comentarii

ochii tai negri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de maan la: 24/02/2010 15:59:31
(la: 34 de chestii )
un obiect...
o carte... maestrul si margareta (bulgakov)
o culoare...verde
un film... n-am
o piatra (semi)pretioasa... chihlimbar
un tablou ...sf ioan botezatorul, de lonardo da vinci
un parfum... pielea curata
o sculptura...l'hiver, rodin
o floare... frezie
un drog ("drog")... sexu'

un fel de mancare... varza calita cu ardei iute si mamaliga rece
o litera...
o bautura... cabernet sauvignon
un element... foc
un animal... lup
un anotimp... primavara
un monument... sainte chapelle, paris
un an... 7 noiembrie 2009
un oras... iasi
un pacat... patima

o planeta... ha? Gliese 581
un personaj celebru...grace o'malley
un fenomen natural... ploaia
un personaj de fictiune...emma bovary
un instrument muzical... frunza
un politician... pf
o arma... umorul
un sentiment... pacea
un sport...
un mit...pygmallyon

o meserie (sau profesie)... invatator
un proverb... veritas odium parit
un cantec...light as the breeze, cohen
o deviza/ un citat/ o replica...
un citat: "L-am cunoscut pe Henry Miller... am văzut un bărbat care îmi plăcea. În scrierile sale este flamboiant, viril, animalic, magnific. E un bărbat pe care viaţa îl îmbată. E ca mine. Are un cap interesant cu accente puternice date de ochii negri, părul negru, pielea măslinie, gura şi nările senzuale, un profil frumos. Arată ca un spaniol... Pare sensibil, uşor de rănit."
ionut c. - de Bucu la: 25/02/2010 19:49:08 Modificat la: 25/02/2010 19:50:37
(la: Ceva din mine caută ceva)
Este normal sa va sustineti unii pe altii si chiar va doresc sa scoateti capul in lumea literara

doua lucruri esentiale ti-au scapat când ai bibilit fraza asta.

1. daca nu-i 'sustinere' ce te faci?
daca parerile sunt sincere, autentice, daca previzibilul si superficialitatea mesajului sunt cele care au sarit multora de-aici în ochi ce te faci?

2. cred ca n-ai priceput 'mersu'.
nu toti care scriu, deseneaza, sculpteaza, taie cu foarfeca sau fotografiaza aici vor neaparat sa publice, sa afiseze, sa expuna altundeva decât aici, sub o porecla online oarecare.
straniu, nu-i asa, sa nu fie toata lumea ahtiata dupa recunoastere internationala, medalii, comitete si comitzuri, imnuri si diplome dezosate, osanale cu dâra groasa pe cartile de vizita.

banuiesc de ce faci cele doua greseli.

gândul ca aici e o conspiratie - si o padure cu lupi flamânzi în asteptarea mieluseilor talentati - e mult mai comod, dupa ceafa, decât gândul ca, poate, nu tot ce-ti iese pe gura si prin pix (vorbesc de ala cu pasta albastra, da?) merita atentia, e talent, e literatura, e 'ceva'.

lasa nasu' mai jos si nu te mai strofoca daca imaginile tale în versuri nu dau bine la populatie.
stai mumos, lejer, în fond e riscul tau daca-ti permiti sa pui orice pe-aici.

apoi, schema cu citatele în viata, cu sutele, si lista cu onor criticii bagati în fata în loc de argumente în discutie nu fac decât sa te bufonizeze, caricaturizeze si nu te-ajuta deloc, dimpotriva ...

din câte vad eu mai sus, nu ti-a pus nimeni la îndoiala talentul tau la modul general, personalitatea, mersul drept pe bicicleta. doar au observat unii (neîntelesi dinainte între ei) ca acest 'ceva din mine cauta ceva' e cam....rasuflat. si cam atât.

pricepi cum devine treaba?


#527935 (raspuns la: #527845) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
asa e, sunt timid, dar... - de cosmacpan la: 25/02/2010 22:17:14
(la: despre nimic, cu surprindere...)
trebuie sa recunosc: sunt atroce! mai ceva ca ochiul Doinei...am violat punctul si l-am spanzurat intre doua ghilimele...
mi-a luat ceva timp...caci devenise jenand...ditamai punctul se intindea ca o virgula cerand sa desparte apele...numai ca marea nu mai era rosie...rosie era doar iluzia...si era fleoscaiala...si albul murdar si plin de zoaie zamislea tente de roz gri...zile uitate ca suncile printre stinghiile cerului...sunci negre pentru zile albe...modereaza(1) nu stiu ca nu-i adevarat mesajul...este o videograma ce ma ispiteste...cerandu-si partea si intregul...

"Intr-un anume sens, blestemat, oglinzile sunt oarbe, oarbe de realitate, si ne cauta chipul" (am sa las aceste tainute vorbe sa-si caute izvoruliar eu...primul revolutionar al crestinismului, Iuda...voi merge sa seman cei treizeci de arginti)...

simteam ca ma impiedic de el, punctul acela imi reducea orizontul, aduna toate firele urzindu-ma catre punctul nevralgic al ochiului...si de la iritare lacrimez...mi-au lipit un plasture, au zidit ceva intre ochiul meu si realitatea ireala...de gang...dar nu-i nimic...declaratiile de dragoste se pot face si de dupa zidiri...si ma gandeam sa repet in fiecare zi, la coltul fiecarei ore mantra mea: iubesc! iubesc! iubesc! dar atata repetitie dauneaza grav sanatatii...nu te mai apropia de "Xerox" nu avem bani pentru bolile profesionale...era gura prea mare...au cusut-o...lasand un spatiu mic...cat pentru un pai...lichidele fac bine...energizante in stare pura...lacrimile...iar plangi iar ti se inflameaza ochiul atroce...

gata!
*** - de Cri Cri la: 04/03/2010 18:14:51 Modificat la: 04/03/2010 18:16:26
(la: Obsesia albastrului)
si eu ca Intruder
am citit si in timp ce procesam miscam rotita mouse-ului sus-jos cu senzatia c-am pierdut ideea si mi-au picat iar ochii pe titlu: "ah, despre albastru, ce neatenta sunt!"
am o senzatie de greu in ultimul timp cand te citesc, de-asta am si evitat sa comentez, sa nu creez confuzie
si nu-i greutate in exprimare, nu a metafora cautata ma doare ci ca o apasare pe piept, ca pentru-un plans, ca atunci cand nu mai ai lacrimi
tocmai de aceea, ma gandesc, albastrul acela ar fi trebuit sa se imprime... si totusi nu, mai mult negrul
pe motiv de pasari, de scorburi, de noapte, de lupi... ma atinge mai bine sugestia, cred
"ba ziiii-ne! :)"...bine...pacatul tau sa fie... - de cosmacpan la: 05/03/2010 20:51:49
(la: Una rea, pe zi)
ei fata moşului...se făcea că am visat un coşmar...şi coşmarul spunea că dacă mănânc două porţii de ciorbă de burtă o să văd toate luminile de la capătul tunelului...şi-atunci ce mi-am zis eu...dacă tot se uită mulţime de guverne (Ciorbea o fo primul) s-o vază pă Luminiţa, măcar să mă uit io mai în adânc şi dacă dezleg misterul poate mă premiază şi stau şi io acasă cu coada pă spate fără să mai fac ceva util...
(că cetitul şi scrisul nu este utile în vremile aistea)
ei şi cum vă spuneam, visu-i vis şi pohta-i pohtă...(iar păcatul e mult mai mare când pui şi râvnă în păcătuire)...deci primul lucru de făcut...fuga la magazin (măcelărie pre numele lui de odinioară) şi nici una nici două drept în faţa vitrinei frigorifice cu burţile cele dolofane ale vacii fermecate mă proţăpesc...vine pretina mea vânzătoarea că doar mă ştie ca pe-un cal breaz (de unde şi vorba cu Mihai Viteazu călare pă Breazu) şi dintr-o ochire (mai pe muţeşte să nu se prinză lumea din magazin şi să se bulucească să ne strice nouă plăcerea) îi arăt trei bucăţi de burtă de cele frumoase (şi muche de cea groasă care crănţăne atunci când îţi înfigi măselele în ea şi de cea mai sprinteioară care se face fideluţă aşa cât să alunece cu gogârţul fără s-o bagi de seamă) şi cu oleacă de osânză de cea galbenă care dă o coloare de mamă-mamă (numa stele de cele gălbioare care plutesc aşa prin lingura ce nu mai dovedeşte drumul până la gură şi-napoi la farfurie)...deci burta o fo cam fro patru kile cu bătaie, ei da staţi că doar nu-i de-atât...
mă uit io languros către pretină şi-i spui aşa şoptit ca o descântătură că musai trebe şi câteva geoale că făr de ele nu are zeama putere...ei, io mă alintam aşa ca vedetele pă covoru roşu că doar ştia ea ce mai trebe şi unde nu văd că horbocăie pe sub tejghele şi-mi scoate o frumuseţe de geoală şi trei genunghe de-alea ostenite şi zup cu ele pă cantar şi numa ce-o aud...apoi cu aiste două kile de oase nu ai timp să mori până nu termini toată zeama...să mă crezi...că nu te minţ...
dădui banii, luai marfa şi mai ţanţoş decât cucoşul vecinului ce mă cucurigise de la şase dimineaţa am pornit spre casă...
da, da astă lucrătură trebe descântată altfel nu iese vraja...aşa că tăvălesc eu burţile cele, printr-o zeamă de apă cu sare şi un praf de bicarbonat de sodiu (cică-i bun că o sclipeşte ca pă zăpadă aşa o înnălbeşte) şi cât să acomodează burta cu zeama mă acomodez şi io cu o zeamă de prună ca să capăt curaj...
ei şi nu vă spui cât coraj am căpătat dar mărturisesc sincer că aveam motorul turat bine...fac loc pe masă şi întind prima burtă (olecuţă stoarsă ca să nu lase urme...) cu flecuşteţele cele flocoşite şi iau o mană de sare grunjoasă cam ca Făt Frumos şi încep a o bruftului şi a o smotocii de o simţeam io cum să lasă moale şi făr de vlagă...după ce-o omenesc să-i scot faţă o zvârlu în legheanul cu apă călâie şi trec la a doua...şi dăi şi luptă şi dăi frecuş de o vedeam cum scânceşte mai ceva muşchiul întărâtat la masaj...o arunc şi pe a doua în lighean şi încep a mă uita cu teamă la cea de-a treia...şi în sinea mea înjuram la padişahii şi sultanii istoriei care smotoceau grămezi iar eu la a treia eram deja cu limba de-un cot...dar pentru o bucurie merită să te chinui...şi am dovedit-o şi pe a treia şi am mulţămit Domnului că-mi dăduse minte să bag ceva combustibil ca să meargă motorul...
dau eu câteva ape peste burţile cele nesătule să iasă sarea şi ultimele resturi şi le lăsai să alunece aşa pe-o rână drept în oala cea mare de cinşpe litri...presar aşa ca la o părere două linguriţe de sare, curăţ trei cepe şi le las să se răţoiască la burţile celea, mai pun şi o nemiluită bucată de morcov, un fleac de pastârnac şi aşa ca o felie de ţelină (făr de ţelină nici nu mă dau jos de pe scaun), pun apă rece cât să le petreacă pe toate de trei hai patru degete şi până la ochiul de aragaz nici că mă opresc...
într-o altă oală mărişică şi ea las la scaldă toate bucăţile cele de os (geoala şi genunchile cele rablagite, le acopăr cu apă din belşug presar ceva sare şi ascund o juma de morcov printre ele cât să-şi lase dulceaţa) aprind al doilea foc şi arde-o Nae cum spune vorba...
ei ce-a fost greu o trecut...că acum am timp şi de cafenea şi de cetit şi de alergat ca să fac poftă de mâncare pen-că trebe să las cele două oale să-şi facă damblaua şi să fiarbă aşa pă-ndelete ca la două ore cu bătaie iar dacă nu-i de-ajuns încă ceva bonus...da dacă voi credeţi că le las chiar aşa de capul lor vă amăgiţi, că dacă nu le-aş şti aş mai zice...da ca la juma de oră mă duc la ele şi le mai înţep aşa (diabolic, mefistofelic) să văz cam ce fel de zeamă lasă şi cum intră furca-n ele...
#529667 (raspuns la: #529630) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
( 3/7 ) - de Tot Areal la: 10/03/2010 15:04:56
(la: Pensia de moarte ( 3 ))
Au ajuns şi la colectivizarea agriculturii.
- Tovarăşi, să ştiţi că acest lucru nu s-a făcut uşor...
- Cu japca! a strigat cineva.
- Cu pumnul! se auzi un alt glas.
În câteva clipe strategia colectivizării era demascată spontan. „Cu lanţuri”, „la pârnaie” „cu biciul” „ cu puşca”. Profesorul speriat şi derutat, roşu ca un rac strigă disperat şi scurt:
- Tăcere!!!
După o clipa de linişte reveni:
- Cine a început?!... Să se ridice în picioare!
Nu s-a ridicat nimeni, dar Mona presimţea că e vorba de George. Avea 24 de ani şi ea nu auzise niciodată de astfel de lucruri. „Numai el poate fi!...” gândea ea uitându-se atent spre partea opusă a sălii. În tăcerea aceea grea privirile lor se întâlniră şi timpul se dilata copleşit de frică, disperare, iubire...
- S-au făcut şi greşeli... reluă profesorul pe un ton moale.
Monei i se părea cunoscută această propoziţie.
Profesorul a devenit mai circumspect, mai aspru şi nu s-a mai întâmplat vreun alt incident de acest fel.
După ce o cuceri precum o cetate, l-a întrebat pe George dacă el a fost la originea incidentului şi a confirmat.
- Cum de nu te-au demascat ceilalţi?
- Am spus că dacă ies de la răcoare, îi tai! Mă cam temeam de nepotul generalului, dar norocul meu a fost că m-am împrietenit cu el.
- Dar tu de unde ştii lucrurile astea?
Mona afla pentru prima dată multe din tainele PCR. Treptat avea să priceapă ce însemnau unele vorbe „din popor”, cum ar fi fost „puţini am fost, mulţi am rămas”, „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”, cele zece porunci proletare şi altele. La fel cum nu prea înţelegea de ce o colegă de birou nemţoaică purta corespondenţă codificată cu rudele din Germania spunând că pe maică-sa o doare burta ca să le trimită cafea.

Aveau seminar. Profesorul asculta o „sudistă” care încerca să înveţe pe dinafară, neavând capacitatea de a pricepe cum stau lucrurile şi făcea numai gafe. Noţiunile erau aproape abstracte, utopice. Nu era simplu să le pătrunzi. Profesorul plictisit şi enervat poate de nepriceperea ei îi puse întrebarea de genul:
- Era un câine mort pe trotuar şi nimeni nu voia să-l ia. De ce?
- Nu era eficient, a răspuns fata.
O cascadă de râsete a umplut atmosfera sălii. Termenul de „eficient” era în mare vogă, se dezbăteau ore în şir peste tot. Dar, la urmă a râs „sudista” care a avut grijă să se...”pună bine” cu profesorul şi să termine cu diplomă de onoare şi cu media zece. Şi nu a fost singura „tufă” premiată. Mona, bine pregătită şi ...atotştiutoare, primi nouă la acea disciplină şi a suferit cumplit simţindu-se nedreptăţită şi umilită. Diriginta, o femeie cu bun simţ îi spuse:
- Nu mai plânge pentru un fleac! Eşti studentă şi pe lângă facultate, asta e un rahat! Nu ştii cum se dau notele?
Desigur, aflase că o parte din instructori aveau şi ideologii... „intime” cu unele cursante. O fată frumuşică, puţin grăsuţă, cu un păr creţ, lung şi roşcat, cu ochiii mari şi o privire tâmpă era se zice partea „leului”, a instructorului şef de curs.
Nu prea ştia de ce se ia mereu de ea acel şef de curs. I se părea că ar căuta parcă să o umilească. I se părea că vede în ochii lui ură şi simţea din nou teamă.
#530351 (raspuns la: #530349) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
(12/3) - de Tot Areal la: 15/03/2010 14:20:45
(la: Pensia de moarte ( 12 ))
Aşteptă la unul din ele şi de această dată avea noroc. După câteva explicaţii primi documentul. Ar fi vrut să plătească consultaţia, dar a fost refuzată.
- Nu este nevoie, dar să aveţi grijă să vă faceţi contract de asigurări, să vă puteţi trata, spuse politicos şi binevoitor doctoriţa.
Era uluită... Vedea că demarcaţia între iad şi rai nu e clară deloc. Omul şi ne-omul. Medicul şi impostorul...Îi desparte un perete. Aceeaşi pregătire, aceeaşi profesie, acelaşi spaţiu....
A aşteptat două luni să poată primi adeverinţa de la primărie. Drumul până la sediul primăriei l-a făcut greu, s-a oprit de vreo trei ori pe băncile găsite în cale. S-a dus să se înscrie la medicul de familie cu speranţa că se va putea interna.
- Trebuie să mergeţi la Casa Judeţeană de Asigurări să vă faceţi contract.
Îi trebuiau bani să facă acel contract şi nu-i avea. Stomacul o chinuia îngrozitor şi parcă abdomenul creştea tot mai mult. Faţa i se făcea tot mai pământie, iar ochii tulburi. Nu mai putea să stea la calculator. A scris cu greu un memoriu la guvern şi a început a căuta pe internet medicamente. Ieşea rar şi aproape tot timpul stătea în pat. Nu avea o altă soluţie decât să încerce a se autosalva. Află mai întâi că sunt soluţii noi pentru ulcer. În ultimii ani era preocupată numai de plămâni şi nu ştia de acestea. Şi probabil pentru tiroidă. Simptomele corespund şi ea nu mai făcuse investigaţii de mult. O săptămână de antibiotice. O săptămână de chinuri groaznice. Un gust de hoit îi venea tot timpul în gură. Îl compensa cu citrice şi compot. Transpira foarte mult. Şi junghiuri, junghiuri mari de parcă i-afi sfârtecat cineva toracele bucăţică cu bucăţică. Pierduse trei dinţi. S-au rupt pur şi simplu, iar ceilalţi se clătinau, gingiile sângerau. Avea sângerări şi din nas. Tot trupul era numai durere. Voia să-şi taie unghiile la picioare...Doamne! Se desprindea unghia la degetul mare! Şi cealaltă!...Parcă s-ar descompune de vie!...
După vreo două săptămâni de când începuse tratamentul, îi apăru sub ochiul stâng o pată negricioasă, de fapt violet, stacojiu închis. „Asta e!”... Un atac de poliartrită reumatoidă provocat de o infecţie, după cum i-a prezis doctorul Silvescu cu ani în urmă! Asta înseamnă că toate organele puteau fi afectate. Îşi aminti că în urmă cu un an s-a lovit cu o bucată mică de lemn şi a avut mai mult timp o pată care s-a localizat în jurul ochiului. Nu i-a dat importanţă, era ocupată cu colocviul. Înţepă cu un ac de seringă şi ieşi din ea un lichid roşietic, translucid. A repetat operaţia de mai multe ori. După vreo trei săptămâni, punga s-a retras, pata a dispărut treptat... Alte medicamente. A mai cerut bani de la surori. A primit şi medicamente cu glucosamin şi condroitină de la sora Maria...În sfârşit se putea mişca... Nu putea să ţină ceva în mână, să urce şi să coboare scări, sau să frece papucii la răzătoare.
Acum, după un an şi jumătate de la apariţia simpomelor şi trei luni de investigaţii, în care a fost nevoie de multe deplasări şi analize plătite la laboratoare private, se afla în sfârşit la un medic reumatolog.
- Când aţi făcut ultima pneumonie?
- Cu un an şi jumătate în urmă.
- Atunci aţi început să vă îngrăşaţi?
Mona confirmă.
...Nu mai putea lucra la ziar. Nu avea nici viza de domiciliu. Gazda nu accepta să-i facă viză. Încercă pe la cunoştinţe dar nu a gasit la nimeni. Era chemată acasă şi se pregătea să părăsească oraşul. Dar junghiurile, tusea, faţa ei pământie o îngrozeau.
Nu avea asigurări şi nu se putea interna. Ştia că testele pentru TBC sunt gratuite. Merse la policlinică:
- Dacă nu aveţi asigurări, trebuie să plătiţi, i s-a spus.
#531068 (raspuns la: #531067) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Curaj, gaina ca miine te tai. - de philo la: 18/03/2010 12:53:49
(la: S-a amanat sfarsitul lumii: 4006 )
"De Brevitate Vitae" = "On the Shortness of Life"

Curaj, gaina ca miine te tai.

Armaghedon la abator.
#531652 (raspuns la: #531419) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tristetea din ochi - TAXI - de just.a.touch la: 29/03/2010 22:39:40
(la: Muzica)

Am crezut ca e de ajuns sa spun
Si ca e de ajuns sa cred ca sunt un om bun
Dar de la oameni buni aflase
Ce-i rau in viata ei
Si stia dinainte
Tot ce vrei....
Dar ea,avea
O tacere in ochi,avea
2 lacrimi in glas
Si cate o tristete in fiecare gest
In fiecare pas,avea
Din casa bunicilor – astăzi gogoaşa - de cosmacpan la: 30/03/2010 06:53:38
(la: Din casa bunicilor)

zilele mele de spaimă (şi n-au fost multe la număr)
se zugrăveau în ceaunul cel mare al Bunei
cercetat mereu cu mare atenţie şi duioasă îngrijire
de mâinile-i de fermecătoare.
să stai lângă mine să vezi, că ceea ce fac eu vei face şi tu
şi prin ochi îmi intrau toate tainele mustinde
iar din gura zăvorâtă picurau stropi de adevăr uitat
îi eram umbră şi era zeiţă.
cu paşi iuţi adânciţi sub negrul regal
dezlega apele fântânii şi-ndestula gura ceaunului de trei ori:
în numele celor ce-au fost, ce sunt şi-a celor ce vor fi
limpezind cerurile cu priviri curioase.
pirostriile se-nfig înrădăcinându-se
şi strâng vreasurile sub burta hulpava a ceaunului
iar iasca vine şi răstoarnă toate previziunile
revărsând limbi de foc în carnea lemnului.
paşii iuţi, nestăviliţi, poartă boarea palmelor răscolind trupul împuţinat al verdelui
iar degetele cioc culeg din pat de vise gogoşi dolofane, aurii
şi ciurul se umple o dată, a doua oară şi a treia oară
cufundând visele de-nălţare în taina botezului
şi răşchitoarea pentru deprindere,
şi-aşteaptă.
focul linge burta neagră
apa sfârâie-a trezvie
desfăcând cusături de aur firave
gogoşile pipăie cu şovăială calea pierdutelor
bătând apa cu aripi de mătase.
ochii mei îşi varsă toată mirarea
iar tăcerea îmi şopteşte: nu-i timpul, nu-i timpul...
şi Buna aşteaptă căci timpul ei nu a venit
şi răşchitoarea aştepta iar apa boscorodea
„şi braţele freamătă a îndurare, când focu-i stihie şi-arsura prea mare...”
răşchitoarea se afundă, capul bunelor speranţe
şi-n mişcarea-i rotitoare strânge zeci şi zeci de braţe
timpul fără şovăire se adună pe mosor
iar gogoaşa-şi cerne firul scuturată ca un nor
vis de aur, fir subţire
moartea ca transfigurare
viaţă nouă îşi găseşte din războaie în marame...
de fiecare dată când ceaunul simţitelor dă în clocot
ideile se desprind în cuvinte
şi cuvintele se-adună
se-agaţă, rupând firul poveştilor
şi innodându-se iar şi iar
aşteaptă suveica să le treacă prin urzeala vorbelor
şi spata să le bată uşurel, să le-adune
precum cloşca puii:
din cuvinte ţes poveste, firul înainte este
versu-n rime adânceşte şi alt vers din sine creşte
am luat gogoaşa mea şi-am ţesut povestea-aşa...
dorele, philo - de om la: 30/03/2010 19:01:52 Modificat la: 30/03/2010 19:02:11
(la: Armata Romana la Stalingrad.)
dorele...asa-i mai, papuashii lor de mujici :(
Si pe bunicul meu l-au mazilit deoarece a refuzat intrarea in partid. A spus ca el nu face politica deoarece este soldat si a jurat pt patrie...apoi a fost vai si amar de pielea si familia lui :((

philo...din pacate noi in WWII am cam fost "curaj gaina ca te tai".

Daca rusii aveau imaginea de SOLDATI (mandrie si onoare) , asa cum a fost la inceputul WW I, poate romanii intrau in lupta cu ei. Incercau si romanii marea cu degetul.
Din pacate in WWII, romanii inca mai aveau imaginea din 1917-1918 cand trebuiau sa se lupte cu nemtii si in acelasi timp sa potoleasca bandele de mujici care faceau prapad printre civilii romani in spatele frontului:(

Vorbind numai din punct de vedere militar wehrmacht vs armata rosie:
-mujicii furau, violau, omorau, jefuiau haotic
-nemtii, daca scriai la misto pe casa tifos nu intrau nici sa-i pici cu ceara. In plus, erau ordonati, onoare militara, etc

SS vs NKVD...nu-i nicio diferenta :(((

Despre alegerea lui Antonescu ca dictator marunt ce alternative avea?
-intrat in lupta alaturi de rusii- comunisti care erau si mai putin de incredere decat rusii sub tar (sa nu uitam ca'n razboiul nostru de independenta rusii ne-au furat teritorii chiar daca le eram alliati :(
-neutralitatea care ne-a fost refuzata din "n" motive si erau mari sanse sa avem soarta Poloniei
-intrarea in razboi alaturi de o armata civilizata care iti ia un teritoriu, dar iti promite altul ;)

Astfel Antonescu a TREBUIT sa ia o decizie. Decizie sustinuta curvasaresc de casa regala, care avea pe cine sa dea vina in caz de esec si in plus ii era si ei bine.

Cand a fost sa se salveze casa regala, a "uitat" cat de "puternic dictator" era Antonescu si l-a dat imediat pe mana comunistilor care au inchis ochii si au facut scapata casa regala...nu ca pe casa regala rusa din WW I.

Sincer sa fiu, intre o curva de rege si un dictator marioneta nu-i nicio sfaraiala, ambii ingroapa tara :((
#533644 (raspuns la: #533635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ucigasii mei - ucigasii tai - de philo la: 11/04/2010 22:26:58
(la: Yeshua)
ai mei - 1000 i.e.n
ai tai - pe la 100 e.n.

Poate mai avem si ucigasi carnivori la 3000 i.e.n.

Ceeace vreau eu sa spun ca avem numitor comun doar pentru ucigasi contemporani.
#535611 (raspuns la: #535530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sunt putine - de PROUDFRECKLED la: 17/04/2010 14:35:26
(la: Amandina, amandine, amandin...)
dulciuri cumparate in oras care-mi placeau cu adevarat. Mama facea prajituri atit de bune ca nimic nu rezista comparatiei.:)

In fata scolii, punea turcul frina la troscoleta si ne vindea halvita. Le taia manual, masurat ochiometric si ne cerea foarte putin pe o bucata. Erau totusi bani, in vremile de dupa anii cinzeci. Si acuma imi amintesc cum alegeam cu ochii bucata mai mare, dar sortii nu picau pe ea, ba pot sa jur ca dintre toate o alegea pe aia mai mica :))) Cred ca la urma lingeam si hirtia in care era impachetata!

Apoi, cind am mai crescut, au aparut la colt la 'Libelula' Șuhaidele...adica, o crema de ciocolata turnata intr-o forma de ciocolata...
Honey - de Bitterdream la: 12/05/2010 12:32:54
(la: In numele libertatii la opinie)
exact despre asta e vorba.
Inteleg perfect ca nu prea sunt solutii si ca e musai sa taiem tot.
Dar!
Exista un plan coerent pentru mai departe? Se fac eforturi reale pentru iesirea din situatia asta? Putem avea incredere? Nu cumva platim salvarea unora? De ce ne complacem in a fi de fiecare data prosti si creduli? De ce am ajuns asa? Ce este atat de greu de inteles? De ce tinem ochii inchisi?
De ce oamenii de bun-simt stau deoparte?
#540956 (raspuns la: #540955) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rasism - de steffys la: 19/05/2010 17:25:35
(la: Obezitatea si traditiile africane)
cata rautate gratuita, mitocanie si prostie in comentariile voastre...pe marginea acestui articol rasist. atat autorul articolului car si comentatorii, imi pare rau sa va spun, sunteti inapoiati. daca in secolul 21 ati ajuns sa judecati oamenii dupa culoare pielii, haine sau lungimea ochilor, atunci asta spune totul despre voi. asa sunt romanii, prosti si rasisti. citit intai, documentati-va su dupa aia comentati.
habar nu aveti cat de frumoase sunt majoritatea negreselor, au un corp sculptural, pielea se vede ca e catifelata dar... in momentul cand ajungi langa ele au un miros specific si, nu pt. ca sunt murdare ci din cauza faptului ca secreta ,genetic, un hormon anume care miroase intepator iar ceea ce faceti voi aici inseamna discriminare, inclusiv acest articol penibil.
#543006 (raspuns la: #70) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stai ca n-am... - de monte_oro la: 20/05/2010 19:35:03
(la: o slobozire cu ură)
..slobozit tot... Sau sa fii nominalizat pentru asa ceva....Pfffffffff.... Ce-ar spune criticii tai...aia..unu-doi...avizati? Cum il suporta pamantu pe Dobos asta?...

"Bine că blîndeţea, de cum închizi şi deschizi ochii.
Iar capul tigrului, cu mustăţile lui lungi, cu botul lui umed
umple de tot încăperea. Gongpe sub
tinichele şi alămuri sub ploaie.
Andrei deghizat în pisică
a speriat pisica,
a speriat copiii care se jucau în curte.
Ochii lui n-au văzut pentru că n-au fost ochii lui.
E puiul ce tocmai a fost fătat.
Hrooom, Hroom, bine că
musculiţe şi ţînţari
bine că relaţii.
Doi se dezbracă, doi lucrează
unul cu altul. Doi se hrănesc,
dar numai unul în somn profund
continuă joaca asta
care ţine de milenii.
Dacă nu vine spontan
de ce mai vine
la cine mai vineumed pe gheruţe
urme pe internit, seara
cu furtunădimineaţa cu furtună
muzica e vacs
doar pulsul a rămas
pulsul e vacs
doar sora a rămas, albastru intens
sora ghidează
dar oricît de frumoasă
sora e vacs
de aceea Andrei se deghizează în ea."
Bucuria de a fi neam prost (cap 4) - de cosmacpan la: 10/06/2010 19:43:53
(la: Povestea anodină şi exasperant de plată a sticlopenului Pricodel)


„S-a făcut iar întuneric” aşa era spus pe undeva şi tocmai când mă pregăteam să-mi iau şutul de onoare odată se face măre o luminăţie de jur împrejur de nici nu credeai că eşti în Fundul Moldovei pe vreme de pană de curent ci te şi vedeai la laso-n vega unde s-o vărsat coşul cu piramide calde, calde, de ziceai că acum îs scoase din cuptior…şi cum stăteam io aşa firitisit şi cu ochii lipiţi (de la lumină) numai ce văz (mai bine zis simţăsc) ca la câteva umbre ce se strâng într-o adunătură şugubeaţă pe lângă voce…(cam aşa cum arătau dovlecii de ni-i spărgeam în cap când ne săturam de fâţâit prin deşertăciunea uliţelor de dincolo)…ei şi numai ce mă spală în ureche vocea groasă şi apăsată a lui Moş Ciuclopenas:
- Măi copchile măi, ai fost ales dintre toţi mocofanii să fii neam prost după ce te scobori dincolo…
- Păi măi tataie, s-o strâns ursitoarele şi pă aici de-mi pune steaua în frunte şi ştampila de os domnesc pă fund?
- Măi copchile, tu să nu glumeşti cu Moşu-tu că amu ţi-o iei…se sborşi din colţul ei de Lelea Tricoptelas
- Da nu glumesc…am întrebat şi io aşa (şi luai cea mai figurantă tăietură de linii şi colţuri) că io dacă vreau să fluier fluier…
- Fluieri pă dracu, Doamne iartă-mă, cum să fluieri mă dacă ai gura tivită…se răţoi, vărsându-şi năduful peste toată adunarea Netricoplena…
…(se lăsă o linişte ce coprindea şi să adâncea peste toate furtunile solare ce sfârâiau ca burdihanul cel plin de fasole făcăluită)
- măi copchile, poţi să râzi cât ăi vrea (da să ştii că nu-i de nici o para chioară lichidul prin care faci tu scuba divind amu, nu-i ca pălinca…)
- da, am înţeles…
- măi, tu să ştii că nu oricine este ales să fie neam prost…asta-i aşa ca o descălecare din neamurile proaste de demult…şi nu oricare poate să acceadă ca să fie neam prost cu diplomă
- da ce vrea ca să fie rangul aista aristocratic?
- Aşa, că bine zici…că doar o să ai şi blazon de neam prost,…da Nuţi bate capul că te inocultăm noi jenetic şi nu se prinde nimerica că te-am ridicat în rang aici la porţile trecerii…da ne era că ni se duce neamul şi ne mor toate neamurile proaste…Nu că nu am fi putut aduce din import dar deja sunt cu ochii pe noi că cică perturbăm şi metisăm „neamurilor proaste din toate colţurile, înmulţiţi-vă” şi au pus popreală la metisare că vor să păstreze rasa pură acolo unde se poate…
- Aha…(dădui io din cap chipurile convingător şi plin de înţelesuri)
- Cum ajungi acolo, nu te apuca să faci tumbe ca să tragi toate focusările pă tine că ne-am ard şi ne trezim cu materialul genetic diluat şi scârbavnic…
- Da să trăieşti, Moş…tai…
- Lăsă măi nu te mai chinui că oricum o să mă uiţi acolo…şi nu-ţi bate capul prea mult că faci bătături
- Da, să…
- Deci ne-am înţeles…neam prost cu ştaif…să nu faci să stricăm materialul jenetic ca să trimetem altă arătare ca să-ţi ia locul…
- Şi am voie ca să dezvălui câte ceva dacă o fi să-mi amintesc pă ici pă colo?
- În nici un caz că am mai păţit necazuri din astea, de au încercat să ne copieze patentul şi mai rău ne-o stricat linia şi blazonul…mucles…că doar ţi-am spus că nu oricine se naşte neam prost aşa ca tine…
Iar s-o rupt prapurii luminii şi o năvălit toată întunericeala peste noi…de am zis că şi de mă pipăi şi tot nu mă găsesc…da am tras aer în piept şi mi-am făcut curaj, că doar nu poate să fie mai rău decât…

ady - de zaraza la: 16/06/2010 00:06:22
(la: Crete nostalgy...)
evident ca-s impartite, depinde intre cine si cine :) - glumesc!

eu zic ca sunt fain compuse, mai ales alea cu oameni locali, dar le strica prelucrarea. e foarte evident ca sunt prelucrate si sepia ta e prea agresiva. in mod normal, sepia ar trebui sa fie o indulcire a alb-negrului si nu ar trebui sa sara in ochi, cu atat mai putin sa-ti arda retina. personal cred ca pozele astea ar arata mai bine alb negru, daca vrei neaparat sa le dai patina timpului.

#550044 (raspuns la: #550042) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ma jucam in fundul curtii galben ca lamaia - de Intruder la: 25/06/2010 22:24:45
(la: ia proverbu neamule!)
si pazeam cu pujca-n mana s-apara momaia.

in gradina casei mele a crescut o margareta
Ionel isi facea cruce, cantand din flasneta.

mama mea e preoteasa, tata-i popa-n sat
si-amandoi ma-nvata seara, sa merg la furat.

ochii vad, inima cere, mainile ating
limba zace-n gura mica si io beau de sting.

zece negri mititei au murit cu tontii
Sherlock Holmes se-apuca, sa le ia chilotii.

trenul suiera in gara, am pierdut valiza
dar am geaca de boer si nu-mi duc io grija.
Mai, Veronica asta - de mazariche la: 02/07/2010 07:44:45 Modificat la: 02/07/2010 07:45:59
(la: Lectie de istorie)
imi era simpatica, pana cand, nou mutata la bloc, niste fetite de la scara vecina mi s-au laudat ca ele se joaca mereu cu Veronica, avand ea o predilectie pentru scara A, nu pentru B, ca se stie ca B-ul vine dupa A! Desi, aveam totusi o banuiala ca umblau cu minciuni...

Cat priveste pe Ecaterina Teodoroiu, mie nu mi-a placut, flmul vreau sa zic.
De-aia probabil, nici personajul... era un soi de nebuloasa asa, in cartea de istorie, ca sa devina apoi -in film- o ciudatenie de neinteles, in ochii mei.

N-am priceput de ce o fata a trebuit sa-si taie cozile (la vremea aia tocmai mi se permisese sa-mi las parul sa creasca) si sa plece la razboi! (chestie absolut dezgustatoare si lipsita de logica), sa se indragosteasca si sa stea mimoza asteptand sa fie bagata in seama si-apoi sa moara ca proasta, degeaba.
Se vede ca treaba asta cu eroismul si sacrificiul patriotic n-au reusit comunistii sa mi-o insurubeze in scafarlie... n-am vazut decat risipire fara sens in moartea ei, chestie ce mi se intampla frecvent privind filmele timpului cu subiecte 'eroice'.
#555275 (raspuns la: #555272) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...