comentarii

obisnuit sa-l rupi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Nu cred ca romanul obisnuit e - de Simeon Dascalul la: 24/08/2004 10:00:26
(la: Tot romanu' stie)
Nu cred ca romanul obisnuit e fundamental diferit de alte rase umane mai evoluate cum ar fi alea din vest. Are si el sarmanul instinct de conservare si gata. Poate vor fi aparut si cativa mutanti, nu zic. Daca unul are chef sa-si riste viata intrand in operatie fara sa dea bani, de dragul renasterii morale a natiei e treaba lui. Daca pe altul il distreaza sa petreaca doua luni prin birourile primariei ca nu vrea sa scoata kent-ul si sa termine in cateva zile si asta in numele aceleiasi renasteri morale e iarasi treaba lui.
La urma urmei banii stau la originea tuturor relelor : medicii se considera prost platiti si isi completeaza veniturile cu ce iau de la bolnavi; profesorii se considera prost-platiti si universitatile particulare infloresc ca mucegaiul intr-un borcan de castraveti vechi de doi ani uitat deschis, functionarii publici se considera prost platiti etc…
Hai sa presupunem ca ar fi intr-adevar realizabil un boicot utopic general si nimeni n-ar mai da nimic ca spaga, macar vreme de o saptamana. Ce s-ar intampla ? Noua nu ni s-ar rezolva actele, dar am avea constiinta cetateneasca curata. Functionarii de la primarie n-ar primi nimic, ne-ar injura, si-ar face manichiura sau ar rezolva integrame in functie de sex.
Sau hai sa internam un esantion de vestici evoluati, cele mai frumoase exemplare morale ale umanitatii, intr-un spital de-al nostru. Cati vor alege sa-si pastreze demintatea cetateneasca si sa moara democratic de septicemie si cati se vor adapta sa dea plicul si sa scape cu viata?
Nu zic ca ar trebui sa-i subventionam la nesfarsit pe toti bugetarii incepand cu functionara de la ghiseu si terminand cu politistul . Dar cred ca solutia ar fi un amestec de masuri coercitive venite de sus si o oarecare crestere a veniturilor. Ca nu poti pretinde nici unui om sa fie cinstit la 150 de euro pe luna.
Si nu ma gandesc deloc la ce as putea face eu ca persoana pentru tara mea. Mintea mi-e ocupata de enigme mult mai fascinante cum ar fi daca e posibila sau nu achizitia unor blugi noi sau mai bine sa pastrez banii ca adidasii ameninta sa se rupa definitiv. Daca as fi functionar public as lua spaga. Ba chiar as pretinde-o. Si daca n-as primi as rezolva integrame in cea mai mare parte a timpului. Nu vad nici un motiv sa ma obosesc in slujba unei tari care-mi da salariu cu care nu pot plati nici cheltuielile de bloc.
Faptul ca noi ne-am obisnuit - de ninel la: 12/11/2003 14:47:06
(la: Clima si natura este complect dereglata)
Faptul ca noi ne-am obisnuit cu o anumita consistenta in evolutia climei nu inseamna ca au fost reguli de lunga durata pe care noi le-am modificat cumva. Este foarte posibil ca toate "dereglarile" sa fie cauzate de om, dar nu as spune asta cu certitudine deoarece nu cunoastem toate variabilele din ecuatia climei. Eu cred ca ne dam prea mult credit asumandu-ne raspunderea pentru schimbari climatice de avengura asta.

Avand in vedere ca oamenii nu cunosc efectele climei de pe Pamant in mod amanuntit decat in ultimele sute de ani, iar Pamantul fiind vechi de miliarde de ani, nu este necesar nimic anormal in ceea ce se petrece acum. Poate suntem in tranzitie inspre o alta era glaciara, poate Soarele a intrat intr-un faza noua care afecteaza clima terestra in mod considerabil, poate migrarea polilor a cauzat schimbarile, poate traiectoria sau axa planetei s-a schimbat subtil fara ca noi sa luam seama, poate cineva mai sus a stranutat si a miscat spirtiera de sub eprubeta, cine stie?
Anonima mesaj 8252, din Toronto... - de Jimmy_Cecilia la: 17/02/2004 13:42:18
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Incerc sa-mi potolesc vocabularul, dar un mesaj cum asta.. si fara alte comentarii..
Anonimo din Toronto, zi multam c-ai fost gazduita la "ochi" doua saptamani si n-ai dormit pe strada.
Dar ce? Vroiai mura in gura?
Ai bratzele rupte? ("le bras cassés"), ia-te de mânuta si du-te si lucreaza ca muncitoare, ca asta o sa gasesti ca lucru...asta in primul timp, in loc de a te plange... sau lenea te impiedica?
auzi, matematiciana-informatica.. ce mare brânza.. in occident si copiii de 7 ani stiu sa manipuleze mai bine un computer decat cei din RO..
Sa te fi informat inainte, ce se cauta, informaticiana cum esti, sunt atatea situri , mai era si Consulatul canadian, sa-i fi intrebat..

Sa fi disparut cainii in Canada? Covrigi or mai fi iei, dar cum nu-s mai cainii sa-i transporte, trebuie sa te misti un pic sa-i cauti...
Anonimo, sunt dura, dar nu meriti sansa de a fi in Canada..

Stii tu ce-am lucrat cand am ajuns eu in FR?
Aveam 2 diplome chimist si inginer geo-petrolier..amandoua recunoscute.. nu cunosteam limba, doar latina, engleza, româna si araba (ca rusa..)
6 luni am facut ore de menaj la negru, dar menaj care francezele refuzau sa-l faca, apoi desen industrial, traducator tehnic si abia dupa un an am gasit post de inginer in industrie, subplatita in plus..
si cum legislatia s-a schimbat intre timp si ori faceam facultatea de farmacie (lucrand in acelasi timp) ori pierdeam serviciul (ca trebuia o diploma de farmacien mai nou pt a fi responsabil de fabricatie in industria materiilor prime farmaceutice) si am facut-o, si cu un copil mic de un an, si tocmai ma separasem de sotzul francez)...
chiar daca dormeam 3 ore pe noapte si nu mai tineam aproape pe picioare, noroc ca aveam vitaminele gratuite de la serviciu..
Sa ma plang, dar n-aveam timp nici sa mai stiu cum ma chiama...

Nu stii sansa pe care o ai, nu stii s-o apreciezi, du-te in Romania, intoarce-te imediat si lasa locul in Toronto altui emigrant care il va merita..

Si sa-ti mai spun altceva...
Am intalnit saptamana trecuta la Nice doi romani
Aveam un apartament in centru Nice, pe care l-am vandut. Era mobilat cu mobile de epoca, Regenta styl Rocaille, le-am vandut la un anticar, ca unde stau este mobilat, iar alt apartament la Nice este si el mobilat..

Sunt mobile in lemn masif, scultate in lungimea trunchiului de copac, chiar desfacute cantaresc greu, cand le-am adus au trebuit 3 oameni sa ridice numai frontonul dulapului..

Vine deci tehnicianul, el doar montaj si demontaj, si doi tineri firavi.., incep sa le spun ca le trebuie mai multi oameni la transportat...
Uimirea, tinereii le iau toate piesele si le transporta.
Vine unul si-mi zice in romaneste "vorbiti româneste, ca numele vi-i român?"
Erau 2 români de pe langa Hunedoara, baieti cu scoala, cu diplome, lucrau la negru de vreo 2 ani, dar ce mai lucrau, ce vointa sa lucreze!
6 ore nu s-au oprit.. unde a trebuit la inceput 4 barbati francezi, ei doi au facut totul, in timp record si fara o zgarietura... si erau 4 etage fara ascensor ca e interzis la mutare si nici nu intrau...
si etaje de cladire burgheza, unul inalt de 4 metrii, cam cum 6 etaje obisnuite.
Au dormit la inceput pe strada, au mancat la supa populara...
anticarul francez, imi spunea ca atunci cand trebuie oameni cu cinste maxima si sunt lucruri de pretz, pe ei ii ia, ca vor fi angajati legal
Tot anticarul zicea : "daca toti francezii ar fi muncitori si cinstiti ca românii..."
Astia da, romani, ne fac cinste! Iti dau chef sa-i ajuti, sa faci ceva pt ei, sa le gasesti de lucru pentru week-end, sau in zilele cand nu lucreaza (lucreaza cu anticarul 3 zile pe saptamana doar) si am s-o fac, ca merita...
unul avea nevasta si copil in Romania, lasati acolo, se duc in fiecare 3 luni, acum ii duce anticarul cu camionul, ca a fost convins sa caute mobile si sa cumpere si in Romania
Anticarul a fost in familiile lor in tara, o rupea un pic in romaneste... amandoi isi construiesc casa in Romania...
Astia doi merita occidentul si ne fac cinste..
Curios ca sunt dati de exemplu pt cinstea si munca lor.. de ce oare?
Dar tu anonimo?
Din ziarul "Viata noastra" - de anita47 la: 25/04/2004 10:12:04
(la: Turism in Israel)
׳‚Nu poti fugi de soarta׳‚


Interviu cu Petre Sabau, fratele lui Mihai Sabau, ucis In dublul atentat de la Tel Aviv

Duminica 5.1.2003. Ora 18.30. Vechea Tahana Mercazit din Tel Aviv. Orasul este zguduit de doua explozii susccesive, care-i Ingrozesc pe locuitori. Speriati, tipInd, femei, copiii si barbati Incep sa fuga spre capatul strazii Nave Saanan. Prins de multime, resimtind Inca suflul ultimei explozii, decid sa merg Inainte, spre locul atentatului, de care ma desparteau doar trei, patru minute de mers pe jos. Pasind printre cioburi de vitrine, intru In zona Intunecata deodata a acelei portiuni din Nave Saanan, unde se petrecuse drama. Peste tot sInt Imprastiate corpuri, unele Incremenite, altele zbatIndu-se. CItiva oameni speriati Incearca sa vina In ajutorul victimelor. Merg ca un automat, In timp ce linistea mortii Imi patrunde In suflet. Ochi sticlosi, Incremeniti In fixitatea mortii, mIini Intinse a ruga, In timp ce buzele murmura cuvinte care nu se aud, dar care dor prin mutenia lor, corpuri tIrIndu-se spre un tel necunoscut si neInteles si In final, imaginea care-mi va ramIne In veci Intiparita In memorie: o bucata de picior InsIngerat aruncat de suflul exploziei In mijlocul strazii si barbatul care-l pierdu-se privind Inmarmurit la ceea ce-i apartinuse cIndva. Alunec. Privesc In jos si simt nevoia sa ma sprijin de ceva pentru a nu ma prabusi: calcam pe bucati de carne si mici baltoace de sInge. Dar In jurul meu nimic solid nu a rezistat. Totul este prabusit. Inclusiv eu. PlIng In durerea sufletului meu. Cu priviri Ingrozite, oamenii de ordine de Indeparteaza pe cei care eram In picioare. Exista Inca teama unei noi explozii. Sirenele salvarii rup In bucati linistea mortii. Viata, sub chipul sanitarilor, InfrInge tenebrele. Cele din atmosfera, dar nu si pe cele din fiinta noastra, neputincioasa In fata absurdului.
Poate, atunci, In noaptea de cosmar, printre trupurile prabusite lk-am vazut si pe cel al lui Mihai Sabau. Nu voi sti niciodata. Asa cum nici el nu a stiut ca simpla dorinta de a-si ajuta familia printr-o munca cinstita se va sfIrsi atIt de tragic, sfIrtecIndu-l In gestul nebun a doi pusti palestinieni fanatici, pentru care viata lor si a celorlati nu valoreaza nimic.
Se va termina cIndva cosmarul israelian?
Sa ascultam parerea unui suflet zdrobit, care, cu glas tremurInd, Inecat de lacrimi, se Inclina In fata sortii.

Nando Mario Varga (N.M.V.): Cum va simtiti?
Petre Sabau (P.S.): SInt sub stare de soc. Nu-mi vine Inca sa credײ¹Nu poti fugi de soartaײ¹
N.M.V.: CInd s-a petrecut drama erati Impreuna cu fratele dvs?
P.S.: Nu. Din fericireײ¹
N.M.V.: Dar sotia lui?
P.S.: Nu, nici ea nu era cu el. Il astepta acasa. Ei nu lucrau Impreuna.
N.M.V.: Mihai se afla In vechea Tahana Mercazit dintr-un motiv anume sauײ¹
P.S.: Acesta era drumul lui zilnic, pentrua veni acasa dupa Incheierea zilei de munca. In seara aceea a IntIrziat foarte mult. Ingrijorata sotia l-a sunat la telefonul celular, dar acesta suna In gol, fara ca nimeni sa raspunda. Cumnata mea a apelat la mine. Stiam deja de atentat. Am sunat si eu, si Intr un tIrziu mi-a raspuns o persoana straina. Cred ca un politist, care mi-a spus ca a gasit telefonul pe jos. Tor el mi-a spus ca are senzatia ca s-a IntImplat ceva rau. Astfel am ajuns la spitalul Ihilov, unde am aflat ca Mihai murise.
N.M.V.: A decedat imediat In momentul exploziei?
P.S.: Nu. Din cIte am Inteles, cInd a ajuns la spital Inca traia. La scurt timp Insa a decedatײ¹E greu. E tare greu!
N.M.V.: Cum s-au comportat oficialitatile cu dvs. si cu sotia fratelui dvs?
P.S.: Foarte bine. Mai ales cei de la firma ne-au fost de un mare ajutor. La fel si Ambasada Romaniei In Israel. Nu am avut deloc probleme. Dimpotriva.
N.M.V.: Acum, dupa un al treilea atentat provocat In acest loc, credeti ca teroristii Ii vizeaza In mod direct pe muncitorii straini?
P.S.: Cred ca sInt vizati toti cei care traiesc In Israel. Evrei sau neevrei. Ei nu vor sa Inteleaga ca am venit din nevoie, ca sa cIstigam un ban cinstit. Si nimeni dintre noi nu i-a locul de munca al nimanui.
N.M.V: Dupa atIta timp petrecut In Israel, acum cInd cunoasteti modul de a gIndi al israelienilor, dar si a palestinienilor, considerati ca va fi pace In regiune?
P.S.: Nu cred ca o sa fie liniste niciodata. Palestinienii nu o sa cedeze niciodata. Ei nu gIndesc ca noi, ceilalti oameni.
N.M.V.: Veti pleca In Romania cu trupul neInsufletit al fratelui dvs. Veti reveni In Israel?
P.S.: BineInteles!
N.M.V.: Nu va este frica?
P.S.: Nu! M-am obisnuit. In primul an mi-a fost greu ce-i dreptײ¹
N.M.V.: Dupa dramatica experienta pe care ati trait-o, ce le veti spune romanilor care vor sa vina sa lucreze In Israel?
P.S.: Nu i-asi sfatui nici sa vina, dar nici sa nu vina. Fiecare sa faca dupa cum doreste, dar sa stie la ce vineײ¹
N.M.V.: Va rog sa-mi permiteti ca In numele conducerii concernului ׳‚Eran Reut׳‚, ziaristilor, colaboratorilor si al tuturor cititorilor cotidianului ׳‚Viata Noastra׳‚ sa va exprim durerea pe care o resimtim fata de pierderea fratelui dvs, al celuilat roman ucis In acest atentat, gIndul bun pentru toti ranitii si pentru familiile celor decedati. Dumnezeu sa-i odihneasca In pace!
P.S.: Va multumesc tuturor In numele meu, al sotiei si copilului lui Mihai. Dumnezeu sa ne ocroteasca pe noi toti!

Interviu realizat de NANDO MARIO VARGA


Nota redactiei:
Printr-un telefon primit la redactie, conducerea firmei la care lucreaza Petre Sabau, ne-a informat ca niciodata Mihai Sabau nu a afirmat ca ׳‚nu prea i-a placut In Israel׳‚,, precum a reiesit dintr-un interviu acordat de fratele sau presei israeliene. Dimpotriva.(N.M.V.)















׳‚Nu poti fugi de soarta׳‚


Interviu cu Petre Sabau, fratele lui Mihai Sabau, ucis In dublul atentat de la Tel Aviv

Duminica 5.1.2003. Ora 18.30. Vechea Tahana Mercazit din Tel Aviv. Orasul este zguduit de doua explozii susccesive, care-i Ingrozesc pe locuitori. Speriati, tipInd, femei, copiii si barbati Incep sa fuga spre capatul strazii Nave Saanan. Prins de multime, resimtind Inca suflul ultimei explozii, decid sa merg Inainte, spre locul atentatului, de care ma desparteau doar trei, patru minute de mers pe jos. Pasind printre cioburi de vitrine, intru In zona Intunecata deodata a acelei portiuni din Nave Saanan, unde se petrecuse drama. Peste tot sInt Imprastiate corpuri, unele Incremenite, altele zbatIndu-se. CItiva oameni speriati Incearca sa vina In ajutorul victimelor. Merg ca un automat, In timp ce linistea mortii Imi patrunde In suflet. Ochi sticlosi, Incremeniti In fixitatea mortii, mIini Intinse a ruga, In timp ce buzele murmura cuvinte care nu se aud, dar care dor prin mutenia lor, corpuri tIrIndu-se spre un tel necunoscut si neInteles si In final, imaginea care-mi va ramIne In veci Intiparita In memorie: o bucata de picior InsIngerat aruncat de suflul exploziei In mijlocul strazii si barbatul care-l pierdu-se privind Inmarmurit la ceea ce-i apartinuse cIndva. Alunec. Privesc In jos si simt nevoia sa ma sprijin de ceva pentru a nu ma prabusi: calcam pe bucati de carne si mici baltoace de sInge. Dar In jurul meu nimic solid nu a rezistat. Totul este prabusit. Inclusiv eu. PlIng In durerea sufletului meu. Cu priviri Ingrozite, oamenii de ordine de Indeparteaza pe cei care eram In picioare. Exista Inca teama unei noi explozii. Sirenele salvarii rup In bucati linistea mortii. Viata, sub chipul sanitarilor, InfrInge tenebrele. Cele din atmosfera, dar nu si pe cele din fiinta noastra, neputincioasa In fata absurdului.
Poate, atunci, In noaptea de cosmar, printre trupurile prabusite lk-am vazut si pe cel al lui Mihai Sabau. Nu voi sti niciodata. Asa cum nici el nu a stiut ca simpla dorinta de a-si ajuta familia printr-o munca cinstita se va sfIrsi atIt de tragic, sfIrtecIndu-l In gestul nebun a doi pusti palestinieni fanatici, pentru care viata lor si a celorlati nu valoreaza nimic.
Se va termina cIndva cosmarul israelian?
Sa ascultam parerea unui suflet zdrobit, care, cu glas tremurInd, Inecat de lacrimi, se Inclina In fata sortii.

Nando Mario Varga (N.M.V.): Cum va simtiti?
Petre Sabau (P.S.): SInt sub stare de soc. Nu-mi vine Inca sa credײ¹Nu poti fugi de soartaײ¹
N.M.V.: CInd s-a petrecut drama erati Impreuna cu fratele dvs?
P.S.: Nu. Din fericireײ¹
N.M.V.: Dar sotia lui?
P.S.: Nu, nici ea nu era cu el. Il astepta acasa. Ei nu lucrau Impreuna.
N.M.V.: Mihai se afla In vechea Tahana Mercazit dintr-un motiv anume sauײ¹
P.S.: Acesta era drumul lui zilnic, pentrua veni acasa dupa Incheierea zilei de munca. In seara aceea a IntIrziat foarte mult. Ingrijorata sotia l-a sunat la telefonul celular, dar acesta suna In gol, fara ca nimeni sa raspunda. Cumnata mea a apelat la mine. Stiam deja de atentat. Am sunat si eu, si Intr un tIrziu mi-a raspuns o persoana straina. Cred ca un politist, care mi-a spus ca a gasit telefonul pe jos. Tor el mi-a spus ca are senzatia ca s-a IntImplat ceva rau. Astfel am ajuns la spitalul Ihilov, unde am aflat ca Mihai murise.
N.M.V.: A decedat imediat In momentul exploziei?
P.S.: Nu. Din cIte am Inteles, cInd a ajuns la spital Inca traia. La scurt timp Insa a decedatײ¹E greu. E tare greu!
N.M.V.: Cum s-au comportat oficialitatile cu dvs. si cu sotia fratelui dvs?
P.S.: Foarte bine. Mai ales cei de la firma ne-au fost de un mare ajutor. La fel si Ambasada Romaniei In Israel. Nu am avut deloc probleme. Dimpotriva.
N.M.V.: Acum, dupa un al treilea atentat provocat In acest loc, credeti ca teroristii Ii vizeaza In mod direct pe muncitorii straini?
P.S.: Cred ca sInt vizati toti cei care traiesc In Israel. Evrei sau neevrei. Ei nu vor sa Inteleaga ca am venit din nevoie, ca sa cIstigam un ban cinstit. Si nimeni dintre noi nu i-a locul de munca al nimanui.
N.M.V: Dupa atIta timp petrecut In Israel, acum cInd cunoasteti modul de a gIndi al israelienilor, dar si a palestinienilor, considerati ca va fi pace In regiune?
P.S.: Nu cred ca o sa fie liniste niciodata. Palestinienii nu o sa cedeze niciodata. Ei nu gIndesc ca noi, ceilalti oameni.
N.M.V.: Veti pleca In Romania cu trupul neInsufletit al fratelui dvs. Veti reveni In Israel?
P.S.: BineInteles!
N.M.V.: Nu va este frica?
P.S.: Nu! M-am obisnuit. In primul an mi-a fost greu ce-i dreptײ¹
N.M.V.: Dupa dramatica experienta pe care ati trait-o, ce le veti spune romanilor care vor sa vina sa lucreze In Israel?
P.S.: Nu i-asi sfatui nici sa vina, dar nici sa nu vina. Fiecare sa faca dupa cum doreste, dar sa stie la ce vineײ¹
N.M.V.: Va rog sa-mi permiteti ca In numele conducerii concernului ׳‚Eran Reut׳‚, ziaristilor, colaboratorilor si al tuturor cititorilor cotidianului ׳‚Viata Noastra׳‚ sa va exprim durerea pe care o resimtim fata de pierderea fratelui dvs, al celuilat roman ucis In acest atentat, gIndul bun pentru toti ranitii si pentru familiile celor decedati. Dumnezeu sa-i odihneasca In pace!
P.S.: Va multumesc tuturor In numele meu, al sotiei si copilului lui Mihai. Dumnezeu sa ne ocroteasca pe noi toti!
Interviu realizat de NANDO MARIO VARGA


Nota redactiei:
Printr-un telefon primit la redactie, conducerea firmei la care lucreaza Petre Sabau, ne-a informat ca niciodata Mihai Sabau nu a afirmat ca ׳‚nu prea i-a placut In Israel׳‚,, precum a reiesit dintr-un interviu acordat de fratele sau presei israeliene. Dimpotriva.(N.M.V.)

























#14496 (raspuns la: #14458) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bãrnicova scrise: - de AlexM la: 21/05/2004 23:55:01
(la: Gramatica si butélia)
Verbul se acorda???? Exista o serie intreaga de carti de teorie gramaticala in care ti se poate in cateva pagini demonstra ca ceea ce afirmi este exact pe tipicul " cuvintele ma doare" in domeniul sintaxei limbii romane.

Verbul se conjuga:-)
"ma dor, te doare, il doare, ne doare, va doare, ii doare)
cuvintele= ii -> cuvintele doare
Ambiguitatea vine de la hipercorectie si de la transmiterea unor verbe a desinentei de la pers. I sg la pers III pl care nu este justificata decat prin ca "asa vrura anumiti gramatici":-)
Conj I -terminatie in "a":
eu cant(u), tu canti , el canta, noi cantam, voi cantati, ei canta
Obs: niciodata nu o sa fie "ei cant(u)" ci ei cânta. Adica III sg= III pl.
Conj II - terminatie in "-ea"
eu vad, tu vezi , el vede, noi vedem, ei vad,
Obs: popular este inca "ei vede"; gramaticii au facut aici un "ei vad" care corespunde lui I sg ceea ce este nejustificat.
Conj III -terminatie in "-e"
eu cer, tu ceri, el cere, noi cerem, voi cereti, ei cer
Obs: dito ca pentru conj II
COnj IV -terminatie in "-i"
eu fug, tu fugi, el fuge, noi fugim, voi fugiti, ei fug
Obs: dito ca pentru II, III

Opinia mea este ca desinenta pentru pers. III pl este un hipercorectionsm impus si cerut de clasa culta . Omul din popor foloseste obisnuit desinenta pentru pers. I sg ca in conj I ( cea mai veche conjugare in opinia mea) .
Corect popular:Fugea aia maicã de li se rupea oasele.
Corect literar:Fugeau aia maica de li se rupeau oasele.
Corect popular:M-am intins ca ma doare oasele
Corect literar:M-am intins ca ma dor oasele.
Voila! ( un anumit spital de nebuni poarta acelasi nume, pronuntia in româna fiind totusi nu "voaila" ci "voila":-)

Alex



Primo- nu poti relationa o parte de vorbire cu una de propozitie ( magarul si oaia..) Secundo- verbul sa se acorde?? Putem vorbi cel mult de o relatie de interdependenta gramaticala intre subiect si predicat, dar...acord? Si-atunci adjectivul si substantivul "se mai mult decat acorda?? "

Precizare: nu sunt profa, stiam numai chestia asta. Am simtit nevoia sa-mi spun punctul de vedere.
#15732 (raspuns la: #12557) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
dragostea pe net - de maya net la: 03/03/2005 01:45:49
(la: Dragoste prin Internet)
despartire dupa dragostea pe net -- fantezie

Deodata la petrecere i se paru ca desi auzea perfect si nu mai putea decat sa recunoasca persoana care vorbeste , cuvintele se raspandeau in spatiu si parca incerca sa le prinda si sa le inghita pentru a intelege , dar cuvintele sunau disparat si disonant unele fata de altele. Nu mai stia cum sa le imperecheze. Se mira din ce in ce mai mult cum de se poate raspunde la asemenea cuvinte, care pareau asemeni pasarilor , ceva intre proiectile si tinte, pentru ca deodata sa perceapa melodia si ritmul si sa se lase furata de gandul ca oricum nu mai insemnau nimic, asa cum nu insemnasera nimic vreodata. Nu-i asa, pentru ca la fel zisese si el ca « noi nu suntem la fel : tu nu mai esti la fel, eu nu mai sunt la fel », si, nu-i asa , ca nu e nimic de inteles, sau e de inteles totul, pentru ca asta a fost raspunsul final. El s-a intors si cuvintele au sunat chiar asa chiar daca nimeni nu stie ce inseamna. Au zgariat la fel de tare, deodata cuvintele si retina, atinci cand s-a ridicat si a plecat. A plecat fara sa stiu unde, dupa ce il asteptasem atat sa se intoarca. De ce ? Nu mai stiu de ce, nu stiu nici de ce m-am schimbat nici de ce s-a schimbat nici macar daca ne-am schimbat intr-adevar. Doar cuvintele, daca le-as mai putea avea, daca as mai putea pronunta ceea ce nu pare a merge in context. Si totusi , efortul de a spune ceva, atunci , da, ar fi fost salvator si imposibil. Era… era… blond, da, mereu a fost cu nasul rosu de frig, nu, atunci, si … grabit parca… Si cand il vazuse dupa atata timp i se paruse ca abia se despartise de el acum cinci minute, era cumva in mintea ei mult mai stralucitor, atunci cand si-l inchipuise, cand era absent , decat acum cand statea in fata ei. Era blond si a luat-o in brate in statia de tramvai si foarte obisnuit , nu firesc, a luat-o in brate,a luat-o in oras, si pentru ca ea nu isi gasea cuvintele , si nu mai stia daca il iubeste sau nu, daca el e cel din vis, cel din calculator sau cel real, din fata ei, da, pentru toate motivele astea se simtea impartita si tot visul primei clipe in care i va vedea, cand isi inchipuise ca ii va spune deodata tot ce i s-a intamplat, totul se rupse . L-a intrebat de mai multe ori ce a vazut in lunile astea departe, acolo, si folosea timpul care se scurgea sa inteleaga daca si lui i-a lipsit dar nu aparea nici un semn in felul in care ea si-l imaginase si atunci scarbita la un moment dat de mediocritatea vietii fata de vis nu avu decat puterea sa taca si sa simuleze ca poate accepta ca o mare iubire sa se transforme in apa de ploaie. Si el de fapt nu zicea nimic, in prezenta ei povestea doar ca a fost obositor, fara sa aduca vorba de vreo aventura, de ceva care sa faca sa fi meritat departarea, chinul si suferinta ei, durerea si placerea, imaginate. Si el care desi zicea multe nu zicea nimic din ceea ce ea ar fi putut sa asculte si in cele din urma parea sa fie destul de entuziasmat , fara insa sa spuna altceva decat ca a fost greu si obositor si ca nu a avut cum sa viziteze mai mult America, si o punea pe ea sa povesteasca de turul Europei pe care il facuse. Si ii intinse un cadou, la care nu se asteptase ea, si pentru simplul motiv ca nu si-l imaginase , nu stiu , in strainii care erau , se strecura asa ceva ca o tristete, si nu pricepu de ce. Si el ii spuse ca o sa pastreze emailurile ei , cele mai personalizate dintre toate , si probabil asta suna a nerabdare de a o parasi dar ea ezita intre ce isi imaginase si nostalgia a ceea ce fusesera pe vremea cand cuvintele aveau valoare, cand el spunea ca o sa o paraseasca pentru ca e atat de indragostit incat nu mai poate sa fotografieze, pe urma cand ii scrisese ca isi doreste iar sa danseze cu ea in bucatarie. Sparte in bucati sau dezumflate , amintirile o intrerupeau si o opreau sa mai spuna ceva, totul se stinse parca in soapta acelui eu nu mai sunt eu tu nu mai esti tu, cuvinte care au fost inceputul calvarului , cand cuvintele toate s-au desprins de lume si au inceput sa pluteasca indiferent pe buzele si limbile altora in timp ce ea privea cuvintele , gesturile si incerca sa mai inteleaga adeavarul. Dar adevarul, o , adevarul se indeparta din ce in ce mai tare de cuvinte si in cele din urma nu ramase decat o durere in cosul pieptului in timp ce il privea indepartandu-se si intelegea ca niciodata nu vor mai traversa intersectia noaptea mana de mana, ca niciodata el nu o sa stie ca si ea l-a iubit, e drept, mai tarziu decat el, si poate iluzionata de ideea unei mari iubiri. Asa ca statea pe marginea unei mese pline de oameni intre prietenii ei cu limbile dezlegate de alcool, carora alta data le-ar fi ghicit cuvintele inainte de a fi pronuntate , contempland scaparea cuvintelor din frau si aruncarea lor in neant, parand ca descopera vanitatea de a pretinde ca mai e ceva de spus si imensa cacofonie a vocilor printre care se mai strecura : « Esti sigura ca iti e bine ? » , cuvinte carora iar se straduia sa le dibuie sensul.
Dascalului Simion, cu stima... - de LUCIUS 666 la: 18/04/2005 16:56:56
(la: Am adus granita Europei la Prut)
Se spune ca Stalin, interesindu-se, inainte de al 2 lea razboi mondial, de situatia tarilor slave din Balcani si-a intrebat consilierul politic de ce nu avanseaza proiectul sau de unire a natiunilor slave din zona. Rusia isi dorea foarte mult controlul girilor Dunarii si iesirea la Bosfor, intocmai ca in testamentul lui Petru cel Mare.
- Din pacate acest lucru este imposibil i-a raspuns, Tatucului, consilierul sau politic.
Stalin, naincetand sa se mire, il intreba de ce acest proiect este sortit esecului. Consilierul ii raspunse ca o alta natiune, care nu este slava ci italica, desparte acele tari slave din Balcani. Crezand ca este vorba de o tara mica, precum tarile baltice sau Cecenia, ocupate inca de pe la inceputul sec. 20, Stalin ar fi intrebat:
-Cati sunt si de cate vagoane avem nevoie?

Exista planuri imaginate chiar de Stalin in care Romania ar fi disparut de pe harta, zone din tara fiind atasate la Ungaria ( Devenise Republica Sovietica Ungara ) la Serbia, la Bulgaria ( cu care rupsesem relatiile diplomatice din cauza Cadrilaterului) iar o buna parte, Basarabia, Moldova si Bucuvina, erau atasate la Republica Sovietica Moldoveneasca,(Transnistria) o zona lucuita pe atunci in majoritate de romani moldoveni si care avea capitala la Balta. Din Romania ar fi ramas o mica zona, cam cat un judet, in jurul Bucurestiului si care s-ar fi chemat RSS ROMANA .
Dupa cum se observa Rusia si-a dorit intotdeauna sa ne striveasca si daca trupelor de ocupatie si populatiei lor li s-ar fi intamplat ca in Cecenia am fi fost facuti teroristi, cu toate ca n-am fi vrut decat sa ne luam Tara inapoi. Intr-un fel situatia seamana dar este mai simpla. Cu presiuni politice mai putem sa ne recuperam Tinuturile ocupate. Daca Romania va fi o tara puternica, Atunci Moldova va veni singura. Oricum cetatenii romani, oficiali, tind sa devina majoritari in Basarabia.
Transnistria, zona care nu a facut parte niciodata dintr-o structura statala, este locuita, in proportie de aprox 43% de romani. Teoretic, in raport cu elementul slav (Ucrainieni, rusi, bulgari gagauzi) ei nu sunt majoritari dar raportat pe natiuni ei sunt totusi majoritari.
Ceea ce ma uimeste este ca Ucraina pare interesata sa anexeze Transnistria propunand un plan de recunoastere a Transnistriei, sa cum a a mai procedat si Rusia cu putin timp in urma. Ucraina trece sub tacere faptul ca a existat un simulacru de schimb de teritorii oferit de Rusia: Bucovina de Nord si sudul Basarabiei in schimbul Transnistriei. Daca Ucraina isi doreste atat de mult Transnistria ar trebui sa returneze Moldovei cele doua provincii la schimb. Dar Ucraina este duplicitara. Cand Romania cere Bucovina si sudul Basarabiei aceasta raspunde ca Uniunea Sovietica le-a ocupat . Dar URSS nu mai exista deci nu avem cu cine discuta. Cand Moldova se refera la acel schimb de teritorii Ucraina declara ca acele teritorii nu au fost in componenta Moldovei ci a Romaniei . Ar trebui sa facem declaratii clare. In modul asta puteam sa fim ocupati pe jumatate si am fi primit raspuns ca asta este, trebuie sa ne obisnuim cu faptul implinit. Mi se pare o greseala. Trebuie sa avem curajul sa cerem ce ne apartine si ce ni s-a furat. NI S-A FURAT PRIN INTIMIDARE SI FORTA.
LUCIUS 666
#44201 (raspuns la: #43739) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oliver - de rodi la: 04/05/2005 22:41:33
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Domnule Oliver, sunt oripilata asemenea de mesajul plin de invective pe care mi l-ai adresat. Inca iti spun “domnule” pentru ca la 21 de ani cred ca esti destul de mare ca sa pot vorbi deschis cu tine despre sexualitate, din toate punctele de vedere, moral, cultural, biologic, “estetic”, nu? Pentru ca sexualitatea are toate laturile astea, si nu stiam ca homosexualii sunt atat de pudici, domnule! Chiar din contra, credeam ca sunt mai “liberali” cand e vorba se sexualitate. Intrebarea mea a fost foarte limpede si nu vad unde te-ai simtit jignit. L-am intrebat pe scorpionix cum isi adapteaza homosexualii orificiul anal si rectul pentru intercourse. Pentru ca acele organe au tendinta de a se rupe si infecta daca le folosesti in alte scopuri decat in cele pentru care natura le-a proiectat, respectiv pentru defecatie. Ajuta-ma sa-nteleg unde te-am ofensat. Exista si aceste aspecte practice, sa le zic asa, ale homosexualitatii.Sau poate vrei sa spui ca homosexualii nu practica sexul anal, sau ca nu e important pentru ei? Hai sa fim seriosi, draga domnule Oliver! Deci cum faci? E careva in stare sa explice? A auzit careva de proctita sau de fistule anale, care afecteaza mai mult de jumatate din populatia de homosexuali? Cum faci sa le eviti?

Intrebarea nu ti-am pus-o tie, domnule Oliver, fiindca asa cum ai spus, tu mai esti practicant al homosexualitatii, ci numai un “teoretician”, sa-nteleg, nu? Sau cam asa ceva. Ce ti-am explicat eu tie, a fost DE CE heterosexualii sunt homofobi, pentru ca, like it or not, suntem, chiar daca unii nu recunosc. Si ti-am argumentat. Asta nu implica automat intoleranta. Una e insa a tolera un comportament imoral, mai ales cand se desfasoara cu usile inchise, alta e a-l considera normal si a-l da ca exemplu de “alternative life style” in societate, si de a-l legitimiza prin casatorie. Cu asta nu sunt de acord, dar face oricum subiectul altei discutii. Domnule Oliver, nu ma deranjeaza ca Wagner si Modigliani au fost niste afemeiati, ca Mozart a fost un betiv, ca Van Gogh a fost schizofrenic, ca Eminescu a murit de sifilis dupa ce a vizitat toate bordelurile din Bucuresti si Iasi, ca Da Vinci a practicat homosexualitatea. Majoritatea geniilor n-au dus o viata obisnuita, normala, balansata. Poate chiar conditia geniului are la baza (in mod necesar, dar in nici un caz suficient!) aceste conflicte interioare si/sau imoralitatea, pentru ca o viata balansata are tendinta de a exclude experimentarile si riscurile. De ce ii iubim noi pe acesti artisti? Pentru ca prin opera lor comunica tocmai acele valori general umane , in care ne regasim cu totii, marog... aproape toti. Aici se deosebeste fundamental Jung de Freud. Freud este mai degraba adeptul relativismului, al empirismului, al determinismului social - subconstientul nostru e o foaie alba la nastere, iar mai apoi devine produsul experientelor(mai ales sexuale)din copilarie, evoluand pe parcursul vietii in functie de factorii externi care-l influenteaza. Nu prea pare sa fie nimic intrinsec, innascut care sa ne influenteze, iar acele valori general umane cu care arta are de-a face, spre exemplu, sant create artificial, in functie de conjunctura social-istorica. Nimic in insasi natura umana nu le dicteaza. Sigur ca Freud insusi a fost influentat de catre filozofii existentialisti ai vremii, care gandeau ca frumosul si valoarea in arta sunt relative, si ca artistul defapt recreaza, in mod constient, lumea prin opera sa - o lume cu propriile ei legi. Ei bine Jung, desi a fost de acord cu o parte din aceste idei, a sustinut ca exista o constiinta colectiva, ca blueprint-ul naturii umane se regaseste in acele arhetipuri cu care ne nastem. Parte din acest blueprint sunt si acele arhetipuri de care am mai vorbit: feminin (anima), masculin (animus), ca si “uniunea divina” a acestor entitati OPUSE, care da nastere unei energii imense-vietii insasi, fie ca e spirituala, fie ca e un copil, fie ca e viata eterna. Iata ca Jung nu vorbeste deloc evaziv despre ce vorbim noi aici. E chiar foarte concret. Uniunea dintre doua persoane de acelasi sex nu e o uniune divina, in sens Jungian, in sens general-uman, fiind o uniune intre doua entitati asemenea si nu opuse, asa cum am mai spus.
In fine, si care e consecinta viziunii lui Jung in arta? Arta ramane, prin definitie, recreare lumii de catre artist (asa a fost intotdeauna, chiar inainte de existentialisti), insa legile acelei lumi nu sunt arbitrare, ci dictate de valori general umane perene. O opera de arta e cu atat mai valoroasa cu cat aceste arhetipuri umane se regasesc mai bine in ea. Homosexualitatea nu e o caracteristica general umana, ba chiar contravine arhetipurilor enumerate de Jung, de aceea te rog frumos sa-mi explici cum vezi tu estetica homoerotica, de vreme ce vad ca numai aspectul estetic al homosexualitatii te-ar interesa.Si daca nu ai o baza de la care vrei sa pleci, poftim, iti indic eu una: http://www.kobi-israel.com/male_gallery.html . Kobi Israel e unul din cei mai recunoscuti artisti fotografi homosexuali. Sunt foarte multi artisti homosexuali, dar numai un procent infim incearca sa comunice o tematica homosexuala. Ce spui despre estetica acestor imagini homoerotice? Sau poate vrei sa vorbim despre ultimul film al lui Pedro Almodovar? Your choice.

e obisnuita:)) - de Horia D la: 14/06/2005 22:33:51
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
e obisnuita:))
#54897 (raspuns la: #54896) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
popix:):):) - de giocondel la: 19/06/2005 21:44:35
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
chiar daca romania nu a regresat, ea totusi se misca foarte incet in directia evolutiei in ce priveste multe aspecte esentiale..se dezvolta dar greu si nu armonios...un proces foarte dureros si neplacut pentru romanul de rand.

in functie de cat de dezvoltata ii este Empatia, fiecare individ vede si simte suferinta romanului obisnuit, altfel.

personal, cred ca prea multi oameni traiesc la limita subzistentei si se zbat pentru o bucata de paine si drepturi fundamentale!

desigur, totul este cu dus intors. Si in societatile avansate si mai civilizate exista tot felul de neajunsuri, de alta natura...dar asta este un alt subiect.

Cred ca cea mai aproape de adevar parere ar veni din partea unui roman ce traieste in Romania (care nici tara nu si-a vazut-o inca, ce sa mai pomenim de calatorii prin strainatate), cu educatie medie, salariu minim pe economie, care locuieste departe de Bucuresti sau oricare din cele cateva zeci de orase mai mari....nu din partea celor ce se plimba prin lume cum se duc altii de la ploiesti la bucuresti si nici din partea bucurestenilor sau constantenilor mai avuti( pt ca acolo se invart banii)sau a celor ce fura de rup,ori a romanilor nationalisti care adopta atitudinea strugurilor acrii (care ar vrea si ei sa plece din tara dar pentru ca nu o pot face, dintr-un motiv sau altul, striga-n gura mare ca nu ne vindem tara si mandria..blah blah)

asdar,este prin cafenea vre-o persoana care corespunde descrierii fortate de mai sus? Probabil ca nu, pentru ca este prea ocupata cu SAUPRaVIETUIREA si nu are timp de chestii triviale cum ar fi convorbirile virtuale pe internet: omu' tre sa puna paine pe masa copiilor, sa plateasca lumina, gazele, apa la zi...etc etc...

ar fi interesant totusi sa auzim si astfel de pareri, nu credeti?

cu bine, gio

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

Vedeti de ce nu dau eu prea m - de Danila Prepeleac Jr la: 25/06/2005 22:39:43
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Vedeti de ce nu dau eu prea multe date personale? Pentru ca prin cafenea sunt multe “caractere” care dau in clocot foarte repede si n-as vrea ca la urmatorul contra-raspuns sa mi se puna in circa si un eventual infarct, Doamne fereste! Apoi eu nu ma consider o persoana importanta sau publica si nici nu imi place sa merg in piata sa ma urc pe o taraba si sa incep sa ma bat cu pumnul in piept, doar-doar de ma vor auzi, daca nu precupetii, macar legumele , fructele sau zarzavaturile. Sa nu ne grabim ca fata mare la ... Am mai spus ceva si despre mine, dar sa avem putintica rabdare. Aici suntem in Canada unde totul este slooow (asa zic americanii) iar eu folosesc o masina de tipul I AM CANADIAN cu trei viteze: incet, foarte incet si pi loc. Daca cineva ma sperie bag in viteza a treia.

“Sti sper ca pentru orice vizita in strainatate cetatenii romani trebuie sa dovedeasca la aeroport la plecare ca au fondurile necesare de subzistenta in strainatate pe perioada vizitei”.
Conexiunea este geniala! Vorbesc serios. Pai d’aia ma simt eu aici, dupa ani buni, ca un vizitator! Asa am fost tratat de la primul pas facut in Canada. Suspectez ca acestei tari i-ar conveni foarte mult sa transforme emigrantul in vizitator si ca face tot posibilul pentru asta. Ginditi-va la puhoiul de emigranti-turisti care ar parasi tara dupa ce si-au cheltuit fiecare zeci de mii de dolari. Ce turism fabulos! Aici am si eu o parte de vina. O mare parte din “rezon-ul” alegerii Canadei se datoreaza frumusetilor Vancouver-ului. Un coleg care facuse o vizita la sucursala firmei Pirelli, la inceputul anilor ’90, facuse niste diapozitive in relif cu niste imagini de ti se taia respiratia. Asta a fost tinta mea pina aproape de plecare. Cunosteam statisticile despre precipitatii, temperaturi, detalii despre firme din domeniul meu, geografie fizico-economica, etc. Si imi vine ideea, ca rominul in al 12-lea ceas sa studiez harta seismica. Mamaaaa care faci gogosi tu le faci tu le mirosi! Si mai si dadeau detalii despre cum sa te ascunzi sub masa la urmatorul mare cutremur care se asteapta in BC. Eu sunt adeptul lui “ce tie scris in frunte-ti pus” dar am auzit ca destinul poate fi modelat un pic si ma gindesc ca in loc sa-mi rup piciorul in Vancouver (Doamne fereste!) poate scap mumai cu un deget scrintit in Toronto.
A propos de turism, acum vreo 3 ani ma intorcem din RO. La granita intrebarile obisnuite. Din ce dirctie vii, daca ai adus bauturi alcoolice, tigari, cadouri, ce fel de cadouri, cite bagaje ai, etc. O singura data aveam doua valize mari pline cu carti si mai multe amintiri din RO. Ma trecut pe “bucla” dintre bagaje si iesire. Sunt cel putin 4 mese lungi unde se pureca bagajul. Saracii oameni! Le pusesera la vedere cele doua sticlute de votca aduse legale si ii scotoceau si in borsete. Nu am mai vazut asa ceva de pe vremea odiosului. Eu am scapat numai cu o revizualizare la raze. Luna trecuta interviul a devenit de-a dreptul obraznic. Intre granita si sala bagajelor stateau 4 dudui (duduia pamintul sub ele cind mergeau!). Urmatoarea care se libereaza incepe: De unde vii? Cat ai stat? Ai adus alcool? Dar tigari? In ce sonsta cadourile?(Avea in mina cartonasul semnat de mine, cu aceste date. Probabil era intrigata ca nu am adus nimic), etc. si dintr-o data intrebari socante: Citi bani ai la tine? Ce fel de bani? Ai dus bani la rude? Ce suma? Unde lucrezi? Ai afaceri cu “cutare” tara? (era in Pasaport o viza veche de vreo 8 ani) Cite bagaje ai? Ce ai in el? Cind ai fost ultima data plecat? ....Cind mai ai de gind sa pleci? La aceasta intrebare raspund iritat: NICIODATA... Se uita la mine cu o privire fortat blajina si imi spune: Bine ai venit inapoi! Daca nu erau toti luati la intrebari as fi putut suspecta urmarea celor scrise la cafenea (...)

Cei minus 2100 dolari reprezinta valoarea (worth) unei familii. Un fel de “ tot ce valoreaza acea familie este o paguba de 2100 dolari”. Dar de ce nu mergeti la sursa indicata de mine? Articolul se numeste “Rich, poor are even wider apart”. Sau dati-mi un numar de fax si va trimit acea parte a articolului din ziar.

Credeti ca ar sta cineva sa mai faca propaganda anti-emigrare? Sa nu fim naivi, emigrarea este foarte benefica si pentru RO. Ginditi-va ca leul, nu numai ca sta de vreo 3 ani la aceeasi valoare dar s-a mai si apreciat fata de dolarul SUA sau Euro. Aici un rol covirsitor l-a avut si acele miliarde de Euro intrate in tara de pe urma celor care”culeg capsuni”. A propos stiti cum se numesc “capsunarii” din Filipine? Eroi contemporani recunoscuti de guvernul filipinez (foarte interesant reportajul realizat de National Geographic). Poate si RO isi va schimba putin parerea in viitor. Noi vorbim despre interesul unor persoane fizice care emigreaza si care s-ar putea sa cada in plasa. Cunoaste-ti vreo tara care sa-si apere indivizii din proprie initiativa? Eu nu cunosc. Atunci? As putea eu sa spun ca cineva se simte lezat in “amorul propriu” si nu este de acord cu ceea ce se spune aici, asa din obisnuinta. Fiecare parere trebuie ascultata. Nu vreti sau nu aveti “rabdare”? In coltul din dreapta sus a ecranului exista un mic patratel marcat cu X. Faceti va rog un “clic” pe el si reveniti in lumea de basm a povestilor, mai mult sau mai putin nemuritoare, despre Canada!
#56765 (raspuns la: #56760) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
be blessed, too - irina fiorentina - de reincarnat la: 28/07/2005 04:52:30
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
irina fiorentina,

***Desigur, unele dintre afirmatiile tale nu ma conving si nu inteleg de ce spui ca esti materialist...***

Asta este si scopul acestei dezbateri, nu toti putem fi deacord in toate, altfel ar deveni plictisitor si nu am face altceva decit sa ne coplesim unii pe altii cu complimente:-)))
Un pic de controversa face discutia mai interesanta si mai dinamica. De multe ori numai enervind pe unii sau pe altii poti sa afli ce gindesc in realitate...
Dar, cind gasesti pe cineva cu idei interesante, asa ca tine, merita sa prelungesti discutia si sa fii deschis in exprimarea ideilor proprii.

Spun ca sint materialistic pentru ca in formatia mea ca persoana si profesionala sint obisnuit sa identific cauza unei probleme si sa incerc sa o repar. Sint inginer de profesie... well, soooo boring:-)))... si este greu sa ma rup total de ceea ce imi ocupa 60%-70% din viatza. Asa ca incerc sa aplic principiile ingineriei si in viata de toate zilele.
In opinia mea, orice efect are o cauza si orice actiune va genera un efect, mai devreme sau mai tirziu.
Politicienii si sociologii actioneaza in mod cu totul diferit. Ei iau decizii in functie de efectul pe care il vor avea asupra popularitatii lor si in functie de cum le afecteaza cariera lor politica si interesele grupurilor pe care le reprezinta.
Cind iau astfel de decizii nu se gindesc la implicatiile pe termen lung, pentru ca pina atunci poate ce nu vor mai fi ei la putere si altii vor trebui sa repare ce au creat ei.
Asa se explica multe probleme acute din arena internationala. Printre care si legalizarea casatoriilor intre gay couples.
Nu ma surprinde faptul ca prima tara in care s-a dat aceasta lege a fost Olanda. Olanda este una din tarile cu cel mai mare consum de droguri din lume si cu nivelul de promiscuitate si criminalitate cel mai ridicat. Catalogata ca avind cu cel mai ridicat nivel de "drepturile omului" deja au inceput sa aiba probleme rasiale si demografice foarte acute.
In a nut shell, au incercat sa aplaneze conflicte si contradictii sociale facind concesii. Aceste concesii s-au transformat in "libertatzi recunoscute" si acum au devenit imposibil de controlat. In multe directii s-a mers mult prea departe si daca vor incerca sa back-up, vor fi considerati radicalisti.
Actiunile si deciziile la nivel national afecteaza pe toti membrii societatii asa cum actiunile unei tari la inivel international afecteaza majoritatea tarilor de pe glob. Din acest motiv consider ca deciziile facute de politicieni ar trebui sa fie bine gindite si nu motivate unilateral.

Pe curind,

So Happy
#61860 (raspuns la: #61717) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e adevarat ca obisnuita este - de gigicris la: 04/08/2005 22:53:39
(la: Obisnuinta - a doua natura !(?))
e adevarat ca obisnuita este a doua natura, dar cred ca depinde si de tine. de la o varsta, incepi sa te obisnuiesti sau sa nu-ti mai pese. te obisnuiesti cu slujba, cu omu de langa tine ca deh, a trecut atata timp de cand sunteti together.
mie, personal, mi-e cam frica de obisnuinta. ultima data cand era sa ma prinda a fost la slujba. o slujba bine platita, dar care nu-mi mai aducea nici o satisfactie, nici o implinire. pentru prima data imi venea greu sa ma trezesc. intr-un final, am plecat. si acum merg la interviuri, am un salar prea mare pentru a ma angaja new entry, dar sper sa gasesc ceva sa-mi ofere noi challengiuri.
daca n-ai sa mai fi tu, am sa fiu si eu un om obisnuit..." - de GRANDMOTHER la: 18/09/2005 14:01:20
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Om obisnuit, da. Dar in suflet ramane un gol ce nu se mai umple niciodata.
#73003 (raspuns la: #72261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hehe ... s-a intors gaga :) - de anisia la: 20/09/2005 13:13:51
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
unde-mi umbli tu surata,
lung si lat in lumea toata?
ploua si p-aci de rupe
si ma-ndreb de nu erupe
vreun vulcan curand prin tara,
ca nu pare sa apara
soarele curand pe cer...
ce sa mai, e un mister!
cum se pune tot pe-un plâns
cerul, zici ca e condens.

se-n multira,
se rarira,
disparura,
aparura,
zici ca-s toti ca o furnica
nu prea mare, nici prea mica...
robotesc pe ici , pe colo
nearistocratii, soro!

cosmacpanu-i dus de-acuma
si- ncetai sa-i caut urma.
suparata sunt pe el,
ca fugi ca un misel
far' sa zica: "draga gazda
nu mai vin, ca e prea vasta
cererea de versuri surde
si mi-e teama cin' le aude..."

altfel, ce sa-ti spun surata...
uite, misun ziua toata
strang la trentze si-ncaltari
c-am sa plec in departari
toata luna ce-a sa vie
am sa-mi fac de cap, Marie... !

:))




___________________________________________________
"daca n-ai sa mai fi tu, am sa fiu si eu un om obisnuit..."
#73315 (raspuns la: #73310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rup definitiv relatia. in fon - de the underqueen la: 15/11/2005 21:19:49
(la: Ce faci cand afli ca omul iubit te inseala?)
rup definitiv relatia. in fond , daca m-a inselat inseamna ca s-a plictisit de mine. si-atunci , pentru ce sa-l chinui?
------------------------------
Mirror , mirror on the wall ,
Who's the smartest of them all...

me , me , pick me....
eu/maan - de irisz la: 06/05/2006 14:58:19
(la: Urasc obisnuinta!)
Obisnuinta tine de fiziologic si tine de integrarea noastra in societate. De aici pornind este indispensabila. Ne obisnuim sa mancam de 5 ori pe zi sau o data si obisnuim sa mergem la servici 8 ore pe zi pt. ca altfel nu putem manca de 5 ori pe zi.
Deci aceste obiceiuri tin de rutina zilei si nu prea putem sa le eliminam.

Raman astfel doar cateva ore pe zi si cateva zile pe an in care incercam sa compensam ce am pierdut in restul timpului. Si aici intervine temperamentul, ritmul si necesitatile fiecaruia dintre noi…

Si, Maan, nu cred ca aici e vorba de plictiseala, ca eventual cei ce au nevoie de schimbari s-ar plictisi!

Inseamna doar ca au nevoie de situatii noi pt. a se confrunta cu ele, de persoane noi pt. a le putea descoperi, de activitati noi pt. a fi solicitati.

Eu - cel putin - doar atunci simt ca traiesc cu adevarat, cand ma rup de obisnuinta, de reguli si sabloane. Este ca apa vie care ma face sa trec peste perioadele de rutina obligatorie.

irisz - de maan la: 07/05/2006 15:16:07
(la: Urasc obisnuinta!)
Obisnuinta tine de fiziologic

cum vine asta?

Ne obisnuim sa mancam de 5 ori pe zi sau o data si obisnuim sa mergem la servici 8 ore pe zi

vina mea ca am fost cripitca.
nu vorbeam de 'obiceiuri', ci de ... obisnuinte mai speciale.
poate-ar fi trebuit sa le numesc 'consecvente' sau 'credinte'.
poate-ar fi trebuit sa scriu ca nu-mi plac schimbarile de dragul actiunii, ca nu gasesc nimic palpitant in reorientari gratuite, ca niciodata iarba vecinului nu mi s-a parut mai verde, ca sa vreau s-o schimb pe-a mea, ca atunci cand mi-au placut un om, o carte, un gard, le-am iubit pentru mereu, intruna cu bucurie redescoperindu-le, si ca-n final toate astea definesc o fire conservatoare de care nu-s nici manadra nici rusinata.

doar atunci simt ca traiesc cu adevarat, cand ma rup de obisnuinta, de reguli si sabloane.

io-n schimb ma simt vie tot timpul, chiar si-atunci cand simt ca mor.
n-am nevoie sa evadez de nicaieri fiindca tot ce-am facut/fac nu-i decat rezultatul propriilor constrangeri pe care le numesc, aberant, 'principii'.
alegerea imi apartine - o libertate formala, singura pe care-o cunosc.
#120909 (raspuns la: #120724) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de irisz la: 08/05/2006 11:30:55
(la: Urasc obisnuinta!)
Scuze daca ti-am parut ca am ridicat problema obisnuintei la nivel de moilma sociala- cum frumos spui (sincer mi-a placut!)- fiindca nu asta s-ar fi vrut mesajul.
Ideea pe care am vrut s-o transimit - si din reactii realizez ca nu prea mi-a reusit - era ca a anumita obisnuita, rutina este naturala si chiar benefica. Unii mai mult, unii mai putin incearca sa rupa canoanele, au nevoie de innoire pt. a se simti ca traiesc. Probabil tine de temperament. Aici nu e vorba ca cineva e mai bun si cineva e mai rau... din contra, sa fiu f. sincera poate invidiez persoanele care isi iubesc tabieturile si le sunt devotati.

#120984 (raspuns la: #120881) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: