comentarii

ochmise zbate


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
De ce sa ma mai zbat cind pot - de unicul la: 11/07/2006 07:22:08
(la: testul de inteligenta al lui einstein)
De ce sa ma mai zbat cind pot gasi raspunsul corect pe net ? :))
Poveste din liceu - de (anonim) la: 31/08/2003 11:53:41
(la: Poveste din liceu, in cheie nostalgica.)
Am avut si eu colegi ca ea.
Nu stiu ce s-a ales de ei/ele astazi.
Sper ca s-au realizat desi multi dintre ei probabail ca au avut soarta celei descrise de tine .
Cind nu-ti fixezi un tel si nu te zbati sa ajungi la el vei deveni ca cea din povestea ta....
Imi pare rau pentru fetita ei ca ea nu are nici o vina....
Stiinta, dude si scovergi. - de papadie67 la: 24/09/2003 22:18:26
(la: Viata gay romaneasca)
Oameni cu Carte, precum si atenti observatori ai fenomenului "Romanul-ne-iesit prin lume", mi-aati facut cinstea de-a-ncerca ochii a-mi deschide. Multumindu-le tutuLora pt. efort, m-ar ajuta mult in zbaterea-mi catre Cunoastere, daca i-ati raspunde foarte pe scurt lu' Papadie-"al nostru" la urmatoarele:
1. daca homosexualitatea are o explicatie genetica stiintific dovedita, care este secventa genetica afectata, pe care cromozom este ea localizata si cine si cand a descoperit aceasta corelatie.
2. daca homosexualitatea este un raspuns al Naturii la suprapopulatie in cadrul unei specii biologice, de ce-ar apare ea ca fenomen reactional numai la specia umana. P.S.: era suprapopulatia umana o problema acum 2-3000 de ani, cand apar primele marturii despre H-sexualitate ca fiind perceputa drept o plaga sociala?
3.daca n-ati citit partea din Istoria Spartanilor cu referire la problema abordata, de ce n-ati face-o? Poate pt c-ar dovedi ca spartanii masculi nu erau - ad integrum - mutanti genetic, ci mai degraba educational?
4. daca ridicandu-mi "vocea" impotriva tolerantei fata de-un fenomen pe care-l consider nociv pentru un adolescent in formare inseamna ca sunt de fapt un reprezentant inconstient al fenomenului (recte, sunt poponar chiar eu, dar inca nu mi-am dat seama) atunci ii invit pe cei ce-au sarit de c... in sus, sa le ofere/impuna copiilor Lor un picut de cocaina/rachiu/tabac fara grija, dat fiind faptul ca "gena adictiei" a fost si ea dovedita ca fapt stiintific. Cam de-odata cu cea a homosexualitatii. (ras mic si-nfundat...de padure...).
5.scuze
6.daca bunicii domniilor lor care ne predica astazi toleranta catre homosexualitate n-ar fi fost atat de retrograzi( in a nu o fi-nteles, acceptat si-implicit-incurajat), poate n-am fi avut azi deosebita placere de-a le citi comentariile. Caci, statistic, exista o sansa ca domniile-lor sa nu se fi nascut. Deloc.
7. si-ar mai fi...dar s-o lasam precum cazu'.

Altfel, io'...bine, ceea ce va doresc si D-voastra.
#420 (raspuns la: #371) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tolanici - de papadie67 la: 25/09/2003 22:21:56
(la: Greseli?)
Noi suntem unde suntem deoarece pretindem in continuare ca am inteles ce-nseamna DIALOG, desi continuam sa-l confundam cu monologul.
Arunc un comentariu cam shuchiu-mea culpa-la care cineva-mi raspunde mentionand o Isabela.
OK.
Ca sa stim despre ce vorbim, intreb: Isabela..who? De Castilia? etc.
Raspunsul vine prompt, in spiritul dialogului/versiunea Carpatina, cu-a sa originala logica: e vorba despre capra vecinului si neadaptarea la stiluri de viata diferite, precum si de vanturi prin calculatoare.
OK.
Lejer frustrat si ca frustrarea sa-mi arat, o referire (da, rautacioasa, fiind lejer frustrat) fac eu atunci la felu-n care pe moment percep neuronala interlocutorului arhitectura. Si zic: Creier pane...asa cum am vazut ca unii asiatici lovesc maimuta vie-n crestet cu ciocanul, extrag inc-aburinzii-i creieri si-i fac pane, pe loc, la masa ne-obezului consumator. Asiatic. Nu chinez!. Asiatic.
Raspunsul vine prompt, de logica-ncarcat si in aceasi Carpatina viziune despre Dialog:
..e foarte sanatoasa mancarea chinezeasca...whatever...si da-i si lupta si mai adu si-o capra de-a vecinului, pe Misu si pe Fane, un morcov, telina si pastarnac...
Si-am pus din nou si iar again, encore, de-o ciorba.
Carpatina, in care pe la fund, cu ochii bulbucati, hipoxic si fara speranta, se zbate iarasi DIALOGUL.

DIALOG care, on-line, este de doua feluri, si nu mai multe:

1. eu scriu, tu citesti ce-am scris, incerceci sa-ntelegi ce-am scris, te-asiguri c-ai INTELES ce-am scris, raspunzi sau nu, dupa puteri si pohta inimii.
2. tu scrii, eu citesc ce-ai scris, incerc sa-nteleg ce-ai scris, m-asigur c-am INTELES ce-ai scris, raspund sau nu, dupa puteri si pohta inimii.

Mai e si-al treilea fel de dialog, de tipul Carpatin, in care toti vorbesc deodata si nimenea n-asculta ce zic altii. Si care se numeste MONOLOG.
#455 (raspuns la: #437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de câte ori se vorbeste despre România... - de JCC la: 13/10/2003 02:30:26
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
de cate ori se vorbeste si se scrie, in tara sau in occident, ma doare sufletul...
nimic nu se schimba, nimic nu inainteaza spre o viata mai buna facuta cinstit, constat ca un fel de inertie perpetuala...

unii fura, jegmanesc si traiesc aproape in palate, care rasar ca ciupercile dupa ploaie...

majoritatea populatiei devina fatalista, nu mai face eforturi ca se intreaba la ce bun?
asteapta sa le faca altii, sa le cada mura'n gura

o parte, convinsi ca nu-i nimic de facut in tara, pleaca in strainatate, facand sacrificiul de a pleca in necunoscut, departe de familie, prieteni si traditii

o minoritate, curajoasa, idealista si optimista se lupta si se zbate sa prospereze cinstit prin munca in tara, dar sunt inundati, pierduti in marea majoritate

Din multe puncte de vedere, pentru omul de rând din România, nivelul de viata este inferior celui de inainte de 1989..
dupa 14 ani de la revolutie...

De cati ani este inca nevoie pt a regasi nivelul 1989? de cati altii pentru ca fiecare sa poata manca carne in fiecare zi, sa se incalzeasca corect si sa aiba un minimum de confort???
E greu de dat sfaturi.. Imm - de JCC la: 15/10/2003 07:18:27
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
cand nu cunosti toate amanuntele, e greu de dat sfaturi.
daca vi cu economii din occident, ca sa poti asigura in Ro o viata confortabila, daca mai ai plin de familie si sunteti foarte uniti, daca n-ai de facut hartii administrative, ar mai merge
dar daca o sa te gasesti singura in romania si nu poti astepta ajutor si prezenta de la nimeni acolo, chiar daca ai economii confortabile,
o sa fi chiar ca intr-o padure

oameni care au ramas acolo, s-au schimbat mult, chiar si prietenii, au trait altceva decat cei plecati in occident, se zbat tot timpul sa razbata, sa traiasca si de multe ori nu mai vorbim de confort.
o sa fi privita ca "americanca" ce vine la ei..

n-am trait aceleasi lucruri, n-am mai trecut prin aceleasi probleme, nu mai avem aceleasi preocupatii

nici in occident nu e usor, te zbati mult pana sa razbesti, dar o data razbit nu este repus totul in cauza

ne e dor la toti de unde am copilarit si n-o sa putem uita nici cand, dar cum spunea alice cred o sa ne simtim straini de toate, nu la noi acasa, nu cu obiceiurile noastre din viata noastra de acum

ne ducem cu sperante, dar dupa un timp de 2-3 saptamani, vrem "acasa", acasa la noi

primii ani in occident sund mai grei, depinde si de tara unde ajungi si de posibilitatile ce le ai sa te integrezi repede,
sa-ti faci repede adevarati prieteni printre localnicii tarii, sa te simti la tine acasa...
daca ai toata familia cu tine, parinti, frati si surori este ideal, daca nu tanjesti mai mult.

depinde mult si de tara unde traiesti, prieteni din USA imi spun ca e greu la ei sa te imprietenesti cu localnicii, sa contezi pe ei
in tarile latine pare mult mai usor, mai ales daca se au loc casatorii cu un (o) localnica

romanii intre ei, in occident, fac mici "bisericute" si cate o data esti admis mult mlai greu in ele decat comparat cu localnicii

toate astea sunt relative, depinde de tara, profesie, caracterul fiecaruia si de o oarecare sansa
trebuie sa mergi inspre oameni, sa nu astepti sa vina ei la tine, dar sa ai si sansa sa mergi bine, sa cazi pe bunii oameni si pe cei care merita sau corespund asteptarilor tale

Imm, nu lua nici o data o hotarare definitiva, fa o incercare la "batranete" jumatate de timp unde esti si jumatate de timp in romania, decizia o sa vina normal pe urma

daca vrei sa mergi in vizita, du-te linistita, cu sufletul deschis si ia oamenii asa cum sunt pe acolo, incearca sa-i intelegi de ce au devedit asa, ca viata nu le-a fost tot timpul usoara..
nu-s aceleasi valori de evaluare.. din pacate si din nefericire

cumperi 2 cartuse de tigari (400 tigari) si dai 80 de euro, sunt multi in RO care n-au suma asta pentru toata luna sa traiasca, asta este cel mai banal exemplu, dar poate fi vorba de altceva, nu de tigari.
#1377 (raspuns la: #1374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cred ca profesia mi-e pasiune.. - de JCC la: 22/10/2003 07:50:44
(la: Practici profesia visata?)
am ajuns sa fac ceea ce mi-am dorit, n-a fost usor la inceput, a trebuit sa ma zbat sa fac tot felul de cursuri, formatii si studii, in timp ce si lucram,
am tras mâtza de coada un timp, am muncit 14-18 ore, chiar 20 de ore pe zi, dar am ajuns...
cu multa vointa si sacrificii..
nici pentru un miliard - de JCC la: 22/10/2003 09:58:14
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
nici pentru un miliard de euro, nu mi-as parasi casa si "acasa" al meu, acolo unde sunt, unde am vrut sa ajung si unde sunt la mine acasa, cu familie, prieteni, traditii, obiceiuri, unde fac parte dintr-un popor, al meu, cel pe care l-am ales si unde duc viata care-mi convine..
milionul? nu prea cred ca banii ar face fericirea cuiva, trebuie un pic mai mult decat niste bani..

tara de alegere? strugurii sunt cate o data prea acrii, cand vulpea nu ajunge la ei... :-))

sa blamezi o tara, ce este mai usor?
un individ care asteapta sa-i cada din cer, sa i se dea, care nu se zbate sa razbeasca blameaza tara, ea este de vina, ca nu l-au asteptat cu placintele pe tava la frontiera...
localnicii sunt xenofobi, rasisti si mai stiu eu ce...

este calea usurintei,
ca e mai greu ca individul sa se blameze el singur, ca n-a avut taria de caracter, vointa si energia de a razbate, de a merge spre oameni, de a se integra..

asta este valabil pentru orice tara, chiar si pentru Romania, cand te muti dintr-un oras in altul.
Pirati de ieri si de azi - de gabi la: 23/10/2003 04:20:06
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
Comentariul prezent porneste de la stirea din link-ul mentionat in precedentul mesaj, la randul ei comentata de un anonim.
Suntem in secolul 16, pe la mijlocul lui. Statele Unite ale epocii sunt, incontestabil, Spania si imperiul ei teritorial si financiar. Banii sunt transferati nu electronic, ci sub forma unor galioane pline ochi cu aur, provenind din Indiile de Vest.
O natiune de intrprinzatori, care-a dat deja lumii o "Magna Charta Libertatum" sau un Chaucer, printre altele, se zbate acum in relativa mizerie si instabilitate politica.
Copii chinuiti dar nu tampiti, viseaza inca de mici la inavutire rapida, prin orice mijloace. "Tara acestei devreme orientari in viata, desigur"- vorba anonimului prieten-...nu este pe-atunci "desigur" Romania. Ci, conjunctural, Anglia.
Cu anglo-saxona practicalitate, ei gasesc rapid raspunsul la eterna intrebare "why did you rob the bank?", si anume: "because that' s where the money is!".
Drept pentru care si fara prea multe fasoane morale se reped ca vrabiile asupra vulturilor (galioanele spaniole), invatand din mers si repede cum sa le invinga, tot mai des.
Autoritatea morala a timpului, Spania, protesteaza vehement, uitand sa precizeze bazele morale ale felului in care dobandeste aurul; nici nu se cere, deoarece fiind unica superputere, moralitatea devine maleabila si ductila, in functie de cine-o predica si mai ales din ce pozitie.
Copiii "obraznici", pe masura succeselor tot mai spectaculoase, devin din "pirati", eroi respectati la curtea unei regine cu gandire neortodoxa la a carei moarte, tara pe care-o mostenise-n ruine este aproape un imperiu, la randul ei...
Si gata sa dea lectii de morala altora. La randul ei. Taind, spre exemplu, degetul mic al femeilor din India secolului 19, deoarece faceau concurenta razboiului de tesut britanic in industria de varf a Metropolei acelor timpuri.

Daca cineva crede ca am facut mai sus apologia pirateriei de orice fel, il/o asigur ca nu este cazul si ii cer scuze pentru a nu fi fost, poate, suficient de explicit.
Ori poate ca nu-i vina mea.
#1923 (raspuns la: #1842) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce au plecat si mai pleaca Romanii - de (anonim) la: 30/10/2003 13:16:43
(la: Romani in strainatate)
Romanii nu pleca din lasitate ori pt. ca fug de realitate si nici pt. ca nu-si mai iubesc tara... ci pt. ca simt ca pot mai mult si in tara nu au avut si poate nu au nici acum( nu mai stiu) posibilitatea sa o dovedeasca.
In general cei care au plecat nu au avut de la inceput un trai mai bun.. si poate nici acum nu-l au, nu te asteapta nici unde in lumea asta nimeni cu flori la sosire.
Cale usoara nu exista in viata... vrei ceva lupti , muncesti te zbati...si cu atat mai mult aici printre straini. Trebuie sa demonstrezi inca o data ca esti capabil ca poti face ceva . Nu as spune ca pornind inca o data de la zero este calea cea mai usoara. Si nici ca aici nu e acea lupta pt. supravietuire, in alta forma dar lupta exista. Lupta pt. existenta o gasesti la toate nivelele.. depinde doat cat de sus ridici pretentiile.
Cei care au plecat in alte tari( in general) au avut o situatie destul de buna in RO. Altfel nu aveau banii necesari pt. plecare.
Asa ca nu cred ca este chear asa de usor si nici nu suntem noi cei plecati cei fara patriotism ori cei fugiti de munca si responsabilitati... !
Poate suntem cei care ne zbaten la hotarul dinte 2 lumi. Una in care treim si una in care am vrea sa traim...
La asta v-ati gandit?
Nu spun ca (pt. mine cel putin) e mai greu decat in RO.in timp am reusit sa ajung aproape acolo unde am visat.. dar drumul nu a fost usor si sunt convinsa ca nici de acum nu va fii usor.
Integrarea - de Jimmy_Cecilia la: 12/11/2003 06:32:01
(la: Viata si integrarea romanilor in Franta)
Integrarea in Franta, dupa o perioada de adaptare, este mult mai usoara decat in alte tari ale EU
Acceptarea strainilor de catre francezi, o data ce te-au judecat si cântarit, o data ce le-ai dovedit de ce esti capabil si ca traiesti respectand pe ceilalti, este mult mai usoara.
Fara sa mai vorbesti de calitatea vietii care este cu mult superioara altor tari.
Dar normal, nu-ti cade nimic din cer, trebui sa muncesti, sa te zbati si sa lupti..
Pentru Coralie,Mesajul nr.4628 - de anita47 la: 18/11/2003 16:47:07
(la: Ce este antisemitismul?)
Cateva remarci la cele scrise de tine(si nu era necesar sa ne publici taote "drepturile omului".Te credeam pe cuvant.Iar subiectul era despre "antisemitism",nu despre drepturile omului)
1)Critica politicii unui stat,intradevar nu este rasism!Ai perfecta dreptate!
Dar prezentarea unor date eronate in scopul de a critica sau a face "propaganda" in favoarea "partii adverse a acelui stat" inseamna inselaciune.
Poti critica politica guvernului Sharon cat vrei tu(poate nu ai atatea critici cate am eu la adresa lui).
Dar cand cineva sustine ca acesta este implicat in afaceri de "coruptie" de sute de milioane de dolari,imi permit sa cer acelui cineva sa-mi explice,IN ROMANESTE(caci suntem pe un forum romansc!) despre ce este vorba.
2)Cei care acuza un popor intreg de faptele unor nemernici(cum a fost Ana Pauker si Theohari Georgescu) nu sunt pasibili de pedeapsa?(nu-mi amintesc sa fi acuzat aici pe cineva de securist sau comunist,deoarece nu cunosc personal persoanele.)
3)Holocaustul nu a existat in Franta?Nu au fost expediati evrei din aceasta tara la Aushwitz?ai citit "citatul meu despre cele declarate ieri de presedintele Chirac"?Oare minte acesta?
Oare in Ungaria nu a existat Holocaust?Dupa tine Holocaustul a avut loc,EXACT,numai in locul exterminarilor?
De ce nimeni nu-l citeaza pe presedintele Chirac(care si-a asumat raspunderea Holocaustului pe teritoriul Frantei) care a sustinut ieri ca "cine ataca evreii francezi care traiesc aici de sute de ani,ataca Franta".Este presedintele tau , Coralie.
4)Nu am acuzat nici romania si nici pe legionari de holocaust in Romania(tehnic,legionarii nici nu se mai aflau la carma tarii in acea perioada!).
Dar s-au intamplat "anumite evenimente" si in Romania(sau in teritoriile administrate de guvernul roman in perioada 1941-1943/4).Romania(prin prostia "guvernantilor ei,caci altfel nu-mi pot explica acele declaratii dubioase-caraora nimeni inca nu a reusit sa0mi explice ce scop au avut) s-a ales cu "o comisie" care va examina un "maldar de documente" pana in 2005!Vom vedea la ce concluzii vor ajunge.de ce sa ne "zbatem si sa ne chinuim" noi ,astia care nu detinem informatiile necesare.
5)Nu stiu daca e discriminatoriu sa vorbesti ca ONU e pro-arab.Dar "cifrele vorbesc" si in cazul de fata.Cate state arabe "care voteaza ca unul" de cate ori exista o rezolutie anti israeliana exista?Mi se pare cam 22.
Imi poti da un exemplu cand aceste state au adoptat si o pozitie "neutra" cand a fost votata o motiune anti-israeliana?Si care au fost acele state?Imi poti relata ce inseamna paragraful 6 al ONU si ce inseamna paragraful 7 al aceleasi organizatii".
Iar in incheiere,tin sa-ti amintesc ca statul israel a fost creat ca o hotarare a acestei organizatii.Pe care israelienii(NU evreii) au primit-o si pe care tarile arabe NU.
Atacul armat asupra statului proaspat creat apartine istoriei.
Numai bine.

P.S.Si fara prea multa "frunza verde" vare cred ca atrecut neobservata de moderatorul acestui forum.
#4651 (raspuns la: #4628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ha ha ha! - de anagramaticalitati la: 17/12/2003 08:32:16
(la: Saddam, un om sfarimat, cu nervii la pamant)
ce stim noi este numai din ce ni s-a dat de inteles...! restul sunt presupuneri fara valoare. sa spunem ca orice e posibil... daca vrei sa distrugi definitiv un inamic, nu-i tai numai capul ci il si legi strans in lanturile infamiei ca sa nu aiba trupul sau posibilitatea sa se zbata dupa decapitare!... e un fel de parabola daca vreti. pt. a taia elanul eventualilor rasculati era nevoie sa se dea acele imagini media, nu?
identitate - de Valentin Vlad la: 17/12/2003 08:59:00
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Una din misiunile parohiilor romanesti este sa pastoreasca romanii aflati in Franta.
Acestia insa dupa cum chiar dumneavostra spuneati apartin multor categorii. Dupa criteriul de generatie si rezidenta permanenta pot fi 2 largi categorii:
romanii stabiliti aici de mult timp sau nascuti aici care cunosc Romania din vacante pe de o parte, si cei veniti temporar aici care in mod normal locuiesc in Romania, pe de alta parte (muncitori sezonieri, cadre detasate, studenti, persoane "fara acte", functionari de stat, etc.). Pentru acestia din urma existenta parohiilor romanesti este fireasca si nu pune probleme. Caricaturizand, orice parohie din Romania, "importata" aici poate indeplini acest rol - semanand in acest sens cu parohiile speciale din campusuri studentesti, spitale, capele de pe langa gari, aeroporturi, etc. Pentru acestia problemele de identitate nu se pun, o biserica romaneasca asigura pentru ei continuitatea cultului, permanenta serviciului religios.
Problemele se pun pentru ceilalti. Aici intervine specificul de biserica a emigratiei. Un roman nascut in Franta si/sau care locuieste aici de ani buni de zile si pentru care perspectiva intoarcerii in tara este vaga si chiar tot mai indepartata are unele nevoi spirituale specifice.
Asimilarea poate merge, mai ales pentru a doua generatie sau pentru familiile mixte, pana la a renunta la frecventarea bisericilor romanesti. Acestia ori se convertesc "en douceur", pe nesimtite ajungand la practicarea religiei in cadrul parohiilor romano-catolice sau chiar deloc, avand convingerea ca doar in Romania, in Orient exista identitate orientala si deci nici o zbatere identitara aici n-are sens, fiind doar o palida imitatie a traditiei orientale.
Parinte, credeti ca bisericile romanesti (atat cea ortodoxa cat si cea catolica de rit oriental) trebuie sa se mai ocupe de romanii din aceasta categorie ? Sau invers, ei cum ar trebui sa procedeze ?
O cale, mai speciala, este extinderea "francofona" a ortodoxiei (sau a ritului oriental in general). Deja sunt tendinte: in primul rand existenta insasi a bisericii ortodoxe franceze, apoi liturghii (partial sau total) in limba franceza la bisericile romanesti. Parca in America se transeaza in favoarea acestei optiuni. Un semn este situl bisericii ortodoxe romane din America, www.roea.org, care este in engleza, dar care nici macar nu mai are varianta romaneasca ! Dar chiar si situl mitropoliei ortodoxe romanesti din Europa de Vest, http://www.mitropolia-paris.ro, dependenta de Patriarhia de la Bucuresti este in primul rand in franceza. Ce-i drept, are (inca) varianta romaneasca !
Va mai avea sens adjectivul "romaneasca" pentru aceste titulaturi ?
Un raspuns simplu ar fi: cat priveste ortodoxia, ea are vocatie universala, deci poate si trebuie, prin functia sa misionara, sa existe peste tot, cu celebrari in limba locului, dupa exemplul catolic. Si atunci traditia pur romaneasca are rost doar pentru romanii din a doua categorie de care vorbeam, cei veniti temporar ?
Sigur ca biserica greco-catolica la randul ei trebuie sa-si puna aceste intrebari. Dar pentru ea pare mai simplu: comuniunea sa cu biserica romano-catolica limiteaza framantarile spirituale. Dar e drept ca le accentueaza pe cele identitare...
Parinte, cum vedeti dumneavoastra biserica ortodoxa romana din Paris peste cateva decenii, dincolo de chestiunile ierarhice: mai degraba francizata, orientata spre pastorirea noilor generatii nascute aici sau pur romaneasca, cu legaturi puternice cu tara, inevitabil mai mult ocupandu-se de romanii "in tranzit" ?
Exista oare o cale de mijloc ?

Cu respect,

Valentin Vlad
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ofata bosumflata - de sugary la: 22/12/2003 13:55:35
(la: Romani in strainatate)
de obicei sunt o persoana visatoare, dar cand e vorba de topic-ul propus aici, devin (poate prea)pragmatica.este sanatos sa ramai in romania? nu. este un act de patriotism? poate. sa analizam: inchideti ochii si incercati sa va imaginati pentru o clipa ca nu SUNTETI--negru total care nu permite nici sentimentul chinuitor pana la extrem al singuratatii:nu poti fi singur daca nu existi--deschideti ochii si respirati linistiti: existenta nu va este amenintata...oare? dar pentru cat timp?, se intreaba geniul constient pana la durere de efemeritatea lui.permanenta este doar sabia lui damocles atarnand deasupra mea si a ta si a lor,tuturor.inima va goneste? se sufoca in linistea marii de pasivitate? vrea valuri vrea furtuna--actiune, schimbare?intre inec si supravietuire doar sinucigasul alege negrul si moartea--dar patologicul, obsesia iese din discutie.asadar te zbati in vartejuri,intre asfixiante absorbtii in adancul rece si patrunzatoare scaldari intr-o acaparatoare lumina--pe scurt,DEVII maniac-depresiv.cu cat esti mai constient de tine insuti esti blestemat sa te scufunzi in depresie.asa vad eu firul vietii pe "plaiurile mioritice"--cliseurile sunt tot ce a mai ramas: dai click si te afunzi in...nimic--"forma fara fond".
deci, conturul Carpathiei se profileaza cu intarzierea de rigoare--necesara dezvoltarii unei constiinte reale a riscului de inec--si "patriotul" din tine deschide gura: nu pierde casul, ci viata.un sfarsit intr-adevar neplauzibil.se ridica o intrebare cat se poate de pertinenta: ce inseamna patriot?ca sa te inscrii in sus-numita categorie trebuie sa ai scaun "in loc de" cap?nu:sfera patriotismului nu se intersecteaza cu sfera prostiei.sa renunti "la lupta pentru supravietuire" inseamna lasitate?pentru cel inzestrat cu puteri herculiene eforturile sisifice pot fi chiar indicate--noi, muritorii, insa, poate ca ne masuram curajul dupa alte standarde. si, in cele din urma, plecarea din tara nu se suprapune cu notiunea traiului in puf--ar fi un exod general!
CONCLUZIE:iubirea de tara e ca piatra din rau:nu o muta nici noiroiul nici apa, dar o slefuieste timpul--adaptarea la viata prin cautarea de comfort e o caracteristica a conditiei umane, infinita ca durata de realizare, deci nu poate fi invinuita automat de suprimarea patriotismului, caci cele doua nu se exclud.
Pacepa si aderarea la NATO - de Catalina Bader la: 15/01/2004 08:58:54
(la: Editorial de Ion Pacepa despre Irak)
In curind, administratia Bush va fi chemata sa prezinte in fata Congresului garantii privind consolidarea democratiei in cele sapte noi state membre NATO, chiar daca Romania mai are de curatat un pic la trecutul sau comunist, scrie “The Washington Times” in editia de miercuri, intr-un articol semnat de Arnaud de Borchgrave. In sprijinul acestei afirmatii, cotidianul american aminteste ca 1999, la 10 ani dupa caderea comunismului, Curtea Suprema de Justitie din Romania, sub o intensa presiune diplomatica din partea Occidentului, a casat cele doua condamnari la moarte pronuntate impotriva lui Ion Mihai Pacepa, anulind si recompensa de doua milioane de dolari pusa pe capul acestuia. Justitia a mai decis atunci si reinstalarea in rang de general a fostului sef al Directiei de Informatii Externe a regimului Ceausescu si returnarea bunurilor sale confiscate. Dar guvernul roman nu pus in practica nici pina astazi aceste decizii ale instantei, scrie cotidianul, iar Pacepa, probabil cel mai important dezertor al Razboiului Rece, ramine ascuns si in uitare.

Agentii romani il cauta si acum
Seful lui Ion Mihai Pacepa, omologul comunist al lui Saddam Hussein, asa cum il numeste “The Washington Times” pe Ceausescu, a fost executat, impreuna cu sotia sa, in Ajunul Craciunului, in 1989, in timpul revoltei anti-comuniste din Romania. Pacepa a dezertat insa inca din 1979, in ambasada americana de la Bonn, dupa ce ii dusese un mesaj cancelarului Helmut Schmidt. Romanul a fost transportat apoi cu avionul, in secret, in Statele Unite, unde, din cauza functiei sale, insusi presedintele Carter a trebuit sa aprobe cererea sa de azil. In acest fel, guvernul federal a devenit responsabil pentru securitatea lui Ion Mihai Pacepa pentru tot restul vietii lui.
Dezertarea lui Pacepa l-a infuriat ingrozitor pe Ceausescu, care a concediat o treime din Consiliul de Ministri, a inlocuit 22 de ambasadori, a arestat citeva zeci de ofiteri ai securitatii, in timp ce alte zeci au “disparut”, tot din ordinul lui. Cel putin doua echipe de asasini au fost trimise in Statele Unite pentru a-l omori pe Pacepa, iar agentii romani din Statele Unite il mai cauta si acum, afirma “The Washington Times”.

Cea mai buna “recolta” a CIA
Acum 25 de ani, Pacepa a furnizat CIA-ului cele mai bune informatii secrete obtinute vreodata despre retelele de agenti comunisti, despre serviciile de securitate interna si despre traiul opulent pe care il ducea familia Ceausescu in timp ce poporul se zbatea in saracie, spulberind astfel masca de stat independent si moderat, cu care regimul comunist pacalise pina atunci Occidentul. Din cauza acestei dezinformari ii fusese acordata Romaniei si clauza natiunii celei mai favorizate, cu ocazia celei de-a patra - si cea mai triumfatoare - vizita a lui Ceausescu la Washington. Tot atunci, presedintele Carter l-a numit pe dictatorul comunist “un mare lider national si international”, aminteste The Washington Times.
Pacepa a lucrat cu CIA-ul la caderea comunismului mai mult de 10 ani - intr-un mod descris de agentia americana ca fiind “o importanta si unica contributie pentru statele Unite” - iar cartea sa, “Orizonturi rosii” - in care Ceausescu este descris ca fiind un tiran, un escroc, un traficant de droguri si un sponsor al terorismului - a fost tradusa in 19 limbi si publicata in 27 de tari. Aceasta carte l-a infuriat in asa masura pe Ceausescu, incit l-a condamnat pe Pacepa pentru a doua oara la moarte si a decretat ca oricine este prins citind cartea risca sa fie executat.

Fugar de 25 de ani
In cea de-a doua carte - “Mostenirea Kremlinului” (1993), Ion Mihai Pacepa descrie reteaua de servicii secrete din Europa de Est, iar al treilea volum - “Cartea Neagra a Securitatii” (2000), a fost cea mai bine vinduta carte de pina atunci, in Romania. In acest timp, noul guvern “democratic” al Romaniei, ii mentinea lui Pacepa un statut de tradator de tara.
In timp ce in Polonia, dezertorii Razboiului Rece au fost decorati si declarati cetateni de onoare ai oraselor natale, Pacepa mai este inca nevoit sa traiasca ascuns in Statele Unite, folosind acte false, pentru ca 50a dintre fostii agenti ai securitatii lucreaza inca in serviciile secrete romane si creaza un mediu anti-CIA, aminteste The Washington Times.
In cartea “Ochii si urechile poporului”, generalul Nicolae Plesita, succesorul lui Pacepa la conducerea spionajului romanesc in timpul regimului Ceausescu, scrie ca i se comandase sa il execute pe Pacepa in Statele Unite sau oriunde se afla. Cotidianul american afirma ca mai sint 13 alti dezertori ai Securitatii, condamnati la moarte de regimul comunist, care mai traiesc inca ascunsi in state occidentale.

Reabilitare si scuze publice
Si cu toate acestea, revine “The Washington Times”, Romania a fost invitata sa adere la NATO - alaturi de Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia si Slovenia - iar Pentagonul are de gind sa creze aici baze militare de mici dimensiuni pentru a fi mai aproape de Orientul Mijlociu si Asia Centrala. In acest fel, orice atac impotriva Romaniei, “un regim nostalgic dupa trecutul sau comunist”, asa cum il numeste “The Washington Times”, va fi tratat ca un atac asupra armatei Statelor Unite.
De aceea, inainte de a-si da un gir de incredere in privinta Romaniei, ar fi de datoria presedintelui Bush sa conditioneze aderarea la NATO de recunoasterea publica a deciziei Curtii Supreme de Justitie si scuze publice fata de ceilalti dizidenti care se ascund si acum in tari occidentale, afirma “The Washington Times”. Romania este datoare noului statul de aliat NATO cu un raspuns la doua intrebari fundamentale: care este “tradarea” si cine sint “tradatorii”, concluzioneaza cotidianul american.
(Preluare dupa “The Washington Times” de SABINA NICOLAE)
#8095 (raspuns la: #68) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
definitia ateului - de ParadoX la: 18/01/2004 00:28:23
(la: Emil Cioran - viziune asupra vietii)
Nu cred ca stii exact definitia cuvantului "ateu".Ateu nu inseamna
devierea de la o anumita religie acela e ereticul.Ateul intradevar nu
crede in nimic dar accepta din prima aceasta "credinta" fara sa caute,
fara sa se zbata.De obicei aceia sunt oameni cu un grad de inteligenta ceva mai scazut.
#8171 (raspuns la: #7589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt anonim si paradox - de ionel la: 20/01/2004 12:27:50
(la: Emil Cioran - viziune asupra vietii)
anonim> Mintea cu care ai inteles e aceeasi minte cu a unuia care crede in paradis.

Nu stiu daca esti sincer in afirmatia de mai sus sau nu, dar daca esti, condoleantele mele.

anonim> Deci nu pleca de la concluzii. Incearca sa intelegi ca mintea nu poate sa iasa din ale ei.

A crede in forte supranaturale fara nici o dovada nu este o concluzie? Eu nu sunt absolut convins de inexistenta acestor forte, dar sansa existentei unor asemenea forte este asa de mica incat amenintarea unei eternitati in Iad nu ma inspaimanta nicidecum intru supunere fara cercetare.

Hai totusi sa presupunem ca exista o forta supranaturala care a creat universul. Pe ce baza pot unii sa traga concluzia ca aceasta forta ar avea vreo dorinta cu privire la comportamenul omului? Incercati, daca puteti sa argumentati oarecat, sa nu va bazati prea mult pe basme si povesti precum Biblia, Koranul sau Talmudul.

ParadoX> Ateul intradevar nu crede in nimic dar accepta din prima aceasta "credinta" fara sa caute, fara sa se zbata.De obicei aceia sunt oameni cu un grad de inteligenta ceva mai scazut.

QED. Stimabile, desi voleul dumitale e mai mult un lob, am sa interpretez tirada ca o acuzatie personala. Eu nu am zis niciodata ca-s ateu. Is agnostic cu tendinte puternice ateistice ;-) Sa stii ca am cautat multi ani si nu am renuntat inca, dar nu am gasit nimic pana acum decat mituri, povesti, inselaciuni si manipulari psihologice. Reciproc, asumanind ca tu esti crestin (ori evreu ori musulman), ai cautat vreodata daca credinta ta are vreo baza solida sau e doar o himera inradacinata prin frica, repetitie si conformism? Si daca ai cautat, ce anume te-a convins ca tu esti mai breaz decat un ateu ori un agnostic?
#8244 (raspuns la: #8171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dezgustator, - de Dinu Lazar la: 22/01/2004 17:00:03
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pai care e problema... chestia a fost lamurita de mult... arta nu numai ce e frumos da pe nas sau nu numai cum ar trebui sa fie onorabil si contabiliceshte pozitiv trebuie sa zicem ca e arta.
Pentru mine, nu e arta ce te lasa rece. E ceva inaltzator sau lugubru, e frumos sau urit, atrage sau respinge? E arta cu sigurantza. Ma pune pe ginduri, imi da un pumn in plex, ma face sa rid sau sa pling? E de bine. Pai atunci sa stergem dramele ca sunt triste si sa zicem ca numa` comedia e teatru????
Eu nu spun ca imaginile lui Miri Bratu sunt dezgustatoare; nici ca ma fac sa cad pe spate de fericire; dar ele exista si artista vrea sa spuna ceva, spre deosebire de zecile de mutzunachi de la noi, cautatori in lada fotografiei, bursieri europeni care la Paris invatza la git cravatei cum sa faca nodul si pe ce parte te uiti la un aparat, pina or inventa un stil romanesc, ca acolo om ajunge, in care vor demonstra ca nu are importanta pe unde te uiti ca poza tot opera de arta iese.
Pai nu a zis unu` acum citiva ani ca securitatea taia si spinzura si nu lasa pe fotografi sa mareasca negativele, ca statea un securist in laborator cu mitraliera sa cadreze bine, si dupa revolutie artistu` care este a facut un curent artistic care se baza pe faptul ca marea si marginea negativului, altfel furat din fototeca unei reviste, ca e libertate?
Aia mi se pare odios, fatza de asa ceva Miri Bratu e o sfinta...

Eu va multumesc mult pentru cuvintele Dvs, dar eu nu sunt un estet; nici nu stiu ce e aia; se nimereste sa fac un gen de fotografie, si o fac fara sa-mi pese de nimeni si de nimic; cui ii place, bine, cui nu, sa schimbe postul...tot nu sunt in carti asa ca ce conteaza, macar fac linistit ce imi place. Va place si Dvs? Minunat. Nu va place de Miri Bratu? Pai si asta e minunat.
Cum spuneam, iubim sau vomitam, tot arta este.
Eu spuneam in replica 7979 asa: Un sit curajos, raportat la pastishele la moda in imaginea de la noi, un nume despre care se va mai vorbi in fotografia romaneasca: Miri Bratu.
De vazut neaparat www.miribratu.com
Ma bucur ca am avut dreptate si ca se vorbeste de situl asta.
Sa nu uitam ce se spunea despre impresionisti; la 1878 citim in Le FIgaro: " Iata-i pe impresionisti; este dementza, este descrierea cu premeditare a oribilului si a execrabilului! S-ar spune ca toate acestea au fost pictate cu ochii inchisi de niste alienati, amestecind la intimplare culorile cele mai violente pe palete de tinichea. E negarea a tot ce e permis in pictura, a tot ce se numeste lumina, umbra si desen."
Iar in Le Temps in acelasi an citim: "Impresionistii au ochii inchisi, mina greoaie...nu e cazul sa ne ocupam de aceste spirite hilare care isi inchipuie ca neglijentza lor va fi luata drept gratie...Orice ar face, perspectivele viitorului sunt bune; nu e de temut ca ignoranta va deveni vreodata virtute."
(Citate din "Viata lui Renoir", de Henri Perruchot)

Cine erau nulitatile alea cu ochii inchisi si mina de mucava? Care se zbateau intr-o mizerie neagra? Pai nume ca Renoir, Monet, Sisley, Cezanne, Pissarro, Degas, tot numai ratati, nu? Ca Miri Bratu, cu situl ei dezgustator, cu imaginile ei care arata uritenia modelului. Istoria se repeta... care este. Sa facem un concurs de denumire, cum sa ramina imaginea ei cunoscuta... ce ziceti de fotografii MIRifice?
#8354 (raspuns la: #8345) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...