comentarii

oastea domnului


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pas! pt. destin - de enigmescu la: 08/08/2004 11:21:45
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
geniile sunt fiinte neintelese... tu esti un geniu! iar eu sunt un fraier care a crezut ca geniile sunt oameni ca si noi.
n-am s-o lungesc prea mult. un adevarat crestin-ortodox nu va face niciodata ceea ce ai facut domnia ta, plecand de la afirmatiile si tendintele retorice si terminand cu injuriile pe care mi le-ai adus TOTAL GRATUIT. de fapt, daca stau mai bine si ma gandesc, totul e din cauza ca ti-am combatut unele idei cu care ai venit si-ai incercat sa semeni indoiala in sufletele celor ce citesc sau se documenteaza aici. pt. stiinta ta afla ca individualismul nu este o trasatura specifica unui crestin convins si nici nu este acceptata de biserica in sanul ei. de aceea tine cu strasnicie la adevarurile dinainte formulate si nu se lasa trasa in jos de "descoperiri" ciudate ale unora.
aluzia mea nu s-a referit deloc in mod direct la tine (ai inteles gresit)!!!!!! aceasta tendinta este generalizata in occident si a prins chiar pe la noi adepti care, nemaivoind sa urmeze drumul bisericii, s-au gandit ca e mai bine sa si-o faca pe a lor personala, acasa. in ortodoxia romaneasca singurul curent care inca se mai foloseste pe alocuri de aceasta inovatie este miscarea "Oastea Domnului". in rest majoritatea celolalte culte, in afara de catolicism, practica intalnirile "locale". asadar generalizarea mea prin tine o fi gresita dar totusi indreptatita. nu ti-am pus la indoiala credinta, ci "stiinta" pe care o folosesti/substitui in numele credintei!
observ in acelasi timp ca unele persoane sunt judecate in functie de ce anume au "publicat" dinainte. mie mi se pare o mare ipocrizie asta fiindca obisnuiesc sa scriu si fara a vrea sa-mi iau medalii de la public, asa ca nu am nevoie de galoane aurite ca sa pot veni cu contra-argumente. si totusi, am decis sa "public" cate ceva, macar de dragul vremurilor cand adevarul mai era la el acasa printre crestini. si cu asta inchei, scrisul meu e mult mai curat decat al tau iar caracterul pe care il am mi l-am format la o scoala pe care dumneata n-ai frecventat-o. poti sa crezi ce vrei despre aceasta scoala, nu ma intereseaza decat ce va crede Dumnezeu despre mine!
...privindu-ma-n oglinda te-am vazut pe tine, fratele meu, si-am hotarat sa nu mai stau sa te privesc prea mult, ci sa te ajut sa te ridici. dar nu te ridica cocotandu-te pe spinarea mea si calcandu-ma pe grumaz!
just me
#19363 (raspuns la: #19142) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anitzasmile - de INSULA ALTUIA la: 11/07/2008 11:24:53
(la: biblia satanica)
Si pe mine,de aceea ma feresc si de Oastea Domnului,au lacasul in subsolul Catedralei din orasul meu.
Doamne apara-ne si pazeste-ne.
#324472 (raspuns la: #324468) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 5/5 ) - de Tot Areal la: 12/03/2010 08:50:04
(la: Pensia de moarte ( 5 ))
Unul din organizatori era localnic, un fost fotograf ce învârtea lumea pe deget. Era convinsă că şi acesta participase cu ani în urmă la complotul cu vrăjitori orchestrat împotriva ei ce-i periclitase chiar viaţa. Intrase în conflict publicistic imediat după debut, la moartea unei traseiste. Nu numai că avea vocaţie, cum spunea toată lumea, dar probabil că cineva de sus îi oferea prilejul să ajungă prima la subiecte fierbinţi. Aşa descoperi că un procuror acoperea o crimă morală, probabil tot prin vrăji, în care un contabil de primărie a fost trimis de o vânzătoare să se spânzure pentru a-l scoate vinovat de o delapidare însemnată. Vânzătoarea falsificase facturile şi cu martori mincinoşi, cu relaţii a reuşit să-l facă pe mort vinovat rămânând basma curată. Altădată întâlni în parcul din oraş un profesor din Cluj care era un fruntaş al asociaţiei ortodoxe interzisă de comunişti, „Oastea Domnului”fiind chiar frate al unuia dintre primii conducători ai acestei mişcări. Aşa se întâmplase şi atunci. Urcând cu încă o doamnă într-o maşină de ocazie află de un accident groaznic în care îşi pierduse viaţa protagonista unui reportaj TV premiat recent. Proaspăt venită în judeţ, nu cunoştea multe din tainele acelor locuri. Intitulase articolul „Ultimul traseu”. La culegerea textului s-au strecurat vreo trei greşeli, în care şi „autobuz” în loc de „automobil”. Fiind vorba de o staţiune, sigur greşeala a bulversat oarecum cititorii. Articolul a fost criticat dur de autorul reportajului premiat într-o publicaţie mai mult ocazionlă cu o viaţă extrem de efemeră. Ea nu cunoştea ziariştii din zonă. A aflat câte ceva despre persoana în cauză şi a considerat că nu merită nici o replică. Timpul însă avea să-i ofere multe prilejuri de răfuială. Fără studii, puţin cunoscător al limbii şi scrisului se erija mereu în profesor şi lider de opinie. Şi nu puţini erau cei ce i se ploconeau pentru te miri ce laude belicoase din partea impostorului, sau avantaje imorale într-un mod demn de piesele lui Nenea Iancu. Terfelise în mocirla lui chiar pe puţinii ziarişti respectabili, care în general făceau abstracţie de fenomen. Acest personaj cu un nume de vădită sorginte poloneză deţinea acum portofolii de şef peste daci şi toată istoria locului. Mona nu voia să-l supere, ci să arate că istoria nu poate fi mistificată peste noapte. Nu se aştepta ca acel articol pe care ea îl credea foarte cuminte şi puţin incendiar, să pună pe jar floarea cea vestită a personajelor zilei.
Cum în program nu găsi nici conferinţă de presă, nici centru de informare îl abordă în felul cel mai firesc pe cel mai consacrat dac şi organizator, crezând că s-a omis.
- Nu avem conferinţă, zise el. Avem mape pentru ziariştii acreditaţi. Voi nu aţi cerut acreditare...
Manifestarea începu cu depuneri de coroane şi cuvântări ale oficialilor.
Era amuzată de neglijenţa şefului ei. Îi despărţeu o sută de metri între redacţii, organizatorul fiind patronul unui post de radio ce agoniza ca toată media. Făcând împreună câţiva paşi se trezi într-un grup de doamne elegante.
- Doamna este autorea articolului! Zise el.
Prezentarea provocă reacţii extrem de ostile oprindu-se chiar la pălăria ei de soare cu model de epocă. Observă că apariţia ei provoacă gesturi şi comentarii din cele mai neaşteptate din partea multor persoane. O cunoştea toată lumea!...Se întâlni cu o fostă colegă.
- Am scris un articol că suntem urmaşii Romei şi toată lumea se uită la mine ca la urs! Nu mă gândeam c-o să am aşa succes!
Domnişoara rămase ca la fotograf, cu un zâmbet îngheţat pe buze.
- Nu-mi aduci şi mie ziarul?
După puţine cuvinte, fosta colegă îi mărturiseşte:
#530524 (raspuns la: #530523) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de INSULA ALTUIA la: 13/11/2010 19:42:24 Modificat la: 13/11/2010 19:46:59
(la: Hallelujah)
combinatie tipatoare de culori plus ca-s naspa,crucea aceea si icoana ma duce cu gindul la "Oastea Domnului", pocaitii nu se roaga la chipuri cioplite sau pictate..

limbajul licentios scris pe acea poarta mi se pare penibil,mai bine scriau "Aici ciini rai"...daca intrati pe veci veti fi sfisiati ..Amin!
Stimate Domn, Diferenta int - de dogmatic la: 17/09/2003 07:13:40
(la: Alta tara)
Stimate Domn,
Diferenta intre totalitarism si o procesiune ecumenica este imensa. A impartasi credinta cuiva si a-i respecta alegerea nu are nimic de a face cu impunerea unei ideologii debitate si implementate cu forta. Daca traditia ii este smulsa unui popor, atunci el dispare. Diversitatea culturilor este la fel ca si cea a oamenilor...si ele trebuiesc respectate. Cel care a initiat aceasta tema, nici pe departe nu se gandea ca "spiritul de turma" izvorat din ani grei pin care orice cultura a trecut, va degenra intr-o discutie despre totalitarism... Totalitarismul este dusmanul individualismului cultural, personal ...de identitate! Aici trebuie facuta diferenta.
#285 (raspuns la: #283) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnul??? - de Alexia la: 23/10/2003 08:52:11
(la: INTREBARE)
Domnul, este un interesant poet persan.Poezia este de factura filozofica ! Citeste,sigur iti va placea!
#1965 (raspuns la: #1877) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iou stiam ca e "Domn, Domn" n - de Daniel Racovitan la: 07/11/2003 11:12:53
(la: ROMANIA)
Iou stiam ca e "Domn, Domn" nu "DOM DOM"...
"Domn" care de la "Domnul".
#3589 (raspuns la: #3586) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
icoana Maicii Domnului "Hodighitria" - de pr Iulian Nistea la: 27/11/2003 06:31:55
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, Alice.

    Sunt multe reprezentari "canonice" (adica deplin integrate traditiei iconografice a lumii ortodoxe) ale Maicii Domnului:

    • Maica Domnului "Hodighitria" (adica "aratatoarea caii" - pt ca arata cu mana spre Prunc, Cel care a zis despre Sine: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata), despre care mi se pare ca vorbesti
    • Maica Domnului "Oranta" (poate cea mai veche reprezentare, in care Maica Domnului e singura si se roaga cu mainile ridicate in sus)
    • Maica Domnului "Platitera" (in care Maica Domnului "oranta" are in plus Pruncul in mijloc, in locul inimii am putea spune, intr'un cerc de lumina, intr-un medalion, binecuvantandu-ne)
    • Maica Domnului "Glikofilousa" (adica "Dulcea-sarutare", in care Pruncul are fata lipita de a Maicii)
    • Maica Domnului "Galaktofilousa" (in care Pruncul se hraneste de la sanul ei)
    • si multe altele, mai putin cunoscute

    Revenind la prima reprezentare - Maica Domnului "Hodighitria" -, in cele mai multe icoane din aceasta categorie Maica Domnului tine Pruncul pe mâna stanga si arata spre El cu mâna dreapta. Dar sunt icoane, la fel de "ortodoxe", in care ea tine Pruncul cu mâna dreapta... Nu exista o regula in acest sens, iar explicatiile teologice exclusiviste sunt speculative. E suficient sa arunci o privire intr'un album cu icoane vechi, ca de exemplu, pe internet, albumul expozitiei "Treasures of Mount Athos": [http://www.culture.gr/2/21/218/e21800.html]

      Doamne ajuta.

        Pr. Iulian
#5339 (raspuns la: #5310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domn, Domn sa-nnaltam - de (anonim) la: 04/12/2003 02:57:31
(la: In curând Craciunul..)
Am plecat sa colindam
Domn, Domn sa-nnaltam

Dar boierii nu-s acasa
Domn, Domn sa-nnaltam
Dar boierii nu-s acasa
Domn, Domn sa-nnaltam

Domn, Domn sa-nnaltam...
Domn, Domn sa-nnaltam..

Au plecat la vanatoare
Domn, Domn sa-nnaltam
Sa vineze caprioare
Domn, Domn sa-nnaltam
Sa vineze caprioare
Domn, Domn sa-nnaltam

Domn, Domn sa-nnaltam..
Domn, Domn sa-nnaltam..

Caprioare n-au aflat
Domn, Domn sa-nnaltam
Si-au vanat un iepuras
Domn, Domn sa-nnaltam
Si-au vanat un iepuras
Domn, Domn sa-nnaltam

Domn, Domn sa-nnaltam...
Domn, Domn sa-nnaltam...

Sa faca din blana lui
Domn, Domn sa-nnaltam
Vesmant frumos Domnului
Domn, Domn sa-nnaltam
Vesmant frumos Domnului
Domn, Domn sa-nnaltam

Domn, Domn sa-nnaltam...
Domn, Domn sa-nnaltam...


Domnilor, nu confundati lucru - de Daniel Racovitan la: 10/02/2004 05:19:22
(la: Ce vrea un român de la ceilalti români... ?)
Domnilor, nu confundati lucrurile.

De la a cere cateva informatii utile pana la a te auto-invita in casa unui necunoscut pretinzand cazare, masa si distractie e cale lunga.

Informatii utile si sfaturi privind emigrarea le dau bucuros oricui, dar daca vine vreun necunoscut cu minciuni si manipulari pentru a sta si manca pe gratis la mine , atunci iese direct pe usa afara.

A fi roman nu iti da dreptul de a fi nesimtit.
..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"
#9322 (raspuns la: #9315) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnia lui Carol I sta sub se - de bodo la: 14/02/2004 10:10:28
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Domnia lui Carol I sta sub semnul modelului belgian : Romania se voia o Belgie a Orientului, adica prospera la interior si ferita de primejdii in exterior. Constitutia Romaniei din 1866 a fost copiata dupa cea belgiana din 1831. Numai ca liberalismul constitutiei belgiene era perfect adaptat societatii pe care era chemata sa o carmuiasca. Nu acesta era cazul Romaniei unde secole de-a randul " obiceiul pamantului " era mai tare decat legea, iar coruptia si arbitrariul dregatorilor romani din vremea aceea desavarseau haosul.
Va suna cunoscut ? Istoria se repeta. De altfel Carol stia bine in ce se baga, pt ca spunea candva intr-o scrisoare din 1870. " Aceasta nenorocita tara se pomeneste trecand fara tranzitie de la despotism la liberalism, cum n-a facut-o nici un popor din Europa. Dupa ce am vazut aici, tin aceasta drept o nenorocire cu atat mai mare cu cat romanii nu se pot maguli ca au vreuna dintre virtutile civile ce apartin statelor qvasi - republicane ". Si asa a ramas de atunci in Romania.
Cand am adus vorba de Carol am adus-o in sens bun. Cand am spus ca nu mai e ca pe vremea lui Carol, am vrut sa spun ca romanii nu vor mai accepta un " venetic ", unul care nu mai este de al lor. Iar Lia Roberts, fara suparare, insa nu mai este de-a romanilor. Dupa cum spunea si presa, ea nu mai stie nici macar pretul la zahar, sau salariul minim pe economie, si nici nu o intereseaza, asa ca n-are rost sa o creditam cu vreo sansa.
Da, romanii sunt idealisti si visatori, le-ar place sa fie Hagi presedinte, sau Nadia Comanici sefa Senatului. Dar ei stiu ca asa ceva nu este posibil. Trebuie sa fim practici. Pe vremea lui Constantinescu treburile au mers prost in Romania pt ca aia care conduceau erau si prosti, si fara experienta si hoti. Astia de acum sunt doar hoti. Nu sunt prosti si nu sunt fara experienta. De aceea, pana se va gasi echipa aceea experimentata si corecta care sa conduca Romania, va castiga PSD alegerile. Si acum si peste 4 ani, si peste 8 ani. Pt ca PSD stie ca daca populatia nu ii sustine, vor trebui sa fraudeze alegerile cum au facut cu referendumul si tot vor iesi ei. Celebra zicerea lui Micki Spaga: " Nu-i nevoie sa fraudam alegerile, dom'le, ca tot noi le vom castiga ". Intelegeti ? Adica suntem asa de siguri ca nici nu mai trebuie sa ne spargem capul cum sa furam cum am furat la referendum ! Asta e gandirea politica in Romania. Cand Brucan a spus ca ne vor trebui 20 de ani sa ajungem ca Germania, lumea era sa-l linseze. Daca spunea 60 sau 80 era mai aproape de realitate.
#9617 (raspuns la: #9587) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
traditie si inovatie - de pr Iulian Nistea la: 26/02/2004 07:09:21
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, frate anonim.

Mesajul tau ma trimite cu gândul la o veche dar inepuizabila discutie, anume aceea a raportului între traditie si inovatie. Problematica aceasta a izbucnit în România de mai multe ori cu putere, obligând pe multi literati, artisti, psihologi, filosofi, teologi etc. sa ia pozitie. Ramuri derivate ale acestei problematici ar fi, într-o enumerare incompleta:


  • problema specificului national (pe care au abordat-o mai toti gânditorii români)
  • national si universal
  • traditie si inovatie în arta si literatura
  • traditie si înnoire în Biserica Ortodoxa

Pentru partea neteologica a problemei dezbaterile au fost adunate (selectiv, desigur) în niste antologii:

  • Aesthesis carpato-dunarean (Antologie, postfata si bibliografie de Florin Mihailescu), Ed.Minerva, 1981
  • National si universal (Antologie de Pompiliu Marcea), Bucuresti, Ed. Eminescu
  • Traditie si inovatie - idei si atitudini literare (Studiu si antologie de Florin Mihailescu), Ed. Eminescu, Bucuresti, 1975

Aceste dezbateri nu doar ca sunt foarte interesante, dar sunt semnificative si pentru partea teologica a problemei.

Atitudinea "vreau totul, aici si acum" nu este una crestina. Atât în viata noastra, cât si a Bisericii vedem ca nu putem cere totul în aceasta lume, si ca si ceea ce se împlineste si împlineste în timp.

Aducerile la zi ("aggiornamento") ce s-au facut în Biserica Catolica ne dovedesc (nu o zicem noi asta, ci ei), cât de periculoase si daunatoare pot fi aceste "transfuzii".

Eu cred ca principiul cel mai sanatos e sa faca fiecare ceea ce poate la locul lui si cu rabdare lucrurile se fac si se schimba.

Chiar daca noi nu ne dam bine seama, ritul ortodox nu sta pe loc. Tot asa precum geologii de la Institutele de seismologie percep miscari pe care noi nu le vedem si stim, ei bine, tot asa liturgistii vad si in cultul ortodox schimbari pe care noi, crestinii de rând, nu le percepem, dar care sunt foarte reale si care în timp devin ceva din ce in ce mai vizibil. Pe unele din aceste mici tendinte si miscari timpul si constiinta Bisericii (care nu e un for uman, ci un consens al Bisericii, neregizat) le valideaza; altele se sting de la sine.

Aceasta este functionarea dezvoltarilor ritului ortodox. Ea este, în cele mai profunde principii ale ei, dincolo de ideologia unei epoci, dar se întrupeaza într-o epoca.

Sa luam un exemplu banal (dar la zi): rugaciunile Bisericii pentru conducatori.

Forma cererii pentru conducători a ecteniei mari în slujbele ortodoxe din România a variat ca formulă, dar în Liturghierul românesc de astăzi e aşa:

"Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni,

pentru cârmuitorii ţării noastre,

pentru mai marii oraşelor şi ai satelor

şi pentru iubitoarea de Hristos oaste,

Domnului să ne rugăm".

Această formulă, similară celei folosite de Biserica Greacă, a fost adoptată de Sfântul Sinod după anumite ezitări: imediat după Decembrie 1989, de teamă că ea e înţeleasă de unii ca o formă/semn de obedienţă/supuşenie a Bisericii faţă de Stat (dar, fără putinţă de tăgadă, şi dintr-un sentiment de culpabilizare pentru acest soi de alunecări în epoca comunistă), Sfântul Sinod a înlocuit rugăciunea pentru conducători cu rugăciunea pentru popor şi armată. Acum Biserica Ortodoxă Română a revenit la formula de mai sus, în spiritul Tradiţiei Bisericii, explicitată într-o altă rugăciune, care însă, din păcate, se citeşte astăzi "în taină" (şi nu cu voce tare, ca să fie auzită de tot poporul ) în marea majoritate a bisericilor ortodoxe:

"Încă aducem Ţie această slujbă cuvântătoare pentru lumea întreagă, pentru Sfânta Sobornicească şi Apostolească Biserică;
pentru cei ce în curăţie şi în viaţă cinstită vieţuiesc,
pentru ocârmuirea ţării acesteia, robii lui Dumnezeu (N)
şi Ţie ne rugăm, şi cerem:
dă lor Doamne paşnică şi înţeleaptă ocârmuire,
şi pace lumii Tale,
ca şi noi, întru liniştea lor, viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim, în toată cucernicia şi curăţia."

Cu alte cuvinte, nu ne rugăm să-i ţină Dumnezeu în scaune – nici pe cei care par buni, nici pe cei care sunt răi –, ci ca atât cât stau în acele scaune să le dea Dumnezeu minte şi să fie înţelepţi, să nu facă prostii (care să aducă ţara în război sau în lupte sociale, tulburări etc.), ca "viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim [noi], în toată cucernicia şi curăţia" (cari va sa zica: sa ne putem ruga în liniste, sa ne putem vedea de ale noastre treburi în pace si fara sa fim pagubiti, ca sa ramânem în "curatie", sa nu fim obligati la compromisuri etc....).

Vedem deci cum un principiu forte, transcultural, îmbraca diferite forme vazute, mai mult sau mai putin "convenabile". Dar dincolo de aceste vesminte mai mult sau mai putin stralucitoare, mai mult sau mai putin demodate, putem gasi intotdeauna o comoara!

Toate cele bune.

pr_iulian

#10670 (raspuns la: #9719) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnilor, traiti (traim) intr - de mapopescu la: 08/03/2004 04:50:24
(la: Intentii de vot in alegerile parlamentare (vot anonim))
Domnilor, traiti (traim) intr-o lume virtuala. Pentru a parafraza pe Milan Kundera viata nu e (numai) aici.
#11585 (raspuns la: #11091) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns la comentariul Domnului ovidiu Bufnila - de ema word la: 12/03/2004 05:43:15
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
Este evidenta justetea celor pe care le afirmati. Insa ideea este ca observ ca in ultima vreme lumea buna pare din nou predispusa sa devina misogina, ba chiar abject misogina... Ceea ce a spus Iaru nu este decit unul dintre exemple. Mai rau este ca pina si cei din elita formatorilor de opinie si membri ai USR se dau in stamba, vezi Cristian Tudor Popescu, bunaoara, care scrie recent un editorial nedemn de conditia unui intelectual european , in care atribuie, la al sau Adevarul Literar si Artistic, calificativul de "femei cu vaginul uscat" unor tinere poete pentru motivul ca nu scriu dupa gustul Domniei sale(editorialul poate fi citit intr/unul din numerele ALA pe februarie, regret ca am uitat). Vin si eu, pacatoasa, sa observ, oare ce are anatomia si fiziologia genitala feminina cu analizele literare si stilistice? Dar oare nu cumva mirlania si agresivitatea aceasta de necontracarat, care intimideaza prin violenta si perversitate, inseamna un sfirsit al dialogului, o premisa a nasterii, la fel de violenta, a misandriei ? Si, oare, la ce bun? SI, oare, pentru ce ? Unde ne poate duce un nou razboi al sexelor, si inca unul facut din dorinta de aflare in treaba?
Dar revin sa arat ca lucrurile pot fi chiar mai urite...Lucram anul trecut la o revista literara din nordul tarii. Eram singura femeie din redactie, dar nu mi se dadea dreptul la semnatura, atunci cind scriam editorialele revistei, si timp de vreo trei ani numai eu le/am scris. Mi se cerea sa semnez > Redactia. La inceputul anului trecut, m/am ridicat intr/o sedinta de redactie si am pledat pentru a alcatui in numarul pe oct./noiembrie un sector de articole dedicate Doamnei MOnica Lovinescu, de la a carei nastere s/au implinit anul trecut 80 de ani. Am argumentat ca este una dintre cele mai mari personalitati ale romanilor cunoscute in ultimii 50 de ani, ca a avut un mare rol in cresterea culturii noastre, in promovarea ei in Europa, ca a dat o opera critica exceptionala, ca a dat un model de moralitate demn de un supraom, ca este unul dintre romanii cei mai respectati la Paris s.a. In plus, originile Doamnei erau in zona nordica, acolo unde se tiparea revista. Inca din acea sedinta am fost luata in bataie de joc, propunerea mea a fost respinsa, numele Doamnei Lovinescu a fost batjocorit. Eu am ripostat ca atitudinea colectivului de redactie este injusta, ca este lipsita de onoare, ca nu este drept ca numele unei mari scriitoare sa fie sistematic evitat si denigrat, numai pentru motivul ca vorbim de o femeie, si inca de o reprezentanta a excelentei culturi romanesti. Nu voi mai lungi povestea... dar, urmarea atitudinii mele este ca am fost data afara din redactie si din revista, incalcindu/mi /se flagrant drepturile. Fara preaviz, fara nimic, si inca de Martisor, de Ziua Femeii...Si "cadoul" acesta mi l/au facut Domniile lor cu toate ca eram, ca si ei, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania si ca aveam nevoie de acel job pentru a cistiga si eu niste bani...Dar eram femeie.
Mai cunosc multe cazuri in care este vizibila cresterea acestui curent misogin. Pe mine ma intristeaza tot ce se intimpla. La escaladarea unor astfel de razboaie ale ideologiilor(caci misoginismul, ca si xenofobia, ori antisemitismul etc. este tot ideologie) nu ai cum sa ripostezi. Decit sa asisti neputincios(oasa) si , eventual, sa te dai nitel mai la o parte, ca sa nu te striveasca tancul din care se aude, stupid, urletul unor barbati din care fumega fiarele...
#11882 (raspuns la: #11622) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stimate domn, cred ca nu inte - de (anonim) la: 17/03/2004 08:58:21
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Stimate domn, cred ca nu intelegeti. Bach e la fel de valabi. Posibilitatea de a compune, de a trai, de a actiona si inova precum Bach s-a terminat. La fel, Eminescu. Scrieti dvs ca el si o sa rida lumea (pe buna dreptate)
#12258 (raspuns la: #12246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnului Tudor Popescu: - de (anonim) la: 17/03/2004 16:10:39
(la: Religia mortii)
Distinsului domn Cristian Tudor Popescu:

"Orice vorba de duh isi are si ea mormantul..... in urechile prostului" zicea un nene, Blaga parca: e lucrul care mi-a venit in gand citind "editorialul" domnului Popescu. La fel, ma gandeam ca trebuie sa-si aiba mormantul si un astfel de film, in ochii si mintea unor oameni de forma preacultului si siesi suficientului domn Popescu. "Mitul" mortii si invierii lui Hristos e realitatea istorica in fapt, dar deh, ce are asta a face cand omul e lezat sentimental, nu?
Suferinta fara logica si morala a celor din Spania? Da, intr-un sens, Nu, in altul. Sa vezi dincolo de evenimentul temporal de la Madrid, inseamna sa-ti iei ochii pentru o secunda din gara Atocha, sa vezi mesajul cristic din filmul lui Gibson inseamna sa-ti iei privirea de la "ochiul lui Isus facut omleta" si de la "gemetele de tip porno".... si sa vezi Dincolo.... ce pacat ca unii au ochii pe post de cosciuge... "Deschide ochii" domnule Popescu!

Punctul comun dintre domnul Popescu si membrii Al-Qaida? Si el si ei ucid, el spiritual, ei fizic. Toti condusi de aceasi eroare: o deformata raportare la Divinitate.

raspuns pentru domnul Daniel Racovitzan - de ema word la: 18/03/2004 02:31:50
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")

Stimate domn, imi displace sa/mi fie rastalmacite sensurile asertiunilor. Ideea pornita din exemplu meu cu Bach si preclasicism nu ducea la concluzia ca astazi compozitorii ar trebui sa fie epigonii lui Bach. Nu. Eu am sustinut ca, iata, pentru ca place inca publicului mai mult sau mai putin cultivat, Bach este foarte actual (ca si alti preclasici, el raminind insa cel mai celebru). Doream ca acest exemplu sa fie, prin extrapolare, pilda puntru judecata generatiei optzeciste, judecata pe care o faceti mergind pe mina lui Iaru si a ideii lui...excentrice. Asadar, este posibil ca pur si simplu optzecistii sa placa inca in suficienta masura pentru a nu fi (inca) uitati si repudiati. Atunci cind saturatia la fenomenul optzecist va fi atinsa, iesirea din scena a optzecistilor se va face pe cale naturala, ca orice deces clasic, de tipul "mortului de moarte buna". Heirupismul prin care vreti Domnia Voastra sa rasturnati acum o generatie, somind scriitorii tineri sa iasa in haita la drumul mare si sa inventeze ad/hoc ceva socant, orice(in conditiile in care, asa cum am explicat, avem deja in circulatie generatii noi si temerare de nouazecisti , douamiisti si fracturisti) mie imi suna a...diktat ori, pentru ca tot e la moda termenul, a terorism literar. Si asta in vremuri in care nu ducem lipsa de gesturi exhibitioniste, caci, pe ici , pe colo, dornici de succes si stralucire, multi sutori tineri ies in librarii sau in paginile revistelor literare cu cite o grenada in text (de obicei provenind din arsenalul nevrozelor sexuale netratate la timp ale amatorilor de libatii libidinoase vindute drept literatura...erotica, desigur, nu porno).
#12311 (raspuns la: #12246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns pentru domnul Daniel Racovitzan - de ema word la: 18/03/2004 03:58:19
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Stimate domn,
Iata cum, intr-adevar, scotind noi sabiile sa ne duelam putin (cu conditia sa urmeze bataia cu frisca, de acord?), am ajuns la doua observatii pe care doresc sa vi le fac:
- pentru informarea domniei voastre, optzecismul nu a insemnat numai post-modernism in literatura, ci cel putin trei curente foarte particulare.
- tinerii de azi, dar sa fie tineri cu adevarat, nu doar nume noi in literatura(din cei care au facut debut dupa 1990 la virsta juna de ...50 de ani), nu mai scriu nici post-modernist, nici textualist, nici in registrele auxiliare optzecismului
Ceea ce domniei voastre vi se pare de nesuportat ("sa nu mai lungim pelteaua post-moderna") , ca si cum noi am avea puterea de a schimba peste noapte decorul cultural, se dovedeste, prin urmare, o falsa problema. (Dar, daca insistati pe tema necesitatii unor povesti "cu cintec" novator, intrati , bunaoara, pe site/ul revistei Tiuk!-prin motorul de cautare Google- si sa vedeti acolo lovitura data ...optzecismului! Asta ca sa aflati ca , poate fara stirea domniei voastre, lucrurile s/au miscat binisor si demultisor. Dar nu v-a atins inca zvonul). Iar faptul ca textele literare si productele mass/media, montarile scenice la teatru si asa numitele show/uri cu "artisti" va atrag atentia prin filonul post-modern inca atit de puternic este numai un firesc "parfum" cu care societatea in ansamblu(aflata in plin avint al tipului post-modern de civilizatie la noi, in timp ce in State sau in Occident el a fost demult depasit) participa la viata culturala a lumii romanesti. Iar realitatea, asta este: noi ne aflam acum, ca societate in ansamblu, in plin avint al post-modernitatii, pentru ca venim dintr-o istorie, venim cu niste particularitati, venim in viata internationala cu forcepsul, si am pomenit doar citeva aspecte conjuncturale.
Da, in alte parti, post-modernsimul este o palida amintire de la jumatatea secolului trecut.
Punct.
(Frisca, acum...)
#12318 (raspuns la: #12313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspuns pentru domnul Daniel Racovitzan - de ema word la: 18/03/2004 04:48:38
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Stimate domn,
Avem si (destul de ) multi autori (de toate virstele) care sint deja foarte cunoscuti ca mari scriitori ai lumii. Suficienti pentru a sta linistiti. Iar succesul, daca sintem cinstiti, nu este un fenomen de masa, cum doriti, chiar daca voalat, domnia voastra. Pe de alta parte, unele epoci au impus multe nume mari romanesti in Europa(au fost, deci, context de progres si libertate de exprimare)-vezi perioada interbelica din Romania scolului trecut, in timp ce alte epoci au fost anti culturale (mai trebuie sa exemplific?)
Astazi? Avem un mozaic. Diferente colosale. Scriitorii din exil au putut urca , in general, in trenul consacrarii artistice si al impunerii pe piata culturala reala a valorilor prin metodele actuale tipice economiei de piata(care includ si reclama, si promovarea, si activitatea agentului literar, sau rolul exceptional al editorului...)
Dar multi, din cei ramasi in tara, traiesc in mare saracie, nu au nici macar masina lor de scris, nicidecum calculator sau...internet, pentru a fi la curent cu tot ce misca. Sint si mari scriitori in tara. Dar politica de acasa pentru promovare este inca lipsita de agresivitate, si poate si de eficienta, caci lumea de acasa, oricit de mult va displace, este inca in curs de organizare, este primitiva, corupta si salbatica.Oamenii se bat acum in Romania pentru a acumula capital, pentru a prinde un partidulet sau pentru a supravietui foamei si bolilor, nu pentru a impune un nume sau altul in literatura sau in arte...
Prin urmare, la asa contraste, avem cazuistica din gros. Si peste toate acestea avem , repet, mari scriitori, recunoscuti in lume. Si cine este mare nu are sentimentul provincialismului, el este insusi un centru.
De altfel, insusi conceptul acesta de provincialism a devenit anacronic in era tehnologiei de comunicatii moderne si rapide. Centrul este acolo unde este informatia, adica pe internet. Marginea este acolo unde nu este tehnologie. Valorile au astazi unde sa se puna in evidenta. Ceea ce insa ne trebuie este o bursa reala a valorilor, bine reglata si functionala in stabilirea cotelor de apreciere.
Domnul meu, cu toata saracia ei, cu toate ca intelighentia a fost distrusa de totalitarism, Romania este provinciala doar in ceea ce priveste consumul de marfuri, nu si in ceea ce priveste consumul de idei. Caci toate modele, toate curentele de idei, inclusiv artistice ne viziteaza instantaneu, gratie tehnicii. Iar arta si literatura plutesc in zona ideilor.
Cind vom fi o tara bogata, nu ne va mai fura nimeni Premiile Nobel, iar toate numele mari din cultura, stiinte, arte s.a. vor putea fi promovate in Occident la timp.
Deci, va rog, puneti corect accentul> pe bani, iara nu pe raportul centru/margine, caci evidentierea numai a celui din urma(plus vaicareala) este insasi o nota de provincialism, de bovarism de tip slav (plingaret si fatalist, tragic in imposibilitatea evadarii din starea de ratare)
(Si inca un calup de frisca...)
#12322 (raspuns la: #12319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns catre Domnul Florin Iaru - de ema word la: 23/03/2004 00:06:20
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")


Stimate Domnule Florin Iaru,


Ma surprinde si nu ma surprinde fateta agresiva a spiritului polemic al Domniei Voastre. Faptul ca ati fost atit de prezent in invocare la discutiile din for din ultima vreme se datoreste faptului ca exista o conferinta activa in Cafeneaua, o conferinta care porneste de la declaratii pe care Dumneavoastra le/ati facut presei culturale si in urma carora ceilalti sint invitati sa discute. Ar fi trebuit sa va obisnuiti, cred, pina la aceasta ora, sa va asumati in intregime conditia de persoana publica, adica acea persoana luata drept barometru de opinii, de moralitate, de cutume s.a. si care este datoare sa impuna in interfata formatoare de opinii a propriului sau contact cu media probleme-far, probleme care dau tonul, care isca polemici, care fac mode. Ma emotioneaza sincer, dar negativ, faptul ca nu ati remarcat in urma lecturii ca aici s/a facut o discutie asupra optzecismului(atacat , vorba vine, fara motive si fara argumente de Monsieur Andre Morariu-si caruia eu i/am furnizat unele repere de lectura care includeau si opera Dumneavoastra), iara nu asupra Domniei Voastre. Cit despre tonul cvasi-injurios pe care l/ati adoptat in ultimul raspuns al Domniei Voastre, orice psihanalist v/ar spune ca degajati o anxietate ce bruiaza comunicarea, iar amplitudinea acestei anxietati denota un confortabil misoginism in care v/ati instalat ca intr/un uter de care nu reusiti sa va desprindeti nici acum, la o virsta de aur a marelui Poet care sinteti si dupa ce, iata, au trecut ceva anisori de cind ati strigat editorial:"Innebunesc si/mi pare rau !"
Stimate Domnule Florin Iaru, faptul ca indrazniti in ultimele rinduri pe care le scrieti sa insinuati ca, vezi Doamne, pseudonimul Ema Word ar putea fi codul unei persoane de la SRI care va spioneaza discutiile in site mi se pare o abjectie incalificabila, un recurs la cea mai mare mizerie bolsevica ce pluteste rezidual in anumite minti infierbintate si, in ultima instanta, o mostra din acea fundamentalista arta a masculului de a taia firul unei discutii cu o persoana de sex frumos-inteligent-subtil printr/o lovitura de ghioaga. (Remarc cu tristete, de altfel, ca in ultima vreme metodele bolsevice isi fac din nou loc in mentalitatea publica: in lipsa de argumente, in lipsa de fapte, daca cineva vrea sa/si anihileze un adversar de opinii pe care nu/l poate dobori cu armele fair-play ale polemicii cordiale, atunci il anatemizeaza in public cu suspiciunea de a fi facut parte din politia politica. Iar aceasta toxina publica otraveste si condamna definitiv persoana atacata prin aceste mijloace ale media. Metoda, pe care ati utilizat/o si Domnia Voastra aici, a fost introdusa tocmai de politiile politice la care faceti referinta, pentru a/si denigra si anihila adversarii. Ea este cotata, in bunele manuale deontologice, drept crima morala, prin marele delict ce se face atentind cu rea credinta dar cu buna stiinta la imaginea publica a unei persoane. Intr/un fel, admiratiei pe care o am fata de arta Domniei Voastre, ii adaug faptul de a deplinge ca ati ajuns sa procedati, ca in anii 50, "oamenii de bine".)

Pentru informarea Dumneavoastra, va precizez ca eu, spre deosebire de multi mari anticomunisti cu carnet rosu de partid, nici macar nu am fost membru PCR iar relatia pe care am avut/o cu regimul a fost una de mare ostilitate(numai ca nu ma dau in stamba ca atitia "disidenti", nascuti ca ciupercile dupa ploaie,din chiar cuiburile de PCR, atunci cind dictatura a cazut si cind activitatea adevaratilor disidenti-destul de bruiata si marginalizata astazi-, daduse, intr/un fel, roadele scontate, chiar daca tirzii).

Desigur, restul e tacere...


#12613 (raspuns la: #12504) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...