul ca viata e mult mai grea in state, si aici depinde de la caz la caz. si eu stiu ca in canada emigrantii primesc ajutoare de la stat, cursuri gratuite de limba franceza sau engleza, "scolarizare" in cum sa-si faca un resume sau cum sa se prezinte la interviu, etc. e drept, in state nu exista asa ceva, cred ca ar costa exagerat de mult la cati emigranti sunt. de asta unora li se pare mai greu aici decat in canada. dar foarte multi ne descurcam si fara ajutorul statului si cred ca defapt satisfactia e mult mai mare cand realizezi ceva prin propriile forte.

ai dreptate, parerile oamenilor difera si de aceea am vrut sa-ti arat si un alt punct de vedere, opus celui care-l au prietenii tai.
#37511 (raspuns la: #37360) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
primul impuls - de Tudor-Cristian la: 10/03/2005 17:25:06
(la: Scrisoare catre un prieten 3)
Vad ca intri in detalii... cere multa atentie lecturarea analizei tale.
Intr-adevar, incerci (cel putin) sa oferi solutii, dar mi-e teama ca, desi unii dintre noi constientizam teoretic care este drumul de urmat intr-o anumita situatie (mai ales in ceea ce se cheama a intelege unul pe celalalt), totusi, in practica, lucrurile par sa stea altfel... caci primul impuls e mai puternic decat puterea de rationalizare. Uneori, primul impuls = orgoliu, nu-i asa ?

Pasajul urmator : "...cele mai multe relatii dintre doi oameni diferiti, care provin din medii si experienta de viata foarte diferite, sunt mult mai supuse riscului ruperii" reprezinta o convingere a mea mai veche, pe care o vad - iata, cu satisfactie - afirmata si de altcineva. Intelepciunea din popor vorbeste despre faptul ca doi oameni trebuie sa fie de aceeasi teapa, pentru a se putea bine intelege. Eu cred ca exista anumite limite, de fapt, in asa-zisa libera iubire, despre care se pretinde ca poate exista oricum, oricand.
Eu zic ca nu. Cred ca cele mai mari piedici in calea posibilitatii de existenta a iubirii..., a intelegerii, usurintei de comunicare intre doi oameni (ma refer strict la o relatie barbat-femeie) sunt :
1. diferentele de educatie, pregatire (mai ales) ale celor doi, de medii din care provin ;
2. diferentele mari de varsta intre parteneri.

Poate ca mai sunt si altele, dar astea le consider eu cel mai importante.

De altfel, intentionez sa deschid si o conferinta pe tema asta, ce zici ?

Tudor-Cristian
anuk31 - de Tudor-Cristian la: 25/04/2005 21:07:31
(la: Doua Romanii)
Oameni diferiti=perceptii diferite=imagini diferite=2 Romanii.
Asta a fost gandirea.

Nu am nimic cu cei care au plecat, din contra. Dar respectul cel mai mare il am pentru cei care nu au uitat de unde au plecat, continuand sa respecte exprimarea, accentul si scrisul in limba noastra cea dulce si frumoasa.
Cunosc si eu destule persoane care au plecat.

Uite un exemplu : in facultate, anii de sfarsit ai epocii de aur. Invatam in sesiuni, si nu numai, cu un tip. Stateam si aproape in cartier... am facut atatea nebunii impreuna ! Mi-e dor de anii aia.

A trecut timpul ; tin minte si acum, inainte sa plece in Italia, a trecut pe la mine(era in 1994) : "Bai, cu ce sa duc ma acolo, sa le placa, sa impresionez ? Zii tu, ca stiu ca le ai cu sentimentul..." Se ducea la sotia lui, la Torino, ea plecase definitiv de 6 luni, iar acum era randul lui... "Ia-ma si pe mine, ma", am zis eu, mai in gluma, mai in serios. Mai in gluma ca fii-miu avea 2 ani... In fine ;
Anul trecut a venit in Romania, a trecut pe la mine... ERA TOTAL SCHIMBAT. De ce ? Vedea lucrurile atat de diferit. Nu zic ca in bine sau in rau, dar... diferit. Sau nu, mai degraba in rau... (pentru mine), ca asa il vedeam atunci. Acum am puterea sa imi pun la indoiala felul in care l-am privit, nu sunt atat de habotnic.
M-am ramolit aici, in Ro ?

Legat de deosebirile dintre noi si ei, carora le-ai spus "curaj", eu nu m-as grabi... Sa fim seriosi, e vorba de sansa mai degraba. Pai, ce crezi ca eu n-as fi plecat ? Nu mi-e rusine sa recunosc asta (a fost o vreme cand n-as fi recunoscut, dar tot timpul a fost asa).

Legat de comunicarea cu familia acea din Europa de vest, de care vorbeam in textul conferintei... stii, anuk31, de fapt eu, noi, familia mea ii doreste (sper ca la vara sa ne intalnim, asa cum ne-am promis), iar toate diferentele astea de privire sa se duca dracului...

Tie... numai bine, si abia astept sa ajung pe la Craiova (unde am fost de atatea ori si am prieteni), sa te hartuiesc...

Tudor
Tudor Cristian - de zaraza la: 25/04/2005 23:18:47
(la: Doua Romanii)
Oameni diferiti=perceptii diferite=imagini diferite=2 Romanii.

de ce nu 2 milioane de Romanii?
+
e bine ca nu ai nimic cu cei ce au plecat! dar de ce oare simti nevoia s-o zici? :)

despre problema diferentelor de opinie, mi se pare logic ca atitudinile sunt in mare masura influentate de societatea in care traiesti. fiecare le stie pe ale lui.

mi-am adus aminte de un banc, nu neaparat la subiect:
un negru trecea pe ulita intr-un sat romanesc. o baba care statea la poarta, il intreaba: "de unde esti tu maica?"
negrul: "din togo"
baba: " da' al cui esti tu maica, din togo?"

zaraza

ps: in plus, la conferinta cu hartuiala, te-ai contrat cu maan. nu locuiti amandoi in romania?
#45589 (raspuns la: #45548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de Tudor-Cristian la: 26/04/2005 13:40:26
(la: Doua Romanii)
Simt nevoia sa o zic pentru ca anuk31 m-a intrebat "Imi cer scuze daca gresesc, dar nu cumva tu nu esti "impacat" cu cei care au plecat? Sau cu unii dintre ei??" Iar rationamentul "Oameni diferiti=perceptii diferite=imagini diferite=2 Romanii" vine ca raspuns la "Romania este, cu siguranta, doar una, numai romanii-fiind si ei oameni-sunt diferiti.", spusa de anuk31. Era o exprimare asa, ca sa subliniez perceptiile diferite. Le-am lasat in doua, pentru simplificare, dar e clar ca sunt mult mai multe perceptii, mult mai multe Romanii, prin urmare.

In conferinta cu hartuiala m-am contrat cu maan, e drept, iar ea este din Galati. Dar m-am contrat si cu Daniel Racovitan care locuieste in Franta...

Tudor
mare diferenta - de flydive la: 29/04/2005 22:49:08
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
eu am 42, ea 30 - si in majoritatea timpului gindim la fel, dar la citiva ani distanta. Sintem impreuna de 10 ani - si am observat asta.

Cam asta ar fi problema principala - in rest virsta nu prea are de ce sa conteze. Dar pentru ca sintem oameni diferiti la virste diferite - atunci ajungem sa tragem unul hais si unul cea.

Inchipuieti cum ar fi sa imparti viata cu cel care ai fost acum 10 ani - si o sa incepi sa prinzi ideea.

#46414 (raspuns la: #45365) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ma refeream mai mult la ideea ca intr-un invatamant public, accentul trebuie sa fie pus pe faptul ca toti oamenii se nasc egali, ca femeile au aceleasi drepturi cu barbatii, ca toate religiile au aceasi valoare si nu e una mai buna sau mai adevarata decat alta, ca exista oameni 'diferiti', samd, samd...asta e idea de baza, si n-o gasesti in cartile sfinte. poate la cultul baha'i care a adoptat toti profetii principalelor religii monoteiste si conceptul de egalitate al femeii si alte cateva idei progresiste.

si asta ca nici evolutionistii nu cred in evolutie de unde ai mai scos-o?
Acuma stiu. - de munteanu rodica la: 22/06/2005 16:08:49
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
In curtea casei parintesti avem un par care in fiecare an face multe fructe.Cind eram copil stateam sub par si incercam uneori sa numar perele.Ceva ma atragea la acel pom.Cu citiva ani in urma fiind foarte obosita m-am asezat sub par si am adormit iar dupa 30 minute m-am trezit atit de plina de energie si odihnita cum nu fusesem de mult.De atunci de cite ori pot imi fac timp si stau sub acel pom si de fiecare data parca prind putere.M-am plimbat destul am vazut locuri frumoase, oameni diferiti, dar simt ca am radacini si ca ele sint aici.Nu sint patetica,viata nu este usoara pentru multa lume dar fiecare isi alege drumul.Mai ciudat este ca nu am reusit sa transmit aceste "simtiri" fetei mele careia desi nu-i lipseste nimic in luna septembrie va emigra in CANADA.
mister x - de transilvanpop la: 27/06/2005 15:07:09
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
ce zici de faptul ca aproximativ 30 de oameni diferiti, din timpuri diferite, de conditii sociale diferite, de origini diferite, au scris niste lucruri care adunate la un loc dau Biblia de astazi, si nu s-au contrazis unul pe altul, ci s-au completat, iar ceea ce au scris s-a implinit in detaliu (evident, mai putin cele care urmeaza sa se implineasca)?
#56928 (raspuns la: #56171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
transilvanpop - de mister_x la: 01/07/2005 23:29:55
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Biblia ,pt cei cu credinta,e factorul fortza in contemplarea religiei,adica e un cod de principii si legi,la fel precum e constitutia unei tari,daca vrei o respecti daca nu,nu.Si apoi ,o intrebare retorica, unde sunt argumentele care denota existenta celor "aproximativ 30 de oameni diferiti..."?
#57754 (raspuns la: #56928) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
transilvanpop - de mister_x la: 03/07/2005 14:35:35
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Biblia e o carte de legi si precepte pentru cei care au credinta,e un ghid de genu cum "sa fii credincios", asemenea unei constitutii dintr-un stat(daca vrei o respecti,daca nu,nu). cit despre cei "30 de oameni diferiti...." care au scris cartea- unde sunt argumentele care denota existenta lor,in Biblie?e doar o carte.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: