comentarii

oamenii care i ai iubit si te ranesc


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cit despre mine, eu si casa m - de jo la: 08/05/2005 17:40:03
(la: iubire? acum serios vorbind...)
cit despre mine, eu si casa mea vom sluji Domnului

cred ca toti iubim ceva si pe cineva dar...

cei care vor sa fie singuri, se iubesc numai pe sine iar daca sunt fericiti asa bravo lor

m-i se pare ca au bun simt si sunt cinstiti, nu pot iubi pe altcineva si stau singuri, nu traiesc cu cineva fara iubire si deci nu ranesc pe nimeni

pe de alta parte eu cred ca toti oameni doresc sa fie iubiti de cineva

unii se pot face iubiti mai mult, alti mai putin, depinde de gradul de egoism si de mindrie

singuri, ne place tuturor sa fim citeodata dar nu si sa traim singuri permanent, cu toate ca atunci cind nu avem ce face ne obisnuim si cu asta, singuri am venit pe lume, singuri plecam din ea

daca n-as avea dragoste/iubire ...sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.... nu sunt nimic,...nu-mi fofloseste la nimic

iubirea/dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate, dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mindrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gindeste la rau....acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul, dragostea nu va pieri niciodata
Arhonte Carol sunt - Sa nu ne emotionam prea tare... - de (anonim) la: 16/05/2004 17:26:46
(la: Existenta divinului?!)
Toata stima Desdemona Doamna, ati punctat perfect, si cu real bun simt.
Intr-adevar, religia crestina nu a fost deloc blanda la inceputuri (care au durat mai mult de o mie cinci sute de ani!!!), timp in care conducatorii institutiilor religiei crestine au impus-o popoarelor cu forta si mentinuta asisderea. S-au facut crime impotriva umanitatii strigatoare la cer( iar Cerurile nu au raspuns!), Hitler pare un mic copil, cu cele cateva sute mii de oameni arsi, in numele "omului nou" "rasei alese".
In Evul mediu au fost arsi pe rug, milioane de oameni din popoarele Europei,au fost schingiuite asa cum nimeni vreodata n-a facut-o in numele nici unei alte religii "pagane" "barbare" din trecut. Nici macar
satanistii, cei ce se inchina lui Satan nu au atins acest rafinament al
" blanzilor crestini ". Ma refer,repet,la liderii credintei crestine acelor vremuri.
A fost Intoleranta extrema si a fost Moarte!
Eu sunt Nascut crestin. Insa sunt un spirit realist si lucid. Iar memoria si logica mea sunt asa cum trebuie sa fie.
Eu nu il neg pe Dumnezeu, ar fi ca si cum m-as nega pe mine, insa nu imi face extrem de multe iluzii privitoare la excelenta si infailibilitatea religiei crestine. Si nici nu cred ca va fi ultima mare religie a pamantului. Istoria a dovedit-o de atatea ori.
Imi amintesc acum, ca religia crestina a numit toti marii Zei ai religiilor anterioare Diavoli, Demoni. Litera religiei crestine a hotarat si
i-a "alungat din ceruri!! Vorbesc acum de fapte, de adevaruri scrise, mentionate intr- o serie mare de documente Reale ale vremurilor trecute. Documente ignorate de capii religiei crestine pe la anul 300. Este stiut si ras-stiut!
Un fapt interesant legat de mitul "Alungarii din cer":
Aproximativ 7000 ani in urma, Constelatia care stapanea zona "spirituala" a cerurilor, Nordul, era Constelatia...DRACO! Steaua polara era Thuban, steaua cu magnitudinea cea mai mare din aceasta Constelatie. TOATE popoarele lumii de la acea vreme si-au bazat religiile si credintele pe stralucirea si influenta acelei constelatii. Mari civilizatii s-au dezvoltat,regate puternice,imperii,au beneficiat de o cunoastere si o tehnologie de care cei mai mari savanti, fizicieni moderni (crestini ai mileniului 2 si 3,acum,) ar trebui sa fie invidiosi. Exceptie, Tesla.
Cea mai importanta civilizatie de atunci cea egipteana, ne-a lasat piramidele, ale caror coordonate matematice insumate, dau exact coordonatele Constelatie Draco, cu punct focal pe steaua Thuban! Este un fapt, nu imaginatie.
Toate scrierile importante ale "Vechilor", descriu contacte directe ale oamenilor cu "Zeii", patriarhii traitori cu cel putin doua mii de ani inaintea
anului 0.e.n, descriu "carele de foc", si "slava cerurilor" si "Ingerilor", veniti sa imparta oamenilor diverse.
Cu putin timp inainte de aceasta era, Constelatia Draco conform legilor Naturale si Universal Divine, si-a schimbat pozitia pe cer ,si o alta stea i-a luat locul in centrul Nordului - Polaris.
Aceasta schimbare in ceruri, a fost perceputa si inteleasa de popoarele antice, in felul in care stim. Urmarea a fost o noua religie, care s-a impus aspura celorlalte in timp. Cu 10 mii de ani inainte, o alta constelatie inconjura polul Nord, si civilizatiile se cunosc care sunt acelea, aproximativ, Atlantida, etc. Peste alte ...1000 de ani,
alta stea polara se va gasi la Polul Nord, fapt ce va produce diferite schimbari in constiinta "modernilor" locuitori ai pamantului, urmand o...alta religie, decat cea crestina., s.a.m.d
Concluzia?
Universul se schimba,constiinta oamenilor se schimba, Istoria se repeta la intervale regulate, precise, de timp.
Traim in mit, spunea cineva.
P.s- Un fapt Real,ce poate parea ciudat pentru unii, revoltator pentru altii, crestini hotarati sa fie crestini.
Arheologii au descoperit in cel putin 3 locuri in Romania, tara noastra,
un ex.la Adamclisi, o bucata de ceramica,veche nu de 2050 ani de pe timpul razboaielor daco-getilor cu romanii, ci de aprox.4000 ani, ceramica pe care era scris in limba daca ( nu romana) o rugaciune a unei femei dace catre Divinitatea sa, care afirma cam asa,redau aprox: " Mare zeita, sunt 666, sunt luminoasa si buna, te rog sa iti amintesti de aceasta si sa ma reincarnezi..."
Ce sa fie de spus? Sunt stramosii nostri, au fost oameni buni,viteji, patrioti, iubitori de vatra si copii, stramosi ce traiau omeneste, in pace cu inimile si constiintele lor, inchinandu-se Divinitatilor timpului, cum noi urmasii lor, ai dacilor si getilor, ne inchinam Divinitatilor prezentului fiind impacati cu ei in constiinta noastra.
Intrebarea ce mi-o poate pune oricine - Sugerezi ca Dumnezeu nu este acelasi, Unul in toate timpurile?
Bineinteles, insa, capacitatea de percepere a constiintei umane este diferita de la epoca la epoca, dupa sistemul cunoscut, deal-vale, deal-vale.
Sa fie omenirea astazi in pozitia "deal"?
Sa privim putin la actiunile imperiilor de astazi, la actiunile locuitorilor din
tara unde s-a nascut ultimul mare Invatator al omenirii, si sa ne reamintim in ce punct in timp au disparut civilizatii si odata cu ele cultura si religia acestora.
Arhonte Carol



#15478 (raspuns la: #15342) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mrd - de Radu Herjeu la: 15/09/2004 17:07:04
(la: Vreau dreptul de a fi un ticalos)
- Stiu ca exista pentru ca le-am vazut iesind la suprafata in oameni carora li s-a acordat atentia de care aveau nevoie. Oameni care au fost iubiti, oameni carora li s-au aratat si alte realitati decat cele ale televiziunii, ale maselor, ale lipsei de viziune asupra lumii.
Poate suntem doar o turma de bipezi care nu stam impreuna decat din interes sau ca sa ne satisfacem nevoile de baza. Poate nu ne uneste nimic decat ghinionul de a ne fi nascut in acelasi spatiu geografic. Poate... Sau poate nu. Unii au nevoie sa creada in Dzeu ca sa poata supravietui. Eu am nevoie sa cred ca exista in noi samanta de Om. Altfel nu mi-as gasi un rost. Si nici n-as intelege sensul vietii.
- Obligatia? Privind prin prisma existentei unor valori umane comune, cred ca a ma defini ca om inseamna a-mi asuma responsabilitatea fata de ceilalti. Iar responsabilitate implica obligatia de a face tot ce poti pentru a-i impiedica pe ceilalti sa faca sau sa-si faca rau.
Tocmai de aceea eu nu vorbeam de valori ale societatii ci de valori umane. Acestea nu pot fi impuse prin nici o lege! Iar lipsa lor nu poate fi pedepsita daca nu implica si incalcari ale legilor. Iar educatia ar trebui sa fie, in primul rand, incercarea unei societati de a-si asigura reimprospatarea umana, inoculandu-le celor tineri valorile umane.
Cineva ma intreba de ce nu ma ocup de tinerii care se drogheaza. Pentru ca eu cred ca e mai important sa previi decat sa lupti cu efectele. Si, pe termen lung, e singura solutie. Iar, pentru mine, un om care se drogheaza nu crede in valorile umane, una dintre ele stipuland sa te respecti pe tine si sa nu-ti faci rau. Sa fii responsabil pentru tine si pentru greselile tale. Sa nu dai vina pe altii! Si eu aici am incercat sa lupt. Sa le insuflu tinerilor dorinta de a-si desavarsi personalitatea prin construirea unei viziuni asupra vietii bazata pe valori umane.
#22375 (raspuns la: #21789) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI - de Sisif la: 30/03/2005 16:35:45
(la: Terri Schiavo , eutanasia pro sau contra?)
Daca ai gasit "egoistul" in mine nu ma supar, fiindca s-ar putea sa nu fi inteles mare lucru din mesajul meu si te-ai grabit sa cataloghezi autorul rapid, fara a face o analiza adecvata a argumentelor aduse in mesaj, chiar daca contin exemple hollywoodiene... (nu le-am pus intamplator...)
Ma intereseaza mai mult cum definesti egoismul si, implicit, altruismul...
Daca tu consideri ca o fiinta iubita nu mai e "de iubit" si este un "lucru", automat odata ce a devenit "inutila", inseamna ca nu stii ce inseamna sa iubesti pe cineva mai presus decat pe tine insuti... Cu alte cuvinte, te intreb daca exista o fiinta pentru care ti-ai da viata sau pentru care ai ucide numai sa stii ca mai exista o portita prin care o poti tine in viata... Ar insemna ca toti parintii care au copii sau, in general, oameni ce au fiinte iubite ce nu pot trai decat conectati la tuburi de oxigen, aparate de dializa etc., sa ceara automat deconecatarea lor din motive de "altruism" sau pentru a evita eticheta de "fetisist". Hmm! Ori esti foarte "crud" (citeste: netrecut prin viata...), ori foarte "pragmatic", in sensul de adept al unei populatii ( nu zic "rase") cat se poate de "reusita", si care nu implica costuri de nici un fel...
Ca o concluzie, fii sigur ca daca unul din milioanele de osanditi la dializa (e doar un exemplu...) ce stau la coada pentru un rinichi, se poate salva in dauna altuia, o va face... Daca nu el, cei care il iubesc. Indiferent daca stiu sau nu pe ce cale au facut rost de rinichiul respectiv...
Altfel, de ce ar exista o adevarata "industrie" la vedere ce lucreaza pentru prelungirea vietii si alta subterana ce se ocupa cu traficul de organe...?
Oamenii se agata de viata..., cu "orice pret". Spre deosebire de lumea animala unde cel slab, handicapat... e sacrificat automat in beneficiul celor sanatosi, in lumea lui "hommo sapiens", paradoxal, poate fi sacrificat un sanatos pentru a salva un handicapat. Uneori acest lucru se intampla dupa reguli moralmente si legalmente acceptate. Dar asta e o raritate. Altfel, totul e de genul "decat sa planga mama, mai bine sa planga ma'sa".
Ca sa fiu ceva mai explicit... fii sigur ca maine, daca inima mea nu mai functioneaza ca lumea si cineva imi va spune ca poate sa-mi dea inima ta, nu am nici o problema... Iar daca e vorba de o fiinta pe care o iubesc mai mult decat pe mine..., o sa vin sa-ti zmulg inima cu mana mea, daca e nevoie. E doar o parabola...
Intelege ca oamenii se agata de viata si ca cei care incearca sa prelungeasca viata fiintelor iubite, chiar "legume" fiind de mult timp, nu sunt de condamnat...


"Şi era una la părinţi...
Şi cu sergentul, zece."

#41247 (raspuns la: #41106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nici io - de maan la: 21/09/2005 22:03:21
(la: Amintiri din Iepoca de Aur)
n-am dus lipsa de nimic.
ma distra cand 'se lua lumina' la scoala si-mi placea mult sa-nvat la lampa ori sa citesc lectia cu lanterna.
imi placeau 'iogeniile', guma aia de mestecat de la care te dureau falcile bomboanele tavalite-n pudra de cacao, inghetzata 'vafe'.
stiam o cofetarie cu laborator, unde faceau niste savarine uriase.

ai mei face au mereu rost si de dulciuri 'straine', aveam mereu portocale de Craciun si primeam o multime de daruri.

mi-a placut cand m-au facut pionier la o unitate de pompieri si m-a impresionat cum sareau soldatii de pe niste schele, pe o saltea uriasa.
am fost comandat de grupa, de detasament si loctiitor pe unitate si ma madream.

mai tarziu, m-am fudulit ca m-au facut utecist, dar am inceput sa urasc orele de PTAP.
mi-au scazut un punct la purtare, cand, la o defilare, am purtat tabloul cu moaca lu' ceasca pe umar, ca pe-o cruce, exact in dreptul tribunei oficiale.

faceam carte frumos, fiindca-mi placea pe vremea aia sa invat si ma duceam des la biblioteca.
luam foarte des bataie, caci primul raspuns mi-era mai intotdeauna NU.
la cozi stateam cu bucurie, ca ma jucam tot timpul, asteptand sa 'se bage' ceva.

cred ca am avut una dintre cele mai fericite copilarii posibile, caci am avut sansa de-a creste langa oameni care m-au iubit enorm.
pe strabunica, Dumnezeu s-o odihneasca, o simt si-acuma, cand mi-i greu si-mi cade ceru-n cap, de durere.

sunt apoi convinsa ca oamenii valorosi au existat si-atunci, iar pervertirea sufletelor se-ntampla si azi, cu rezultate identic catastrofale.
as zice chiar ca-i neprielnica orice comparatie acum/atunci- omul dispune de viata lui si, macar din punct de vedere moral, si tot are libertatea s-aleaga.
iar oamenii ... oamenii nu mi se par acum mai nefericiti decat atunci.
doar problemele-s diferite.
#73782 (raspuns la: #73727) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
andre - de jeniffer la: 04/04/2006 18:28:04
(la: 'Cu timpul')
nu cred ca sint oamenii care n-au iubit niciodata(sentiment de admiratie reciproc).cind ceea ce doresti nu ti se da,nu se poate vorbi de iubire,ci de dorinta si nu se pot regreta decit cauzele care fac ca celelalt nu te admira.
#115397 (raspuns la: #115101) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un fel de raspuns - de o exclusivista la: 08/09/2006 19:29:53
(la: Sunt norocoasa!)
Stii, noi oamenii suntem construiti intr/un mod foarte bine stabilit, incat sa nu ramanem indiferenti la cei din jur, din acest motiv exista sentimente, emotii, afecte.Toate acestea ne pot trada starea sufleteasca,desi aceste lucruri nu/ti sunt straine m/am aratat ingrijorata in momentul <> despicarea firului in 14 desi erau mai multe(fire)Neavand pretentia vreunui talent scriitoricesc, nu am vrut decat sa astern cateva randuri , de altfel de mare autenticitate.Daca te/am lezat in vreun fel (poate nerecunoscandu/ti semnatura)lol, desi ma pregatisem la intalnirea cu tine, o aruncare discreta peste faptura ta a fost indeajuns.Daca tot ce ai scris a fost doar pentru a afla cu adevarat despre desi sa nu astepti sa afli adevarul, nicand nu voi putea sa stiu.Nu/mi spune ca n/ai iubit. Chiar ,daca ai afla ca exista oameni care n/au iubit(cu siguranta exista)si ca toate astea ar fi cu putinta daca tu ai putea sa/ti schimbi privirea, ai face/o? Sunt sigura ca sunt albastri.Stii, exista dimineti in care ma trezesc bine dispusa, gresit, foarte bine dispusa, crede/ma ziua de azi asa a inceput, are un gust dulce/acrisor, ce aroma!!!!!!!!!!ce chestie!Toate au rostul lor!Si ca nu e treaba mea sa stiu rosturile.Te rog incearca sa nu omori sentimente,lasa/i pe cei care vor sa viseze in pace.Voi fi o prezenta discreta in cafenea, ce gust bun,mm!fascinanta aroma, cei impatimiti stiu prea bine asta, dar sunt destui nepasionati care iubesc mirosul.Daca intr/un fel sau altul te/ai simtit lezata de raspunsul meu, vreau sa te asigur ca era una din diminetile acelea care iti lasa un gust amar,foarte.Apropos,era sa uit.Iubesc
#144134 (raspuns la: #143823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anisia - de Andre29 la: 15/10/2006 23:01:18
(la: Din pura curiozitate)
Pe aceeasi linie se incadreaza si urmatoarele:

1. Ignorati numerele ne-esentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati-va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul, mestesugurile, gradinaritul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. "O minte inceata este atelierul diavolului." Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti nai departe. Singura persoana care ne insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti vii, cat sunteti in viata.
7. Inconjurati-va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are "hibe", reparati-o. Daca nu tine de voi "reparatia", cautati sprijin.
9. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.

Toate aceste retete cred ca definesc un stil de viata cati insa dintre noi pot privi viata cu seninatatea caracteristica acestor pastilute?

________
"amicus certus in re incerta"
exemplu... - de Lady Allia la: 22/06/2007 12:26:22
(la: cosmar)

plec de langa tine pentru ca te iubesc prea mult - iubirea insa ramane.
doi oameni care s-au iubit se despart ca sa isi poata pastra macar prietenia.

poate sunt...alambicate exemplele, dar stiu ca intelegi ce vreau sa spun.
#209038 (raspuns la: #209034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proletaru - de Intruder la: 28/11/2007 12:28:35
(la: Deschide mi ochii)
nu stiu daca ai fost dur sau curajos.
cica nimeni nu-i profet in tara lui. care, in fond?
Haduch e intr-o tara, tu in alta.
vorbele tale catre el, se lovesc de vami si vorbele lui catre tine (noi) se irosesc in declin.
nici o silaba n-ajunge la locul marcat.
as zice totusi, ca o viata salvata (sau "salvata") e mai buna decat un delirium tremens.
de obicei, pacea se obtine cu sacrificii si nu ma-ndoiesc ca RH a avut luptele lui.
nu mi-e mila de el, mi-e mila de noi (si de mine, da!) ca nu suntem capabili sa-ntelegem pacea lui launtrica. (daca aceasta pace exista, si nu-i doar o spoiala pe net!)
personal, nu sunt in stare sa-nteleg pentru ca nu admit oamenii intrati in transa. daca exista D-zeu, el e mai simplu ca firul de iarba. asta, in viziunea mea.
unii oameni iubesc si sunt iubiti si le vine sa-si tipe fericirea la raspantii. eu nu sunt asa. poate nici tu. poate esti ca mine si iti iei iubirea la piept si-o ascunzi de lume.
ma asurzesc urletele. prefer femeile care-mi gem in ureche, celor care scot tipete isterice. vecinii nu trebuie sa stie ce stim doar noi doi.
bun, o sa zici (pe buna dreptate) ca sexul n-are a face cu D-zeu...pai n-are!...pentru ca in primul caz, prefer un tipat isteric unei priviri indiferente!
in schimb, ateii sunt mult mai suportabili decat fanaticii.
am dat Cezarului ce-i al Cezarului si lui D-zeu ce-i al lui D-zeu. mie nu-mi ramane decat sa stau pe margine si sa ma bucur ca unor vecini le-au murit caprele in timp ce a mea traieste fain-frumos. :D
#260449 (raspuns la: #260444) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A doua şansă - de Areal la: 16/07/2008 10:22:16
(la: POVESTIRI CU TALC (III))
După ce a trăit o viaţă plină de egoism, în care nu s-a gândit decât la el, nepăsându-i de cei din jur, un om a ajuns în iad. Cât de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea târziu. Chinuindu-se zi şi noapte în flăcările iadului, se ruga încontinuu:
- Iartă-mă, Doamne, am greşit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajută-mă Doamne că m-am schimbat şi nu mai am pic de răutate în mine! în timp ce se ruga el, a apărut deodată un înger, care i-a spus:
- Bucură-te omule! Dumnezeu ţi-a ascultat rugăciunea şi vrea să-ţi dea o şansă să vii în rai, dar oare te-ai schimbat cu adevărat?
- Sigur că da - zise omul cu nerăbdare - sigur că m-am schimbat!
- Bine! - a mai spus îngerul. Vezi firul care coboară acum spre tine? Dacă te vei urca pe el, vei ajunge în rai şi vei scăpa de chinurile de aici.
Nespus de bucuros, omul a început să se caţăre pe firul ce atârna deasupra iadu¬lui, numai că, pe măsură ce se urca, a băgat de seamă că firul se subţia din ce în ce mai tare. Când s-a uitat dedesubt, să nu-şi creadă ochilor! Mulţi păcătoşi se atârnaseră de firul său, încercând cu disperare să scape din flăcările iadului.
- Ce faceţi?! - strigă omul speriat. Daţi-vă imediat jos, o să se rupă firul şi o să cad iarăşi. Daţi-vă jos, n-auziţi?! - ţipă omul cu disperare şi începu să-i lovească cu picioarele, în clipa aceea, firul s-a rupt şi au căzut cu toţii.
- Of, îngerule, uite ce mi-au făcut ceilalţi! Spune-i lui Dumnezeu să-mi trimită alt fir, ca să scap odată de aici!
- Nu se poate! - i-a răspuns îngerul.
- Cum aşa? Doar n-am nici o vină, firul s-a rupt din cauza lor!
- Ba nu, firul s-a rupt din cauza ta şi a invidiei tale. Firul acela era firul credinţei şi ar fi putut ţine şi tot iadul dacă ai fi avut încredere în cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu te-ai fi gândit doar la tine. Ai spus că te-ai lecuit de egoism şi că acum îţi pasă de aproapele tău, dar nu este adevărat. Fiind la fel de păcătos şi rău, firul nu te-a ţinut; de aceea s-a rupt.
în viaţă nu va reuşi cel tău, cel zgârcit şi interesat doar de propria persoană. Poate că va strânge averi, dar m sufletul său cu ce se va alege?
Dar cel ce îi ajută mereu şi cu dragoste pe ceilalţi, acela strânge în inimă comori cereşti, devenind om cu adevărat, căci om este doar cel ce trăieşte pentru oameni.

"Nu fi iubitor de sine şi vei fi iubitor de Dumnezeu! Nu căuta plăcerea în tine şi o vei găsi în ceilalţi!"
(Sfanţul Maxim Mărturisitorul)

Maria - de Alitalia la: 01/09/2008 07:35:23
(la: "Cine stie mai bine?")
Tu zici ca ea a calculat,ca a ales matematic...Da,era intretinuta de sot.Amantul a fost concediat cand s-a aflat,postul era foarte bun.Am uitat sa spun ca oamenii astia s-au iubit clandestin SASE ani! Deci acea iubire unde e?
#337818 (raspuns la: #337803) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sami... - de Lady Allia la: 20/10/2008 16:16:12
(la: loc pentru plingeri si neintelegeri )
"Lady,este una din poetele noastre fidele."

eu nu sunt poeta. eu incerc doar sa ma descarc, sa ma exorcizez de prea mult, sa scriu ceea ce simt - uneori, dar rar iese cate un mugur de poezie.

"pare uneori pre'a apropiata de noi toti,in speranta ca este acceptata cu bune si rele! "

eu nu par prea apropiata. eu sunt sau nu. e simplu sami. eu sunt simpla.
nu sunt un om complicat deloc.
trairile mele sunt foarte simple :) - iubesc sau nu iubesc, daruiesc sau nu daruiesc, accept sau nu accept - rareoi am loc de compromisuri ;).
iubesc oamenii si ma las iubita de cei care vor sa imi fie aproape.
a iubi oamenii nu este ceva rau!

"...in speranta ca este acceptata cu bune si rele!"

eu nu am astfel de sperante sami.
dupa cum ti-am spus eu sunt o femeie simpla - deloc mojica si deloc cu doua fete.

iti multumesc pentru ceea ce ai scris mai sus, desi ideea de a "judeca" e prea mult spus :) si nu cred ca prole sau picky au vrut sa ma judece :).
#353789 (raspuns la: #353753) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rectific dupa cetirea integrala a textului - de Giordano Bruno la: 15/11/2008 23:12:05 Modificat la: 15/11/2008 23:12:53
(la: i’m lovin’it)
motto:
aruncaţi aici
agenda încărcată stresul telefoanele problemele laptopul graba

…şi
mirosul de plăcintă coaptă în casă
vara când te-ai urcat prima oară pe cal
îi mirosea coama a cimbru sălbatic
şi-a soare
ploia de toamnă care ţi-a intrat până-n măduvă
aşteptai o femeie şi ea nu mai venea
aruncaţi aici
tusea bunicului
cucuiele
rănile din genunchi
oamenii care te-au iubit sau pe care
n-ai avut destul timp
să-i iubesti
cireşele din grădina vecinului
dintele rupt în prima bătaie
ochii
aceia
albaştri


inafara de prima parte sunt de acord. Chiar imi place. Nu sunt obisnuit sa-ti zic asta. E cam greu.... si ma intreb, unde e adevarata vraja? in fluiditatea versificatiei sau in puritatea copiilor?
Pana la urma, am impresia ca este o poezie... chiar si moderna...
anisia, - de Tot Areal la: 29/08/2009 14:50:15
(la: Batrânete, haine grele...)
aici merge viziunea lui George Carlin despre batranete:


Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa "imbatranim" este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.
"Cati ani ai?"
"Am patru ani si jumatate!"
Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ..si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate... Asta e diferenta! Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
"Cati ani ai?"
"O sa am 16!"
Poate ca ai 13, dar vei avea 16!
Si vine si cea mai grozava zi din viata ta.... ai 21. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 21 ani! YESSSS!!!
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala "se face" si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat? Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 50 si toate visele s-au spulberat. Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60. Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este "de pe o zi pe alta", astepti "SA O DUCI PANA MIERCURI".
In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se opreste aici !
In anii 90, o iei usurel inapoi: "Abia am avut 92". Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil "Am 100 si ...jumatate!"
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate!
CUM SA RAMAI TANAR?
1. Ignorati numerele neesentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea.. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2.. Inconjurati-va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul,mestesugurile,gradinaritul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. "O minte inceata este atelierul diavolului." Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.
6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti mai departe. Singura persoana care ne insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti "VII", cat sunteti in viata..
7. Inconjurati-va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are "hibe", reparati-o. Daca nu tine de voi "reparatia", cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara , dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.
SI NU UITATI NICIODATA: Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea!
honey - de Knulp_2 la: 23/09/2009 21:53:37 Modificat la: 23/09/2009 21:53:55
(la: Testosteron & Foliculina)
dar esti barfit. E bine sa stii asta, sa nu-ti faci iluzii ca atunci cand dispari din raza vizuala a oamenilor, incetezi sa existi pentru ei. Si parintii isi barfesc copiii, si copiii pe parinti si asa mai departe. Oamenii vorbesc tot timpul despre alti oameni. Pana si persoana iubita poate vorbi despre tine cu o alta persoana si tu sa nici nu afli vreodata. :)
#484664 (raspuns la: #484663) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) - de Homo Stultus la: 06/11/2010 18:58:51
(la: ''Non credere'')
e fain sa gasesti devreme in viata ceea ce iti place sa faci. ma bucur pentru ea.

in alta ordine de idei, oamenii merita sa fie iubiti atunci cand nu merita sa fie urati.

Un exemplu pe care, dincolo de masacrul limbii engleze, il gasesc simpatic.

mesaj pentru... cuplu - de rembrandt la: 19/02/2005 23:51:13
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)

"curiosi nevoie mare si in plus si gelosi,invidiosi si ingamfati."

prietene, cu tot respectul, pe ce as putea eu sa fiu gelos/invidios? pe poeziile tale constipate pentru o femeie care pare la fel de "close mind" ca si tine? come on... sa fim seriosi... Mi se pare penibil felul tau de a iubi. stii de ce? pentru ca un barbat care atunci cand iubeste e doar un iubit si nimic mai mult... e un moale. Si sa stii ca in general femeilor nu le plac genul asta de barbati. Si sa mai stii ceva : femeilor cand li se spune de prea multe ori pe zi "te iubesc" li se acreste. Se banalizeaza totul. De ce ii spui tu iubitei tale de 745 de ori pe zi "te iubesc"? pentru ca e departe de tine, pentru ca -poate- nu ai atins-o niciodata, pentru ca ai nevoie sa ii spui asta ca sa te descarci... avand in vedere ca nu poti s-o faci altfel. (Intelegi ce vreau sa spun, da?) :)
Nici eu nu sunt profesionist in poezie... sau cel putin nu ma consider asa. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma privez de la comentarii ca te doare pe tine prea tare realitatea. Esti un om slab, prietene. Te dor prea tare inimile cand ti se vomita adevarul in fata. Asta e... C'est la vie... Asa suntem noi, oamenii. Rai, invidiosi si ingamfati. Eu dac-as fi in locul tau m-as uita inainte un pic in oglinda in proprii ochi...

Nu stiu nimic despre iubire? nu fi fraier! am iubit si eu. am iubit cu toti. cu toti iubim.

Trecutul tau...? eu nu incerc sa-l sap. De fapt ma doare in muschiul stang de la piciorul drept de el. Intelegi tu?

Investigatiile mele n-au fost deloc investigatii. Am intrat doar sa va vad profilele si ... interesele. Si fara sa vreau am vazut si ca sunteti la cateva mii de km distanta unul de altul. Eh... ma rog... presupun ca nu e chiar asa urat sa faci cyber sex... adica... avand in vedere ca va iubiti atit de mult !


si pentru 'iubita ta draga' :

nu te cred naiva deloc. Insa asta imi inspiri... - naivitate. Si nu numai. Insa de data asta o sa-mi tin parerea pentru mine. Nu-mi place sa ranesc femeile.
De criticat... hmmm... sincer sa fiu... nu, nu te cred in stare sa ma critici. Nu sunt snob, nu sunt rautacios, nu sunt fudul. Doar ca pur si simplu nu cred ca ai putea sa critici ceva ce nu intelegi.

"Iar daca nu-ti convine ce am scris mutati comentariile pe alte pagini, nu e nevoie sa scrii nimic, nimeni nu te obliga, tu ai intrat singur si tu poti la fel sa parasesti pagina... nimeni nu te roaga sa ramai...."

sa stii, draga mea, ca nu sunt un om atit de ipocrit incat sa-mi privez mie placerea... pentru a face pe altcineva sa se simta bine...


sper sa dormiti bine la noapte...



___________
gardez votre vie a l'abri de moi...
#36862 (raspuns la: #36841) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: