ochelarii bunicii ion pillat

În Sankt Petersburg e ger mare.
Pe Neva curg sloiuri.
Ceaiul a îngheţat în samovare.
Pe străzi nihilişti, stahanovişti, decembrişti, ochelarişti, spioni cu umbrele otrăvite.
Poeţii şi-au luat de mult tălpăşiţa.
Maestrul şi Margareta îşi fac jocul de dame la masa din sufragerie sub privirele palide ale lui Pillat din Pont.
Hristos s-a spalat pe mâini, lasându-şi crucea în grija tâlharilor.
Dostoievski îşi îngână decalogul. Ivan îl loveşte pe Alioşa cu biciul. Iar acesta îl roagă, printre lacrimi, să nu se oprească, să dea mai tare şi mai tare.
Raskolnikov se târăşte pe Nevski Prospect, umbră a umbrei sale, mai umilit şi mai obidit ca oricând.
Ermitajul se ghiceşte în ceaţa ce se ridică peste ape, corabie fantomă plutind în derivă.

Si timpul încremeneşte în întunericul alb al cercului polar, lasând să-i scape printre degetele degerate fulgi de albatros, patetică ninsoare boreală.

Lost without music in a world of noises

unde-o sta mos Ion Roata?
sub divan nu-i...:D
______________________________________
"Fiction is obliged to stick to possibilities. Truth isn't. (Mark Twain)"

1.hmm...placere :-?...sa stau in fata televizorului si sa mananc o pizaa
2.lucru?...adidasii nike :P
3.nu imi place sa fiu influientata,dar sunt...de parinti in special ..
4.un porumbel
5.Ion Minulescu
6.pai depinde...chiar nujtiu...depinde de situatie
7.sa stau pe net...si sa merg in club :P
8.prostia,mandria,fitzele....si nujtiu...
9.ochelarii ;))
10.mi`ar placea sa traiesc in alt oras...de ex...brasov...sau bucuresti...si mi-ar placea sa vizitez franta...dar nu sa traiesc acolo.
11.sa fie doamna ;)..si cu asta am spus totul.
12.inteligenta si frumusetea.
13.daca as fi cu omul pe care il iubesc...daca as avea muulta sanatate..si daa as avea bani multi :P
14.nu am
15.hmmm...dezordinea..lenea :P
16.Scopul scuza mijloacele.....Cea mai trista zi e cea in care nu zambesti...
17.sa stii ca e nevoie de ajutorul tau...dar nu poti ajuta
18.iert tot...de obicei...
19.lenea :|
20.albastru,violet
21.Razvan,mihai,Anca,Elena.
22.S.
23.ochelari
24.o ''alocatie'' lunara de vreo 5 milioane :P

:)) nice ...... Ion a lu Scarlat asta e un pui de Luceafar zau ashea...... te face sa te intrebi daca nu cumva celebrei poezii i s-a tras dintr-o istorioara similara :P

De unde ai stiut ca pe bunicul meu Ion l-a chemat?:)
Si inainte de a-L ruga sa-l lase sa vina in vis,in prealabil poate trebuie o rugaciune pt iertarea pacatelor mele,ca sa poata ajunge rugaciunea mea mai sus.Eu sunt fara de pacat?

"no 5 e parfum de bunicute?! :))"

yep. de bunicute.

(este la fel ca palariile de bunicute, care acum 50 de ani erau purtate de tinerele)

...El mai mult ne distra pe noi, actorii, în pauzele spectacolului, îl admiram cum imită din colţul gurii: xaxofonul, trompeta, banjoul şi alte instrumente. Eram fermecaţi cu toţii. A doua zi Nora (Stroe se căsătorise cu Nora Piacentini) l-a invitat la noi acasă pe Regală, era mândră că tocmai îşi cumpărase un pian. Aici s-a născut cuplul „Stroe şi Vasilache”. Era în 1931-1932.
Stăteam zile întregi la „gura clapelor” unde compuneam împreună melodii, cuplete şi făceam planuri de viitor. Toate acestea şi multe altele aveam să le aflu din cartea sa de amintiri intitulată sugestiv: „77 de ani în 200 pagini”, pe care mi-a trimis-o din Tel Aviv, în 1983, prin Florin Piersic şi Matei Alexandru, cu următoarea dedicaţie: „Lui Ion Focşa în amintirea colaborării noastre de la Piteşti cu piesa Acceleratul 402. Cu toată dragostea N. Stroe”. Şi tot din carte mai vreau să redau câteva amintiri, care au cimentat prietenia lor. „De multe ori – spune Stroe, ne adunam la familia lui Vasilache, la o sărmăluţă în foi de viţă, iar bătrânul Vasilache, mucalit de felul lui îi spunea fiului: „Ţi-am mai spus! Când un evreu se aruncă într-o fântână, aruncă-te după el că acolo e o afacere bună.” „Păi, tată, nu vezi, m-am şi aruncat”!
Se referea desigur la prima lor mare colaborare, care se dorea cartea lor de vizită, căci spectacolul muzical „Olimpiada veseliei” era de fapt debutul acestui cuplu. Închiriase grădina de vară „Volta Buzeşti” care avea un vad bun, împânzise Bucureştiul cu afişele lor atrăgătoare, iar numele „patronilor” erau scrise ceva mai apăsat: Cuplul Stroe şi Vasilache. Un text spumos, cu glume bune la care se râdea în hohote, iar în final, când apăreau cei doi, stârneau ropote de aplauze; amândoi tineri, frumoşi, foarte muzicali, melodiile uşor de reţinut, se căutau şi după lăsarea cortinei.
Acest prim succes le-a dat aripi şi se gândeau cum să facă să încerce şi la Radio, uşor de spus, greu de îndeplinit. Dar să-i dăm cuvântul lui Stroe: „Fratele meu, Isaiia Răcăciuni, era secretarul Fundaţiei Carol al II-lea şi conducea Editura Cultura Naţională şi lucra direct cu prof. Alex. Rosetti, la rugămintea noastră a obţinut de la profesor o scrisoare către prof. Gh. Mugur (tatăl regizorului şi dramaturgului Val Mugur şi bunicul regizorului Vlad Mugur) rugându-l să programeze într-o emisiune pe tinerii Stroe şi Vasilache, el fiind directorul programelor Radio. Ajunşi cu scrisoarea în faţa distinsului profesor, acesta ne-a spus că la şase seara când ar fi posibilă programarea, programul e foarte ocupat. Amândoi am sărit atunci: „Noi cântam şi la ora prânzului. Dar nu avem bani să vă plătim!” ne răspunde directorul. „Noi cântăm gratis! Am replicat!” „Bine! V-am programat duminică la ora două la prânz”.
Fericiţi de succesul nostru ne-am dus să-i mulţumim prof. Rosetti, acesta, care ascultase emisiunea, ne-a primit cu următoarele vorbe: „Voi sunteţi o pagină nouă în umorul românesc, atât în conţinut, cât şi în formă. Acesta a fost de fapt botezul nostru, iar refrenul găsit de Vasilache cu Alo, Alo, aici radio, Stroe şi Vasilache, lache, lache, lache, a făcut înconjurul Bucureştilor, eram strigaţi pe stradă, în tramvaie, peste tot cu lache, lache, lache. Tot atunci apelează la noi Alex. Giugaru, care avea o trupă de artişti la Cinematograful Marna unde juca în pauza dintre filme, să-i scriem o mică revistă. Am fost plătiţi împărăteşte, iar revista s-a numit: „Ori e Stan, ori e Bran”!

Ne făceam visuri măreţe şi, ca să nu le uităm, le-am scris mare pe un perete din cabina noastră.
La punctul unu am trecut un film ca la Hollywood sau pe aproape. Am început să scriem scenariul, cum în Capitală rulau numai filme cu prinţi şi prinţese sau conţi şi contese şi alte marafeturi. Noi am ales o poveste simplă, umană şi foarte aproape de realitate, despre doi şomeri care se numeau Bing şi Bang. Când scenariul a fost gata şi cei care l-au citit au fost încântaţi, primul lucru pe care l-am făcut a fost să găsim un sponsor, avema nevoie de cel puţin 350.000 lei, o mică avere în epocă. Tot prin fratele meu Isaiia am obţinut banii de la directorul Loteriei de Stat, domnul Râmniceanu, care însă ne-a impus următorul final: şomerii cumpără un loz în final, care se dovedeşte a fi Lozul cel mare, devenind milionari. Loteria şi-a făcut reclamă, iar noi ne-am realizat filmul. În afară de noi mai jucau: Vasiliu Birlic, Nora Piacentini, N. Gărdescu, Sili Vasiliu, Richard Rang, nu lipseau nici mama mea, coana Eugenia şi nici tatăl lui Vasilache. Studiourile noastre au fost: Cişmigiul, Grădina Icoanei, Lacul Snagov şi Ateneul Popular de pe strada Romană.
V. urmarea II

pot sa surad putin bunicului din tine?
sa il strang in brate si sa inchid un pic ochii din dor si drag de ai mei?
bunicii...nu i-am exclus niciodata discutiei! poate pentru ca i-am purtat mereu cu mine am uitat sa fac separatia: copii, parinti, bunici... ma iarta!
bunicii mei m-au invatat tot ce sunt eu astazi si le multumesc pentru ca mi-au lasat dreptul de a trai prin mine si prin viata mea!!!

o diligenta este oprita de banditi si seful bandei comanda:
-femeile la stanga si barbatii la dreapta.
Bula intreaba: si bunica?
Seful:si bunica.
Seful spune: toate femeile sa-si scoata bijuteriile si sa le puna in palaria mea.
Bula: si bunica?
Seful: si bunica.
Seful spune: Toate femeile vor fi violate.
Bula: si bunica?
Bunica: si bunica.

PS: si internetul? si el..,...

le desira. Apoi face gheme de lana si le da pisicilor sa se joace cu ele.

Bunica isi pune ochelarii pe varful nasului si...

...isi penseaza shuvitzele din nas.

cand era tanara...

tati era sf.ion.
hehe, sa mai fi fost el acilea, sa vezi ce cantzonete v-ar fi cantat.
c-a avut o voce de aur :)

Zicala 1: Daca într-o zi te simti inutil si deprimat,consoleaza-te cu gândul ca odata ai fost spermatozoidul cel mai rapid dintre toti.

Zicala 2 : Daca femeia ar fi buna , si Dumnezeu ar avea una..
~~~~~~~~~
Intrebare: Ce-i alba si are 30 cm?
Raspuns: nimic,toata lumea stie ca, daca are 30 cm, este neagra !
~~~~~~~~~~
- Serviti mormoloci in acest restaurant?
- Servim pe oricine! Luati loc!
~~~~~~~~~~
- Care este deosebirea dintre un elvetian bogat si unul sarac?
- Cel sarac îsi conduce singur Mercedesul.
~~~~~~~~~~~
- Prin ce se deosebeste un om de o camila?
- Camila poate sa lucreze o saptamâna fara sa bea, iar omul poate sa bea o saptamâna fara sa lucreze...
~~~~~~~~~~
- Care este asemanarea dintre chelie si prostie ?
- Daca sunt prea mari, nu pot fi acoperite.
~~~~~
- Care este diferenta dintre un psihopat si un nevropat?
- Psihopatul crede ca 1+1=3; nevropatul stie ca 1+1=2, dar asta îl enerveaza.
~~~~~~~~~~~~~
La un concurs de parasutisti intr-o unitate militara, Bula trebuia sa faca saltul cu parasuta, la aterizare sa ia bicicleta, dupa care cros de 15Km.
Se urca Bula in avion, ajunge in zona de parasutare, sare si trage de comanda.... nu se deschide.
Mai trage o data... nimic (futui)... trage comanda de la parasuta de siguranta... tot nimic (baga-mi-as)... mai trage o data... nimic... dupa care zice:
- Parca vad ca si bicicleta e stricata...
~~~~~~~~~~~~~

Ion si Maria la maternitate:
- No Marie, ce avem?
- Baiat.
- No, .......si cu cine seamana?
- ... Degeaba-ti spun, ca nu-l cunosti.
~~~~~~~~~~

Un tip la tutungerie cere un pachet de tigari, si primeste unul pe care scrie: "Tutunul cauzeaza impotenta".
Cand vede textul, ii cere vanzatorului:
- Dati-mi-l mai bine pe cel cu cancer.
~~~~~~~~~~~~
Doi prieteni, Mihai si Cristi se intilnesc pe strada. Mihai il vede pe Cristi ca e cam abatut si-l intreaba:
-De ce esti asa suparat?
C: Uite ma eu brunet , nevasta-mea bruneta, copilul roscat.
M: Pai de cite ori faceti dragoste pe saptamina?
C: Niciodata.
M: Pe luna?
C: Da din cap negativ.
M: Pe an?
C: Iar da din cap negativ.
M: Pai vezi, rugina.
~~~~~~~~~
Fraza zilei: " Este mai bine sa taci si sa dai impresia ca esti prost, decat sa vorbesti si sa inlaturi orice dubiu."
~~~~~~~~~~
Motto-ul zilei!
Daca cineva ride ? rizi cu el impreuna!
Daca cineva cinta ? cinta cu el impreuna!
Daca cineva lucreaza - lasa-l sa lucreze!
~~~~~~~~~~~~~
Perle culese de la Academia Trupelor de Uscat - SIBIU
1992-1996
Sa nu mai prind picior de student cu mainile in buzunare!
O mana criminala a dat cu piciorul in chiuveta.
Dati-mi o bara metalica din lemn.
Ce te uiti asa la mine ca la un bou? Ce, ori nu-i asa?
Am sa va tin cu ochii in soare pana la 12 noaptea.
Daca ti se intampla sa cazi de pe transportor ori mori ori ramai prost.Eu am cazut de 3 ori.
Fa-mi o lista cu el.
Cand plecati acasa sa nu uitati vreo bricheta aprinsa in dulapuri.
Sa nu va dati jos din mersul trenurilor.
Va doare mana sa bateti 3 pasi de defilare?
Impartiti suprafata in 3 jumatati egale.
Lipeste calcaiele pe langa corp.
Jumatate din batalion stia ca este adunare numai tu nu.
Bai rahatilor, daca vin la voi va mananc !
~~~~~~~~~~~~

Bancul preferat de scotieni are legatura cu moartea.
"Vreau sa mor linistit, in timp ce dorm, la fel ca bunicul meu. Nu tipand de groaza ca pasagerii lui".
~~~~~~~~~~~~~
Vine Bula la scoala cu o buza umflata.
Profesoara: - Ce-ai patit Bula?
- Am fost cu tata la pescuit si mi s-a asezat o viespe pe buza.
-Vai saracul de tine. Si te-a piscat?
- Nu, a omorit-o tata cu vasla.
~~~~~~~~~~~
Un tip merge pe autostrada 57 cu masina si asculta radioul.
La un moment dat, la radio, crainica anunta:
- Pe autostrada 57, un nebun merge pe contrasens.
Tipul foarte enervat:- Nu unul, sute, sute !
~~~~~~~~~~~
Un batranel se duce la bordel sa-si ofere si el o bucurie. Patroana il conduce la o tanara apetisanta si gata de orice.
Sigura pe ea, aceasta ii spune : - Mosule , dezbracarea sa trecem la treburi serioase !!!
Se dezbraca mosul, iar tipa ii ia hainele si i-le arunca pe geam.
- Ce faci , nenorocito ??! sare batranelul suparat.
- Lasa, mosule, nu-ti face probleme, ca pana dimineatza vom face dragoste de-or sa-ti ramana hainele mari !!!
Tipa se dezbraca la randul ei, iar mosul ii ia hainele si i le arunca pe geam.
- Ce faci, tataie, te razbuni ?!?!
- Ba nicidecum, dar pana mi se scoala mie, se schimba moda.

Brunello...in stufosenia comentariilor de aici, de abia acum zarii ..dilema ta. Chiar ma binedispune in naivitatea ei, voita sau nu. Mie imi place poezia...nu sunt seful fan-clubului eminescu si nu port ochelari de cal in fata cuvintelor. Parca imi exprimasem anterior, intr-o alta confa, aprecierea fata de Ion Barbu...iar de Nichita...pffff.....ce sa mai zicc??!! Problema asta o pui, doar gandind, de fapt, altceva... si iti las privilegiul de a gandi si de a concluziona, oricum, ce doresti...

din pacate e singura mea amintire despre bunicu', numai ochelarii mi-i mai amintesc.........
eram in clasa 1, tocmai luasem si eu un amarat de premiu, mentiune, nu mai stiu ce era, si eram foarte mandru de costumul meu in carouri
bunicul a murit candva in toamna acelui an..................

Maria il intreaba pe Ion la cantatul cocosului:
"Ioane, muls-ai vaca?"
Dupa vreo doua ceasuri, Ion trebaluia prin ograda. Maria il intreaba: "Ioane, muls-ai vaca?". Ion nimic...Mai trec doua ceasuri si Ion era la coasa in livada. Maria iar striga dupa el: "Ioane...muls-ai vaca?"...la care Ion: "You've got an obsession, baby!".
Asa e si cu soacra...:)))).
Mario

poate ma duc incognito.. cu barba si cu batic in cap.. mai am si o pereche de ochelari pe ochi... si dupaia baiatului de la server sau organelor competente ii revine sarcina de a cauta-o tot pe bunica.

ea nu stia de cata vreme sta acolo. stia doar ca trecusera ani buni de zile. ani intregi in care a stat in picioare, neclintita, in acea curte, pe pamantul batatorit pe care nu mai crestea nimic, in noroi atunci cand ploua, adica mai tot timpul. rochia alba cu flori de camp era acum murdara de praf, decolorata de soare. statea si se uita la geamul casei. uneori, vantul batea si ii acoperea ochelarii cu suvitele brunete, incalcite. de fapt, ochelarii erau singura ei posesiune materiala. prin ei isi vedea, cand si cand, parintii, iesind din cocioaba si mergand peste camp, la marginea padurii, sa adune vreascuri. traiau intr-o polonie aflata sub ocupatie nazista. dar la ei nu ajunsesera trupele. la ei nu ajungea nimeni, niciodata. si nu intelegea de ce, de fiecare data cand ii vedea, aveau lacrimi in ochi. chipurile lor erau sapate de lacrimi vechi, mama ei era aproape oarba. cu toate astea, nici tatal ei nu reusea sa o vada. si nici sa o auda. iar ea, dintr-un motiv sau altul, nu putea intra in casa, nu le putea alina suferinta. dar se obisnuise cu asta de mult timp. acum se multumea doar sa-i vada, sa vada ca sunt bine, sanatosi. parintii ei batrani.
ochelarii aceia vechi, cu rame din argint, ii avea de la tatal ei. de fapt, erau ai tatalui sau. de asta ii purta intotdeauna. o faceau sa se simta cumva in contact cu el, ca si cum totul ar fi fost bine. ca si cum nu ar mai fi existat acele lacrimi.
in jurul ei putea vedea leaganele in care se juca atunci cand era copil, acum ruginite si scartaind domol in bataia vantului. vedea si ce mai ramasese dintr-un gard, si anume cateva scanduri putrezite infipte in pamant ici si colo. vedea campul uscat, intinzandu-se in fata casei. si drumul care se pierdea in ceata, facand legatura intre ei si cine stie unde.
in acea dimineata statea si incerca sa priveasca inauntru prin geamul murdar, sa vada ce mai fac dragii ei parinti. usa se deschise si tatal iesi, ajunse la camioneta veche si incerca sa o porneasca. ea s-a asezat inauntru, pe scaunul pasagerului. era tare curioasa unde vor merge. pe drum, incerca de cateva ori sa vorbeasca. iar tatalui i se paru, de cateva ori, ca o aude. dar stia ca era imposibil. deocamdata. dar o va gasi. de asta plecase spre marele oras, sa isi gaseasca fiica. un evreu polonez intr-un oras de nazisti. dar nu conta asta. era mai destept decat ei. drumul acela fu incarcat de prezenta ei, o simtea atat de aproape, cat sa o poata atinge. dar stia ca e doar inchipuirea lui. poate ca acum, la batranete, durerea in sfarsit reusise sa ii ia mintile. dar nu mai conta.
.......................................................
ajuns la institut, cobori din masina si se indrepta spre paznic. "vreau sa vorbesc cu domnul himmler". reusi, intr-un final, sa il convinga ca e un sustinator al cauzei. iar domnul himmler veni, in paltonul lui negru, lung pana la glezne, cu parul putin grizonat, cu tinuta demna dar cu privirea blanda. "cu ce te pot ajuta, domnul meu?"
"stiti, eu imi caut fiica. am pierdut-o acum multi ani, nu stiu unde e. venise in oras, sa se casatoreasca. asa spune nevasta-mea. eu nu mai stiu. de cand nu mai am ochelarii, nu mai stiu nici unde sunt, decat la mine in bordei."
"si cum o chema pe fata matale?"
"mi-e rusine", spuse batranul, incepand sa planga. "nu mai stiu cum o chema. dar era frumoasa."
"domnul meu, mergi la benzinaria de la iesirea din oras. o vei gasi acolo pe fiica matale."
auzind asta, fata a fugit inainte, sa ajunga la benzinarie. uitandu-se intr-o oglinda, s-a aranjat cat de bine s-a priceput pentru intalnirea cu parintele sau. apoi a inchis ochii, si-a dat jos ochelarii si i-a lasat pe o masa, la intrare. si a asteptat.
batranul ajunse nu dupa multa vreme. dar simtea ca nu e nimeni in jur. simtea ca himmler isi batuse joc de el, ii luase ultima speranta si i-o tarase prin noroi. dar nu mai conta, oricum. vazu o masa si un scaun si se gandi ca poate sa-si traga sufletul acolo, inainte de a pleca inapoi acasa. era un loc numai bun sa fumeze o pipa. in timp ce scotea tacticos tutunul, simti ceva pe masa. o senzatie rece, aproape umeda, ca de metal. si stia ce era. ochelarii lui. erau ramele de argint, le cunostea prea bine. cum ajunsesera tocmai aici, unde el nu fusese niciodata? a luat ochelarii, i-a sters cu un colt al camasii si i-a pus pe nas.
atunci a vazut-o. statea in fata lui si ii zambea, o femeie in toata firea acum. draga lui ...cum o chema, oare? de ce nu mai stia cum o cheama pe propria lui fiica?
s-au imbratisat si au plans mult, dar erau lacrimi de fericire. acum stia ca nu o pierduse si ea stia ca o poate vedea, ca o poate simti. erau ochelarii.
s-au intors acasa pe acelasi drum pustiu, prin aceeasi ceata. iar ea a ramas la locul ei, in curte. tot nu putea intra. acum stia ca parintii ei nu vor mai plange. acum si ei stiau ca ea e acolo si ca nu i-a parasit niciodata.
iar ea stia, acum, ca murise. murise, copil fiind, cu multi ani in urma.

S-a nascut ca Ion Nicolescu si de la un moment dat a iscalit Ion Nicolescu.

la bunicii mei (parintii lui tata) este obiceiul ca in ziua de sf. Ion sa se faca o slujba in biserica, separata de restul si care nu tine mult. este menita pentru toti copiii care au murit nebotezati sau care au pierit in urma avorturilor.
la un moment dat, preotul vorbeste in numele lor si spune ca mamele acestor fosti viitori copii sunt iertate chiar de ei insisi...oricum, am asistat odata cu bunica-mea (aveam cam 11-12 ani) si tin minte ca am fost impresionat...femeile plangeau...popa avea retorica.
la sfarsitul slujbei, la toti li se da numele Ion (Ioana) si sunt declarati botezati si crestini cumva.