comentarii

ocupativa de


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Mare dreptate ai LY.. - de JCC la: 11/02/2004 02:06:10
(la: Ce vrea un român de la ceilalti români... ?)
Pe Coasta de Azur sunt mai multe dispozitive si asociatii care se ocupa cu sfatuirea si ajutorarea strainilor, de orice natie, refugiati, emigranti, deci si romani.
Este acelas lucru in toate marile orase:
-Secour catholique (ajutorul catolic)
-La Croix Rouge (crucea rosie)
-Lion's Club
-Secour Social de la Mairie (ajutorul social al primariei)
dintre benevolii care actioneaza in interiorul acestor asociatii fac parte si multi romani (aici pe Coasta)

Jimmy n-a fost singura solicitata, au fost si cateva cabinete medicale si o uzina a unui roman a Monaco, la fel.

Cuplul respectiv era de cel putin cateva luni in Franta, ilegal...

Cred ca biserica de la Paris, este arhi-cunoscuta, numarul de telefon este in anuar, iar duminica este deschisa, chiar daca este inchisa in saptamana...

#9403 (raspuns la: #9378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MARTOR LA EVENIMENTELE DIN 1944 - de anita47 la: 14/02/2004 15:01:24
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Martor la evenimentele din august '44

Teodor Wexler
Vicepresedintele Fundatiei W. Filderman

Dupa batalia de la Stalingrad aliatii Germaniei erau constienti ca aceasta va pierde razboiul si cautau solutii pentru a iesi din conflict si a incheia un armistitiu cu Natiunile Unite. Nu intotdeauna solutiile propuse occidentalilor de catre aliatii Reichului erau realiste si in primul rand ele pacatuiau prin aceea ca nu tineau cont de inamicul nr. 1 al Germaniei, Uniunea Sovietica, si de faptul ca Statele Unite si Marea Britanie considerau alianta cu rusii ca o realitate ce nu putea fi ignorata si, cu atat mai mult, tradata. In ianuarie si iunie 1943, Mihai Antonescu se deplaseaza la Roma pentru a stabili cu Mussolini iesirea simultana din razboi a Italiei si Romaniei. Actiunea esueaza. In tot cursul anilor 1943-1944, atat guvernul Antonescu, cat si opozitia democrata din Romania vor tatona obtinerea unor conditii de pace. Ei vor fi respinsi rand pe rand pentru ca occidentalii se vor incapatana in a respecta alianta cu Uniunea Sovietica si aceasta in special pentru tarile din Europa de est. Clasa politica romaneasca din acea vreme nu a inteles sa-si asume raspunderea tratativelor de pace, de aceea vor esua si tratativele ambasadorului Cretzianu la Ankara cu delegatii generalului Wilson si tratativele de la Stockholm cu Ana Kollontay, ambasadoarea sovietica in Suedia.


Un moment semnificativ al tratativelor de pace din primavara anului 1944 este acela la care participa Barbu Stirbey si ambasadorul MacMillan - principalul consilier al generalului Wilson. Dar sa-l lasam pe Nicolae Baciu sa relateze: "Voi semnala ca la acea data (aprilie 1944 - n.a.) autoritatile engleze erau in posesia unei importante scrisori adresate de avocatul Filderman, seful Comunitatii Israelite din Romania, catre principele Stirbey.

Scrisoarea era destinata, evident, sa intareasca mana principelui in negocierile sale. De altfel, maresalul s-a gandit el insusi, vazand ca negocierile de la Cairo nu inainteaza, sa-l trimita pe avocatul Filderman ca pe un al treilea emisar" (Nicolae Baciu, Ialta si Crucificarea Romaniei, Editura Dumitru, München, 1983).

Este cazul sa facem cateva precizari: 1) Scrisoarea lui Wilhelm Filderman nu era adresata lui Barbu Stirbey, ci ambasadorului MacMillan, viitorul prim-ministru al Angliei; 2) Scrisoarea a fost redactata la cererea presedintelui Partidului National Liberal, C.I.C. Bratianu, intrucat ambasadorul MacMillan l-a trimis pe Barbu Stirbey sa trateze initial cu dna Kollontay la Stockholm sau in spatele frontului de la Iasi direct cu sovieticii, in lumina declaratiei lui Molotov din 4 aprilie 1944. Dr. Filderman a predat scrisoarea ambasadorului Cretzianu la 10 mai 1944.


Autorul acestor randuri, studiind memoriile dr. W. Filderman, este nevoit sa mentioneze informatia ca ambasadorul MacMillan i-a predat scrisoarea liderului Comunitatii Evreiesti din Romania lui Vasili Bogomolov, ambasador sovietic la Alger si reprezentant al guvernului sovietic pe langa cartierul general aliat de la Cairo si in acelasi timp coordonatorul activitatii KGB pentru tarile Orientului Mijlociu si Africii de Nord. Deconspirarea scrisorii dr. Filderman a avut urmatoarele consecinte:


Rusii erau informati ca Romania doreste ca dupa armistitiu pe teritoriul sau sa stationeze trupe ale celor trei aliati si nu numai trupe sovietice.
Teritoriile romanesti cedate catre URSS la 28 iunie 1940 sa constituie subiect de negociere privind o retrocedare totala sau partiala catre Patria mama.

Comunitatea evreiasca din Romania, prin liderul ei, ramane fidela cauzei nationale a tarii.

La procesul pe care-l vor intenta lui Filderman, in 1950, comunistii vor utiliza scrisoarea drept cap de acuzare impotriva liderului populatiei evreiesti din Romania.


Alt moment semnificativ. La 13-14 iunie 1944, la Bucuresti, in casa profesorului universitar Tudor Ionescu din Calea Mosilor (profesorul Tudor Ionescu era un oportunist social-comunist) se intruneste comitetul militar politic de pregatire a unei lovituri de stat si incheierea unui armistitiu cu Natiunile Unite. Pe langa reprezentantii partidelor politice participa si reprezentantii minusculului partid comunist, Lucretiu Patrascanu si inginerul Ceausu, alias Emil Bodnaras, precum si generalul Aurel Aldea, generalul Gheorghe Mihail si colonelul Damaceanu. Casa Regala era reprezentata prin Mocsonyi-Starcea. Comunistii resping planul generalului Aldea Aurel de a se aduce de pe front unitati fidele regelui, de a mari dispozitivul de jandarmi pedestri cantonati in Bucuresti si de a trece urgent in dispozitiv de lupta premilitari aflati la dispozitia Apararii Pasive.


In contrapropunerea sa, Emil Bodnaras cere ca alaturi de unitatile militare din garnizoana Bucuresti, complotistii sa se foloseasca de asa-zisele "garzi patriotice" organizate de minusculul partid comunist. Cerandu-se explicatii de unde are PCR unitati militare pentru asigurarea unei insurectii armate (citeste lovitura de stat - n.a.), Lucretiu Patrascanu mentioneaza posibilitatea inarmarii populatiei evreiesti si in special a celei deportate.


Inca din noaptea de 13-14 iunie 1944, generalul Sanatescu il informeaza pe dr. Filderman de propunerile minusculului, dar zgomotosului partid comunist. A doua zi, 14 iunie 1944, Filderman se prezinta la Palatul Peles spre a-i cere regelui sa opreasca aventura sinucigasa in care comunistii vor sa-si dobandeasca un rol in viata tarii pe spinarea comunitatii evreiesti din Romania, dar si pe viitorul poporului roman. Mai mult, Filderman ii cere regelui ca Armata Romana sa asigure siguranta si viata evreilor in cazul unei retrageri germane. Regele este de acord cu liderul evreu, planul comunist nu este acceptat, ei vor incerca sa-l reia intr-o parodie esuata in dimineata zilei de 24 august la Bucuresti. In audienta de la Peles din 14 iunie 1944, au mai participat maresalul palatului, Al. Ghica, si secretarul doctorului Filderman, avocatul Grubea. Detinem continutul discutiei dintre rege si liderul evreu intr-o relatare pe care am primit-o, in august 1995, la Paris, din partea dr. Grubea.


Comentand evenimentele descrise mai sus si atitudinea ferma a dr. Filderman, cunoscuta analista politica Nicolette Franck scrie: "Daca s-ar fi ridicat impotriva compatriotilor lor romani, evreii puteau sa fie acuzati ca seamana discordie in interior si impiedica cristalizarea solidaritatii nationale: (Nicolette Franck, La Roumanie dans l'engrenage Edit Elsevier Jaquier, Paris-Bruxelles, 1977).


Dupa normalizarea relatiilor dintre puterea postdecembrista si fostul suveran al Romaniei, consider de a mea datorie sa cer Majestatii Sale ca pe baza arhivelor aflate la Versoix sa confirme intrevederea sa cu Filderman din 14 iunie 1944. Aceasta ar insemna nu numai respect pentru mult incercata istorie a Romaniei, dar si un omagiu postum adus ilustrei sale mame, Regina Elena, care, in anii razboiului, s-a implicat in salvarea a zeci de mii de cetateni romani de etnie evreiasca, manifestare plenara a umanismului romanesc.


Politica sferelor de influenta a marcat si evenimentul pe care l-am relatat mai sus. Intr-adevar, incepand cu 15 iunie 1944, ofiteri apartinand armatei a VIII-a britanice, detasati in Iugoslavia pe langa trupele lui Tito, trec clandestin frontiera Romaniei sau sunt parasutati de aviatia britanica spre a aduce la indeplinire planul Bodnaras-Patrascanu. O parte dintre ei sunt prinsi de Jandarmerie, o alta vor fi arestati dupa 23 august 1944 de guvernul Groza, ca spioni (vezi Arh. SRI, d. 16385). Prezenta acestora denota ca planul Bodnaras-Patrascanu a fost inspirat de sovietici si a primit binecuvantarea britanica pe principiul zonelor de influenta, stabilit intre englezi si sovietici si binecuvantat ulterior la Ialta. Am mentionat ca organizatorii "insurectiei armate" de la 23 august 1944 nu au renuntat la planurile lor. Nereusind sa primeasca adeziunea populatiei evreiesti, comunistii strang mai in gluma, mai in serios, in dimineata zilei de 24 august, circa 120-150 de copii, baieti si fete, cu varste cuprinse intre 13 si 16 ani, si ii trimit inarmati cu bate si topoare la Baneasa. Copiii proveneau din cartierele evreiesti Dudesti si Vacaresti. Vazandu-i, generalul Iosif Teodorescu, comandantul militar al Garnizoanei Bucuresti, il cheama pe Bodnaras, apostrofandu-l ca trimite copii la moarte sigura si ordonandu-i sa puna capat unui macel colectiv. Am citat falimentul ultimului act al unui scenariu pe care comunistii l-au regizat spre a-si atribui roluri pe care nu le-au avut si care nu si-au gasit ecou in randurile populatiei evreiesti, indiferent de naratiunile national-comuniste postdecembriste.


Alt moment semnificativ. Ovidiu Vladescu, fostul sef de cabinet al lui Mihai Antonescu, relateaza (Arh. SRI, ds. 16385) ca in seara zilei de 22 august, in jurul orelor 21,30, din ordinul lui Ica Antonescu, l-a convocat pe dr. Filderman la Palatul Victoria spre a-i cere in numele sefului sau sa solicite urgent marilor organizatii evreiesti sa intervina pe langa guvernele american si britanic ca unitati parasutate aliate sa participe la ocuparea Romaniei pentru ca rusii sa nu fie lasati sa faca singuri acest lucru. Ovidiu Vladescu afirma ca Filderman s-a ocupat de aceasta. Marturisiri asupra acestui moment dramatic fac (in acelasi dosar SRI) Radu Lecca si fruntasii evreimii romane: A.L. Zissu, Jean Cohen si Misu Benvenisti.


Iata propriile mele amintiri asupra acestui eveniment. In august 1944, W. Filderman si sotia sa, Emilia, locuiau provizoriu in casa dr. Alfred Condru, situata in Bucuresti, Piata Sf. Voievozi nr. 1, et. 1, ap. 2. Filderman ocupa provizoriu aceasta locuinta intrucat in imediata apropiere se afla Ministerul Economiei Nationale, in subsolul cladirii fiind amenajat unul dintre cele mai eficace adaposturi antiaeriene din Bucurestii acelor ani. Eu locuiam peste drum de locuinta dr. Condru, adica pe str. Sf. Voievozi 32. In seara zilei de 22 august 1944, ma gaseam impreuna cu parintii mei in casa Condru. In jurul orei 22,30 a intrat dr. Filderman, insotit de un ofiter imbracat in uniforma de front. Era sublocotenentul Nenitescu, secretarul cu probleme militare al lui Mihai Antonescu. I-au telefonat dr. Costinescu, presedintele Crucii Rosii Internationale, din Piata Romana, de unde s-a transmis mesajul guvernului Romaniei. Unul dintre destinatarii mesajului era Agentia Evreiasca din Istanbul si altul, Sally Maier, reprezentantul Agentiei Evreiesti din Zürich. Cand Filderman s-a intors noaptea tarziu, era deja 23 august 1944. Zarurile fusesera aruncate. Ezitanta in a salva tara, clasa politica esuase. Regele Mihai si unii dintre conducatorii armatei mai sperau sa salveze ceva actionand cu abnegatie si devotament. In ceasul al doisprezecelea al istoriei, agentura comunista intorcea evenimentele in propriul sau interes si al stapanilor de la Kremlin. Noaptea totalitarismului fascist era inlocuita cu lunga noapte a totalitarismului comunist.
LUMEA MAGAZIN





Nico - de Crisa la: 15/02/2004 10:30:28
(la: Poporul roman si furtul.)
Poate ca e o boala, hotia, dar nu cred ca toti romanii sufera de ea. Aici cred ca gresim: nu vedem decat bubele! Suntem prea ocupati, prea grabiti sa le criticam si din graba asta tindem sa le generalizam!
Cat despre a iti alege unde si cu cine stai, ma intreb de ce in Romania spui ca nu se poate face! Cred ca totul rezida in educatie, in maniera in care suntem crescuti si in care ne crestem copii. Daca ne complacem intre "baietii de cartier" traim cu ei, fara sa tindem la mai mult. Daca ne deranjeaza atitudinea lor si felul lor de a trai nu ne ramane decat sa nu ii includem in cercul nostru. Poate ca am fost mai norocoasa din punctul asta de vedere si am avut sansa sa traiesc si in Romania in astfel de locuri. E drept ca nu era un obicei sa las usa deschisa, dar se intampla deseori si n-am avut niciodata probleme. La fel de drept e si ca si aici, in zona pariziana, inchid intotdeauna si casa, si masina.
#9654 (raspuns la: #9647) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din ziarul ZIUA - de anita47 la: 16/02/2004 10:56:45
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Monument la Ierusalim pentru patriotul roman George Beza
=====
O stanca de patru tone a fost taiata din Muntii Ierusalimului pentru a deveni un monument "In memoriam" romanului George Beza La inaugurare, pe 24 martie, vor participa presedintele Romaniei, Ion Iliescu, si ministrul Culturii si Cultelor, acad. Razvan Theodorescu
Emotia incercata in urma cu vreo patru ani pe cand umblam prin Ierusalim si cautam in arhive urmele lasate de romanul George Beza in anii traiti in Palestina, era aproape uitata. Scrisesem despre Beza cateva articole in publicatiile israeliene si in ZIUA bucuresteana, ii inchinasem un capitol in cartea "Romania Iudaica", si in cateva intalniri cu ministri romani si personalitati israeliene sugerasem ca romanului Beza i se cuvine un "Exeggi monumentum" la Ierusalim. In lumea grabita si agitata in care traim, pierdusem nadejdea ca se va gasi energia sa i se acorde lui Beza, post-mortem, dramul de suflet. Samanta aruncata de mine avea sa dea totusi roade.


Un patriot roman, anti-nazist la Ierusalim
Nascut la Constanta, in 1907, George Beza a studiat filologia, apoi s-a dedicat ziaristicii. Membru al Partidului National Taranesc, el si-a exprimat oroarea fata de hitlerism, si a fost silit sa se expatrieze, mai intai la Istanbul, apoi la Ierusalim. Aici, impreuna cu un grup de tineri intelectuali evrei si romani a tiparit un ziar antifascist si a infiintat postul de radio "Independenta Romaniei". La sfarsitul razboiului, i s-a acordat statutul de ofiter englez si a fost decorat de Comandantul sef al Fortelor Aliate din Orientul Mijlociu pentru contributia adusa la infrangerea nazismului. O diploma atesta ca "George Beza a servit cu credinta si loialitate cauza aliata si prin actiunea sa a contribuit la eliberarea Europei". Centrul Cultural Israeliano-Roman din Tel Aviv, al carui presedinte sunt, a avut initiativa de a aseza la Ierusalim, acolo unde a trait si a activat George Beza o placa de marmura "In memoriam". Totul s-a realizat abia dupa ce la conducerea Departamentului Romanii de pretutindeni al Ministerului de Externe a fost instalat Eugen Uricaru, un scriitor de valoare, care stie si sa actioneze repede. Diplomatul Gheorghe Popescu a batut insistent la diferite usi de la Ministerul de Externe. El i-a vorbit lui Eugen Uricaru de romanul uitat de la Ierusalim si lucrurile au inceput sa se miste. Ieri, o stanca de patru tone a fost instalata in gradina Bisericii Romanesti din Ierusalim. Conceptia arhitecturala apartine profesorului arhitect Vasilescu, care construieste si Asezamantul Religios romanesc de la Ierihon. De problemele ingineresti s-a ocupat Israel Bar, un israelian cu o inima mare, si darnic. Pe stanca memoriala vor fi fixate o placa in numele Romaniei, si inca una, a Centrului Cultural Israeliano-Roman, care a avut initiativa si a asigurat mijloacele financiare pentru realizarea proiectului. Textul, scris in ebraica si romaneste, omagiaza un patriot si luptator antifascist roman. Presedintele Romaniei, Ion Iliescu, va dezveli monumentul la 24 martie, cu prilejul vizitei sale in Israel. La ceremonie va participa si ministrul Culturii si Cultelor, acad. Razvan Theodorescu. Vor mai fi prezenti fiul lui George Beza, Paul, cu sotia si copiii sai. Paul Beza avea cinci ani cand tatal sau l-a adus din Bucuresti la Ierusalim. "Sunt groaznic de emotionat, mi-a declarat prin telefon Paul Beza care traieste la Londra. Voi sosi la Ierusalim cu toata familia si cu multi prieteni englezi. N-am cuvinte destule ca sa pot multumi Guvernului de la Bucuresti si Centrului Cultural Israeliano-Roman din Tel Aviv pentru tot ce-au facut intru eternizarea memoriei tatalui meu".


Un mesaj de la Paul Mihai Beza catre ziarul ZIUA
Fiul lui George Beza ne-a trimis la redactie urmatoarea scrisoare: "Multumesc pe aceasta cale domnului Sorin Rosca Stanescu si intregului colectiv al ziarului pentru interesul ziaristic acordat istoriei contributiei aduse de tatal meu, George Beza, la victoria cauzei aliate in timpul celui de al doilea Razboi Mondial. Familia mea si cu mine suntem adanc miscati de recunoasterea dupa atatia ani de catre conducerea Romaniei, a eroismului de care au dat dovada George Beza si de echipa sa, intr-un moment cand se credea ca Germania nazista era invincibila si ca oricine i se opune va regreta indrazneala de a-i fi rezistat. Nu trebuie uitat ca la vremea respectiva trupele germane atinsesera Marea Manecii, ca Europa Centrala si Rasariteana era impartita intre Germania lui Hitler si Uniunea Sovietica a lui Stalin, si ca singura natiune majora care mai era in razboi cu puterile Axei era Marea Britanie. In acel an, situatia parea disperata. In pofida acestei situatii, cei care s-au raliat SOE (Executivul Operatiunilor Speciale britanice), cu totii voluntari, erau de alta parere, iar cursul pe care l-a luat ulterior razboiul le-a dat in cele din urma dreptate. Doresc sa aduc multumiri initiatorilor acestui proiect, Centrului Cultural Israeliano-Roman, si presedintelui acestuia, dl Tesu Solomovici, ca si tuturor celor care au contribuit la inaltarea la Ierusalim a unui monument in memoria tatalui meu, George Beza. M-ar bucura sa vad cat mai multi prieteni, vechi si noi, la ceremonia inaugurarii monumentului."

Ziua

Raspunsul Mihai D, - de RSI la: 18/02/2004 02:44:26
(la: Poate fi asociata institutia Securitatii cu patriotismul?)
este acelasi: cind sunt pusi fata in fata cu crimele lor toti securistii, kgbistii, gestapovistii etc. se ascund dupa frazele: "noi ne-am facut numai datoria...", "am actionat din patriotism...", " nu am facut politie politica, ne ocupam numai de dusmanii externi ai tarii.." etc. Si atunci cine a facut represiunea politica, arestarile, teroarea ? Sau toate astea n-au existat ? Vina nu poate fi exclusiv a conducerii politice (CPEx al PCR) ci este si a bratului executant al acestei politici-Securitate, militie, propaganda si desinformarea raspandite de mijloacele de "informare" care lucrau mama in mana cu securistii (unii aveau si functii si grade militare in aceasta institutie). Daca s-ar face o ancheta serioasa, nu una care sa se multumeasca cu raspunsuri evazive: "eu nu ma ocupam cu asa ceva..." ci una la care sa se continue intrebarile:"dar cu ce anume te ocupai, cand si unde ?" altfel ar sta lucrurile. Sunt cred destui care cunosc adevarul dar se tem sa iasa in fata si sa-i demaste pe acesti "patrioti". Dar nimeni nu o face, de frica sau pentru ca se simt si ei vinovati.
#9885 (raspuns la: #9852) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Monica D #9907 - de RSI la: 18/02/2004 09:15:29
(la: A existat holocaust in Romania?)
Poate tocmai de aceea trebuie discutate si subiectele acestea, pentru ca prezentul este o consecinta a trecutului, lectiile istorice sunt uitate prea des, mai ales daca se lasa tacerea asupra lor. Toata aceasta discutie a pornit de fapt de la o declaratie recenta a unui politician cu functie foarte inalta. Fie ca el insusi nu cunoaste prea bine trecutul ci numai deformarile propagandistice ale epocii debutului si maturitatii sale in politica, fie ,mai rau, vrea sa profite de faptul ca foarte multi nu cunosc istoria pentru a face diversiuni. Singurul leac la o astfel de atitudine este tocmai o discutie serioasa si argumentata. Iar subiectele de actualitate ocupa cred majoritatea conferintelor de pe Cafenea, deci nu vad sa fie o lipsa de preocupare pentru prezent.
Daca aveti o idee de conferinta privind teme actuale ce va preocupa, fara teama deschide-ti discutia intr-o conferinta sau un text personal.
Numai bine
#9920 (raspuns la: #9907) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stimate Project Manager in energie...anonim! - de Cristian C. FRANCU la: 18/02/2004 13:55:25
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
E o diferenta intre a fi manager de marketing la Progter & Gamble, UNILEVER, KRAFT, NESTTLE, ORANGE, VODAFONE si a fi Marketing Manager intr-o companie mica cu 15 angajati care se lupta pt o nisa in Romania!

Daca a fi Mk Manager sau...Project Manager intr-o multinationala sau intr-un gigant industrial ia ceva timp si necesita trecerea prin mai multe trepte ierarhice...intr-o companie mica, medie...nu e chiar asa.

Raspund pt ca nu imi place sa fiu acuzat subtil de fals, minciuna sau 'gluma'.

Am terminat facultatea, am avut experienta de Project Management in sectorul ONG, am trecut de la stadiul de participant, la cel de organizator si apoi Manager de Proiect intr-o Scoala de vara si cateva proiecte studentesti...Am coordonat o echipa mai mare sau mai mica inca din primii ani de studentie. Am avut de la cine sa invat! (colegii mei + oameni din busin ess pe care am avut onoarea sa ii intalnesc), am mai cochetat cu cate un job ca si Intern in diferite companii, am fost chiar cel ce se ocupa de vanzarea spatiu publicitar (unii numesc asta Advertising Manager) pt o editura relativ mica...

Doi oameni de exceptie, actualii mei sefi directi, au avut incredere in mine, m-au convins si mi-au acordat sansa sa ma ocup de conceperea, implementarea, lansarea si dezvoltarea unui Portal de Tursim. Este vorba de un PROIECT care are un Coordonator (putem sa agreem sa ii spunem Manager) in persoana mea.

Invat in fiecare zi. Mai fac si greseli din care invat. Am oameni care ma ajuta si cu care lucrez zi de zi...dar responsabilitatea e a mea...de aceea imi permit sa scriu si sa spun ca sunt Project Manager. Nu fiindca aa scrie pe Fisa Postului, pe cartea de vizita sau in alta parte...ci pentru ca, iata COORDONEZ UN PROIECT!!

Termenii in engleza... Cand e vorba de COMUNICARE e bine sa folosesti termenii cei mai potriviti atat mesajului cat si publicului tau tinta.

daca gasesc la un moment dat ca anumite cuvinte sau expresii surprind mai bine ce am de zis, le folosesc desi sunt in limba engleza. De ce?

Pt ca asa simt, pt ca sunt sigur ca cei ce navigheaza pe internet si citesc, in marea lor majoritate sunnt familiari daca nu cu engleza cu acesti termeni, pt ca simt ca exprima mai simplu si mai bine anumite lucruri pe care vrea sa le spun.

Sunt sigur ca...daca te chinui sau ma chinui...poit gasi echivalent in romana pt orice.

Dar timpul e limitat si prefer sa scriu RAPID... cu riscul sa fac mici greseli de ortografia sau sa folosesc termenii care sunt englezesti.

De multe ori comunic in engleza cu straini si citesc in engleza asa ca...anumiti termeni sunt mai la indemana in engleza...

NU voi accepta sa spun SOARECE la mouse sau zid de foc la firewall...

cred ca week-end e deja natural si ROI...e folosit peste tot.

Promit sa nu fur caciula nimanui si sa ma lupt ca eu sa am un trai cel putin decent iar copii mei sa uite de problemele tranzitriei romanesti.

Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!
#9961 (raspuns la: #9943) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dileme - de Mihai D. la: 18/02/2004 17:09:16
(la: Daţi şanse polului de centru dreapta (PNL+PD) in alegeri?)
Data fiind compozitia sociala a celor care viziteaza site-ul nostru ne putem face o imagine realista despre intentiile de vot ale electoratului roman doar prin simpla asociere cu un vot dat on-line? Ma tem ca nu. Voturile de aici sunt esential urbane, apartin unor oameni intr-un fel sau altul avizati, informati si care ocupa (din nefericire) o nisa extrem de restransa in masa electoratului autohton. Putem raspunde dilemei reprezentarii?
ro.altermedia.info - de anonim la: 21/02/2004 01:35:55
(la: Evreii si o manie curioasa..)
CHESTIONAR-SURPRIZA DESPRE ORIENTUL MIJLOCIU

de Charles Reese/ The Orlando Sentinel


*Care este singura tara din Orientul Mijlociu ce detine arme nucleare?

*Ce tara din Orientul Mijlociu refuza sa semneze tratatele de non-proliferare nucleara si interzice inspectiile internationale?

*Ce tara din Orientul Mijlociu incalca suveranitatea altora prin forta si continua sa ocupe teritoriile altor natiuni, sfidand rezolutiile Consiliului de Securitate al ONU?

*Ce tara din Orientul Mijlociu violeaza regulat granitele altor state suverane cu avioane de lupta, focuri de artilerie de camp si navala?

*Ce aliat al SUA din Orientul Mijlociu trimite, de ani, asasini in alte tari pentru a ucide inamicii politici?

*In ce tara din Orientul Mijlociu, ofiteri de rang inalt din armata au admis ca au executat prizonieri de razboi neinarmati?

*Ce tara din Orientul Mijlociu a creat 762.000 (cifre ONU, 1949) de refugiati si refuza sa le permita intoarcerea la casele, slujbele si fermele lor?

*Ce tara din Orientul Mijlociu refuza sa plateasca compensatii oamenilor carora le sunt confiscate bunurile?

*In ce tara din Orientul Mijlociu a fost asasinat un inalt diplomat ONU?

*In ce tara din Orientul Mijlociu, omul care a ordonat acest asasinat a devenit premier?

*Ce tara din Orientul Mijlociu a aruncat in aer o institutie rezervata dimplomatilor americani, in Egipt, si a atacat o nava militara americana, USS Liberty, in apele internationale provocand 35 de morti si 177 de raniti?

*Ce tara din Orientul Mijlociu a angajat un spion, Jonathan Pollard, sa fure documente secrete din SUA si apoi le-a impartit cu URSS?

*Care tara din lume are cel mai puternic lobby in SUA?

Sa insistam! - de Crisa la: 22/02/2004 02:58:32
(la: Femeia)
Treaba asta cu inteligenta in umor, vehementa cu care se insista asupra acestei probleme imi aduce aminte de blonda care gasise cu cale sa scrie un protest si sa umple cutiile de posta cu el, doar pentru ca s-a simtit lezata de bancurile cu blonde(,) de care a facut uz la un moment dat o anumita companie intr-o campanie publicitara. Protestul cu pricina ... nu era deloc o deloc o dovada de inteligenta.

So, revenind la subiect:

- Cum tii o blonda ocupata?
- Ii dai o foaie de hartie pe care scrii pe ambele parti "Citeste pe verso!"
Afaceri cu Romania - de Dantimis la: 23/02/2004 11:47:16
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Multumesc pt raspunsul la intrebarea pusa. Faptele se potrivesc cu gandirea intortocheata a autoritatilor de atunci (oare acum o fi mai diferita?).

Sa revenim la discutia referitoare la ajutorul pe care l-ar putea da tarii romanii din afara. Pe scurt, ziceai ca ar trebui sa ne implicam din punct de vedere economic, cu investitii directe. Sunt de acord, asta ar implusiona intradevar intr-o oarecare masura economia Ro. Numai ca apar atatea probleme... Am sa dau ca exemplu cateva situatii din experienta personala.

In primul rand vreau sa precizez ca nu sunt businessman ci inginer proiectant, deci o persoana tehnica. Asa ca privesc lucrurile foarte simplu. Compania americana la care lucrez cumpara matritze de pe piata locala si din Asia, in principal China. Sculele din China sunt 20-30% din pretul celor americane dar se face un compromis la calitate. La discutiile cu patronul american am reusit sa-i starnesc interesul in a stabili o colaborare cu una-doua fabrici romanesti care sa produca o calitate comparabila cu cea americana la preturi mai scazute, chiar daca ceva mai mari decat cele chinezesti. Amicul mi-a cerut sa-i fac un raport in care sa compar cele doua piete. Am cerut estimari de preturi de la niste furnizori din Ro pe care-i cunosteam dinainte de-a pleca, am dat ceva telefoane iar concluzia... total necompetitiv. Preturile erau undeva la 70-80% din cele americane (datorata in parte preturilor in Euro), termenele de livrare cam cu 30% mai lungi (la care mai trebuia sa adaug si shippingul 4-5 weeks din Ro), calitatea... acceptabila sa zicem, iar servirea... cu nuanta romaneasca. La a 3-a cerere de quote am fost deja apostrofat ca "... da nu le dau nici o comanda deja?" desi le-am explicat aspectul de market research al cererilor mele. Concluzia raportului a fost... total neprofitabil si am ramas cu un gust amar dupa aceasta experienta. Se pare ca in unele fabrici romanesti inca mai domneste acea mentalitate comunista in care furnizorul era mult mai important decat cumparatorul "Daca nu-ti convine du-te si cumpara din alta parte!". Nu mi s-a spus asta chiar in fata dar cam asa s-ar fi translatat indiferenta celor cu care-am vorbit. Cred ca asta se datoreaza faptului ca in Ro nu exista inca o piata cu adevarat competitiva in anumite domenii.

Tot pe aceeasi tema: aceeasi firma americana la care lucrez a primit la un moment dat o cerere de proiecte care depasea cu mult capacitatea noastra de executie. I-am spus sefului nici o problema se va rezolva. Ma gandeam ca stiu atatea birouri de proiectare in Ro ca va fi imposibil sa nu gasesc pe cineva sa ma ajute. Surpriza: am gasit binenteles, dar cu $17/ora. Cei care mi-au oferit $10/ora nu aveau high-speed internet access, deci nu puteam comunica usor. Prietenii (tot romani) din Canada au oferit $22/ora. Nici nu a trebuit sa stau pe ganduri. Mai tarziu am rugat pe cineva din tara sa abordeze biroul de proiectare care-mi cerea $17/ora. Culmea, lui i-au cerut 10 euro/ora. Oare cat era cursul valutar euro/dolar acum 6 luni? De ce pt cineva din afara practicau un tarif separat? Poate am parut mai fraier?

Acum vre-un an stateam de vorba cu un prieten inginer aflat inca in tara. Tipul se descurca binisor cu aceeasi meserie ca si mine. Avea si ceva practica particulara cu care mai facea ceva extra. Acum isi face bagajele sa plece in Canada. (Nu am avut nici un amestec... pe bune!) La vremea aia ma intreba daca as fi dispus sa investesc si sa deschid o mica fabricuta cu el in Timisoara, ca se ocupa el de tot. I-am cerut informatii suplimentare. Concluzia a fost pana la urma ca m-ar costa mai putin si s-ar rezolva mai repede daca mi-as deschide o afacere similara intr-una din suburbiile Chicago-ului, unde locuiesc. De ce? Datorita birocratiiei din Ro, a coruptiei, etc. Si aici trebuie sa platesti tot felul de fees dar ce putin ti se da o chitanta si suma poti sa o deduci de la income tax. Pe cand in Ro cum poti sa deduci o spaga data unui functionar la Primarie? Aici pot sa-mi deschid o afacere privata si pe internet, pe cand in Ro trebuie sa-mi iau un avocat. Un alt aspect erau utilajele: masini-unelte second hand cumparate in Ro, aveau aproape acelasi pret ca unele noi in USA. OK, poate ca astea de aici sunt made in Taiwan si nu in Elvetia, dar sunt noi si cu garantie. Si le poti lua in financing foarte simplu, fara giranti, fara sa-ti pui casa ca si colateral. Se poate folosi utilajul respectiv si business-ul ca si colateral, pe cand in Ro... un milion de hartii.

Scuze daca v-am facut sa va pierdeti pierdut timpul citind exemplele astea lungi, insa am vrut sa explic un pic punctul meu de vedere. Prin prisma experientei personale pot sa va zic ca nu vad prea multe beneficii in a investi in o afacere in RO. Poate doar din patriotism sau faptul ca vorbim aceeasi limba. Iar un businessman care-si justifica investitiile pe baza acestor sentimente nu prea cred ca o sa faca multe parale. Momentan speculatiile la bursa americana mi se par mult mai safe decat investitiile in RO.

Concluzia mea e ca in primul rand romanii din tara trebuie sa faca tara mai atractiva investitorilor din afara prin crearea unuei legislatii friendly si crearea unei atitudini care sa incurajeze acesti investitori. Romanii care pleaca in afara ajung sa vada felul de a face afaceri prin modul in care acestea se fac in noile lor tari, iar daca dupa o vreme le vine ideea de a se intoarce si investi in tara, sunt loviti de palma realitatii romanesti, care le cam taie cheful. Cei care o duc pana la capat totusi, sunt de admirat pentru curajul lor.

Dan

#10366 (raspuns la: #10196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La pomul laudat... - de RSI la: 23/02/2004 12:01:21
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Multi de pe acest forum vad in Lia Roberts un fel de Mesia al Romaniei. De asemeni multi par sa aiba un punct de vedere total gresit privind rolul pe care-l detine in politica americana. Presedentia partidului Republican din Nevada inseamna ca doamna Roberts se ocupa cu masinaria birocratica ce sta in spatele candidatilor republicani la primarii, Congresul local, postul de guvernator al statului, si in Congresul federal-Senat si Camera Reprezentantilor. Doamna Roberts nu a detinut nici o functie publica (public office) care sa justifice impresia de experienta politica. Iar in ceea ce priveste averea sa mult trambitata, nu cred ca multi doresc un presedinte pe "calapodul" lui Silvio Berlusconi, premierul italian-am bani sef de stat ma fac mama !
Sistemul electoral din Romania este diferit de cel american iar puterile presedintelui sunt relativ limitate in raport cu seful executivului care este primul ministru. Lipsita de un sprijin in Parlament Lia Roberts chiar cu cele mai bune intentii si programe politice nu va putea sa faca nimic.
Ceea ce m-ar convinge s-o votez este un program politic autentic, ca demagogie am auzit deja destul.
#10368 (raspuns la: #10311) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si viitorul cum este? - de cristi_aby la: 24/02/2004 06:08:57
(la: De ce vreau sa emigrez)
Salut!

Am citit toate comentariile si diversele pareri si toate au o parte de adevar. Fiecare isi spune parerea si experienta lui legata de acest subiect si din punctul meu de vedere te poti apropia de adevar doar citind cit mai multe "pareri" si trairi si facand o "medie".
Pentru asta insa trebuie sa ai chiar multe informatii, ca in orice statistica, mai multe pareri, mai aproape de adevar.

Insa de ce am scris aceast comentariu? Mai toate fac referire la trecut nu la prezent sau viitor. O sa incer sa-mi spun eu parerea despre asta in ce urmeaza.
Cei care vor sa ia o hotarare trebuie sa se gandeasca in viitor, pe o perioada mai mare sau mai mica de timp, in functie de fiecare.
Da, in Ro e nashpa pentru ca ... e o clica la putere. Insa oamenii mai mor, altii se mai retrag pentru ca au furat de ajuns, mai lasa pe altii. Pe de alta parte trebuie sa fii in UE, ca sa poti sa furi mai mult, daca nu pentru tara... Deci lucrurile se misca ca melcul dar totusi. 3 pasi inainte si 2 inapoi sau chiar 2.(99) citeodata.
Am vazut ieri la tv un reportaj despre cum o comuna (Facaieni) intreaga "traia" din demolarea fostului CAP. Furau fier ca doar asta ramasese din structura de rezistenta si il vindeau. Mizeria era la ea acasa si toti ziceau ... "pai daca altfel nu poti sa faci un ban de 1 piine si niste tigari" sau o tuica. Si oamenii astia voteaza si votul lor e egal cu al meu care muncesc 9-12 ore pe zi ca sa platesc impozite din care o parte se duc si la oamenii astia care nu isi pun problema ca au ceva pamint, macar sa-l lucreze. Nu! Asteapta de la altii, de la stat... (de la mine si de la cei care platesc impozit de fapt). Concluziile ? Triste, intr-un sat medieval ca asta (chiar se facuse referendum pentru trecerea la oras dar nici la vot nu mersesera...) cine da "un kil de tuica" cumpara votu'. Ajunge un "baron local" trebuie doar sa nu arunci banii si sa ai ceva cap si esti rege in sat. Nu mai comentez ca nu stiu ce e internet-ul sau un card. Cred ca e valabil pentru Moldova si Muntenia la sat/comuna, parerea mea (eu sunt 100% din Bucuresti cu rude in Muntenia). In orasele de provincie e ceva mai sus insa diferenta nu e prea mare (sec 19-20).
Care e diferenta in Bucuresti? Iti rupi mai intii masina in gropile refacute in fiecare an pentru a mai fura ceva bani. Iar te lovesti de treaba prost facuta. Partea buna, esti in secolul 20 cu ramasite de 19, totusi cu ceva tente de 21 daca te uiti la un internet, un card ... Ai senzatia ca te poti misca in voie. Serviciile sunt proaste daca nu cauti, iar pentru a cauta iti faci ceva nervi si pierzi timp insa culmea, gasesti si ceva mai bun si bine facut. A inceput sa se simta influenta din vest, invidia peste care se suprapune balcanismul "bisericutelor". Cert e ca nu o sa mai fie viata frumoasa cu prietenii la locul de munca si treburi d-astea. Cel putin asa simt eu in mediul in care lucrez (filiala firma vest). Usor, usor se ajunge la comportamentul de dincolo.
In Ardeal parca oamenii sunt ceva mai cu spiritul raspunderii care prin celelalte parti cam lipseste. Dar e doar o impresie, poate falsa.
Concluzie: dezinteres cit cuprinde, dezorganizare si mina intinsa (sa ceara sau sa fure si sa-ti dea in cap daca vrei sa iesi mai in fata). Cu timpul (10 ani, poate mai mult) o sa se ajunga cel putin la relatii similare de lucru cu cele din vest, din pacate doar la invidie si partea proasta de acolo. Nu cred totusi ca, "sa moara si capra vecinului" o sa dispara, deci realizarea profesionala "la liber" va mai dura. Avantaj pt cei cu bani daca pot ocupa pozitii, nu degeaba vin companiile straine in Ro.

In afara: Lipsa de prieteni la munca (asa cum a inceput si in Ro acolo unde se plateste rezonabil) ai avantajul ca te poti realiza profesional poate mai bine si esti apreciat. Din pacate nu o sa reusesti sa ajungi "bogat (masina, casa, vacante = mediu si mai trebuie si un cont destul de garnisit ca sa te poti considera bogat si fara griji)" asa usor, asta daca o sa poti si nu o sa ajungi lucrator de azi pe miine.

Mai trebuie sa te gandesti si la alte avantaje/dezavantaje:

Ingrijire medicala mai proasta in Ro dar mai accesibila.
Clasele sociale nu sunt inca stabile in Ro deci poti totusi sa mergi mai sus. In afara cred ca e imposibil sa treci de o viata medie calduta(casa, masina, munca toata viata si poate si ceva vacante). Sunt ceva exceptii insa cei care s-au impus intr-un domeniu si au luat-o pe cont propriu, nu ca angajat.
Mancare mai buna (naturala) in Ro fata de chimicalele si hormonii de afara insa asta se va schimba cit de curind si in Ro.

Concluzia Ro mesrge spre Vest cu tot cu balcanismele si prostia existenta si face un mix de iti vine sa urlii. Daca vrei sa scapi oarecum, trebuie sa o iei pe cont propriu.
Go vest pentru o viata ceva mai usoara dar limitata ca tinta unde poti urca.
Varianta de mijloc: go vest, fa bani si revin-o si incepe ceva pe cont propriu in Ro (vezi patron Flanco parca). In vest nu cred ca ar fi castigat citeva milioane de dolari asa cum are acum. S-ar fi limitat la a fi un bun manager, insa mediu totusi, si nu un om bogat (sa poti sa nu mai lucrezi si sa traiesti decent si sa-ti permiti sa nu mai fii stresat).

A fost doar o parere personala strict valabila doar azi, miine poate o sa fiu mai prost dispus si o sa vreau sa plec in vest si sa-mi bag picioarele. Am acest avantaj pentru ca lucrez in programare.
Nu mai recitesc pentru ca in general sterg mult la a doua vizionare si poate anumite idei ajuta pe altii chiar daca mie mi se pare o tampenie.
Pentru discutii mai directe e-mail:Cristi_aby@yahoo.com.

Bafta tuturor,
Cristi.
Dor, dor, si iar dor.. - de mecton la: 24/02/2004 12:28:20
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Gàsesc cà este un renconfort pentru mine când merg în România..
De câtiva ani buni îmi petrec fiecare vacantà acolo, gàsesc cà este minunatà ca tarà, acum am ajuns sà o cunosc mai bine, sà admir toate frumusetile pe care le posedà...
Poate cà înainte de a pleca o priveam cu alti ochi, sau eram prea ocupat cu cele de zi cu zi...Iar vacantele erau standard...
Asa cà astept cu neràbdare fiecare plecare, preferând de obicei primàvara sau toamna...
Avem o tarà minunatà, si cred cà trebuie sà fim mândrii..
Stiu bine cà multi dintre noi au pàràsit tara fortati de împrejuràrile din acele timpuri..
Sà nu fiu înteles gresit, dar este numai punctul meu de vedere..
Multumesc
Buna ziua, Alin - de Stefan Niculescu-Maier la: 24/02/2004 23:18:30
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Revin cu prietenie la rugamintea de a mi se adresa intrebari la persoana a 2-a singular. Nu e obligatoriu, dar imi face placere, ma incurajeaza sa fiu la randul meu, cat mai deschis.



Guvernarea 1996-2000 a fost doar presupus reformatoare, Alin. In realitate tot mai multi cunoscuti nu vad in ea decat o manevra din umbra a securitatii, manevra care a asigurat propasirea economica a partidului aflat astazi la putere (revenit cu si mai mult aplomb si cu inmultite tentacule), dupa patru ani in care a lucrat la adapost de grijile de gospodarire cotidiana a tarii (dar avand grija si sa tina guvernarea Constantinescu ocupata cu minerii, pentru orice eventualitate ca ar fi incercat sa se ridice din genunchi). In ce ma priveste, am cateva exemple in minte care ma pun foarte serios pe ganduri in favoarea acestei teorii - episoadele cu mineri e doar unul.



Daca vei cauta acel film, cel mai probabil il vei gasi la BARRACLOUGH CAREY PRODUCTIONS Ltd, cei care au produs seria de 7 filme pentru BBC, sub genericul "And The Walls Came Tumbling Down".



M-ar bucura sa se initieze un muzeu al disidentei in Romania. Un gand amar ma duce si la perceptia ca n-ar fi nevoie de prea mult spatiu pentru epoca contemporana. Dimpotriva, continua sa fie sterse din memoria colectiva nenumarate acte de eroism pentru pastrarea demnitatii nationale petrecute in timpuri incomparabil mai grele decat acel inceput de 1989 cand, chiar arestat fiind, intuiam ca e doar o chestiune de timp ca unda de soc a "perestroikai" sa ajunga si la Bucuresti si sa scapam de teroare. Dar si asta este alta poveste. S-a lucrat asiduu la stergerea istoriei in Romania, putin se mai poate recupera, putini mai sunt in viata sa depuna marturie. Nu stiu de exemplu daca a existat vreo initiativa de a strange marturii orale, cum s-a facut in cazul Holocaustului. Daca cineva a auzit, il rog sa-mi spuna.



Legat de procesele la care te referi, se incearca in prezent in Romania punerea pe rol a unui "Proces al Comunismului" - si chiar fac parte dintre reclamanti, in mod oficial. Totusi, de relativ scurta vreme, de cand am putut citi in Romania libera o stire despre disidenta grupului Bacanu (in legatura cu lansarea unui film cu acest subiect de catre Lucia Hossu Longin), stire in care numele meu nici nu aparea (desi era publicata de RL!), mi-a pierit orice chef sa ma mai asociez la orice chiar cu fostii mei colegi de inchisoare care vad ca ard poduri fara sens si fara sa gandeasca.



Asa am ajuns sa cred ca trebuie luat de fapt totul de la inceput dar cu calm, lucrand la schimbare multi ani si avand timp si de noi insine si de copiii nostri, pentru care anii in care ii putem ajuta sa aiba un bun inceput in viata, atat cat ne pricepem, nu se mai intorc niciodata.

#10505 (raspuns la: #10482) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lipsa de intelegere a democratiei - de Filip Antonio la: 25/02/2004 17:17:00
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Ce nu intelegi (si nu e de mirare data fiind spalarea pe creier la care ati fost supusi cu totii de ocupantii asiatici) este ca daca jumatate din cei prezenti la vot (peste o treime din corpul electoral) se pronunta in favoarea unui program, nu inseamna ca treimea ramasa acasa este in integralitate impotriva acestui program. Ma mira ca la trei ani de la alegeri esti inca in denial.
#10616 (raspuns la: #10577) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doar informatie - de (anonim) la: 26/02/2004 12:03:22
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
Raportul Departamentului de Stat american privind Republica Moldova arată că sunt probleme la capitolele justiţie, libertatea presei şi că serviciile secrete ar urmări ilegal politicieni
26.2.2004 16:04 Ora României
Un raport al departamentului de stat american privind Republica Moldova afirmă că autorităţile de la Chişinău respectă în general drepturile omului dar sunt încă probleme la acest capitol mai ales în Transnistria. Raportul mai subliniază că deşi Constituţia garantează independenţa justiţiei, mai mulţi judecători au fost supuşi la presiuni politice sau sunt corupţi. Departamentul de stat face referire şi la temerea răspândită că forţele de securitate pun sub urmărire anumite personalităţi politice, fac interceptări şi percheziţii ilegale. Raportul departamentului de stat adaugă, de asemenea, că libertatea presei e întrucâtva restricţionată mai ales din cauza legislaţiei în domeniul calomniei, care determină autocenzura. Potrivit raportului, traficul cu femei rămâne o problemă serioasă în Republica Moldova.
http://www.bbc.co.uk/romanian/news7.shtml

26.2.2004 16:16 Ora României
În analiza Departamentului american de Stat scrie cã, în România, Constituþia garanteazã existenþa unui sistem juridic independent, dar, în practicã, s-au înregistrat cazuri în care sistemul juridic a fost supus influenþelor politice. Raportul de þarã pentru România privind respectarea drepturilor omului pe anul 2003 face referire ºi la serviciile de informaþii ºi la controlul societãþii civile asupra acestora, menþionând totuºi cã existã o îngrijorare privind posibila folosire abuzivã a agenþiilor de informaþii în scopuri politice.

Raportul se ocupã ºi alte încãlcãri ale drepturilor omului: incidente sporadice implicând abuzuri ale poliþiei ºi progresul lent în restituirea proprietãþilor. Departamentul american de Stat spune cã discriminarea împotriva minoritãþilor, în principal împotriva rromilor, dar ºi a altor grupuri, a continuat în 2003. Raportul exprimã ºi îngrijorarea "deosebitã" faþã de tendinþele de intimidare, hãrþuire ºi violenþã împotriva jurnaliºtilor. În mod concret, cel puþin 14 ziariºti au fost atacaþi, în cadrul a 10 incidente, anul trecut, fãrã ca aceste incidente sã se soldeze cu arestãri sau puneri sub acuzare.

De asemenea, raportul de þarã privind România menþioneazã tratamentul discriminatoriu de cãtre autoritãþi în cazul grupurilor religioase nerecunoscute oficial de guvern, hãrþuirea în societate a minoritãþilor religioase ºi discriminarea femeilor.

În document sunt menþionate ºi unele progrese înregistrate în mai multe domenii. Raportul include reformele privind Consiliul Superior al Magistraturii, care stabileºte o independenþã sporitã a sistemului juridic faþã de executiv; schimbãrile constituþionale prin care procurorii nu mai pot emite mandate de arestare ºi prin care se garanteazã dreptul minoritãþilor de a folosi limba maternã în cadru oficial ºi aprobarea Legii Anticorupþie. Raportul evidenþiazã, de asemenea, eforturile României de a combate traficul cu fiinþe umane.

http://www.bbc.co.uk/romanian/news2.shtml

#10702 (raspuns la: #10690) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
revolutie sau semi revolutzie - de (anonim) la: 26/02/2004 14:54:11
(la: "Ceausescu a fost dat jos de CIA")
din afara sau din tara, daca ai un oarecare echilibru, si un educat simtz politic, ajungi repede la definitia lui Mircea Dinescu, "Euforia din Decembrie". Nu ajunsese nici Dinescu la concluzia asta, la patru zile de la eveniment, cand am returnat pistolul mitraliera si munitia ce o primisem de la fosta "Judeteana de Partid"de la niste revolutionari, naivi ca si mine. Nu ma mai jucasem din armata cu un AKM si m-ar fi macinat. Numai ca asta doreau cei ce furau puterea de la comunisti. Sa ne se traga din joaca, sa aiba motiv sa trimita armata sa iasa o revolutie care sa ii faca legitimi. au fost insa si cei ce au facut asta si i-am vazut mai tarziu morti, prezentati drept teroristi.
La atatia ani de la conspiratia mondiala in care fara intentie Romania era si ea pe harta schimbarilor, imi pare ciudat ca un om de presa se mai ocupa cu "revolutia romana".
E mult mai interesant ce urmeaza! Lumea nu mai are polii de putere echilibrati si suntem de mai bine de un deceniu in schimbari majore.
#10716 (raspuns la: #10677) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
cat de uniti sunt romanii din strainatate? - de nadia la: 27/02/2004 14:08:00
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Eu locuiesc in Canada, de un an jumate si din ce-am vazut eu aici, romanii sunt uniti! Stii care romani? Hotii de buzunare, spargatorii de case, cei care fac carduri bancare false, cei care se ocupa de droguri, etc., etc., intr-un cuvant: PUNGASII! Astia sunt uniti aici: unire spre scopuri rau-intentionate. Sunt ei uniti pentru lucruri bune? NU! Se ajuta intre ei? NU. Eu nu am prieteni romani. Locuiesc cu un canadian si avem doar un cuplu de amici romani, si asta doar pentru ca ea lucreaza cu mine. Daca vreau prieteni romani? NU! Exista aici in oras un restaurant romanesc, unde se aduna romanii sa "petreaca", dar am fost acolo o singura data: am mancat ciorba de burta si mici. Au fost super bune, nimic de spus, dar atmosfera nu mi-a priit deloc, asa ca nu ne-am intors acolo. De ce sa ma intorc? Sa-i vad in plin restaurant cu drogurile pe masa? Nu, mersi! N-am nevoie sa vad asa ceva. Asta a fost acum vreo 8 luni...
#10814 (raspuns la: #10700) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...