te provoaca sa gandesti
odihnă vecinică
bucataria chinezeasca si capra vecinului
- de
ninel
la: 25/09/2003 10:06:41
(la: Cel mai mare defect al francezilor) Referitor la lipsa de varietate la carnuri, nu sunt de acord din motive de constiinta. Ca unul din miliardele de vegetarieni de pe glob, eu consider ca varietatea preparatelor vegetariene chinezesti si al celor de pe subcontinentul indian sunt neegalate. Deci, ca vegetarian eu as clasa bucataria franceza pe locul trei sau chiar mai jos.
Pe tema teoriei "capra vecinului", nu cred ca asta este cel mai mare defect al romanului. Mai repede "capul plecat sabia nu-l taie", sau "vorba multa saracia omului", sau "lenea e cucoana mare". Defectele astea nu sunt unice romanului, dar in combinatie cu istoria noastra din ultimii 50 de ani, sunt scoase in relief mai mult decat in orice alt colt al Europei. Capra vecinului?
Cu tot respectul vreau sa spun ca nu numai vecinii ar trebui tratati asa, ci toti strainii care intra in Romania. Oameni buni, poate nu toti stiti cam cat trebuie sa stai in fata unei ambasade pentru a putea obtine viza de calatorie. Cum esti tratat si aliniat ca la scoala! Cum trebuie sa completezi un formular in care trebuie sa mentionezi si tribul (pt. USA)! Pentru viza de tranzit (obligatorie din vara) platesti 100 $ care pentru multi pare o bagatela dar, pentru noi, romanii reprezinta totusi o avere. Si asta in conditiile in care suntem batuti incurajator pe umar ca aliati de nadejde ai NATO! Imi pare rau c-a trebuit sa spun toate astea dar mie mi se pare strigator la cer.
Bogdanovka - un Auschwitz antonescian
- de
Filip Antonio
la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..) Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN
Lavinia BETEA Holocaustul ca tema de cercetare Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu? Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini. Sintetizate ce ar insemna ? Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca. O politica intrerupta tot de catre Antonescu... Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42... Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz? Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala... In ce an? In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei. Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul? Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei... Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria. Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum? Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor. Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust? O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei. Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust? Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte. Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea… Perioadei lui Carol cel Mare... Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti? Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti. Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti... Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz... Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau... Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea. Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta? Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“. Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania? Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie. V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai antisemiti decit alte popoare? In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista... In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare? Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d. Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti? De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta. Ce „ne invata“, in principal, comunismul? Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista. http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?
- de
artan
la: 01/04/2004 04:21:18
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?) Cu riscul de a parea ca nu sunt la curent cu ultimele "manele", am o intrebare. Ce sunt "phads" - a long rectangular coarse cloth with paintings illustrating the life and heroic exploits of the two popular folks heroes?
Sa trecem peste asta... Asa cum am zis ieri, sa continuam. Primul pas pe care l-am facut a fost reclamatia la politie. Dl. "agent de proximitate" a venit la vremea respectiva, a sunat la cativa vecini (in timpul zilei, cand eram plecat la munca), a vorbit cu ei si ca in multe alte cazuri, vecinii de jos au iesit mai curati decat ar fi fost spalati cu Tide. Toti cei care au fost intrebati au declarat ca vecinii de jos (pe care-i voi numi de acum inainte "vj") nu ii deranjeaza deloc. Esec total - nu cred ca sunt primul caz din Romania care isi cauta dreptatea la institutiile abilitate sa faca acest lucru si nu obtine nimic. Continuam si maine. Astept idei si comentarii.
Manelele vecinilor,
- de
(anonim)
la: 06/04/2004 08:22:23
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?) Te inteleg si te pling...Nici mie nu-mi place galagia si cred ca cel mai bun lucru este sa discuti normal cu vecinii sa le spui problema ta In caz ca nu inteleg de buna voie ii reclami la politie Vor primi amenda si iar si iar pina nu vor mai avea bani sau se vor potoli.
S-ar putea ca scumpii tai vecini sa nu te mai salute apoi...Ei,si ce ..nu-i bai...In definitiv libertatea lor se termina acolo unde incepe a ta...Nu te sfii Anunta politia,E dreptul tau la liniste ..Si-l meriti cu prisosinta pentru c a sunt sigura ca esti un om ocupat si stresat. Toate cele bune.. Gindeste-te ca odata cu intrarea in comunitate multe se vor schimba ..Fii fericit macar gindindu-te la asta ... Magda
Radu
- de
Little Eagle
la: 12/05/2004 13:06:56
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura) Draga Radu,
Te inteleg f. bine,tu poate nu ai citit parte din subiectele mele,lucrez de acasa via computer,ilustratiile mele le lucrez in modul obisnuit(magic markers),le scanez si apoi le trimit email la agentul meu care la posteaza pe site si asa ajung sa fie vazute de agentiile de adv. pt. care lucrez. Eu si sotia,Marilyn(italianca-americana,prima generatie,tatal nascut in Napoli, mama in Randazo-Sicilia,veniti aici in 1950)locuim de 12 ani in Cliffwood Beach-New Jersey,avem o vila proprietate personala,la 7 min. mers pe jos de plaja Atlanticului si in jur sint numai vile si multa padure cit si un lac mare cu stufaris in spatele casei(egrete,stirci,pasari diverse,iepuri,marmite,possomi ce de altfel vin in curte zilnic,le dam mincare)deci unde locuim este liniste si doar animalele si pasarile fac...zgomot. de aceea imi este usor sa nu fiu alienat,sint rupt de multimea nebuna,cred ca doar de 2-3 ori merg in NY care e la 70 miles departe de casa. Sotia nu mai face naveta in NY de citiva ani de cind eu cistig 7000-10,000$pe luna,pt. doua persoane fara copii(doar 2 pisici)este de ajuns,si cu cit esti mai departe de NY,casele sint mai ieftine si mari! Avem o gradina mare in grija lui Marilyn,cu legume si flori,sintem amindoi vegetarieni si ne pare bine ca suntem departe de tumultul marelui oras,asta ne-a facut sa devenim si f. calmi. Asa ca ducem o viata normala si de fapt nu ne plac contacte cu alti oameni decit cu familia,care si ei locuiesc nu departe,dar in distante cu masina.Vecinii imediati,ne spunem hello si atita tot. Dar e adevarat ca am trait in trecut in diverse locuri,in Queens,Brooklyn,Jackson Heights,Manhattan si este o nebunie prin care nu mai vreau sa trec. Radu,eram si f. tinar cind am venit aici,aveam 25 ani....era o alta lume,noua si desigur...diferita de lumea Ceausista in care am trait.Mi-a placut atunci si daca ai citit alte texte ale mele,le-am cam facut pe toate,de la sex in prostie,la droguri care mai de care,am experimentat totul,mai putin sex cu un barbat,as fi vrut s-o fi facut si pe asta de curiozitate,dar mi-a fost teama de aids. De fapt am avut diverse boli venerice si in plus am fost si un betiv notoriu,sa ma fi luat de mina cu Keith Richards,pe care l-am cunoscut.Si multi altii. De aceea vreau sa-mi scriu memoriile,am prea multe de spus si cred ca ar deveni un best seller! Dar de 14 ani de cind cunosc pe Marilyn si casatorit cu ea,m-am schimbat enorm,si am renuntat la bautura si droguri din proprie vointa,dragostea face multe cind dai de ea. Despre al nostru mare geniu conducator(parca se repeta istoria...ii spuneam lui Marilyn ca am plecat din Ro. sa scap de un dictator si acum traiesc sub altul)nu mai are sens sa mai discut aici,el insusi nu are sens!Un alt iliterat. deci unde stau e calm,frumos si in mijlocul naturii,nu departe e un mare lac ocrotit de lege fiind monument natural,uneori vin stirci in curte si chiar ereti...din pacate mai prind cite o pasare si am vezut cu ochii mei de 2 ori asta. Azi sper sa nu lucrez...dar cine stie cind suna telefonul si agentul meu imi da o noua comanda? E bine si sa am un agent,pt. ca eu nu am nevoie sa caut de lucru si munca mea de fapt nu are un program anume.Pot avea o comanda la 7 seara ori la 11 dim.ori dupa 2-3 zile de stat si facut nimic ori de multe ori in weekenduri,nu-mi pasa,sint obisnuit.Am lucrat de ex. de Paste 3 zile la rind. Am dat o fuga la familie,stat 2 ore la masa si vorbe si apoi am venit acasa sa lucrez.De multe ori lucrez cite 12-17 ore continuu,e obositor daca o faci 3-4 zile la rind,dar apoi stau 1 sapt. si nu fac decit sa ma odihnesc ori sa scriu la cafenea ca acum. Practic lucrez in medie 70 ore pe luna in rest,liber,dar ma ocup cu ale casei,mai repar ceva,fac piata,gatesc zilnic. La tv...nimic de vazut,ascultam airamerica radio si desigur ca vom vota pt. John Kerry!Dam bani pt. campania lui. Religia lui Bush...e o hipocrizie!In aceste momente o moscheie e bombardata in Irak.In fine,am sa mai revin altadata. Imi pare f. bine ca reusesc sa am o conversatie cu tine,always a pleasure my friend. Love&peace, Ozzy Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...
Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie. "Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor, Nici samburul luminii de viata datator, Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"... Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale. Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii. Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama. Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct. Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia. Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel. ----------------------------------------------------------------- So far, so good.
La Vecina in Ograda... I-a, I-a, OOOO.....
- de
LMC
la: 19/10/2004 20:43:36
(la: Casuta Postala A Lui LMC) Afara ploua, bate vintul si este frig. Este o vreme perfecta pentru a sta in fata simineului cu un pahar de vin rosu, o muzica linistitoare si o carte buna de tot. Numai ca asta ramine sa o fac diseara pentru ca acuma am prea mult de lucru.
Aseara pentru prima data in viata mea am facut ceva ce nu am facut niciodata. Locuim intr-una dintre cele mai cautate si frumoase vecinatati din oras, si binenteles avem parte de vecini foarte buni si foarte bine vazuti. Familia de peste drum de noi au organizat o intrunire de vecini, mai exact 6 case, asa ca ne-am intilnit cu totii la un pahar de vorba ca sa ne cunoastem si sa ne oraganizam in asa fel incit sa mentinem buna stare a strazii noastre. De cind traiesc nu am participat la o intrunire atit de faina ca asta. Dintre toti vecinii, noi sintem cei mai tineri de pe toata strada. Binenteles, eu gospodina cum sint am dus o sticla cu vin si o tava plina cu prajiturelele care le-am facut Duminica seara. Nu vreau sa ma laud, dar i-am dat gata pe toti vecinii cu prajiturelele mele. Am stat cred ca vreo doua ceasuri la taifas, si vreau sa va zic ca ma bucur ca sintem inconjurati de oameni superbi si foarte amabili. Cica inainte de a pleca ne planuiam noi sa o uschim inapoi acasa dupa o jumatate de ora, dar asa de repede a trecut timpul ca ne-am trezit ca tre sa plecam numai dupa ora 9. Se pare ca pina la sfirsitul anului ne vom mai intilni odata la un gratar sau ceva de felul ala. Baietii s-au angajat sa faca ei mincarea, binenteles bucatarul sef va fi nimeni altul decit iubitul inimii mele. Probabil ca pe mine ma pun responsabila cu desertul, ghiciti de ce? In orice caz sint sigura ca ne vom simti tot asa de bine ca aseara. nu te cunosc, nu stiu ce fel de persoana esti, nici ce caracter ai, dar referitor la experientele gen "taci din gura, ce te bagi"... vreu sa-ti spun niste lucruri.
in primul rind, postura de victima atrage calaul. cu cit o persoana adopta mai mult postura de victima, indura, nu reactioneaza, nu riposteaza in nici un fel, cu atit celalalt devine mai mult "agresor". aici nu este in totalitate vina fratelui tau... este in mare parte si vina ta, pt ca accepti asemenea tratament. este intr-un fel ca povestea celor 2 vecini. toate bune si frumoase, intelegere nevoie mare, pina cind intr-un week-end una din familii pleaca din oras pt 1-2 zile. normal, ii roaga pe vecini - bunii lor prieteni - daca pot avea grija de ciinele lor cit sunt plecati. si la fel de normal, raspunsul nici nu poate fi altul decit "da bineinteles, nici o problema". si peste 2 saptamini se intimpla acelasi lucru. la fel, vecinii accepta sa aibe grija de ciine. si inca o data, si inca o data, pina cind dupa citeva luni de zile, acesta incepe sa devina un obicei si oamenii s-au cam saturat sa tot aibe grija de ciinele vecinilor, nu le mai convine, si incepe chiar sa se strice "prietenia" datorita resentimentelor acumulate. sau familia respectiva, le spune prietenilor" nu vrem sa mai avem grija de ciinele vostru" - atunci ceilalti se vor simti... cel putin nedumeriti. si pe buna dreptate! adica de ce, ce s-a intimplat? nu s-a intimplat nimic, dar nu mai vrem (ca poate vrem si noi sa plecam pe undeva, poate ne deranjeaza ciinele cind vrem sa ne odihnim, etc) si pe buna dreptate, vor fi intrebati: bine-bine, dar de ce a devenit asta o problema abia acuma? pai nu a devenit o problema abia acuma, asa au stat lucrurile intotdeauna. si daca asa stat lucrurile intotdeauna, de ce nu ati spus nimic, de ce ne-ati lasat sa credem ca e ok sa va rugam sa aveti grija de ciinele nostru? vezi tu, teodora, cind se intimpla ceva o data... pur si simplu s-a intimplat-si este alegerea daca cum sa reactionezi. daca se intimpla acelasi lucru a doua oara, devine un obicei. iar daca nici a doua oara n-ai reactionat in nici un fel, inseamna ca tu nu neaparat incurajezi, dar in mod clar accepti situatia. si cind va veni o zi cind vei spune enough is enough, pin-aici!, te vei lovi de nedumerirea lor si te vor invinovati pe tine - aici, pe buna dreptate, pt ca ai acceptat situatia fara sa ripostezi. sau daca ai reactionat cumva, n-ai fost suficient de taioasa ca sa le arati cit de neacceptabila este sitautia sau atitudinea respectiva. si crede-ma, ca barbatul - in special barbatul roman - este o specie de o caposenie RARA cind e vorba sa nu accepte ce nu-i convine. poate ca mentalitatea nu vei reusi sa le-o schimbi, dar situatia depinde numai de tine daca se va schimba sau nu. cu cit vei fi mai ferma pe pozitii si cu cit le vei transmite clar mesajul ca astfel de atitudine nu vei mai tolera, cu atit mai repede or sa se potoleasca. daca fratele iti spune "ma, mai taci, tu ce te bagi", taxeaza-l scurt. explica-i ca in primul rind asta e o mitocanie, denota lipsa de inteligenta (ceea ce si este:in lipsa de argumente, ei vin cu ceva in genul pumnului in gura "tu sa taci", recurge la astfel de atitudini de forta verbala) si in al 2-lea rind... poti sa-i spui :stii ceva, eu nu ma bag, pt ca FAC PARTE! fac parte din aceasta familie, fac parte din acest grup de prieteni care suntem aici si vorbim, fac parte din aceasta discutie, deci n-am nevoie sa ma bag niocaieri, pt ca deja sunt aici, iar tu fa bine si revizuieste-ti tonul si atitudinea, ca eu nu permit nimanui sa imi vorbeasca asa. scurt pe 2 si fara drept de apel. depinde de tine cum vei sti sa pui piciorul in prag si sa nu mai accepti sa fii tratata ca un om sau membru al familiei de mina a 2-a. pt ca ei exact asta fac. cica un tip se duce la doctor sa-l ajute ca nu nu-i merge cu nevasta. ii da doctorul o pastila sa ia inainte de culcare.
a doua zi omul nostru revine fara rezultate. aunci doctorul ii prescrie una mai tare. si tot asa ii creste doza pana cand enervat doctorul ii zice: 'ia dom'le jumate de cutie si incearca cu vecina' 'dom' doctor, cu vecina nu-mi trebuie pastile... si acum la chestii serioase: alexander comfort 'the joy of sex' , 'the new joy of sex' si 'more joy of sex'. se gaseste pe amazon. o cunosc numai pe prima din ele. recomandata cu caldura.
popix - iarba din curtea vecinului
- de
horiatu
la: 26/06/2005 16:54:15
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?) Vax, albina!
Nu ma asteptam de la unul care a fugit la Roma. Inca putin si o sa urezi si moartea caprei vecinului. (PS: "dar" nu-si are locul in propozitia ta!) LEGILE DESPRE SEX
- Nimic nu se imbunatateste cu vremea. - Sexul nu contine calorii. - Nu exista remediu pentru sex decat sexul. - Sex appeal-ul este 50% ceea ce ai si 50% ceea ce cred ceilalti ca ai. - Sexul este ca zapada: nu stii cati centimetri o sa obtii sau cat o sa dureze. - Virginitatea poate fi vindecata - Cand sotia unui om invata sa-l inteleaga, de obicei nu-l mai asculta. - Sa nu te culci niciodata cu cineva mai nebun decat tine. - Sexul este murdar numai daca e facut cum trebuie. - Este intotdeauna momentul nepotrivit din luna. - Cea mai buna cale de a retine un barbat este in bratele tale. - Cind luminile sint stinse, toate femeile sint frumoase. - Sexul este ereditar. Daca parintii vostri nu l-au avut niciodata, toate sansele sunt ca nici voi sa nu-l aveti. - Sexul face discriminari asupra timizilor si uratilor. - Inainte de a-ti gasi printul cel frumos, trebuie sa saruti o multime de broaste. - S-ar putea sa existe multe lucruri mai bune ca sexul si multe lucruri mai rele. Dar nu exista nimic la fel. - Iubeste-ti vecinul, dar nu te lasa prins. - Dragostea este triumful imaginatiei asupra inteligentei. - Nu te certa niciodata cu o femeie obosita - sau odihnita. - Nu spune niciodata nu. - Un barbat poate fi fericit cu orice femeie pe care n-o iubeste. - Sexul este unul din cele noua motive pentru reincarnare; celelalte opt sunt neimportante. - Nu te duce niciodata in pat furios, stai sus si lupta. LEGILE RELATIVITATII - Chiar daca faptele sint rigide, adevarul este flexibil. - Durata unui minut depinde de pozitia ta fata de usa de la baie. - Durata unei casnicii este invers proportionala cu durata petrecerii de nunta. - Daca pastrezi un lucru prea mult, il poti arunca. Daca arunci un lucru prea devreme, vei avea nevoie de el imediat ce l-ai dat la gunoi. - Daca cumperi banane necoapte, ele vor fi mincate inainte de a se coace. Daca le cumperi coapte, ele se vor strica inainte de a se minca. - Telefonul suna intotdeauna cind esti la baie, sau esti in fata usii de la intrare si iti cauti cheile ca sa descui usa. - Cand formezi un numar gresit, nu suna niciodata ocupat. - O jucarie care nu se sparge poate fi folosita la spartul altor jucarii. - In America este important nu atit cit costa un obiect oarecare, ci cit de mult se poate economisi cumparindu-l. - Opulenta de la intrare este invers proportionala cu solvabilitatea firmei. - La coada cealalta se serveste mai repede decit la coada la care te-ai asezat. - Nimic nu arata atit de frumos cind este privit de aproape, ca atunci cind este privit de departe. - Intotdeauna ploua cind iti speli masina. Dar nu incerca sa speli masina ca sa ploua, ca nu merge. - Intotdeauna este greseala partenerului. - Este foarte simplu sa faci ceva complicat, dar este foarte complicat sa faci ceva simplu. - Cind remediul oferit de minister nu se potriveste problemei ridicate, este mai usor sa schimbi datele problemei decit sa obtii un alt remediu. - Orice solutie genereaza noi probleme. - Locul in care ajungi depinde de scaunul pe care stai. - Daca ajungi prea devreme, s-a aminat. Daca iti dai sufletul ca sa ajungi la timp, va trebui sa astepti. Daca intirzii, este prea tirziu.
varianta la capra vecinului
- de
donquijote
la: 16/08/2005 23:04:36
(la: Despre invidia la romani sau capra vecinului) una din multiplele variante cu pestisorul de aur
pestisorul: ai trei dorinte, iti indeplinesc orice dorinta, dar sa stii ca vecinul tau primeste dublu. pescarul: 1. vila cu 2 etaje 2. masina sport V6 3. sa-mi crape-un testicul... abia am aflat de la vecin ca equine affair e in louisville weekendul asta... yupeeeee!!!
si monty roberts (cel a inventat sa "train" caii in mod uman) are 2 clinici pe zi... I-MI AMINTESC DE VECINII DE LA ETAJUL 8 . ERAU TINERI CASATORITI SI AVEAU O FETITA NOU NASCUTA. IN 1987 A FOST O MANIFESTATIE LA BRASOV SI CEI CARE AU PARTICIPAT AU FOST ARESTATI DE SECURITATE. VECINUL ERA PRINTRE EI. .... LUNI DE ZILE L-A ASTEPTAT NEVASTA IN FATA BLOCULUI... COBORA SEARA CU FETITA IN BRATE SI ASTEPTA SI PLANGEA.... NIMENI NU STIA NIMIC DE EL. DUPA UN TIMP A APARUT. ERA F SCHIMBAT. NU A POVESTIT NICIODATA UNDE A FOST SI PRIN CE A TRECUT, INSA SPUNEA CA NU MAI ARE MULT DE TRAIT. A DAT DE INTELES CA AR FII FOST OTRAVIT.
pecorina e vecina de la et.4!
- de
Intruder
la: 15/10/2005 23:55:23
(la: Underground (Curicculum Vitae in grafitti...)) pecorina e vecina de la et.4!!!...nimic nu stiti!
Eu ti-as fi o "vecina"buna,nu-mi plac manelele si orice ce pare o exagerarae...iti doresc ca in casuta ta cea noua sa ai linistea pe care eu o stiu,...,o liniste :TARANEASCA, placuta si curata.Simpla .Vie! O intentie buna dusa la bun sfarsit e scopul meu in viata, pana atunci ,va pup pe toti. bye b , odihna placuta !
================= "- Dubito ergo cogito" "- Cogito ergo sum" Descartes
|
![]() |
(la: POVESTIRI CU TALC(V))
În drum spre casă, ţăranul îl întâlni pe vecinul său. Văzându-i lucrurile, vecinul îl întrebă: "De la cine ai cumpărat acest plug şi aceste cuţite de plug, atât de noi şi lucioase?" Ţăranul îi răspunse, după care fiecare îşi continuă drumul său. Ajungând acasă, ţăranul atârnă un cuţit de plug pe perete, iar pe celălalt îl montă imediat la plug. Apoi se duse la arat. Zilnic lucra cu acest plug.
După câteva săptămâni, pe când ţăranul abia ajuns acasă de la câmp se odihnea, vecinul său se gândi să-i facă o vizită. Veni şi după un schimb de cuvinte, aruncă o privire asupra cuţitului montat la plug. Era ca şi o oglindă, aşa de curat şi strălucitor era. Dar văzu pe perete şi un alt cuţit pe care ţăranul îl cumpărase în aceeaşi zi. Acesta era închis la culoare; era deja ruginit. Atunci vecinul îl întrebă pe ţăran: "Ei, cum se face că aceste două cuţite de plug arată aşa de diferit, doar le-ai luat împreună? Atunci ambele arătau la fel de frumoase. Acum însă cuţitul de plug, pe care l-ai folosit deja mai peste tot, chiar şi în mizeriile de tot felul, arată frumos, de parcă ar fi o oglindă, iar cuţitul pe care l-ai atârnat pe perete şi care nu a fost scos afară deloc, a ruginit". Ţăranul îi răspunse:
"Cine stă şi leneveşte
Iute-iute rugineşte,
Însă cine se jertfeşte,
Ca un soare străluceşte".