comentarii

oastea se facea nevazuta ca


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Capul nevazut al lui Dumnezeu! partea 1 - de Polo Sten la: 07/07/2006 14:46:36
(la: de ce credeti in dumnezeu?)


Exista Dumnezeu sau nu?
Simplu :
1) Daca exista nu stim dar daca il acceptam ca exista atunci trebuie doar sa-l mai intelegem. Daca nu-l acceptam iar el exista . Imaginativa ca cineva va ajuta dar voi nu stiti ca a facut-o acel cineva.Credeti orice dar nu ganditi ,banuiti sau simtiti ca fost "mana cuiva".Sa gandesti ca totul ti se datoreaza in ast caz=gandesti slabut,sa banuiesti ca altcineva decat Autorul a inlesnit ajutorul =balbaiesti,sa nu simti cine e autorul=nu ai simt mai mult sau mai putin.Concluzia Nu ai luat "marele premiu"E clar ca Dumnezeu nu se arata asa cum am vrea noi.Daca sar arata am crede mai mult in El? Da? Fals Uitativa la un film in care capul actiunii e nevazut. Nu numai ca la toti le e frica mai mult de el doar ca sta in umbra dar tie ca si telespectator iti"impune " o curiozitate care face placerea de doua trei ori mai mare chiar daca ai vrea sa-l vezi odata.Dupa ce-l vezi ....tragi concluzii si te culci.Dumnezeu nu vrea sa ne culcam prea repede asa ca intarzie aparitia pana vrea El. In acelasi timp poate sa vada si cine gandeste ,simte sau banuieste mai bine. Concluzie Nu o sa stiti prea curand adevarul pipaibil spre satisfactia noastra si a vietii.
Deci nestiind cine e autorul poate nu e vina noastra ,da-mi vina pe creatie mama,tata,ajungand la Dumnezeu.Ei nu ne-au dat destula minte ,simt...insa nici nu sunt obligati sa defileze cu noi in frunte. Mai repara la noi ,ne mai schimba,mai o bataie, poate iese ceva pana la urma. Apropo ati vazut vreun conducator sau vreun om instarit care sa declare canu creada in Dumnnezeu? Oare de ce ...stie el e baiat istet. Fac o paranteza aici Cati dintre voi stiti a tine un secret chiar cu scopul ruperii unei maini. hahahaha o sa-mi spuneti depinde de secret. Vraja. Cand ajungeti a stii sa tineti un secret (cat de mic ar fi el) dar care dezvaluit ar face probleme "lumii nevinovate" atunci inseamna ca gandesti si esti puternic. Dar ce vorbim noi de a fi puternic. Era vorba de a intelege Nu?
Concluzie: Il accepti Este bine .De ce il accepti? Tu sti. Cel mai bine ar fi sa-l si simti zic eu.Comunicare. Sa-l intelegi ...si mai simplu.Uitati-va in jurul vostru la oameni si o sa intelegeti ce vrea El.Daca nu intelegeti inca,cum spuneam va mai repara va mai "bate" aveti destul timp sa muriti atotstiutori. Nu degeaba se spune sa-ti iei un batran daca inca nu ai. Insa cu toti vrem sa stim astazi.nu? asta depinde doar de voi.........nu Il faceti sa ajunga la bataie....la unii chiar nu se mai opreste
Va urma?..!!!






























































Da si nu... - de dogmatic la: 22/09/2003 05:07:21
(la: Viata gay romaneasca)
Hmmmm...Papadie67, totusi ignori un mare adevar. Culmea, multi dintre cei care creaza prozeliti sunt sunt "hetero convinsi",cel putin asa afirma in declaratii. Sa nu te mire cand vei intalni barbati casatoriti care duc o viata duplicitara. Din pacate aceasta este partea nevazuta a aisbergului, iar cei ce traiesc solitari cea pe care se arunca ...vorbe grele. Oare de ce? Cat de cinstit este? De ce nimeni nu se intreaba cum o mare parte dintre acestia au devenit gay? Ei bine, este foarte trist dar extrem de adevarat! Iata asa, multi au avut experiente pe care nu si le-au dorit in copilarie, adolescenta si care in timp au devenit un stil de viata. Ce este mai corect oare sa ai taria de a duce aceasta cruce de unul singur, pentru a nu mai distruge viata altcuiva, sau se te ascuzi dupa fusta unei femei?
#343 (raspuns la: #338) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Armonie cu sine insusi si cu - de Daniel Racovitan la: 04/10/2003 17:54:02
(la: Neobisnuite utilitare de uz curent)
Armonie cu sine insusi si cu lumea nevazuta? Cred ca mai degraba era o sarmana fiinta terorizata de aparitii tenebroase.
Ma intreb in ce masura avea efect "instalatia"... :)
Drobu' de sare... - de dogmatic la: 10/10/2003 01:28:22
(la: Modificarile la noua constitutie: naivitate si manipulare)
Ma mir cum se emit supozitii pe baza unei acestei legi fundamentale, barfind si folosind idei generate de oameni fara preocupare!!! "Reglementand printr-o lege organica" nu se va realiza decat un pas inainte pe scara civilizatiei, oameni buni. Si anume ca, printr-un vot democratic in parlament se v-a adopta ori ba, plata sau perioada de munca in folosul comunitatii ceea ce va inlocui stagiul militar. Bani de la populatie inseamna ca vor suporta mai usor costurile unei armate profesioniste! Cei ce starnesc isterii de genul "HANCU" sau "apropierea anului 2000" ar trebui sa faca armata inca o data pentru a le iesi din sange acest individualism egocentric. Armata sau stagiul militar mari prostii, in opinia mea. Un rau necesar uneori,dupa alte opinii. Deformeaza si formeaza personalitatile indivizilor...dar mai mult strica! Deci sa o faca cui ii place, tata. Nu cu arcanu' la oaste!
Este adevarat (cel putin in parte) - de ninel la: 20/10/2003 12:29:05
(la: matrix)
Daca te gandesti bine, multi oameni au setat autopilotul cu mult timp in urma, deci intr-un fel pentru ei majoritatea vietii este ca un vis a la Matrix. Autosugestia este un alt mod de trai intr-o lume inchisa asemenea unui vis. Influenta mediului, in special a religiei si a mass-mediei asupra vietii omului de rand este inca un exemplu de putere deseori nevazuta sau subestimata ce influenteaza zi de zi miliarde de oameni. Faptul ca multi supraestimeaza ideea de "free will" si subestimeaza rolul influentelor externe (sau innascute) demonstreaza ca intr-un fel oamenii traiesc intr-o matrice putin controlata de ei insisi.

Matrice impusa de religie: multi se nasc incatusati intr-o matrice sufocanta forjata dinaintea nasterii lor (ex. "untouchables" in India).

Matrice impusa de mass-media (in colaborare cu activisti de partid republicani): improscarea cu noroi a unor personalitati politice ce cauzeaza discreditarea acestora si a apropiatilor lor pentru infractiuni inexistente sau minore (ex. Bill Clinton pe tema Monica Lewinsky, si implicit Hillary Clinton si Al Gore).

Pentru o analiza mai aprofundata a filozofiei sugerate de filmul Matrix, vezi eseurile de mai jos (in engleza), dintre care recomand in special pe ultimul care contine si o scurta introducere a gnosticismului (in contrast puternic cu sorele lui vitrege si foarte populare, crestinatatile catolice, ortodoxe si protestante):

http://www.onwardoverland.com/matrix/philosophy.html
... 3, 2, 8, 5. rrrrring!...continuare - de relu la: 29/10/2003 20:32:09
(la: o poveste...)
'Cu masina... acum.' Cristina se gindeste. 'La film; si vine si Dan. De ce oare nu simte el ca am nevoia de a fi numai cu el acum. Am nevoie de atentie, de vorbe frumoase...' Blazata, Cristina isi da jos camasa cu gindul de a se pregati pina soseste Fanel. Isi deschide incet nasturul de la blugi, si fermoarul, ca si cind ar fi obosita. Aplecindu-se si proptind o mina linga oglinda, isi trage blugii incet, ginditoare, dezvaluind pielea ei fina, cu o urma de bronz, ramasa din vara de pe litoral. Incetul cu incetul realizeaza ca se priveste in oglinda. Cu toate ca parul ei scurt of face sa arate un pic cam baietoasa, restul trupului ei tradeaza o feminitate de statuie greceasca. Trasaturi fine, cu solduri duioase, mijloc subtirel, sini plini cu sfircuri ca doi ochi mari, caprui, intariti acum de raceala din camera. Involuntar, se admira si-si doreste in sufletul ei sa fie linga Fanel. Nevazuta, mina ei cu degete lungi si delicate, cu manichiura subtila, calatoreste de la sold spre sinul ei sting. Il prinde si'l ridica de desubt, trecind mina peste el, apoi lasindu-l sa cada. Cu ochii inchisi simte un curent ca un fulger trecind din cap pina in picioare. Dintr-odata isi da seama ca un motor de masina se aude in parcare, sub geam. E Fanel, sigur. Intr-o clipita isi pune sutienul, o bluza de matase albastra, frantuzeasca, aproape ca ochii ei, trage o fusta de pe cuier si sare in ea rapid. Cu toate ca e un pic frig, isi alege o pereche de pantofi cu toc subtire, italienesti. Isi pune geaca de piele si un drop de Chanel 69 in palma, apoi frecindul pe git, si e gata. Pe drum poate sa-si puna un pic de machiaj, subtil. Ca-tro facuta, in acel moment Fanel bate la usa.
#2615 (raspuns la: #2611) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zeus dacicus...?? - de Jorge la: 05/11/2003 12:25:36
(la: zamolxe)
Zeul nemilos a mai ras un os si in pauza lui mica a prins uite-o pasarica -Jorgeus piticanius bacteris- cuvinte magice nevazute de admin si acoliti.Ca doar este din uniune si nu se face sa il epureze.
Dar zeii sunt cu capul in nori si creierii in aer asa incat nu ne deranjeaza.
#3357 (raspuns la: #3335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cosmin sau cine o fi el... - de LMMagain la: 17/11/2003 02:10:51
(la: Pentru voi toti,)
``....Mã trecusera fiorii si aproape sã-mi dea
lacrimile
De atata cinste si minune.``
Multumesc,in numele meu, pentru dedicatie, Alice.

Si multumesc in numele la toti ca ne aduci aminte des si mai ales acum, ce FRUMOASA este limba romina cind este in in simplitatea ei.
Am citit poezia aproape pe nerasuflate. Nu stiam ca mi-a fost asa de sete de poezie romineasca.
Cineva spunea undeva, de fapt un filolog american al carui nume nu il mai stiu,ca, daca oricine altcineva si in oricare alt loc ar fi spus aceleasi lucruri pe care le-a spus Marin Sorescu ar fi fost considerat nebun...Romantic umorist il caracterizau in continuare.

Frumoasa poezie, primul gind mi-a fost ca as fi vrut sa fiu cercul glorios rostogolindu-se nevazut de Gligorie...

Spre rusinea mea si sper ca ignoranta sa imi fie iertata, nu am stiut ca Marin Sorescu a murit...Abia am aflat...:((
..............
Mai trebuie sa adaug ca m-am saturat sa fiu Cosmin ca am vazut ca a mai aparut unul...,deci revin ce am fost pentru ca urasc sa fiu confundata. Cosmin era oricum un refugiu de furtuna de nisip a trolilor.
Multumesc pentru sansa a doua.;)

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
Dumnezeu ingaduie ca cei slabi sa sufere - de iasite la: 22/11/2003 20:56:41
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
din pricina noastra !!!greselile noastre se rasfrang asupra celorlalti(fara a ne da seama),indirect si nevazut ,precum efectul de cernobal(vazute -s doar efectele),in spatiu si timp oare credeti ca Dumnezeu,Tatal si Parintele intregii creatii nu sufera???!!!"ingaduinta" e numai pentru cei vii si pacatosi,pentru "intoarcerea" lor dar ,pe de alta parte,suferinta fortifica(paradoxal) copiii seropozitivi sunt o mare problema,care insa se mai poate drege ,in favoarea lor ,insa cu foarte mare delicatete,dragoste,tandrete,...in loc sa ne insusim critica unui om obosit si revoltat impotriva unui Dumnezeu distant si implacabil,sa ne uitam in jur si sa vedem inca si alti(nu doar)copii care sufera(poate chiar copilul nostru,cel de langa noi,caruia nu-i acordam atentia si dragostea necesara) si in loc sa aruncam cu pietre dupa cel a cui e vina ,sa ne gandim ce si cum facem,sau mai bine sa trecem direct la fapte(dragostea e spontana mereu) si sa "oblojim" ranile celor loviti (nu de "soarta")de propriile noastre greseli si egoisme! fiecare din noi poate face cate ceva!singur,impreuna cu altii...nu e nevoie nici de legi ,nici de asociatii umanitare pentru asta ci de putin altruism si,precum efectul de cernobal,sa ne raspandim dragostea prin(tre) ceilalti...
CINE SUNT DACII - de mama la: 27/11/2003 06:16:20
(la: ROMANIA)
columna lui TRAIAN

ce multi o privim cu admiratie
si fara a intelege ce inseamna...

A fost o data ca-n povesti
BADEA CARTAN.
Parintii lui i-au ZIS
ca pentru a intelege cine e EL,
sarman IOBAG
trebuie sa se duca la ROMA.

El n-a inteles de ce
dar a pornit la drum
cu traita-n spinare
cu pane si cu slana

pentru a intelege
CINE E EL.

si a mers, a mers,
pe jos
prin soare si ploaie
pana a ajuns.

Obosit de drum
a adormit
la picioarele
COLUMNEI LUI TRAIAN.

Cand s-a trezit
era inconjurat de multime
toti erau coplesiti de intrebari:

CINE ESTE OMUL ACESTA?
A COBORAT DIN COLUMNA?!
DOAMNE, O MINUNE!

si straiele lui
erau acelea ale DACULUI de pe COLUMNA.

si barba lui
era aceea a barbatului de pe COLUMNA.

si mintea lui
era aceea a stramosului
a carui fata nu se vede
din cauza mantalei...

IAR SUFLETUL LUI
ERA SUFLETUL LUI ZAMOLXE.
DUMNEZEUL DACILOR.

DUMNEZEU AL DUMNEZEILOR.

DUMNEZEUL LUMII.

esenta a ceea ce inseamna
ISUS HRISTOS
ALLAH
BUDHA...

DUMNEZEUL NOSTRU.
CARE ESTE UNIC.
SI INDIVIZIBIL.

el este DUMNEZEUL MEU SI AL TAU,
FRATELE MEU
si
FRATELE FRATELUI MEU.
si FRATELE FRATELUI FRATELUI MEU.
AL NOSTRU.

el este stapanul a tot ceea ce vedem
si a tot ceea ce nu vedem

el este STAPANUL BINELUI SI RAULUI.
AL VAZUTULUI SI AL NEVAZUTULUI.

el, aparent se divide
in DUMNEZEUL MEU SI AL TAU
pentru ca apoi
noi,
sa-i REINTREGIM SPIRITUL INDIVIZIBIL
in notiunea de DUMNEZEU.

asa sa ne ajute DUMNEZEU!
#5333 (raspuns la: #5213) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stefan Baciu/Lucian Blaga - de M.PAMFILIE la: 13/12/2003 17:40:00
(la: Cele mai frumoase poezii)
Edgar Papu scria:
"ne deschide o poarta atit de larga asupra planetei,incit nu cunoastem nici un alt poet roman care sa -l fi egalat in aceasta absortie uriasa de spatii,de pamanturi,de oameni...Stefan Baciu de pretutindeni si de la noi."
La rindul sau fiul Scheilor brasovene nota in cartea "Insemnarile unui om fara cancelarie:"
Iata, asadar,ca acolo unde nimeni nu se astepta,va apare un Lucian Blaga la care un poet roman din Honolulu,ajutat de-un poet venezuelan din Caracas,a lucrat cu sarg si cu dragoste,ca sa redea vocea adevarata a celui ce a facut din Curtile dorului,nu numai un simbol,ci si o arhitectura de cuvinte si idei,mai puternica decat toate oprelistile si revizuirile de care a avut parte in viata.
Voi incheia cu acest poem,pe care l-am scris la Rio de Janiro in anii'50,cind Blaga era batjocorit si condamnatla tacere;
Elegie pentru Lucian Blaga
Ultima oara,pe-o strada insorita la Sibiu,
Ar fi putut,ar fi putut sa fie
Si la Berna sau la Viena.
Am schimbat citeva cuvinte si ne-am spus la revedere
poate la Paris,poate la Lisabona,in gind.
Cadeau pasari mari,fumurii,in toamna accea.
Pan murise de mult
si-o naframa de doliu nevazut flutura peste Sibiu
flutura peste Tara.
Ne-am strans mana
cand de fapt ar fi trebuit sa ne stergem o lacrima;
pe-o strada insorita,toamna la Sibiu,
inmanusat,palarie occidentala,
ultimul mare poet al Tarii
imi spunea
la revedere.
Undeva,pe-o strada pustie din Sibiu
statuia aceasta a ramas sapata in aer."

#6521 (raspuns la: #6063) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
UN MANIFEST AL FOTOGRAFIEI ROMANESTI - de Dinu Lazar la: 04/01/2004 11:57:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Voicu Bojan, membru al grupului 7zile, lanseaza un gind care poate fi un manifest al fotografiei romanesti; citeva reactii ale unor importanti fotografi romani se pot deja citi la www.fotografu.ro/ratzushca.
Iata tema de discutii propusa de domnul Bojan:
====================================

Doua lucruri doar se pot spune despre acest personaj care, uneori, îi face copiii mai sensibili sa lacrimeze - 1. ca pe ratusca cea urâta n-o iubeste nimeni pentru ca 'iese din rând' si nu seamana cu celelalte ratuste, deci este urâta si 2. ca tocmai urâtenia este cea care contine în subsidiar promisiunea recunoasterii ei ca fiind de fapt o gratioasa lebada. Asta e si speranta mea secreta cu fotografiile care îmi plac nespus doar mie, fara sa stiu prea bine de ce, si pe care le arat în dreapta si-n stânga, doar-doar voi citi într-o zi pe chipul cuiva amestecul acela de vaga invidie bine învelita într-un entuziasm potolit care sa duca la recunoasterea 'lebedei' mele fotografice, 'urâta' pâna atunci de toata lumea si acum brusc metamorfozata în 'frumoasa'. O întrebare mai serioasa sta în spatele acestui joc: în ce consta frumusetea sau nefrumusetea unei fotografii, într-o brusca forma de îndragostire fara vreo explicatie logica,sau în discursul inteligibil care se ascunde dincolo de ea? Avem de-a face cu un mecanism irational, sau cu unul rational? Iubim imaginea aparent pura, sau iubim povestea înscrisa cu litere nevazute pe dosul ei? Vorbim aici de 'obiectul' fotografie, neînsotit si neîngradit de cuvintele, pe care le banuim ca paraziteaza orice imagine. Oare succesul unei fotografii fara titlu sau explicatii auxiliare sa depinda de descifrarea unui sens, mai precis acelasi sens detinut de fotograful-martor, care printr-o privire aidoma unei cautaturi interzise prin gaura cheii a furat lumii un dreptunghi oarecare? Cred ca inteligibilul unei imagini fotografice se compune dintr-un discurs plus o stare, ori chiar daca stratul conotativ se poate exfolia si citi într-o masura mai mare sau mai mica,
starea de gratie în care s-a aflat cel care a privit mai întâi si care vine acum sa le arate si celor care n-au fost acolo, ramâne tarâmul fermecat rezervat exclusiv celui ce l-a dezvirginat printr-o simpla privire. Putem dar vorbi de singuratatea adamica a celui ce vede ca si cum ar vedea pentru întâia oara totul, asta ma rog, pâna în ziua când japonezii vor inventa aparatul digital care va transmite 'la pachet' o data cu imaginea fotografica si starea aceea de gratie, cele mai ascunse gânduri, adierea vântului, temperatura, umiditatea atmosferica etc.
Revenind pe pamânt, ce ne facem asadar cu fotografiile pe care le iubim cu încapatânare, dar care nu plac nimanui? Putem vorbi infinit despre o bucata de drum ca cea pe care v-o propun vederii ca despre un mic interval care contine ADN-ul tuturor calatoriilor, al trecerilor si petrecerilor de pe lumea asta. E într-un fel ocolul pamântului luat la misto. Nu se agata de nimic, nu începe si nu se termina, nu promite nici o tinta, e semiotica pura - semnificatul se lipeste de semnificant ca marca de scrisoare fara sa lase loc vreunui rest interpretabil. Seamana întrucâtva cu palma aceea pe care am primit-o odata absolut din senin de la un tip când am coborât din troleu si care m-a lasat fara replica pentru ca n-a fost însotita de nici o explicatie. Omul a coborât, m-a privit drept în ochi, mi-a dat o palma sanatoasa, cu elan, de mi-a mutat falca, s-a întors si a plecat fara vreun cuvintel. Pe undeva sunt constient ca fotografia asta nu e frumoasa, lumina e plata, cerul nu are nimic de spus, zapada nu e spectaculoasa si exuberanta, ci subtire si nesatioasa ca o felie de pâine unsa cu un strat atât de subtire de unt încât trebuie sa mesteci mult si sa te concentrezi foarte serios ca sa-i ghicesti gustul ocultat. Un asemenea drum nu promite mari
aventuri, e prielnic doar unui strain - xenos, cel delocalizat care trece mereu, asemeni lui Isus în drum spre Emaus. Si împotriva tuturor argumentelor posibile, iubesc mult aceasta fotografie care ma exprima pentru ca în taina stiu ca starea mea de gratie de atunci era într-un rar echilibru cu tot ceea ce se vedea prin vizorul aparatului, ca într-o împacare spectaculoasa si definitiva cu lumea. E vorba aici de un inexplicabil foarte personal care se preface progresiv în inefabil, în ceva usor si fara corp ca frumoasa din poveste, în ceva atât de rarefiat si subtire, încât nici nu are rost sa ne apucam sa vorbim despre el.
#7590 (raspuns la: #7547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Puterea ziarelor si a mass-mediei - de Stefan Niculescu-Maier la: 20/02/2004 21:09:47
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Ionel, cartonasele galbene care se dau de catre presa in Romania sunt impinse "pe sub mana" in general de interese greu de scos la lumina. Sunt destui "seniori" ai presei care nu fac decat sa opereze un "brokeraj" de cartonase, in schimbul unor avantaje personale. Iar ca sa-si pastreze "cota", mai dau din cand in cand si cate un cartonas galben autentic.

Daca-ti imaginezi vreo clipa ca exista multi oameni de presa in Romania de azi in afara fenomenului coruptiei - deci nefacand parte integranta din el si dirijandu-si opiniile dupa modele etice, te inseli.

Deci ca sa raspund complet: DA, cartonasele galbene inmanate de presa in Romania au efect, daca cineva a fost prins furand o gaina si devine obiectul unui articol pe tema asta. Marile afaceri, marii corupti insa, se "gadila" reciproc cu creioanele multor ziaristi contemporani. Imagineaza-ti mainile acestora conduse de niste fire nevazute. Din cand in cand, puternicii intangibili mai arunca si cate un os pe scena cu marionete. De exemplu umplu un avion de ziaristi si fac o deplasare in Vest (desigur, aceasta este o rasplata minimala). E un peisaj demn de Salvador Dali. Aici s-ar spune: "got the picture"?

Sper ca acest raspuns sa nu dea senzatia ca-mi dau aere de superioritate, desi ca jurnalist - inclusiv investigativ - am scris exclusiv in limitele eticii meseriei. Realitatea e ca ma necajeste sincer aceasta situatie si pun un pic de patima cand apare subiectul. Putinii jurnalisti care si-au pastrat tinuta etica au facut in timp gafe destul de mari ca sa nu-i mai creada, cu timpul, mai nimeni.
#10195 (raspuns la: #10178) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce mi-e rusine ca sunt romanca? - de Hypatia la: 21/02/2004 07:47:48
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Am gasit raspunsul la aceasta intrebare in spusa domnului Gabriel Liiceanu, in ultima sa carte:"Usa interzisa":
" Cred ca putini compatrioti au resimtit asemeni mie istoria tarii lor ca pe o drama personala. de cate ori treceam granita, preluam chipul tarii mele vazut din afara: ma identificam cu scuristii care puneau bombe la sediul Europei Libere, cu cersetorii din metrourile pariziene, cu hotii din supermarketuri, cu spargatorii postelor din Germania, cu traficantii de minori, cu spalatorii de bani, cu organizatorii de retele de prostituate, cu mafiotii nationali, cu turistii care plecau cu prosoapele din hoteluri. Circulam prin lume impachetat in straturile de rusine ale Romaniei. Si este firesc sa fie asa, devreme ce lumea ne priveste ca reprezentanti ai unei situatii care de cele mai multe ori ne depaseste.
In 1984, un neamt imbecil m-a felicitat de Heidelberg, pentru participarea Romaniei lui Ceausescu la olimpiada de la Los Angeles, asa cum dupa mineriada din iunie 1990, un francez imbecil mi-a trantit la sediul central de la Hachette uasa in nas. In ochii lui devenisem prin extensie miner. Nuantele nu au ce cauta in asemenea situatii. Nu avea nici o importanta ca pe 13 iunie, ratasem cu doar cateva minute ocazia de a lua cinci bate in cap, in biroul meu de la Humanitas.
Vazuti de departe, eram scaldati cu totii, in aceeasi aura de barbarie. Acelasi fenomen de identificare la alta scara l-am trait in urma cu cativa ani , la Targul International al cartii, de la Frankfurt. Stateam pe un fotoliu si priveam visator in zare. Halele Targului erau enorme si oriunde ai fi privit, se deschidea o perspectiva neasteptata. culuoarul pe care l-a deschis atunci privirea mea, m-a transportat la 15 metri mai departe catre standul thailandez, in care parea ca se petrece ceva deosebit. Era lume stransa laolalta, cineva vorbea, erau mese multe asternute cu fete de masa cu gustari felurite, care asteptau cuminti, terminarea discursului pentru a putea fi devorate. In campul privirii mele, a patruns atunci o "colega" a mea, directoarea unei edituri bucurestene. lipsita de aparare, mesele isi ofereau flancul exterior trecatorilor. Doamna, extrem de mobila, altminteri, s-a oprit brusc in dreptul uneia dintre ele, afectand un interes neasteptat pentru reuniunea editorilor thailandezi si pentru domnul care tocmai vorbea. Ochiul meu scormonitor, intrat prevestitor in alerta, capatase finetea unui scaner. Disjunctia dintre expresia de pe fata doamnei impumutata de la membrii asistentei (privire absoluta, concentrare maxima, interes vadit pentru spusele oratorului) si jocul mainilor, care avea logica lui si care dezvolta o cu totul alta partitura, m-a fascinat. Pe antebratul stang, colega mea tinea o poseta, pe care a mutat-o discret, cu mana dreapta, mai aproape de cot. "Dumnezeule, mi-am zis, te pomenesti ca incepe sa manance!" In dreptul ei farfuriile si tacamurile erau frumos asezate, iar dincolo de ele, ca intr-o reduta prost pazita, se odihneau platourile cu mancare. Mana dreapta a doamnei directoare a pornit ridicandu-se usor catre marginea mesei-incordarea mea de voyeur atinsese punctul culminant- a odihnit o clipa pe marginea scrobita a fetei de masa, apoi cu incetinitorul s-a apropiat de o sticluta- am recunoscut de indata in ea, dupa silueta si eticheta nelipsitul condiment extrem oriental: Soja Sauce- cu degetul al treilea al mainii, prin mici impulsuri delicate, a pus sticluta pe drum catre marginea mesei, unde astepta cu gura cascata poseta care dupa ultima miscare a degetului a inghitit-o hap! si s-a inchis ca prin minune cu fermuarul. Ce repede se petrecuse totul! Atat de repede incat am simtit nevoia sa ma frec la ochi. cand i-am redeschis, colega mea, continua sa asculte cu vadit interes, ceea ce spunea domnul din Thailanda si dupa o vreme, parand edificata , s-a desprins de locul crimei, s-a inderpat grabita catre alte zari, manata de proiecte necunoscute mie. nenorocirea e ca mine intamplarea m-a lasat intr-o stare de adanca tulburare. Potrivit logicii introiective descrise mai sus, furasem cu nerusinare, cu sange rece si cu o remarcabila dibacie o sticluta de condimente. Totul pleda pentru asta: eram roman, venisem in aceeasi echipa la Frankfurt, aream uniti - autoarea gainariei si eu- prin festivalul cartii si in plus eram amandoi directori de editura. mai locuiam si in acelasi oras." Dar nu tu esti persoana care a bagat in poseta, imi repetam intr-una sticluta cu sosul de soia, pentru Dumneze, linisteste-te!"
Cu toate acestea, faptul ca eu nu as fi putut sterpeli, in vecii vecilor, sticluta nu avea nici importanta. Ceva mai adanc, care venea de dinaintea mea, ma facea coautor , partas, complice la gestul de randas, la care tocmai asistasem. Important era ca si ea si eu trageam dupa noi, acolo si peste tot in lume, alaiul infinit al frustrarilor venite din 45 de ani de comunism, care ne impingeau pe unii mai fini sa furam o sticluta cu soia, pe altii, precum tipii din delegatia care l-a insotit pe Ceausescu invitat la Paris in 1978 de Giscard d'Estaing, sa ia tot ce se putea lua , desuruba, demonta, din palatul in care fusesera primiti. E drept, nu orice om frustrat, fura sau trebuie sa fure, dar nu stiu cum se face, ca pe lumea asta orice frustrat , care nu fura, este asemanat cu semenii lui frustrati care nu fura. Iar omul acesta, care nu fura, termina printr-o miscare interioara, de o extrema perversitate, sa se asimileze singur, privirii celor care il asimileaza cu semenii sai care fura. Asa se face ca in acel an, am plecat de la Frankfurt, convins fiind ca in bagajele mele se afla nevazuta o sticluta de Soja Sauce. Blestemata de sticluta! Gentuta cu sticluta!."
Voi reveni luni, cu comentarii la cele ce s-au scris de ceilalti participanti la conferinta.
hypatia
#10206 (raspuns la: #10145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
traditie si inovatie - de pr Iulian Nistea la: 26/02/2004 07:09:21
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, frate anonim.

Mesajul tau ma trimite cu gândul la o veche dar inepuizabila discutie, anume aceea a raportului între traditie si inovatie. Problematica aceasta a izbucnit în România de mai multe ori cu putere, obligând pe multi literati, artisti, psihologi, filosofi, teologi etc. sa ia pozitie. Ramuri derivate ale acestei problematici ar fi, într-o enumerare incompleta:


  • problema specificului national (pe care au abordat-o mai toti gânditorii români)
  • national si universal
  • traditie si inovatie în arta si literatura
  • traditie si înnoire în Biserica Ortodoxa

Pentru partea neteologica a problemei dezbaterile au fost adunate (selectiv, desigur) în niste antologii:

  • Aesthesis carpato-dunarean (Antologie, postfata si bibliografie de Florin Mihailescu), Ed.Minerva, 1981
  • National si universal (Antologie de Pompiliu Marcea), Bucuresti, Ed. Eminescu
  • Traditie si inovatie - idei si atitudini literare (Studiu si antologie de Florin Mihailescu), Ed. Eminescu, Bucuresti, 1975

Aceste dezbateri nu doar ca sunt foarte interesante, dar sunt semnificative si pentru partea teologica a problemei.

Atitudinea "vreau totul, aici si acum" nu este una crestina. Atât în viata noastra, cât si a Bisericii vedem ca nu putem cere totul în aceasta lume, si ca si ceea ce se împlineste si împlineste în timp.

Aducerile la zi ("aggiornamento") ce s-au facut în Biserica Catolica ne dovedesc (nu o zicem noi asta, ci ei), cât de periculoase si daunatoare pot fi aceste "transfuzii".

Eu cred ca principiul cel mai sanatos e sa faca fiecare ceea ce poate la locul lui si cu rabdare lucrurile se fac si se schimba.

Chiar daca noi nu ne dam bine seama, ritul ortodox nu sta pe loc. Tot asa precum geologii de la Institutele de seismologie percep miscari pe care noi nu le vedem si stim, ei bine, tot asa liturgistii vad si in cultul ortodox schimbari pe care noi, crestinii de rând, nu le percepem, dar care sunt foarte reale si care în timp devin ceva din ce in ce mai vizibil. Pe unele din aceste mici tendinte si miscari timpul si constiinta Bisericii (care nu e un for uman, ci un consens al Bisericii, neregizat) le valideaza; altele se sting de la sine.

Aceasta este functionarea dezvoltarilor ritului ortodox. Ea este, în cele mai profunde principii ale ei, dincolo de ideologia unei epoci, dar se întrupeaza într-o epoca.

Sa luam un exemplu banal (dar la zi): rugaciunile Bisericii pentru conducatori.

Forma cererii pentru conducători a ecteniei mari în slujbele ortodoxe din România a variat ca formulă, dar în Liturghierul românesc de astăzi e aşa:

"Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni,

pentru cârmuitorii ţării noastre,

pentru mai marii oraşelor şi ai satelor

şi pentru iubitoarea de Hristos oaste,

Domnului să ne rugăm".

Această formulă, similară celei folosite de Biserica Greacă, a fost adoptată de Sfântul Sinod după anumite ezitări: imediat după Decembrie 1989, de teamă că ea e înţeleasă de unii ca o formă/semn de obedienţă/supuşenie a Bisericii faţă de Stat (dar, fără putinţă de tăgadă, şi dintr-un sentiment de culpabilizare pentru acest soi de alunecări în epoca comunistă), Sfântul Sinod a înlocuit rugăciunea pentru conducători cu rugăciunea pentru popor şi armată. Acum Biserica Ortodoxă Română a revenit la formula de mai sus, în spiritul Tradiţiei Bisericii, explicitată într-o altă rugăciune, care însă, din păcate, se citeşte astăzi "în taină" (şi nu cu voce tare, ca să fie auzită de tot poporul ) în marea majoritate a bisericilor ortodoxe:

"Încă aducem Ţie această slujbă cuvântătoare pentru lumea întreagă, pentru Sfânta Sobornicească şi Apostolească Biserică;
pentru cei ce în curăţie şi în viaţă cinstită vieţuiesc,
pentru ocârmuirea ţării acesteia, robii lui Dumnezeu (N)
şi Ţie ne rugăm, şi cerem:
dă lor Doamne paşnică şi înţeleaptă ocârmuire,
şi pace lumii Tale,
ca şi noi, întru liniştea lor, viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim, în toată cucernicia şi curăţia."

Cu alte cuvinte, nu ne rugăm să-i ţină Dumnezeu în scaune – nici pe cei care par buni, nici pe cei care sunt răi –, ci ca atât cât stau în acele scaune să le dea Dumnezeu minte şi să fie înţelepţi, să nu facă prostii (care să aducă ţara în război sau în lupte sociale, tulburări etc.), ca "viaţă paşnică şi netulburată să vieţuim [noi], în toată cucernicia şi curăţia" (cari va sa zica: sa ne putem ruga în liniste, sa ne putem vedea de ale noastre treburi în pace si fara sa fim pagubiti, ca sa ramânem în "curatie", sa nu fim obligati la compromisuri etc....).

Vedem deci cum un principiu forte, transcultural, îmbraca diferite forme vazute, mai mult sau mai putin "convenabile". Dar dincolo de aceste vesminte mai mult sau mai putin stralucitoare, mai mult sau mai putin demodate, putem gasi intotdeauna o comoara!

Toate cele bune.

pr_iulian

#10670 (raspuns la: #9719) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In armata pleci bou si te intorci vaca. - de Little Eagle la: 12/03/2004 11:02:41
(la: Ati mai face armata?)
Sa traiti Tov. Colonel!

Desigur ca NU as mai vrea sa fac armata.Eu am facut armata la pompieri pe timp de 1 an si 4 luni cit se facea in 1978.Avind o ruda Dr.militar am aminat-o 2 ani,sperind ca voi reusi sa intru la facultate(Grigorescu),dar acolo nu aveam pile,asa ca aminatul n-a mai tinut si m-au luat cu arcanul la oaste.
Dar am avut o cunostinta,Maior la pompieri in Bucuresti,ce era seful biroului recrutari,si mi-a aranjat sa fac armata in Buc.Deci am avut noroc.Am trecut totusi prin stagiul de 3 luni de pregatire si instruire sub comanda unor fruntasi si caporali veniti de la tara,unul ere cioban de ex. si ne urau pe noi bucurestenii,eram destui si toti cu pile!
Asa ca ne frecau in prostie cu instructia,dar dupa 3 luni Maiorul m-a luat in biroul lui ca furier si am dus-o ca-n basme!Plecam ici si colo cu acte si deci ieseam zilnic din garnizoana,era de fapt grupul de pompieri din Buc. unde era si statul major,deci eram mereu in preajma coloneilor cu mari functii care si ei ma foloseau sa le fac diverse servicii asa ca nu prea stateam in cazarma.In plus aveam pe mina un intreg carnet cu bilete de voie semnate in alb de maior si cind pleca acasa la 4PM,asteptam cam jumate de ora si o roiam si eu acasa.Faceam asta ZILNIC!
Neaparat weekendurile le faceam acasa,nu se vorbea!Dar nu a tinut mult...
am facut timpenia sa ma iau la cearta cu un bou de caporal si ne-am luat la bataie,l-am caftit bine si asta a dus la trimiterea mea la bulau pe timp de 1 luna.
Acolo...NASOL!Instructie in prostie si spalat geamuri de 3 ori pe zi ori ca sa fim mereu ocupati,sergentul ne punea sa sapam gropi de 1mx1m si apoi sa le acoperim din nou cu pamint.Dormeam pe tambal direct pe scindura si fara paturi ori perne,foloseam tichia de soldat ca perna impaturita in doua.
Cin era vorba sa spalam vasele era batalie caci toti vroiam asta era ca o mica vacanta,ori curatat cartofi.La WC mergeam sub paza intotdeauna,desigur ca eram tunsi la chelie,dar eu si alti 2 soldati luam in deridere totul si mereu gaseam ceva amuzant si chiar si cind spalam cacastorul rideam si ii faceam pe sergenti sa turbeze de ciuda.
A trecut luna si maiorul n-a mai putut sa ma aduca la biroul lui din ordinul sefului de stat major.
Dar m-a transferat la un pichet de garda la depozitul-magazie a comp. de pompieri din Buc.unde eram doar 6 soldati,eu fusesem caporal dar mi-au luat gradele la bulau.Acest depozit era condus de un Lt.Col. care m-a facut furierul lui,de fapt mai mult servitor....In fiecare dimineata mergeam la 7:30 sa-i cumpar ziarele si o sticla mare de Wiborowa,caci era un betiv notoriu.
La 8AM venea la birou si ii turnam sa bea!Pe la 9AM era dus cu sorcova.De multe ori l-am dus acasa caci abia se tinea pe picioare!!!Apoi plecam si eu acasa si am dus-o f. bine cu pichetul,n-am facut o zi de garda.Col. ma trimitea acasa la el sa-i fac cumparaturi la nevasta si curatenie in casa,batut covoare etc si apoi o roiam si eu acasa.Datoria mea importanta era sa fiu prezent la 8AM in fiecare zi cu ziarele si sticla de vodca!
Uneori Col. bea chiar 2 sticle pe zi si apoi se culca,de multe ori am baut si eu cu el,ne cinsteam amindoi.Cind stateam uneori la pichet mergeam si cumparam pt. noi soldatii de baut si le beam de nu stiam de noi.Era o betie continua in acel pichet de la COL. la soldati!!!
Am aflat de mult ca el a murit.II tremurau miinile de atita bautura si avea si diabet in plus.
Maiorul este acum de 15 ani in Canada cu fetele lui casatorite cu romani si restul familiei.Cu multi ani in urma prin anii 1970 o sora a lui a fugit in Canada si pt. asta el a ramas mereu maior si nu a fost deloc avansat in grad.Toti colegii lui de scoala militara erau colonei sau generali.
Dar e fericit si de 15 ani corespondam ne scriem lunar ori vorbim la telefon.Un om tare cumsecade.
cam asta mi-a fost armata,usoara dar cu toate astea NU as vrea sa am nimic de a face cu militaria!!!Nu sint croit pt. a fi soldat.
Apoi am mai dat la facultate de 2 ori,nu am intrat si mi-am facut actele de plecare definitiva si de atunci traiesc in USA,si imi traiesc visele cu ochii.Asa ca
incalecai pe o sa si va spusei povestea mea.La anu si la mai multi ani!

LOVE&PEACE,
Ozzy
Of! - de Alice la: 14/03/2004 02:15:38
(la: Va place O-Zone?)
(doamne, ce mi-i dor de papadie67 ala, manca-i-as gura lui, sau nu, dejtele alea ca butucii din ograda, ca bine le zicea el, cand catadicsea s-arate ca-i pasa!!!)

N-am auzit, belazur, 'versuri' d-astea ... mozica, cu atat mai putin!
Ascult cu placere Nicu Alifantis, Andries ... sunt unii care se numesc Vama Veche ... alteori Hara ...si, mai nou, moldoveni de-ai mei, Fara Zahar (aici gasesc eu autoironia muscatoare de care pomeneai tu ...)

Uite mostra de vama veche, bunaoara:
""Vama Veche


Se poate sa fie zi...
Se poate sa fie noapte...
Se poate sa fie vara...
La fel cum iarna poate fi.

Nisipul sa fie ud
Iar marea un pic amara
Nisipul sa zgarie lin
Iar marea sa fie murdara.

Vrei soare, soare iti dau
Sau pielea ti-e ruda cu luna
Pe stanci daca vrei te sarut
Sau in apa...mi-e totuna.

Sa pot sa te aleg dintr-o suta
In ochi sa ai inima mea
Sa-ncerc sa ma ascund de iubire
Dar sa nu te mai
Sa nu te mai pot uita

Iar noaptea sa ai pielea uda
Insetata sa tragi din tigara
Pe mare se aude sirena
Al tau san imi mangaie mana.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Caci eu mi-am gasit pereche.

Povestea merge mai departe
Ca vantul din Vama Veche...
Eu nu pot sa mai continui
Saruta-ma in ureche.

Am plecat la Vama Veche
Ca sa imi gasesc pereche
Am ajuns la Vama Veche
Si sunt apucat de streche
Stau pe plaja-n Vama Veche
Si-am sarutul in ureche
Doar pe plaja-n Vama Veche
Noi toti vom avea pereche."

Ei bine, nu-i Alifantis, fredonanad Nichita, cam asa ...

"Ploua infernal ,
si noi ne iubeam prin mansarde .
Prin cerul ferestrei ,oval ,
norii curgeau in luna lui Marte.

Peretii odaii erau
nelinistiti sub desene de creta .
Sufletele noastre dansau
nevazute-ntr-o lume concreta .

O sa te ploaua pe aripi , spuneai ,
ploua cu globuri pe glob si prin vreme .
Nu-i nimic iti spuneam , Lorelei ,
mie-mi ploua zborul , cu pene .

Si ma-naltam . Si nu mai stiam unde-mi
lasasem in lume odaia .
Tu ma strigai din urma : raspunde-mi , raspunde-mi ,
cine-s mai frumosi : oamenii ? ... ploaia ?...

Ploua infernal , ploaie de tot nebuneasca ,
si noi ne iubeam prin mansarde .
N-as mai fi vrut sa se mai sfarseasca
niciodata-acea luna-a lui Marte ."

asta-i...
d-aici incep eu sa ma pierd printre metafore si ma droghez in nestire cu sensuri ... stii, unicul meu viciu...


#11996 (raspuns la: #11911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca e vorba de altceva. R - de belazur la: 21/03/2004 04:53:16
(la: Atentatul din Madrid)
Cred ca e vorba de altceva. Ritualul respectiv este un simbol politic. Daca exista un dusman (fie nevazut, dar un dusman totusi) si un razboi contra terorismului, victimele de la Madrid sunt victimele (civile) ale acestui razboi. E responsabilitatea statului Roman pe de o parte, pentru ca ei s-au pomenit acolo pentru ca nu aveau aceleasi conditii acasa, si a statului spaniol pentru ca nu a putut preveni atacul. Ambasadorul Spaniei la Bucuresti a fost prezent si el la ceremonia de pe aeroportul Otopeni, si a luat cuvantul... Ambele state au actionat in virtutea ideii ca terorismul este un pericol mondial deloc de neglijat (spre deosebire de alte "evenimente nefericite")...
#12486 (raspuns la: #12468) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
manele manele - de (anonim) la: 07/04/2004 23:44:19
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?)
Anul trecut de Craciun m-am intors, dupa 5 ani, in casa copilariei mele, un apartament intr-un bloc unde vecinii au imbatranit ca o familie, aceeasi de cand m-am nascut, si culmea ne limitam doar la buna ziua si ... buna seara! Odata cu trecerea timpului au aparut si noile generatii de care manelele s-au prins ca negrul de drac. Craciunul meu in familie a fost incununat de o atmosfera tiganeasca, mizerabila, bine conturata de manele si urlete de extaz la fiecare la fiecare tremur al podelei de sub noi. Si de parca nu ar fi fost indeajuns, a tinut si pana la 7 am!!!
Unde traiesc eu in prezent exista o lege care e foarte clara, poti sa petreci cum vrei tu DAR pana la ora 11pm. dupa aia SHHHHH! vecinii pot sa doarma.
In Romania legea e ca nu poti deranja vecinul la nici o ora din zi si din noapte....si? o respecta cineva?!? Nimeni!!
Adica nu cred ca e bine sa bagi pumnul in gura cuiva, cred ca trebuie sa cazi undeva la mijloc astfel incat sa dai satisfactie ambelor parti.

Printii mei au chemat politia o singura data dupa o mie de ani de "poluare" sonora. Organul de forta a fost total frustrat ca nu a putut face nimic dupa ce au fost luati la rost ce cauta acolo si li s-a inchis usa in nas.Singura lor solutie: amenda 2mil. pentru "manelitzi" Rezultat: muzica a ramas la fel de tare in seara cu pricina, si a a doua zi si mai tare!

Poti sa crezi asa ceva! Vecini de atata timp, nu se poate ajunge la nici un compromis! Dumneata ce sa mai zici?

Parintii mei se muta la anul! dupa 35 de ani! ... la curte...la 25km de oras!

Nesimtirea este inca la putere, este un atu, nu uita! Daca nu poti sa fii CEL mai nesimtit atunci esti CEL mai prost, si ca sa nu fii prost trebuie sa te faci nevazut vreo 4 generatii pana se taie maioneza politica si circul din politie...ahem militie!
religie - de (anonim) la: 08/04/2004 17:17:45
(la: Despre dorinta de a fi mai tineri.)
Au venit la mine la usa diversi mesageri care au vrut sa ma convinga sa ader la cate-o secta sau alta si m-am surprins punandu-le intrebari care i-au pus in mare dificultate, chiar au plecat cam cu coada intre picioare.Am fost rea, poate, cu ei, dar eu vreau sa aflu de la cat mai multi oameni ce cred ei despre urmatoarele lucruri:

Nu este necesara scrierea unei noi carti care sa intruneasca tot ce s-a descoperit pana acum de catre omenire cu privire la univers si relatia noastra cu aceasta lume din jurul nostru si sa se alcatuiasca un nou mod de a-i uni pe oameni intr-o singura religie, aceea care sa le spuna tuturor ca trebuie sa fim uniti in a cuceri acest necunoscut din jurul nostru si nu sa ne certam care religie e mai buna si mai adevarata?

Nu e posibil oare ca ,in ordinea lucrurilor, asa cum, pornind de la minerale care nu inteleg superioritatea plantelor, urmeaza plantele care nu inteleg superioritatea animalelor, dupa care urmeaza animalele care nu inteleg complicatiile si proiectele oamenilor, e foarte normal si posibil sa existe entitati mult superioare noua pe care noi nici macar nu le putem percepe?Fie ca acele fiinte superioare noua au plecat pe alte planete, fie ca sunt facute dintr-o materie necunoscuta noua si de " nepipait"de catre noi, cu mijloacele pe care le avem, fie ca, de fapt suntem inglobati in acele hiperfiinte asa cum sunt celulele din organismul nostru?

Si aceste fiinte e posibil sa fie Dumnezeii nostri.
Sa lasam varianta " Dumnezeii ne inglobeaza" la o parte deocamdata, pentru ca ar fi prea complicat, desi pot construi un sistem conceptual bazat pe ideeea asta.(poate voi reveni si la asta)
Dar daca varianta reala este aceea cu Dumnezeii "nevazuti ", dar care ne vad pe noi si care poate fac experimente cu noi introducand un fel de software in noi de la nastere lasandu-l spre experimentare pe percursul vietii noastre ,atunci acei Dumnezei "nevazuti"(spun la plural pentru ca e greu sa crezi ca exista numai un Dumnezeu, parca e prea simplificat, eu cred ca trebuie sa fie un popor de Dumnezei) ne "vad" si sunt interesati de evolutia noastra, poate ca sunt tot atat de interesati de noi cum suntem noi interesati de anumite specii care ne-ar putea ajuta , prin clonare, sa luptam cu anumite boli.Si, deci, desi ne iubesc, ei experimenteaza pe noi anumite proiecte si programe care nu sunt reusite si le reiau, le recombina...Ar fi frumos daca scopul lor ar fi elaborarea unui superprototip uman sau hiperuman care sa intruneasca toate calitatile posibile si sa fie pregatit sa infrunte toate situatiile posibile, asa cum ai sta bine unui hiperprogram sofisticat si generos conceput...Poate de-asta e totul atat de ciudat...de-asta sunt atat de multe nedreptati care fac din credinta in Dumnezeul cel bun si atotputernic un mod foarte subred de a explica ceea ce se-ntampla... Pentru ca soarta noastra e in mana unor fiinte bineintentionate dar nu neaparat grijulii cu ce se-ntampla cu generatiile pregatitoare...ele fiind cu ochii atintiti spre prototipurile de care am vorbit...care , cine stie, cunt de fapt niste componente ale lor pe care si le imbunatatesc in pepiniera umana....

E enorm de mult de discutat, dar as fi fericita sa gasesc parteneri de discutie pe aceasta tema.Sper ca m-am facut inteleasa, din pacate am foarte putin timp la indemana acum, va trebui sa scriu pe hartie ceea ce gandesc, sa-i dau mai multa coerenta.M-am gandit la asta cand dau de mancare pasarilor din oras (vin multe pe un acoperis de sub fereastra mea) care depind de noi ca sa traiasca.In sensul ca daca noi aruncam ceva bine, azi arunca unul, maine altul...ele par sa fie in grija lui Dumnezeu, dar pentru ele noi suntem un fel de Dumnezei...Si,desi avem o mila imensa pentru ele, exista programe de salvare a speciilor, etc, mai si uitam ca exista uneori, cand suntem prinsi cu alte planuri si evenimente personale...Asa o fi si relatia noastra cu urmatoarele creaturi in ordinea evolutiei....

Cum sa facem noi sa transmitem un mesaj lui Dumnezeu? Daca ne-am uni toti oamenii de pe pamant sa ne rugam intr-un anumit moment?

Unde este el devreme ce noi suntem atat de divizati, de manipulati, iar unii isi fac de cap tragand numai foloasele lor proprii? Oare daca ar fi pace si armonie n-ar mai fi evolutie spirituala? De asa natura se intampla lucrurile incat am inceput sa cred ca suferinta este absolut necesara si exista oameni intelepti care dirijeaza sau incearca sa dirijeze lumea incat sa existe permanent cateva conflicte pentru a nu se stinge suferinta niciodata cu scopul expres de a da o sansa fericirii sa existe prin contrast!


Astept sa vad daca e cineva interesat de acest subiect filozofico religios.
Poate ca stiti mai multe decat mine si ma puteti ajuta, sau, poate dezvoltam impreuna o noua teorie.Discutiile au sanse mari sa fie constructive!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...