comentarii

oaste


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Drobu' de sare... - de dogmatic la: 10/10/2003 01:28:22
(la: Modificarile la noua constitutie: naivitate si manipulare)
Ma mir cum se emit supozitii pe baza unei acestei legi fundamentale, barfind si folosind idei generate de oameni fara preocupare!!! "Reglementand printr-o lege organica" nu se va realiza decat un pas inainte pe scara civilizatiei, oameni buni. Si anume ca, printr-un vot democratic in parlament se v-a adopta ori ba, plata sau perioada de munca in folosul comunitatii ceea ce va inlocui stagiul militar. Bani de la populatie inseamna ca vor suporta mai usor costurile unei armate profesioniste! Cei ce starnesc isterii de genul "HANCU" sau "apropierea anului 2000" ar trebui sa faca armata inca o data pentru a le iesi din sange acest individualism egocentric. Armata sau stagiul militar mari prostii, in opinia mea. Un rau necesar uneori,dupa alte opinii. Deformeaza si formeaza personalitatile indivizilor...dar mai mult strica! Deci sa o faca cui ii place, tata. Nu cu arcanu' la oaste!
traditie si inovatie - de pr Iulian Nistea la: 26/02/2004 07:09:21
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, frate anonim.

Mesajul tau ma trimite cu gândul la o veche dar inepuizabila discutie, anume aceea a raportului între traditie si inovatie. Problematica aceasta a izbucnit în România de mai multe ori cu putere, obligând pe multi literati, artisti, psihologi, filosofi, teologi etc. sa ia pozitie. Ramuri derivate ale acestei problematici ar fi, într-o enumerare incompleta:


  • problema specificului national (pe care au abordat-o mai toti gânditorii români)
  • national si universal
  • traditie si inovatie în arta si literatura
  • traditie si înnoire în Biserica Ortodoxa

Pentru partea neteologica a problemei dezbaterile au fost adunate (selectiv, desigur) în niste antologii:

  • Aesthesis carpato-dunarean (Antologie, postfata si bibliografie de Florin Mihailescu), Ed.Minerva, 1981
  • National si universal (Antologie de Pompiliu Marcea), Bucuresti, Ed. Eminescu
  • Traditie si inovatie - idei si atitudini literare (Studiu si antologie de Florin Mihailescu), Ed. Eminescu, Bucuresti, 1975

Aceste dezbateri nu doar ca sunt foarte interesante, dar sunt semnificative si pentru partea teologica a problemei.

Atitudinea "vreau totul, aici si acum" nu este una crestina. Atât în viata noastra, cât si a Bisericii vedem ca nu putem cere totul în aceasta lume, si ca si ceea ce se împlineste si împlineste în timp.

Aducerile la zi ("aggiornamento") ce s-au facut în Biserica Catolica ne dovedesc (nu o zicem noi asta, ci ei), cât de periculoase si daunatoare pot fi aceste "transfuzii".

Eu cred ca principiul cel mai sanatos e sa faca fiecare ceea ce poate la locul lui si cu rabdare lucrurile se fac si se schimba.

Chiar daca noi nu ne dam bine seama, ritul ortodox nu sta pe loc. Tot asa precum geologii de la Institutele de seismologie percep miscari pe care noi nu le vedem si stim, ei bine, tot asa liturgistii vad si in cultul ortodox schimbari pe care noi, crestinii de rând, nu le percepem, dar care sunt foarte reale si care în timp devin ceva din ce in ce mai vizibil. Pe unele din aceste mici tendinte si miscari timpul si constiinta Bisericii (care nu e un for uman, ci un consens al Bisericii, neregizat) le valideaza; altele se sting de la sine.

Aceasta este functionarea dezvoltarilor ritului ortodox. Ea este, în cele mai profunde principii ale ei, dincolo de ideologia unei epoci, dar se întrupeaza într-o epoca.

Sa luam un exemplu banal (dar la zi): rugaciunile Bisericii pentru conducatori.

Forma cererii pentru conducători a ecteniei mari în slujbele ortodoxe din România a variat ca formulă, dar în Liturghierul românesc de astăzi e aşa:

"Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni,

pentru cârmuitorii ţării noastre,

pentru mai marii oraşelor şi ai satelor

şi pentru iubitoarea de Hristos oaste,

Domnului să ne rugăm".

Această formulă, similară celei folosite de Biserica Greacă, a fost adoptată de Sfântul Sinod după anumite ezitări: imediat după Decembrie 1989, de teamă că ea e înţeleasă de unii ca o formă/semn de obedienţă/supuşenie a Bisericii faţă de Stat (dar, fără putinţă de tăgadă, şi dintr-un sentiment de culpabilizare pentru acest soi de alunecări în epoca comunistă), Sfântul Sinod a înlocuit rugăciunea pentru conducători cu rugăciunea pentru popor şi armată. Acum Biserica Ortodoxă Română a revenit la formula de mai sus, în spiritul Tradiţiei Bisericii, explicitată într-o altă rugăciune, care însă, din păcate, se citeşte astăzi "în taină" (şi nu cu voce tare, ca să fie auzită de tot poporul ) în marea majoritate a bisericilor ortodoxe:

"Încă aducem Ţie această slujbă cuvântătoare pentru lumea întreagă, pentru Sfânta Sobornicească şi Apostolească Biserică;
pentru cei ce în curăţie şi în viaţă cinstită vieţuiesc,
pentru ocârmuirea ţării acesteia, robii lui Dumnezeu (N)
şi Ţie ne rugăm, şi cerem:
dă lor Doamne paşnică şi înţeleaptă ocârmuire,
şi pace lumii Tale,
ca şi noi, întru liniştea lor, viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim, în toată cucernicia şi curăţia."

Cu alte cuvinte, nu ne rugăm să-i ţină Dumnezeu în scaune – nici pe cei care par buni, nici pe cei care sunt răi –, ci ca atât cât stau în acele scaune să le dea Dumnezeu minte şi să fie înţelepţi, să nu facă prostii (care să aducă ţara în război sau în lupte sociale, tulburări etc.), ca "viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim [noi], în toată cucernicia şi curăţia" (cari va sa zica: sa ne putem ruga în liniste, sa ne putem vedea de ale noastre treburi în pace si fara sa fim pagubiti, ca sa ramânem în "curatie", sa nu fim obligati la compromisuri etc....).

Vedem deci cum un principiu forte, transcultural, îmbraca diferite forme vazute, mai mult sau mai putin "convenabile". Dar dincolo de aceste vesminte mai mult sau mai putin stralucitoare, mai mult sau mai putin demodate, putem gasi intotdeauna o comoara!

Toate cele bune.

pr_iulian

#10670 (raspuns la: #9719) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In armata pleci bou si te intorci vaca. - de Little Eagle la: 12/03/2004 11:02:41
(la: Ati mai face armata?)
Sa traiti Tov. Colonel!

Desigur ca NU as mai vrea sa fac armata.Eu am facut armata la pompieri pe timp de 1 an si 4 luni cit se facea in 1978.Avind o ruda Dr.militar am aminat-o 2 ani,sperind ca voi reusi sa intru la facultate(Grigorescu),dar acolo nu aveam pile,asa ca aminatul n-a mai tinut si m-au luat cu arcanul la oaste.
Dar am avut o cunostinta,Maior la pompieri in Bucuresti,ce era seful biroului recrutari,si mi-a aranjat sa fac armata in Buc.Deci am avut noroc.Am trecut totusi prin stagiul de 3 luni de pregatire si instruire sub comanda unor fruntasi si caporali veniti de la tara,unul ere cioban de ex. si ne urau pe noi bucurestenii,eram destui si toti cu pile!
Asa ca ne frecau in prostie cu instructia,dar dupa 3 luni Maiorul m-a luat in biroul lui ca furier si am dus-o ca-n basme!Plecam ici si colo cu acte si deci ieseam zilnic din garnizoana,era de fapt grupul de pompieri din Buc. unde era si statul major,deci eram mereu in preajma coloneilor cu mari functii care si ei ma foloseau sa le fac diverse servicii asa ca nu prea stateam in cazarma.In plus aveam pe mina un intreg carnet cu bilete de voie semnate in alb de maior si cind pleca acasa la 4PM,asteptam cam jumate de ora si o roiam si eu acasa.Faceam asta ZILNIC!
Neaparat weekendurile le faceam acasa,nu se vorbea!Dar nu a tinut mult...
am facut timpenia sa ma iau la cearta cu un bou de caporal si ne-am luat la bataie,l-am caftit bine si asta a dus la trimiterea mea la bulau pe timp de 1 luna.
Acolo...NASOL!Instructie in prostie si spalat geamuri de 3 ori pe zi ori ca sa fim mereu ocupati,sergentul ne punea sa sapam gropi de 1mx1m si apoi sa le acoperim din nou cu pamint.Dormeam pe tambal direct pe scindura si fara paturi ori perne,foloseam tichia de soldat ca perna impaturita in doua.
Cin era vorba sa spalam vasele era batalie caci toti vroiam asta era ca o mica vacanta,ori curatat cartofi.La WC mergeam sub paza intotdeauna,desigur ca eram tunsi la chelie,dar eu si alti 2 soldati luam in deridere totul si mereu gaseam ceva amuzant si chiar si cind spalam cacastorul rideam si ii faceam pe sergenti sa turbeze de ciuda.
A trecut luna si maiorul n-a mai putut sa ma aduca la biroul lui din ordinul sefului de stat major.
Dar m-a transferat la un pichet de garda la depozitul-magazie a comp. de pompieri din Buc.unde eram doar 6 soldati,eu fusesem caporal dar mi-au luat gradele la bulau.Acest depozit era condus de un Lt.Col. care m-a facut furierul lui,de fapt mai mult servitor....In fiecare dimineata mergeam la 7:30 sa-i cumpar ziarele si o sticla mare de Wiborowa,caci era un betiv notoriu.
La 8AM venea la birou si ii turnam sa bea!Pe la 9AM era dus cu sorcova.De multe ori l-am dus acasa caci abia se tinea pe picioare!!!Apoi plecam si eu acasa si am dus-o f. bine cu pichetul,n-am facut o zi de garda.Col. ma trimitea acasa la el sa-i fac cumparaturi la nevasta si curatenie in casa,batut covoare etc si apoi o roiam si eu acasa.Datoria mea importanta era sa fiu prezent la 8AM in fiecare zi cu ziarele si sticla de vodca!
Uneori Col. bea chiar 2 sticle pe zi si apoi se culca,de multe ori am baut si eu cu el,ne cinsteam amindoi.Cind stateam uneori la pichet mergeam si cumparam pt. noi soldatii de baut si le beam de nu stiam de noi.Era o betie continua in acel pichet de la COL. la soldati!!!
Am aflat de mult ca el a murit.II tremurau miinile de atita bautura si avea si diabet in plus.
Maiorul este acum de 15 ani in Canada cu fetele lui casatorite cu romani si restul familiei.Cu multi ani in urma prin anii 1970 o sora a lui a fugit in Canada si pt. asta el a ramas mereu maior si nu a fost deloc avansat in grad.Toti colegii lui de scoala militara erau colonei sau generali.
Dar e fericit si de 15 ani corespondam ne scriem lunar ori vorbim la telefon.Un om tare cumsecade.
cam asta mi-a fost armata,usoara dar cu toate astea NU as vrea sa am nimic de a face cu militaria!!!Nu sint croit pt. a fi soldat.
Apoi am mai dat la facultate de 2 ori,nu am intrat si mi-am facut actele de plecare definitiva si de atunci traiesc in USA,si imi traiesc visele cu ochii.Asa ca
incalecai pe o sa si va spusei povestea mea.La anu si la mai multi ani!

LOVE&PEACE,
Ozzy
"Desteapta-te Romane" versu - de Ingrid la: 09/04/2004 00:39:19
(la: Imnul national)
"Desteapta-te Romane"
versurile lui Andrei Mureşanu (1816-1863) si muzica lui Anton Pann (1796-1854).

Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte
In care te-adancira barbarii de tirani
Acum ori nicioadata croieste-ti alta soarta
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani.


Acum ori niciodata sa aratam in lume
Ca-n aste maini mai curge un sange de roman
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator in lupte, un nume de Traian.


Inalta-ti a ta frunte si cata-n jur de tine,
Cum stau ca brazii-n munte, voinici sute de mii
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupu-n stane,
Batrani, barbati, juni, tineri din munti si din campii !


Priviti, marete umbre : Mihai, Stefan, Corvine
Romana natiune, ai vostri stranepoti
Cu bratele-narmate, cu focul nostru-n vine,
Viata-n libertate, ori moarte striga toti.


Pe voi va nimicira a pizmei rautate,
Si oarba nemurire la Milcov si Carpati !
Dar noi patrunsi la suflet de sfanta libertate,
Juram ca vom da mana sa fim pururea frati !
O mama vaduvita, de la Mihai cel Mare,
Pretinde de la fiu-si azi mana de-ajutor !
Si blastamata cu lacrimi in ochi pe orisicare
In astfel de pericol s-ar face vanzator.


De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Cand patria sau mama cu inima duioasa,
Va cere sa trecem prin sabie si foc !


N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam ,
Acum se-ncearca cruzii in oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam.


Romani din patru unghiuri, acum ori niciodata,
Uniti-va in cuget, unitiva-n simtiri !
Strigati in lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri !


Preoti cu crucea-n frunte, caci oastea e crestina
Deviza-i libertate si scopul ei prea sfant;
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina
Decat sa fim sclavi iarasi in vechiul nost'pamant.
pas! pt. destin - de enigmescu la: 08/08/2004 11:21:45
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
geniile sunt fiinte neintelese... tu esti un geniu! iar eu sunt un fraier care a crezut ca geniile sunt oameni ca si noi.
n-am s-o lungesc prea mult. un adevarat crestin-ortodox nu va face niciodata ceea ce ai facut domnia ta, plecand de la afirmatiile si tendintele retorice si terminand cu injuriile pe care mi le-ai adus TOTAL GRATUIT. de fapt, daca stau mai bine si ma gandesc, totul e din cauza ca ti-am combatut unele idei cu care ai venit si-ai incercat sa semeni indoiala in sufletele celor ce citesc sau se documenteaza aici. pt. stiinta ta afla ca individualismul nu este o trasatura specifica unui crestin convins si nici nu este acceptata de biserica in sanul ei. de aceea tine cu strasnicie la adevarurile dinainte formulate si nu se lasa trasa in jos de "descoperiri" ciudate ale unora.
aluzia mea nu s-a referit deloc in mod direct la tine (ai inteles gresit)!!!!!! aceasta tendinta este generalizata in occident si a prins chiar pe la noi adepti care, nemaivoind sa urmeze drumul bisericii, s-au gandit ca e mai bine sa si-o faca pe a lor personala, acasa. in ortodoxia romaneasca singurul curent care inca se mai foloseste pe alocuri de aceasta inovatie este miscarea "Oastea Domnului". in rest majoritatea celolalte culte, in afara de catolicism, practica intalnirile "locale". asadar generalizarea mea prin tine o fi gresita dar totusi indreptatita. nu ti-am pus la indoiala credinta, ci "stiinta" pe care o folosesti/substitui in numele credintei!
observ in acelasi timp ca unele persoane sunt judecate in functie de ce anume au "publicat" dinainte. mie mi se pare o mare ipocrizie asta fiindca obisnuiesc sa scriu si fara a vrea sa-mi iau medalii de la public, asa ca nu am nevoie de galoane aurite ca sa pot veni cu contra-argumente. si totusi, am decis sa "public" cate ceva, macar de dragul vremurilor cand adevarul mai era la el acasa printre crestini. si cu asta inchei, scrisul meu e mult mai curat decat al tau iar caracterul pe care il am mi l-am format la o scoala pe care dumneata n-ai frecventat-o. poti sa crezi ce vrei despre aceasta scoala, nu ma intereseaza decat ce va crede Dumnezeu despre mine!
...privindu-ma-n oglinda te-am vazut pe tine, fratele meu, si-am hotarat sa nu mai stau sa te privesc prea mult, ci sa te ajut sa te ridici. dar nu te ridica cocotandu-te pe spinarea mea si calcandu-ma pe grumaz!
just me
#19363 (raspuns la: #19142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Boierimea româna s-a format tarziu,..."pentru AlexM, - de DESTIN la: 06/09/2004 00:06:00
(la: Cum gandim?)

Marginalizată în vremea regimului comunist, pentru că se ocupa supărător de mult de familiile nobile care trebuia să fie scoase din istorie, genealogia încearcă de câtva timp să îşi recapete locul cuvenit în cadrul efortului de cercetare a trecutului.

În acest context, după 1990, s-a reluat tradiţia studiilor de genealogie, atât la Iaşi, cât şi la Bucureşti, afirmându-se nume importante de cercetători în domeniu, precum domnii Ştefan S. Gorovei sau Mihai Sorin Rădulescu.

Timp de veacuri, marea politică a fost, în Ţările Române, apanajul unui grup destul de restrâns de mari familii boiereşti.

Dacă, în primul rând, vom depăşi prejudecăţile anti-boiereşti inoculate cu atâta insistenţă de către ideologii comunismului, atât de preocupaţi de promovarea teoriei luptei de clasă şi dacă, mai apoi, vom admite că a existat şi la noi o nobilime (chiar dacă există importante diferenţe faţă de tipul apusean de nobilime; boierii moldoveni şi munteni au fost, iniţial, marii proprietari ai pământului, doar ulterior fiind aşezaţi de către domnitori în dregătorii. Astfel, boieria a precedat dregătoria ; în plus, la noi dregătoriile nu au fost, în general, ereditare), va trebui să ne aplecăm cu mult mai mult interes şi cu sporită grijă către aprofundarea istoriei familiilor şi a vieţii oamenilor care s-au aflat, aproape în exclusivitate până la mijlocul secolului al XIX-lea, în prim-planul vieţii politice şi sociale .

Una dintre cele mai importante familii ale marii boierimi moldovene este cea a Costăcheştilor.

Interesul pentru genealogie (apărut, ca mai totdeauna, prin interesul pentru rădăcinile propriei familii) s-a îndreptat spre neamul Boldur-Costache mai ales după citirea letopiseţelor lui Ureche, Costin şi Neculce, unde această familie este destul de bogat reprezentată (cu precădere în letopiseţul lui Ion Neculce).

Desigur că s-a scris despre Costăcheşti. Receptarea lor, totuşi destul de firavă în comparaţie cu rolul de marcă pe care l-au avut în istoria Moldovei.

Unul dintre semnele cele mai sigure ale nobleţii este vechimea .

De aceea, multe dintre familiile mari au încercat să îşi dovedească o origine cât mai îndepărtată, pierdută în legendă.

De altfel, mai toate familiile care îşi arogă o cât de mică nobleţe au parte de legende de apariţie sau de căpătare a prestigiului aristocratic .

Costăcheştii se plasează, deci, printre întemeietorii de ţară.

Primul strămoş istoric (chiar dacă incert) în a cărui descendenţă se plasează familia Costache este Sima Boldur, vornic în timpul lui Ştefan cel Mare .

A fost căsătorit cu Knejina Marina, fiica lui Dragomir banul şi este considerat “trunchiul familiei”.

Mare dregător în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, în anul 1460 este mare vistiernic, iar din 1491 ocupă dregătoria de mare vornic al Moldovei (până în 1513).

În această calitate, el este şi voievod (conducător de oaste; bellidux), pe timp de război13 . A rămas în istorie datorită rolului pe care l-a avut în înfrângerea polonezilor, la 1497.

După ce trece Prutul în seara lui 28, în fruntea oastei pe care i-o încredinţase Vodă Ştefan, vornicul Boldur “cu suflet îndrăzneţ” repurtează o victorie strălucită asupra oastei Regelui polon, Ioan Albert, în dimineaţa zilei de duminică, 29 octombrie 1497, la Lenţeşti (Lănţeşti):

“le-au datu războiu şi pre toţi i-au răsipit îndată şi i-au topitu cu ajutoriul lui Dumnezeu şi cu norocul lui Ştefan vodă şi mare moarte şi tăiere s-au făcut atunci în oastea leşască” .

De mâna vornicului Boldur căzuse, la Codrii Cosminului, hatmanul-conte Herbor Lucasiewitz. După victoria de la Lenţeşti, Boldur risipeşte resturile armatei polone în bătălia de la Şipinţi .

A devenit un personaj binecunoscut şi datorită lui Vasile Alecsandri, care l-a descris în al său poem eroic “Dumbrava roşie” .

Fiii lui Boldur au fost Andruşco, mare medelnicer sub Ştefăniţă-Vodă, la 1518 d.Hr. (7026 de la Facerea Lumii) şi Giurgea. Fiul lui Andruşco s-a numit Ioan şi, în urma unor greşeli faţă de Domnie a fost silit să se popească la vechea moşie a familiei, de la Epureni .

O altă variantă ar fi că un anumit Costache Boldur ar fi fost nevoit să se pună sub protecţia Mitropolitului şi ar fi trecut la preoţie (de la el ar proveni porecla de Costăcheşti) .

Fiul lui Ioan a fost Costachi, de la el provenind numele de familie. El este pomenit la 1598, în câteva hrisoave ale Voievodului Ieremia Movilă şi a fost căsătorit cu fiica vornicului Cârstea Ghenovici, Călina .

(Va urma)

Bibliography:

Ştefan S. Gorovei

Mihai Sorin Rădulescu.

Filip Lucian IORGA

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21140 (raspuns la: #21134) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare V) - de DESTIN la: 16/09/2004 00:34:50
(la: Cum gandim?)
După dezastrul de la Stănileşti, Ţarul Petru se retrage şi, odată cu el, pleacă în Rusia Dimitrie Cantemir şi boierii filo-ruşi.

Abia acum iese şi Lupu Costache din întăritura de la Bursuci şi, rămas singurul cu care vizirul mai putea discuta, este chemat de acesta şi mustrat pentru “hainirea” ţării.

Boierul îi arată, însă, că nu sunt de vină nici boierii, nici ţara, ci numai Poarta, care instalează domni nedoriţi de ţară.

Vorbele Lupului sunt o adevărată pledoarie pentru alegerea domnitorului de către boieri şi ţară:

"Iar mai nainte era obiceiu de-ţi alegè boierii şi ţara domnu, pre cine poftiè ei, ţi pre acela punè şi Poarta".

Vizirul nu îi răspunde, dar nu va uita afrontul

Pe moment, însă, îl îmbracă pe Lupu cu caftan, numindu-l caimacam, împreună cu postelnicul Macsut.

Cei doi caimacami îl gonesc pe Curtu-paşa din Iaşi.

Odată intraţi în capitală, li se alătură un al treilea caimacam, vărul lui Lupu, Antiohie Jora, care dorea să-şi facă uitată colaborarea cu muscalii.

Lupu, “ca unu lup nesăţios”, a început să-i pedepsească pe foştii aliaţi ai ruşilor.

Căimăcămia lui a durat 40 de zile.

Răzpunzând unor jeluiri şi mânat, probabil, de aversiunea faţă de semeţul Lupu Costache, vizirul îi arestează pe caimacami şi îi trimite la Varna, unde vor sta doi ani (sau opt luni,dupa alte date ).

La 1712, este instalat domn al Moldovei, Nicolae Mavrocordat.

Foştii caimacami ies din închisoare, prin mijlocirea hanului, căruia îi dăruiesc câteva sate.

Temându-se de influenţa păstrată încă de Lupu pe lângă Poartă, domnitorul Mavrocordat îl recheamă în ţară, în iulie 1712, şi îi dăruieşte din moşiile celor aflaţi în surghiun în Rusia, printre care se găsea şi Ion Neculce (care îşi va recupera moşiile în timpul celei de-a treia domnii a lui Mihai-vodă Racoviţă).

Întors în ţară, Lupu primeşte opt pungi de galbeni şi este făcut vel-vornic.

Neculce se plânge de mizeriile pe care i le-a făcut boierul, pentru a-l ţine departe de ţară şi a-i păstra moşiile.

Deşi fusese în cinstea domnitorului, la mazilirea lui Mavrocordat, Lupu îl vorbeşte de rău.

Aici, Neculce nu ratează prilejul de a încondeia puţin semeaţa familie a Costăcheştilor, atât de greu de supus oricărui fel de autoritate:

“…după cumu-i firea acestui neam a Gavriliţeştilor, de nu sint nici unui domnu mulţămitori, ce pre urmă tot cu năpăşti le mulţămesc”.

Lupu Costache începuse deja să aibă mult prea mulţi duşmani, care îi doreau dispariţia.

În anul 1716, Mihai-vodă Racoviţă vine în Moldova pentru o a treia domnie.

Lupu este pus vel-vornic de Ţara de Jos.

În urma uneltirilor lui Nicolae-vodă Mavrocordat, care nu uitase afrontul, vizirul Gin Ali-paşa îl arestează pe Lupu Costache şi, fără judecată, pune să i se taie capul, în câmp.

Corpul îi rămâne neîngropat, hrană păsărilor.

Împreună cu el au mai fost executaţi Mihai Cantacuzino şi spătarul Dudescu, pretextul fiind o presupusă colaborare cu austriecii.

Figura marelui boier este mult mai bine văzută în Cronica racoviţeană (Lupu fusese un apropiat al lui Mihai-vodă Racoviţă) şi în cronica lui Nicolae Costin, în care există, interpolat, acel Izvod Costăchesc scris, se pare, la porunca lui Lupu Costache (care simţea nevoia unei căi proprii de legitimare a acţiunilor sale), cu începere după data de 1 august 1712, deci după întoarcerea boierului de la Varna.

Cronica de familie ar fi putut fi scrisă de către un Ştefan Pădure, fiul preotului Pădure de Suceava şi fratele tiparnicului Dumitru Pădure.

Nicolae Costin ar fi putut primi izvodul chiar de la marele boier, spre a-l folosi ca sursă în alcătuirea cronicii sale.

Iată deci o altă latură a neamului Costăcheştilor, care nu au fost numai abili politicieni, ci şi cărturari (tradiţia cărturărească porneşte în familie de la Antiohie Costache, căsătorit cu fiica lui Grigore Ureche şi continuă cu Gavriliţă, Tudosica Costin şi Lupu).

Lupul Costache este ”reprezentantul tipic al boierimii moldovene din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi primele decenii ale scolului al XVIII-lea”, mai întâi partizan al luptei anti-otomane, mai apoi “credincios” turcilor.

Depăşind imaginea fixată de cronicarul Ion Neculce, descoperim în el un boier cultivat, cu ambiţii domneşti şi care, dincolo de ţesăturile intrigilor, se dovedeşte a fi una dintre minţile cele mai limpezi şi voinţele cele mai puternice din Moldova epocii sale.

Nu am dezvoltăm aici întreaga descendenţă a boierilor Costăcheşti de care am vorbit până acum, am exemplificat sintetic gandesc.

Amintesc aici doar ramurile care s-au desprins, în timp, din trunchiul comun al familiei, precum şi reprezentanţii cei mai importanţi ai acestora, oprindu-ma cu precădere la trei dintre ei:

vel-logofătul Constantin Costache, Veniamin Kostaki, Mitropolitul Moldovei, şi Emanoil Kostake-Epureanu, prim-ministru al României.

Epurenii şi-au luat numele de la vechea moşie a familiei (deţinută încă din secolul al XVI-lea), Epurenii din ţinutul Fălciu.

Mai importanţi:

-Manolache, fiul lui Costachi Costache. A fost mare-logofăt (1760); căsătorit cu Maria, născută Pallady.

-Iordache, fiul lui Lupu Costache. A ocupat, la 1727, dregătoria de vel-vornic în timpul domniei lui Grigore-vodă Ghika. A fost căsătorit cu o Racoviţă şi a murit asasinat la porunca domnitorului, rămânând fixat în conştiinţa populară, prin balada despre “Iordache al Lupului” (neînţelegându-se cu domnitorul, care se temea că Iordache i-ar fi putut uzurpa Scaunul, el fugise în “Ţara Bugeagului, scăparea pribeagului”, la tătari, cu care era foarte bun prieten; tătarii i-au propus chiar să intre cu armata în Moldova şi să îl instaleze Domn, în locul lui Ghika. Iordache a refuzat: “Cine-aduce oastea-n ţară, de blestemul ţării moară !”. Până la urmă, în naivitatea lui, se lasă convins de Ghika să revină în Moldova, unde domnitorul pune să fie decapitat, după ce îl primise la Iaşi cu mare cinste).

-Grigoraş, fiul lui Manolache, primul care ia numele de Epureanu. A fost vel-spătar şi a avut-o ca soţie pe Mariţa, născută Caragea.

-Iordache Epureanu, nepotul lui Grigoraş, mare-vornic, căsătorit prima dată cu o Callimachi şi a doua oară cu o Samurcaş.

-Emanoil (Manolache) Kostake-Epureanu(1824-1880, născut la Bârlad), fiul lui Iordache Epureanu.

A fost membru al Adunării ad-hoc a Moldovei, în 1857; preşedinte al Consiliului sub Cuza-vodă; preşedinte al Adunării Constituante din 1866; de mai multe ori ministru şi prim-ministru (în perioada aprilie-decembrie 1870, a condus un guvern de debutanţi, aşa-zisa “Cloşcă cu pui”, în timpul “revoluţiei” de la Ploieşti; al doilea său mandat s-a desfăşurat în perioada aprilie-iulie 1876).

Mai întâi conservator, semnatar al “Petiţiei de la Iaşi” (2 mai 1871) şi Ministru de Justiţie, se îndepărtează apoi de Lascăr Catargiu şi, în ianuarie 1875, se află în fruntea “independenţilor de dreapta”, pentru ca ulterior să se apropie de liberali şi să fie membru al “Coaliţiei de la Mazar-Paşa” (actul de naştere al Partidului Naţional Liberal, semnat în casa englezului Lakeman, poreclit şi Mazar-Paşa). Se retrage din Parlament în urma votării de către conservatori a Convenţiei comerciale cu Austro-Ungaria şi a concesiei pentru linia Ploieşti-Predeal. Liberalii câştigând alegerile, este ales senator de Tutova; devine apoi Ministrul Lucrărilor Publice, după care ajunge, în 1876, Prim-ministru şi Ministru la Comerţ, Industrie şi Lucrări Publice. Fiind un moderat, se vede tot mai izolat în partid.

Simţindu-se ca un “orfan” în camera dominată de “roşii” (liberalii radicali), demisionează din funcţia de Prim-ministru, primind elogiile lui Ion Brătianu, cel care îi urma în această demnitate (iată un fragment dintr-o cuvântare a lui Epureanu, ţinută în Cameră: “Mie permiteţi-mi a mă considera mai mult ca un copil orfan între d-voastră.”).

Kostake-Epureanu se distanţează de liberalii radicali (aripa Rosetti-Brătianu), alături de Mihail Kogălniceanu, Vernescu, Blaremberg, Grădişteanu, Pake Protopopescu şi alţii.

Combate Convenţia cu Rusia, pentru trecerea trupelor acesteia prin ţară, spre frontul din sudul Dunării:

“Şi încă o dată vă spun că concluziunea aci este că nici Convenţiunea de faţă nu poate să ne dea speranţă că va fi cea din urmă încălcare a teritoriului nostru”.

Manolache a fost un distins orator şi a fost căsătorit cu Maria Sturdza.

Felul independent în care acţionează Manolache Kostake-Epureanu faţă de facţiunile aflate în lupta politică la sfârşitul secolului al XIX-lea, oroarea lui de înregimentare şi ruso-fobia ni-l readuc în minte pe înaintaşul său, Lupul Costache.


(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

LMC si semaforul - de AlexM la: 23/09/2004 20:57:32
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Lemeceule, "pesdestru" era soldatul care nu era calare precum si tsaranimea adunata la marea oasta a tsarii. Omul care ia parte la traficul rutier si nu ie motorizat in nici un chip, ala se cheama ca-i "pieton":-)



P.S. -asta nu o spusei cu intentia de a te supara si numa ca o informatie utila.

AlexM
#23218 (raspuns la: #23199) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'mneatza - de Belle la: 23/06/2005 14:40:40
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
oda cafelei :)

cu copy & paste de pe http://www.replicahd.ro/images/replica112/jacobs.htm

interesant: "In secolul al XV-lea o lege turcească permitea femeilor să divorţeze de soţii lor în cazul în care aceştia nu puteau asigura familiei raţia zilnică de cafea" ...aviz amatorilor ;)


O istorie a cafelei
«Cafeaua ar trebui să fie neagră precum iadul, puternică precum moartea şi dulce precum dragostea»
Proverb turcesc


Cafeaua este una dintre cele mai populare băuturi din lume, cu toate acestea, puţini cunosc istoricul şi legendele legate de această licoare.
Istoria şi dezvoltarea cafelei sunt deosebit de variate şi interesante, bazându-se pe mituri, întâmplări, intrigi politice şi lupta pentru putere şi bogăţie.
La baza acestei istorii stau mai multe legende. Conform uneia dintre ele, efectele cafelei au fost descoperite de un păstor pe nume Kaldi, din Caffa - Etiopia. De altfel, numele astăzi desemnat cafelei derivă din cuvântul turcesc «kahve», care provine, la rândul său, din denumirea arabă «qahwa», derivată din numele regiunii etiopiene. Păstorul Kaldi a remarcat că oile sale devin foarte active dacă mănâncă boabele verzi ale unei anumite plante, astfel încât s-a hotărât să le încerce chiar el, remarcând un efect asemănător.
Legenda mai spune că un călugăr l-a văzut pe păstor încercând boabele roşiatice şi l-a acuzat că se desfată cu «fructul diavolului». Cu toate acestea, călugării au descoperit curând efectele cafelei şi au folosit-o pentru a rămâne treji în timpul slujbelor.
O altă legendă ne oferă denumirea «mocha», povestind despre tânărul Omar, condamnat la moarte şi izgonit în deşertul arab, împreună cu discipolii săi. Disperat, Omar şi-a pus însoţitorii să fiarbă şi să mănânce boabele unei plante necunoscute. Această licoare nu numai că i-a salvat pe exilaţi, în plus, supravieţuirea lor a fost considerată un semn divin de către locuitorii celui mai apropiat oraş, Mocha. Planta şi băutura realizată din aceasta au fost numite Mocha, în cinstea evenimentului.
Iniţial, arborele de cafea creştea în mod natural în Etiopia, dar odată transplantat în Arabia, a fost monopolizat de aceştia. Arabii încep să cultive planta în jurul anului 1000, fiind de altfel primii care fierb boabele, creând băutura cu denumirea de «qahwa».
Cafeaua a fost introdusă mult mai târziu dincolo de graniţele arabe, fiind considerată o delicatesă în întreaga lume. Mai mult chiar, transportul de cafea în afara graniţelor musulmane era strict interzis.
În 1453, otomanii introduc cafeaua în Constantinopol, iar în 1475, în acest oraş se deschide prima cafenea din lume - Kiva Han.
În afara graniţelor arabe, cafeaua a ajuns întâia oară în mod ilegal. Un arab pe nume Baba Budan a strecurat plante şi boabe în munţii Mysore, din India, punând bazele primelor ferme din regiune.
În anul 1600, comercianţi italieni introduc cafeaua în lumea vestică, prin porturile veneţiene. Considerată de mulţi creştini «băutura diavolului», cafeaua câştigă bunăvoinţa clericilor şi este binecuvântată de câtre Papă, întrucât «cafeaua este atât de delicioasă, încât ar fi păcat ca necredincioşii să aibă exclusivitate asupra ei».
Istoria consemnează anul 1607 ca momentul în care cafeaua este introdusă în America de Nord, cel mai probabil de către căpitanul John Smith, fondatorul coloniei Virginia.
Primele cafenele apar în secolul al XVII-lea în Italia, Regatul Marii Britanii, Franţa şi Germania.
Cafenelele devin din ce în ce mai populare, ca loc de întâlnire pentru intelectuali, şi nu numai. În Marea Britanie, cafenelele sunt consacrate sub denumirea de «penny universities», datorită preţului de un penny pentru o ceaşcă de cafea.
Prima cafenea din Bucureşti se deschide în anul 1667, în vremea Domnitorului Radu Leon. Ea se afla în apropierea hanului şerban Vodă, ce aparţinea unui turc, în locul căreia între anii 1881-1883 s-a construit palatul Băncii Naţionale. În 1693 mai exista o altă cafenea pe locul Mânăstirii Cotroceni, ce aparţinea tot unui turc. La mesele domnitorilor sau la primirea de oaspeţi, cafeaua intră în lista delicateselor, iar la plecare este oferită drept cadou. O mărturie ne confirmă acest ritual în «Condica de orânduieli a visteriei lui Constantin Brâncoveanu», unde se menţionează la data de 7 iulie 1696 următoarele: «S-au cumpărat 15 oca de cafea, ce trebuia să se dea Măriei sale Hanului de oaste».
În anul 1675, în timpul asediului otoman asupra Vienei, Franz Georg Kolschitzky, un austriac care locuise în Constantinopol, ajută la eliberarea oraşului. Trupele otomane lasă în urma lor saci cu provizii, iar Kolschitzky recunoaşte între aceştia saci de cafea. Acesta va deschide prima cafenea central-europeană şi este cel care introduce obiceiul de a filtra cafeaua, de a o îndulci şi de a-i adăuga lapte.
În 1690, olandezii devin primii comercianţi de cafea, scoţând ilegal din portul arab Mocha câteva plante şi transportându-le spre coloniile indiene.
În anul 1713, olandezii oferă cadou regelui Ludovic al XIV-lea al Franţei un arbore de cafea ce va sta la baza întregii industrii vestice a cafelei, datorită ofiţerului Gabriel Mathieu do Clieu, care va fura câteva seminţe ale acestui arbore şi le va transporta în Martinica. 50 de ani mai târziu, un sondaj înregistrează19 milioane de arbori de cafea în această zonă, cu un procent de 90% din producţia mondială de cafea.
Anul 1727 este cel de debut pentru industria cafelei în Brazilia. Locotenent colonelul Francisco de Melo Palheta este trimis de către guvernul său să arbitreze o dispută legată de graniţele franceze şi olandeze din Guineea. Locotenetul se implică într-o relaţie secretă cu soţia guvernatorului francez al Guineei. Soţia guvernatorului îi dăruieşte locotenentului de bun rămas un arbore de cafea, pe care acesta îl va replanta în ţara sa.
La începutul secolului XX, obiceiul de a însoţi conversaţia de după-amiază cu o cafea se răspândeşte în întreaga Europă.
Tot începutul secolului al XX-lea marchează şi o inovaţie în industria cafelei. Chimistul american de origine japoneză, Satori Kato, inventează, în 1901, cafeaua solubilă.
O altă inovaţie în domeniul cafelei se va remarca la scurt timp după, când importatorul german Ludwig Roselius a rugat câţiva cercetători să studieze nişte saci de cafea degradată. Aceştia reuşesc să extragă cofeina din boabe, fără însă a le distruge aroma. Acest nou tip de cafea este introdus pe piaţă sub denumirea «Sanka».
Anul 1907 consemnează Brazilia ca fiind cel mai mare producător de cafea din lume, cu o cotă de 97%.
În anul 1946, Achilles Gaggia perfectează în Italia maşina de espresso.
Studii efectuate în 1995 demonstrează că în lume se beau anual aproximativ 400 de miliarde de ceşti de cafea.

#56239 (raspuns la: #56167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce am ramas EU! - de panzerschreck la: 27/08/2005 15:17:02
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
hai sa incepem cu trecutul, apoi cu prezentul si viitorul.
1.TRECUTUL
-la 1680 un stramos de-al meu, Ioan Halga, iobag din Tzara Motzilor, se distinge in lupta contra turcilor si este eliberat din iobagie si primeste titlu nobiliar.
-la 1848 un stramos din partea bunicului, stramos numit Ioan Lazar, lupta cu gradul de decurion in oastea lui Avram Iancu contra ungurilor.
-in primul razboi mondial, un strabunic din partea tatalui, luptind in armata austro-ungara, cade prizonier in Italia. Alt strabunic, din partea mamei, ajunge cu armata romana la Budapesta in 1919 si implinta opinca pe parlamentul ungar.
-in al 2-lea razboi mondial, un unchi din partea mamei lupta pe frontul de est contra rusilor, iar bunicul din partea mamei pe cel de vest contra ungurilor si nemtilor.
Pentru ce au luptat acesti stramosi ai mei, daca nu pentru pamintul pe care traiesc eu acum, liber?? Cum sa plec din ROMANIA?

2. PREZENTUL
Am 30 de ani acum. M-am realizat profesionla si personal, poate mai bine decit "dincolo". Deci, se poate si in ROMANIA sa traiesti bine. Am batut in interes de serviciu Globul asta in lung si lat. Nu e prea diferit de ce e la noi. Nici occidentalii nu sunt mai rasariti sau mai intelingenti ca noi, nici asiaticii sau arabii. Au exact aceleasi probleme ca si noi. De ce sa plec din ROMANIA?

3. VIITORUL
Daca plecam cu totii, cine va mai construi un viitor demn patriei? Strainii? Aici vom fi tot timpul la noi ACASA, nu ne va putea arunca nimeni in fatza treburi de genul "emigrantule!". Vom putea tine capul sus mindri, iar generatiile urmatoare sa fie mindre de noi, pentru ca nu am dat bir cu fugitii. Cei de conceptia "ubi bene, ibi patria" (unde e bine, acolo e patria) sunt precum semintele care incerca sa prinda radacini pe un sol stincos. Vintul le va sufla, radacinile nu vor prinde, planta nu va mai rasari. Nimeni nu isi va aduce aminte ca "acolo" a fost o "saminta" care a incercat sa faca radacini. Va ramine doar vintul haulind.

De aceea, ramin in ROMANIA!!!

Panzer Vorwarts!!
hehe, cosmacpane :)) - de anisia la: 27/12/2005 18:36:13
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
de la oaste-ai revenit?
ori din tara cu zenit?
un' fusesi pui de oltean,
ce se lupta cu-n sultan?
un' plecasi petrecerea in toi
de crezui ca uiti de noi?
no, bine ca te intorsesi,
mie ce imi adusesi??
vaz ca-ti trebe muza noua
las' ca va arat io voua
pui de otomani pitici
daca mai fugiti ca cei arici
dupa muze noi si balaiane
nici slabute, nici grasane !!!
uite toba, slaninutza
sarmaua si palincutza
sa-ti refaci cele puteri
si sa "zici" din rasputeri
versul, rima ori colindul
sa citeasca toti cu randul!
_________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit! "
#97257 (raspuns la: #97251) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muresh - de Homo Stultus la: 28/04/2006 01:04:06
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

S-ar putea ca perspectiva dumneavoastra sa nu fie justa intru-totul. Parafrazari mai mult sau mai putin umoristice nu inserez inca in discutia cu dumneavoastra.

In fiecare an de Pasti apareau tulburari. Dumneavoastra faceti abstractie de fenomenul "mesianic" foarte fervent din acea perioada. Din cate cunosc eu dominatia romana era convenabila doar pentru conducatori nu si pentru evreul simplu (altfel nu putem explica revoltele ce se petrec doar cateva decenii de la momentul la care nereferim). Daca totul era bine si frumos si iudeii nu voiau decat "sa-si coaca azima linistiti" cum se face ca Palestina se aprinde de revolta?

Despre istorisirea cu Iuda "Deci Iuda luand oaste si slujitori de la arhierei si de la farisei a venit acolo cu felinare si cu faclii si cu arme..." (Ioan 18, 3) mai multe puteti afla lecturand Noul Testament.

Dumneavoastra cunoasteti mai bine decat mine Legea (Tora nu Talmudul). Care era pedeapsa pentru "hula"? (a te numi pe tine insuti Fiu al lui Dumnezeu, adica sa spui ca esti de origine divina inseamna hula). Era cumva moartea? Poate ma luminati si pe mine. Asa ca nu sunt atat de sigur ca pedeapsa care se impunea nu era moartea. Rigorismul sa fie cuvantul cheie?

#119253 (raspuns la: #119248) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragilor - de Andre29 la: 04/06/2006 22:02:24
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
La oaste ma duc,
Spor, succes, pofta, drum, distractie, noapte .... combinate de doi cate doi si un trifoi
Va urez din prag
Pe maine


________________________
Sa nu ne pierdem cu firea
Am veeeeeenit ;)) - de Andre29 la: 05/06/2006 14:25:03
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
De la oaste m-am intors
Nicidecum intors pe dos,
Ci cu lauri de victorie
In zgomot de artilerie.

Vad ca aici v-ati delectat
Si sarmale ati degustat,
Pana aici aroma lor pluteste
Ah, dorul de duca ma loveste.

Numai o ora sa dorm nitel
Si ma intorc degraba la apel,
Sa vedem ce bunataturi
Punem seara la ospaturi.

________________________
Sa nu ne pierdem cu firea
poate - de Shtevia la: 15/06/2006 16:45:01
(la: "Norocul")
Povestire zen

Unui fermier i-a fugit intr-o zi unul din cai. A venit vecinul lui si a zis: - Vai, vecine, ce ghinion! Fermierul a raspuns: - Poate. A doua zi calul sau s-a intors si alaturi de el era un alt cal fugar. A venit iar vecinul fermierului si a spus: - Vai, vecine, ce norocos poti fi! Fermierul a spus doar: - Poate. In ziua urmatoare, fiul fermierului a incalecat calul cel nou, a fost azvarlit si si-a rupt un picior. Iarasi a venit vecinul si a spus: -Vai, vecine, ce intamplare nefericita!. Fermierul a raspuns: - Poate. Peste doua zile au venit oameni in sat sa ia flacaii la oaste cu arcanul. Fiind cu piciorul rupt, fiul fermierului nu a fost luat. Vecinul a alergat bucuros si i-a spus fermierului: - Vai, vecine, asta chiar ca e o mare fericire! Fermierul a raspuns simplu: - Poate.

"Exista un singur colt din Univers pe care stii sigur ca-l poti face mai bun - si acela esti tu insuti." Aldous Huxley
hahaha, Anisule - de alex andra la: 21/07/2006 13:43:06
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Am ajuns acasa
Si nici ca-mi mai pasa
Ca m-am plictisit
De stat si barfit
Cu doi-trei colegi
De caldura blegi:)))))))
La mine-i racoare,
Nimic nu ma doare,
Muzica dau tare
Pentru ascultare
Doar la casti, vezi bine:
Nu tzipa, vecine:))))))))

PS
Clampanit de taste ?
Hai sa mancam paste.
Scapam de napaste,
Noi, fiinte caste,
Da de loc nu proaste.
Cei luati la oaste
Au sa mai adaste
Sa spun vorbele-aste:))))

Ce mai, perspective "vaste" :))))))


Lost without music in a world of noises
#134529 (raspuns la: #134517) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jeniffer - de anuk31 la: 26/08/2006 21:08:15
(la: comunicarea...)
"cerul a fost studiat indeajuns pentru a intelege structura lui, omul se cunoaste indeajuns pentru a intelege ce este"?

Pai parca kiar zilele trecute s-a ajuns la concluzia ca Pluto este prea mica pantru a putea fi numita planeta ?! si care om se cun oaste indeajuns?
Exista conferinte si conferinte...nu in toate discutiile e necasara abordarea religiei!

#141563 (raspuns la: #141360) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1-CALLIOPE

- 1.1 - defineste "mâna de otel în manusa de catifea"...

Sa tii in maini frica altcuiva, fara sa i-o arati panoramic.
Sau Mark si Isolda, mana lui insurubata in otel pe obrazul alb infrant de alta iubire, iertarea.
Ar mai fi si Captain Hook cu apucaturi de budoar pentru carligul lui.

- 1.2 - De cate pozitii aveti nevoie pentru un orgasm? sau de cati?

Asta e simpla - stand lumanare la trapez si invartind farfurii pe degetele de la picioare. De cati? Unul singur, Zburatorul.

2-CLIO

- 2.1 - Pe patul de moarte, ce ai vrea sa revezi, pe doamna invatatoare din clasa intai, primul iubit, extrasele de cont bancar sau poza de grup de la parastasul matusii ?

Pe Casper the Friendly Ghost! Sau ultimul iubit, un fel de Theo Sarapo. Si rochita neagra din flanel cu maneca neterminata inca, atarnand ca o gluma pe spatarul scaunului. Ceea ce raspunde si la intrebarea urmatoare --->

- 2.2 - Cu care dintre femeile de mai jos crezi ca te-asemeni?
-- Cleopatra
-- Seherezada
-- Ioana d'Arc
-- Anais Nin
-- Simone de Beauvoir
-- Printesa Diana
-- Catherine Zeta Jones
-- Lucretia Borgia
-- Sappho
-- Caterina de Medici
-- Hypatia
-- Maria Eva Duarte (Eva Peron)
-- Sammu-ramat (Semiramida)
-- Maica Tereza Gonxha
-- Sojourner Truth (Isabella Baumfree)

Cum spunea Nichita? Umbra de mi-as tine-o doar o clipa pironita, s-ar si umple de ferigi, de balarii! Nu mi-as putea pironi umbra de a altcuiva fara sa ma gadile balariile si sa ma taie rasul. Dar de-ar fi s-o fac intr-un moment suficient de blue, ar fi Edith Piaf. Ca ne asemanam la simplu si la albastru. Dar si pentru ca, la fel ca si ea, non, je ne regrette rien.

3- ERATO

- 3.1 - De ce cucii depun ouale in cuiburi straine ?

Nu se mai pot tine pana acasa. Ati vazut voi cuc zburand cu piciorusele in X?

- 3.2 - Ce conteaza mai mult: grosimea sau lungimea?

Jucausenia. E vorba de Teckeli, nu?

- 3.3 - banana, morcov, castravete – care-i cel deosebit? Si de ce?

Banana, pentru King Louie. Si nucile de cocos, pentru proportii.

4-EUTERPE

- 4.1 - Ce reprezinta pentru dvs. Madonna?

Matania cu lanturi si pantaloni scurti, like a prayer. Matilde Serao si statuia pupata in straturi cu gandul la loterie; lozul si nimbul la un loc. Saraca mamaita, ce scatoalca mi-ar trage acuma!

- 4.2 - Descrieti pe scurt asa-numitul "offsaid" la fotbal.

Atunci cand jucatorul off-teaza de unul singur cu buzduganul in fata portii si muma lui Stefan il fluiera sa se-ntoarca la oaste. Suava arunca si ea pe ascuns garofite din tribuna.

- 4.3 - Ce va place la tipul care vinde peste la piata?

Pestisorul lui, pana corbului. Si costumul Armani cu sort la dunga si pete model rococco Antoine Watteau. Pe tenisii mei chinezesti de admiratoare cu plasa de iuta!

5- MELPOMENE

- 5.1 - 4 versuri de suflet.

"Nu e pacat/ ca sa se lepede/ clipa cea repede/ ce ni s-a dat?" (Hieronymus Lorm)

- 5.2 - Cum faci ca sa prinzi o laba de gasca?

Iti inveti ochii sa fie oaze si-atunci la margini or sa faca dune (de gasca, daca vreti voi). Sau iti scoti papionul si faci scufundari (cu gansacii).

- 5.3 - cea mai romantica scena de dragoste – film sau carte.

"Podurile din Madison County", singura noapte de iubire dintr-o viata.

6- POLYHYMNIA

- 6.1 - Un barbat necunoscut, se ridica in tramvai de pe scaun si va ofera locul. Care este primul gand?
-- a) - "Ce vrea asta oare de la mine?"
-- b) - "Asa obosita arat oare?"
-- c) - "Cavalerii n-au disparut!"
-- d) - Alt gand, si anume:

Ca sigur coboara la prima. Daca nu, il ciupesc sa vad cat e de-adevarat. Si daca nu-mi trec degetele prin el, il iau acasa sa-i pun gheatza pe vanatai.

6.2 - Ce crezi despre afirmatia: "exista trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente si majoritatea."

Ca e facuta pentru majoritatea barbatilor. Pentru cei frumosi si inteligenti exista doar femei frumoase si inteligente.

7- TERPSICHORE

- 7.1 - motto-ul în viata

"Nicio masa fara peste", deznodamantul romantico-mioritic pentru 4.3.

Uite insa unul serios si profund experimentat de cel putin cateva ori pe propria piele: "Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta".(Woody Allen)

- 7.2 - Care este cea mai importanta contributie adusa umanitatii de o femeie, si de ce?

Inelul cu clapa a la Lucrezia Borgia in procesul de selectie naturala (!) din mediile ostil-mediteraneene.

7.3 - cea mai erotica (nu porno!) scena

Erotismul cu care Ragaiac si-o imagineaza obsesiv pe femeia vietii lui in "Rusoaica" (Gib Mihaescu). Sau sarutul cu cireasa strivita intre buze (Eu). Mai bine sarutul.

8- THALIA

- 8.1 - Unde ti-e mintea cand faci sex?

Daca nu-i la poza de grup de la parastasul bunicii, picura margarete caprui la varf de gene. E ca incheietura mainii lui Pollock, picura fara noima si la sfarsit sunt margarete caprui

- 8.2 - Aveti pt prima data o partida de sex cu persoana viselor voastre. Va simtiti o femeie implinata, totul este minunat, inchideti ochii ca sa simtiti explozia de fericire din dumneavoatra, cand…simtiti ca ... silicoanele au luat-o razna. Ce faceti? In cazul in care nu aveti imaginatie va propunem variante de raspunsuri:
-- a) - continuati partida de sex si in acelasi timp va fixate silicoanele cu mainile, pretinzand ca este un nou joc erotic?
-- b) - va opriti imediat si il rugati sa sune la salvare?
-- c) - va opriti imediat pretextand faimoasa migrena?

Fac streaptease cu silicoanele, sperand sa nu-mi cada si proteza fiindca e mai greu de rotit peste cap. Si daca el nu ma stramba la lifting, nu ma incurc nici eu in mesa lui. Un fel de "Death becomes Her" partea a doua. (Si Bella Lugosy pe fundal: Beware! Beware!)

9- URANIA

- 9.1 - Partenerul promite sa fie punctual la cina. Intre timp au trecut doua ore de la ora stabilita si el inca n-a venit. Va faceti griji sa nu i se fi intamplat ceva, sau fauritzi planuri de razbunare repetand in minte tot ce o sa-i spuneti cand va apare in sfarsit?

Nu trebuie sa fauresc nimic, felicitarile sunt spontane! Dar desigur ca ma voi ingrijora, imbujora, inlacrima, dezagrega si agrega la loc in treishpe curcubee, ma voi gandi blajin la jocul de darts cu el tinta si alte duiosii gen montagne russe cu el fara centura de siguranta, si mor de ciuda ca stiu cum in final i-as sari in brate ca un catel, i-as scutura umbrela si incalzi ciorba, bucuroasa ca a ajuns cu bine acasa si fara urme de ruj pe guler.

- 9.2 - Toate ati aplicat antrenamentul propus de Kegel ), nu are rost sa negati ;)).
Ce parere aveti de beneficiile acestui antrenament?

Cred ca ajuta la proba de 100 de metri garduri. Perineoblablablablametere, zice pe site-ul ala?! ................................................... Ruuuuuuuuuun!!!

Un smooch voua, pentru rabdare: smooch! :o)

Just turn left at Greenland...
Vintul sufla rece,ranile ma d - de munteanu rodica la: 04/01/2007 18:24:03
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Vintul sufla rece,ranile ma dor...
........................................
Fata(rodica) se intoarce si din cornu-i suna.
Oaste sa zdrobita de prin vai(sa fie cafenea?) aduna.
Lupta iar incepe.
Dusmanii(???) zdrobiti,
Cad ca niste spice de un zeu loviti.
#166410 (raspuns la: #166408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Om - de munteanu rodica la: 04/01/2007 18:25:41
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Vintul sufla rece,ranile ma dor...
........................................
Fata(rodica) se intoarce si din cornu-i suna.
Oaste sa zdrobita de prin vai(sa fie cafenea?) aduna.
Lupta iar incepe.
Dusmanii(???) zdrobiti,
Cad ca niste spice de un zeu loviti.
#166412 (raspuns la: #166408) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...