comentarii

oftat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Oftat - de Marin Sorescu - de Mariada la: 21/05/2010 10:53:22
(la: Sa vedem ce iese...)

Se plînge porcul supărat:
In iad să fii şi-i mai curat!
La orice pas - ce murdărie!
Ce bălegar, ce scîrnăvie!
Si culmea culmilor - oftat -
Să nu poţi să mănînci...(oftat)


Căci dacă-ai pus un pic pe limbă,
Indată soarta ţi se schimbă!
Te prind de ceafă şi te taie
Si te mănîncă în tigaie...

Ba n-ai luat-o - de Alice la: 27/10/2003 10:21:08
(la: Hotia e de pret, la romani (din Evenimentul Zilei))
N-am sa pretind ca stiu ce-i ala "dor de tara",dar am vazut oameni in toata firea, oameni de otel, cu ochii aburiti la auzul unei sarbe romanesti.
M-au impresionat de fiecare data lacrima din coltul ochiului si un oftat din rarunchi atuncea cand spuneau "acasa".
Altfel ce-ati cauta pe Luneta, de ce-a facut Daniel efortul asta, de ce-l mai face, de ce veniti aici si strigati unii la altii in romaneste?
Pentru ca, dincolo de vanitati personale, va pasa: si voua de noi si noua de voi si ne iubim, cum altfel...romaneste!
Cum iubeste romanul, Alice?
Pai nu vedeti?
Cu indaradnicire, cu pumni in gura si tandrete, la un loc!
Ce ziceti, facem un bairam candva, un fel de "balul lunetei" cu fripturi si vin sh-o sarba, sa ne-njuram unul pe altul, ochi-in-ochi, pe romaneste?
#2277 (raspuns la: #2243) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PABLO NERUDA - de Ingrid la: 19/11/2003 10:54:55
(la: Cele mai frumoase poezii)
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un
guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa
staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza
sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru
incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si
permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul
din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu
se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu
se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste
intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna
ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti asta in
fiecare zi...

PABLO NERUDA - CINE MOARE? - de grigore la: 27/11/2003 10:33:27
(la: Cele mai frumoase poezii)
PABLO NERUDA - CINE MOARE?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i"
in locul unui vartej de emotii, acele emotii
care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada
si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste; cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca stie intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna
ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa iti fie foame, sa-ti fie foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...


Daniel ...te ucid!!! - de Alice la: 01/12/2003 07:39:20
(la: Cohen)
Aicea mor ...sa-l ADUCI!
Sclav la Luneta fi-voi, garantat!

Te ucid daca ma pacalesti ...m-auzi?
Te strang de gat!
...te-oi urmari p’in tot Parisul ...Te-oi dibui, n-ai sa-mi scapi!:))))

Tu nu vezi ce sanse ai sa il asculti pe Cohen, la Paris?
Pe cand, aicea, eu ...are sa moara, Daniel si eu, n-oi auzi oftatul lui decat de "Dicolo", de peste ape...
SI TU TE JOCI AMARNIC CU NERVII MEI!

Ei, lasa ...daca d-asta-mi esti ...i-oi porunci lui Mos Craciun sa ma duca la concert, la vara...
Si ti-oi trimite si tie o ...carte postala, cu moaca de golan iubit pe ea! Si-o poza: eu si Cohen, zambindu-ti fericiti!!!
Iaca, drept pedeapsa!
#5636 (raspuns la: #5596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Esenta mesajului - de papadie67 la: 07/12/2003 22:35:34
(la: Clujenii din diaspora)
Lasand la o parte Forma, ne silim spre Contzinut.
Moment in care - silindu-ne-n continuare- trecem cu vederea (si cu un oftat) vulnerabilitatzile argumentelor si purcedem, oarecum pishcatzi de coarda sufletului, mai departe catre bottom-line.
Am cautat Ideea, am cautat Concluzia, ne-am facut deci datoria - si' nca ceva mai mult de-atat!
In consecinta, meshteshugim Raspuns:

- robia, precum si iesirea din ea, nu pot veni din exterior, decat in aparentza.
- a investi in Romania Azi este un gest "frumos", citii mai sus. Asa cum il vad eu, este fie sinucidere financiara, fie joc mafiot la doua capete cu un castig potentzial exceptional; daca esti mafiot.
- coloana vertebrala este un lucru mare si unul dintre singurele ce-ar merita de-a fi la cinste! Exista insa (mult prea ) multe definitii pentru aceasta entitate, drept pentru care fiecare-o canta-n sine inca (doar) "dupa ureche".

A... shi Da, raspuns-am fiindca sunt nascut pe supt Feleac...
comentariu literar - de (anonim) la: 14/12/2003 02:09:44
(la: Marele Eveniment)
Marele Eveniment

Se va intampla foarte curand.
Marele eveniment care va sfarsi oroarea.
Care va sfarsi intristarea.

marele eveniment se va intampla foarte curand
el ne va aduce bucuria pentru ca va sfarsi oroarea,
si cand?!

Martzea viitoare, cand soarele va apune,
Voi canta Sonata Lunii in sens invers.

soarele va apune
iar eu, in aceasta seara de marti, voi canta Sonata Lunii in sens invers
voi transforma acest APUS
din nou, in RASARIT.

si va miji LUMINA.

Asta va anula efectele scufundarii nebune a lumii in suferinta,
din ultimele 200 de milioane de ani.

care va alunga suferinta pe masura ce soarele va rasari si ne va lumina cu caldura lui; ne va mangaia alungandu-ne suferinta
si noi vom vedea LUMINA.

Ce noapte frumoasa va fi.
Ce oftat de usurare,
cand vulturii senili vor fi din nou de-un roshu stralucitor,
si cand privighetorile pensionare
isi vor lua din nou cozile prafuite,
si vor proclama maretia Creatiei!

Ce noapte frumoasa va fi pentru ca in zori de zi
vom asculta din nou, privighetoarea
iar tot ce ne pare azi invechit
isi va redobandi culoarea
in sufletul nostru.

iar noi vom fi coplesiti de maretia Creatiei
pentru va din umbra noptii
vom vedea, din nou, LUMINA.

Catalina Bader
nu plecati din romania niciodata - de romania la: 03/03/2004 07:30:24
(la: Romani in strainatate)
aceeasi:ioana
sunt in italia de jumate de an si cred ca as da si sufletul din mine sa ma intorc. nu am plecat sa fug de realitate si nici ca nu mi-as iubi tara.am pleact pt ca alaturi de parintii mei imi pot realiza un viitor cat de cat decent,ceea ce nu se poate spune ca se obtine in romania.
invat in clasa a-9a cu toate ca am facut primul an si acasa ,intr-un liceu linguistic.
vreau sa spun ca italienii invata mai mult decat va imaginati si nu sunt atat de ignoranti cum vrem noi sa credem.atata e rau ca nu stiu sa se distreze si mai ales nu stiu sa profite de ceea ce au.
nu sunt deloc fericita,in acest moment,ci m-am saturat de oftat,dar sper ca intr-un final va fi mai bine.
deci:doar daca nu aveti ce face in ro puteti pleca cu inima impacata si veti fi fericiti in alta parte!
Nu stiu de ce nu iti scrii si - de (anonim) la: 02/08/2004 16:19:57
(la: Se cauta un scriitor! Gasitorului buna recompensa!)
Nu stiu de ce nu iti scrii singur/a povestea.
Ma cheama MONICA si imi place sa scriu ;unii spun chiar ca am talent dar talentul asta vine din suflet ,din lacima ,din zambet ,din iubire.
Nu cred ca un sriitor iti trebuie tie, ci un prieten , un suflet care sa te asculte, care sa calce odata cu tine pe acel petic de viata care te-a facut sa-ti intelegi dragostea ca pe "o povara",un brat care sa te cuprinda patern cand iti descatusezi oftatul.
Nu cred nici ca te intereseaza daca "incarcatura nobila sau ordinara"a fost vreodata la moda ci sa o "descarci",sa te debarasezi de ea ,sa o lasi in urma ta cat mai departe de tine si de prezentul tau.
Trimite-mi un mesaj la:amonate2003@yahoo.com si sune-mi ce parere ai
despre ce ti=am scis.
iubirea e si frumoasa dar e si grea.
Me??? :)) - de Mary la: 21/08/2004 11:03:30
(la: Pentru Liliana)
Mi-am batut capul cine ar putea fi aceasta minunata relatie virtuala pe care o am, asa de minunata..., mi-am batut capul cine se ascunde in spatele unui boghita romantic ...
Nu am gasit din pacate nici un raspuns care sa imi convinga speranta, nedumerirea...
Deci nu sint eu, mi-am zis....:(((...si am oftat, aceasta liliana (cu caciula cititi va rog...)
...Dar si pe mine ma cheama tot asa !!....(oftat...)
...Dar ce este un nume ?....
myosotis - de (anonim) la: 17/09/2004 18:10:00
(la: Visele nu se risipesc, dar nici nu zboara daca nu le dai aripi..)


Indraznesc cu o interventie chiar daca nu stiu ce sanse am sa fie data online.Am recunoscut atat de bine acele trairi descrise acolo de incat am inceput sa tremur cand le-am citit.
Nu mai departe de acum o saptamana cineva,cu care am discutat mult pe chat , mi-a trimis o poezie a lui pablo neruda care mi-a dat fiori.
Poate unii o stiu dar am sa o redau aici mai jos pentru ca ea a fost ca un suflu de abur cald care face sa se topeasca pojghita de gheata de pe fereastra sufletului.

"Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei urmand in fiecare zi aceleasi triectorii
Cine nu isi schimba existenta
Cine nu risca sa construiasca ceva nou,
Cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu ii cunoaste

Moare cate putin cine isi face din televizor un guru
Moare cate putin cine evita pasiunea
Cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i"
in locul unui vartej de emotii ,acele emotii care invata ochii sa stralucesca ,oftatul sa surada si care elibereaza sentimenatele inimii.

Moare cate putin cine nu pleca atunci cand e nefericit in locul sau,
Cine nu risca certul pt incert pentru a-si indeplini un vis;
Cine nu isi permite macar o dat in viata sa nu asculte sfaturile responsabile

Moare cate putin cine nu calatoreste
Cine nu citeste
Cine nu asculta muzica
Cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine isi distruge dragostea;
Cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine isi petreci zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect mai inainte de al fi inceput
Cine nu intreba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar de stie intrebarea

Evitam moarte cate putin amintindu -ne intotdeauna ca a fi viu cere mai mult efort decat simplu fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte nu ne va face sa cucerim o fericire splendida
Totul depinde de cum o traim

Daca va fi sa te infierbanti,infierbantate la soare
Daca va fi sa inseli ,insealati stomacul
Daca va fi sa plangi ,plangi de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei
Daca va fi sa furi ,fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi ,pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame,simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit,doreste-ti in fiecare zi.

P.S.:abia v-am descoperit si cred ca sunteti grozavi.Astazi am ras cu gura pana la urechi si m-am intristat alaturi de voi,cei din cafenea.Am sa "tin aproape" ,cum suna un slogan de pe la un post tv... :))
pentru fiecare, cate putin - de Hypatia la: 27/10/2004 15:37:21
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Domnule Racovitan, ma bucur pentru optimismul D-voastra si mi-ar placea sa vi-l pot sustine cu ceva asemanator,insa incercarile mele au fost mai mult sortite esecului si numai D-voastra stiti la ce ma refer. Cei mai multi participanti la aceasta conferinta s-au suparat din momentul propunerii, initiativei, nu mai vorbesc de plan si de ceea ce doream sa fac....
Daniela Manolescu, iti urez mult succes! Voi sprijini pe cat voi putea demersul tau, poate deja exprimata negarea fata de intentia mea, oamenii vor accepta planul D-voastra. Mie mi-a pierit zambetul de pe buze in momentul in care am simtit o crunta dezamagire fata de cei pe care ii consider fratii mei romani, indiferent de unde ar fi ei. Speram ca cei ce au mers in alte comunitati au invatat acolo respectul pentru celalalt si-l exerseaza cu cei ramasi acasa, in tara. Crunta dezamagire. Mai ales cand unii ca acestia nu sunt prosti, ci doar au foarte multa rautate in cuvintele lor. Daca cuvantul pe care il rostim ne caracterizeaza, atunci.... trageti fiecare concluziile.
Mary, imi pare rau dar nici de data asta nu ai nimerit cu intelegerea....
Ozzy, cine s-ar fi gandit acu' vreo jumate de an ca vom ajunge la astfel de mesaje?
Iti multumesc din tot sufletul! Unii dintre noi ar putea sa nu stie ca noi ne-am intalnit si in alte conferinte si ne-am "incomodat" unul pe altul , poate. Dar si in cazul tau, ca si intr-un alt caz celebru- Anita47- pot spune cu multumire ca am depasit momentele dificile si ca disputele noastre au evitat conflictul. Mi-ar face o deosebita placere daca si altii ar intelege ca dincolo de ton, de verva si angajament, de "misionarismul" care nu place unuia sau altuia, este important sa discutam civilizat. Se poate asta cand razboiul este ca si declarat?
Lui Gabi.Boldis: Am oftat din greu caci, pe de o parte ma bucur ca ati facut precizarile din prima parte a mesajului D-voastra.Poate ca lucrurile vor fi percepute corect si lumea va intelege intentia mea si nu-mi va mai pune in seama totul felul de aberatii. Acum am ajuns la "limbaj de lemn". Am rabdare pana perceptia celorlalti despre intentiile si cuvintele mele va fi corecta.
Ca unul care ati lucrat in media si va scoliti in stiintele sociale, cred ca veti intelege corect faptul ca ma declar adepta oricaror exercitii de dialog, pentru ca numai exercitiul social poate duce la imbunatatirea starii de fapt: neputinta comunicarii pozitive, eficiente si evitarea conflictelor.
Acum mai este o problema pe care nu stiu cum sa va ajut sa o rezolvati. Mi-e clar demult ca nu ma puteti suferi, si nu pentru ceea ce ati scris, ci pentru ca ma simtiti un ghimpe in contextul manipularilor pe care le faceti prin mesajele personale. Imi pare rau, dar asta este conferinta in care GAZDA sunt EU. Nu va place "mutra " mea, asteptati-ma la interval in alte conferinte. Asa mi se pare fair.
Hypatia
#26468 (raspuns la: #26368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cind eram tinara (mai tinara - de Mary la: 29/10/2004 16:33:12
(la: floarea de colt)
Cind eram tinara (mai tinara vreau sa spun, aproape adolescenta ...:) am primit o floare de colt de la prietenul meu care locuia in Cimpulung Moldovenesc . Stiu ca se catarase pe munti dupa ea si chiar daca nu as fi stiut a avut grija sa ma avertizeze sa o apreciez ca pe ceva extrem de pretios...:)
Apropo Cimpulung, este cineva de prin zona? Foarte frumos pe acolo!! Ce as mai vizita!!! Si oamenii, ce prietenosi, si limba, ce dulce !!...(oftat)...

Pe aici insa, am vazut in magazinele cu tot felul pentru gradinarit, seminte de floare de colt !! Si chiar si prin gradini o mai vad cum creste plantata pe cite un pietroi...
Este o floare deosebita, gingasa si totusi puternica.
mya - de carapiscum la: 11/01/2005 01:15:07
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Aceasta este doar o infima parte din istorie, sunt multe pe care nici nu mi le-am amintit atunci cand am scris mesajul anterior; si crede-ma ca daca as sta sa mi le amintesc pe toate probabil ar trebui sa deschid o pagina de internet. Viata e atat de simpla incat devine cel putin ridicola situatia in care o complicam inutil. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta acum.
E adevarat ca mi-am facut autocritica- si tin sa precizez ca asta e putin spus fiindca in realitate sunt pur si simplu daramat sufleteste si orice am cautat sa fac pt. a-mi reveni din aceasta stare n-a condus decat la o si mai mare adancire a depresiei. Intr-un anume fel sunt masochist, recunosc ca durerea asta continua o doresc pt. ca, nu-i asa, e a mea si face parte din viata mea. Asa ca-ti dai seama ca nu prea am cum sa ma linistesc. Ziua si noaptea trecuta au fost un adevarat calvar, nici nu stiu de cate ori nu mi-am vazut pieptul sfasiat/sfartecat din dorinta launtrica de a ma putea linisti, sau de cate ori am oftat intr-un ceas. Asa cum am spus nu caut compatimire si prin urmare nu spun acestea ca sa ma laud ce suferind sunt. NU! Dar cu cineva trebuie sa vorbesc despre astea- si cum sotia mea nu poate sa le mai asculte...
Sa merg cu flori la ea si sa-i cer iertare...? Crezi ca n-am facut-o? Dar si dupa ce am facut asta "s-a intamplat" inevitabilul, adica asa cum spune Daniela in mesajul ei ne-am inteles ca la turnul Babel. Si iar n-a fost vina ei, desigur. Tot eu mi-am calcat cuvantul dat, tot eu am comentat despre ea pe la spate, tot eu am intaratat-o prin purtarea mea lipsita de orice scrupule. Si atunci normal ca a inceput sa deteste pana si atentiile pe care i le faceam. Oare nu semana asta cu un fel de momeala intinsa ei ca s-o pot prinde din nou in lat??? Adevarul e ca toata viata mea am fost un om darnic, mi-a placut sa fac surprize placute si neasteptate, mi-a placut sa fac daruri scumpe chiar daca apoi am ramas cu matele goale, fiindca am simtit o mare bucurie interioara facand asa. Insa ma intreb acum daca nu cumva n-a fost decat o incercare subtila de a castiga aprecierea si consideratia celor care altfel nu mi-ar fi acordat-o niciodata- adica un fel de rasplata pt. plata!
Sa nu mi-o iei in nume de rau dar de imbarbatat se pare ca nu ma mai poate imbarbata decat singur Dumnezeu- pt. ca cea de la care asteptam (?!) imbarbatare nu mai poate sa mi-o dea, e neclintita in decizia ei (si-i inteleg perfect hotararea). Dar cu toate acestea pot sa jur pe orice ca inima ei nu s-a facut de piatra, doar incearca sa se protejeze de orice eventuale suferinte in viitor si de aceea nu mai permite nici un fel de apropiere pe calea sufletului. Ce pot sa spun, are o inima de aur, numai eu n-am vazut-o stralucind ca aveam pe ochii mintii o groasa perdea de prostie ordinara.
Oh, daca s-ar intoarce la mine...! Daca as mai putea castiga macar un pic din admiratia pe care a avut-o dintru inceput pt. mine...! Ea nu-si poate da seama de asta dar m-am gandit adesea ca am fi putut-o lua de la capat, exact ca la inceput, cu tot tacamul acelor clipe frumoase care au existat intre noi, insa cu un nou om alaturi de ea. Stiu ca suna a vorba goala, dar am si eu ambitia mea si un singur gest ar fi de-ajuns, o singura vorbulita s-ar transforma automat in lege divina pt. mine, sa-i pot deveni prietenul pe care nu l-a avut la nevoie. Asta nu mai e totusi posibil acum. Incerc sa ma schimb pe parcurs, probabil va trebui sa ma mai dau de ceasul mortii inca multa vreme de acum inainte, si asa cum bine zici tu mi-am invatat lectia cu varf si indesat.
Ce vreau sa mai adaug intr-un final e ca ma simt ca o povara ce sta pe grumazul ei in aceste conditii- cu vinovatia iesind prin toti porii trupului meu. Stiu ca si ei ii este extrem de greu, stiu ca in adancul sufletului ei inca sufera enorm pt. toate cele intamplate si-as vrea sa-i pot ridica aceasta suparare din suflet. Probabil cel mai mare dar pe care i l-as putea face in aceste circumstante ar fi sa plec cat mai curand de langa ea. Cred ca nu ma insel. Insa, cum sa spun, pt. mine e exact ca in vorba cantecului: "eu cand o vad ma-ngalbenesc / si cand n-o vad ma-mbolnavesc / iar cand vin altii de-o petesc / vin popi de ma dezleaga". Asta este adevarata fata a chinului pe care il traiesc minut cu minut la intensitate maxima. Pe langa asta, mai nou mi s-a redesteptat gelozia pe care cu greu o adormisem.
Ok, multam frumos pt. cuvintele tale- sincer, cu cat mai mult veti incerca voi sa ma imbarbatati, cu atat mai mult imi voi vedea fata schimonosita de relele faptuite. Din punctul asta de vedere se poate sa castig ceva.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33110 (raspuns la: #33061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
APRECIEZ ! - de bryzzz la: 13/02/2005 05:03:26
(la: Sindromul emigratiei si romanul.)
Apreciez foarte mult atat cele scrise de tine aici cat si cele cateva comentarii prin care afirmatiile tuturor referitoare la realitatile Romaniei din totdeauna sunt o oglinda a adevarului, desi ceeaece reflecta aceasta oglinda nu este un motiv de mandrie si bucurie pentru nici un roman de bun augur, ci mai degraba o amaraciune inghitita cu greu de care, chiar daca scapi, gustul ei nu il prea il vei putea uita vreodata.
Vreau sa ma intrcalez in randul acelora care au curaj sa priveasca dincolo de ei insisi si sa traiasca asa cum cred ei ca trebuie!
As mai intari cele spuse de voi si prin amintirea textelor a doua poezii publicate de mine si pe acest site:

ASA CA ..

Tiranul care-a umilit o tara
intr-o jumate veac de impilat
de mana noastra fuse vrut sa piara
cu pretul unor vieti ce-au cutezat,

dar frenezia luptei castigata
ne-a ametit discernamantul net
si carma tarii fuse-n pripa data
celui ce primul a cerut-o cert.

De bucurie c-am ucis bastardul
n-am privegheat atent la ce urma,
lasand sa sara-n curtea noastra gardul
un lup siret cu-alura de-acadea

ce, prefacandu-se ca ne pazeste,
daruia ochilor tristi un zambet,
sperante imboldind dumnezeieste
din curtoazii glazate cu ranjet.

Asa ajunse lupul sef de turma
si-n paisprezece ani de asteptari
o haita-avara i-a calcat pe urma,
cu lacomie dezlanind miori.

Vremii mai noi i-au zis “democartie”,
dar voalul nou brodit cu primaveri
sta sa ascunda orisice hotie
secatuind adanc strunga de ieri.

Ce va urma, prea bine nu se stie
dupa domnia lupului plecat..
Stim doar c-a oilor sarmana glie
are nevoie-acolo de-un de barbat.

Se pare totusi ca o-mprospatare
ar noroci iar Romania mea
voind sa-i oblojeasca tot ce doare,
sa curete noroaiele din ea,

caci totusi se mai afla la rascruce
fii ce-ar cerca sa recladeasca sori,
desi e cert c-o floare nu ne-aduce
pe cerul gri ai primaverii zori.

Nu e usor sa-ndrepti nelegiuirea,
sa lepezi matraguna din gradini;
usor ar fi, de-ar arde-n crez unirea
dorintei de-a da groaza-n maracini.

Asa ca ..turma fi-va sa decida
trezindu-si somnul lung, vegetativ
pentru o lupta apriga, activa
pe un teren de munca mai vivid,

ca toti tiranii, lupii si-a lor haita
sa zaca maine-n traista cu povesti,
iar seva din strabuni, adevarata,
s-arate, Romanaie, ce tu esti !
----------------------------------

VREAU SA SPER

Am crezut ca de-acum fara teama mi-e dat
sa strig lumii ca eu sunt roman,
dar se pare ca inca nu-i timp de zburat,
ca n-am lumii prea multe sa-i spun.

Am crezut in miracol de nou inceput
aducand cu el o salvare
unui neam pangarit de stigmatul urat
si-amar al hotiei ce doare,

dar obarzul rosit il ascund si-azi retras
de priviri atat de mirate
pentru vestea ca Tara imi e in impas
implicata-n naravuri patate

si-are-n lume un nume sunand neplacut,
compromis de falsuri si fraude.
Romania isi plange regretul tacut..
Cu ce Ea romanii sa-si laude?

Am crezut ca de-acum bucuros imi e dat
sa strig tare si eu ca-s roman,
dar se pare ca zelul mi-e-nchis in oftat
si nu am lumii largi ce sa-i spun.

E nevoie de jertfe si amenintari?
Legamantul strabun este nul?
Sperand sa-mplinim ale noastre asteptari
n-am irosit prin vreme destul?

E nevoie de-un Tepes sa spanzure-n cui
impudenta cea diavoleasca
ce cuteaza sa supre credinta oricui
spre nedemnitate-omeneasca?

Nu-i pacat de frumosul cladit in simtiri,
de talentul lasat de mosneni
unui neam intelept plamadit cu iubiri?
Cand din nou vom mai fi mandri, demni?

Vreau sa sper ca-n curand imi va fi iarasi dat
sa strig tantos ca eu sunt roman,
dar se pare ca INCA nu-i timpul scontat
orisice sa pot lumii sa-i spun..



S-auzim si de mai bine,
Dudi Taimanescu Balaita/ bryzzz
ma duc acasa - de maan la: 20/02/2005 15:16:10
(la: Intuitie)
altfel, o voi tine-o-ntr-un oftat pana maine si-am nevoie de suflet usor.
frumos-dureros le nimeresti.
Am cautat si eu punctul in te - de cico la: 03/06/2005 17:55:38
(la: in cautarea punctului...)
Am cautat si eu punctul in textul tau, iar dupa ce l-am gasit am oftat usurat ;)
Lenea, Ratarea, si Bovarismul! - de kradu la: 20/06/2005 21:22:25
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Nu credeti ca ar trebui sa vorbim despre maladiile de destin pentru a explica reusita s-au esecul, dorinta, tinta si oftatul??
"K".
#55696 (raspuns la: #55507) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Numai amintirile de demult si povestile ... - de dudi la: 28/06/2005 20:08:47
(la: Durerea unui canadian)
Horatiu, ai perfecta dreptate in ideea deceptiei fata de transformarea Romaniei in ceva mai bun marcand o schimbare progresiva in ceva cat de insignificant. Si eu gandesc acelasi lucru despre emisiunile transmise de ProTV International. Daca in comunism ni se ingradea dorinta de a ne exprima liber, acum aceasta binefacere se pare ca nu aduce decat un oftat pentru a nu fi gasit mai nimic pozitiv in cultura de azi a noii generatii. Gustul pentru manele si scenete ieftine, banale, de multe ori vulgare si cumplit de plicticoase, lipsite total de har, duelurile politice dintre urmasii fostei dictaturi, tot ei fiind si astazi cei cu painea si cutitul in mana si imbuibandu-se pe cai necinstite care defaimeaza puternic reputatia tuturor romanilor, minciuna si hotia atotputernice, promovarea unor nonvalori pe criterii mostenite bine cunoscute, amarul vietii de zi cu zi al celor multi ce si-au pierdut increderea si speranta pana si in ei insisi, toate acestea la un loc sunt un singur motiv cert de consolare al celor care au plecat demult de acolo, cat si al acelora care continua sa doreasca a gasi o portita de supravietuire prin a trece granitele cat mai curand. Numai amintirile de demult si povestile batranesti mai pastreaza si mangaie spiritele triste ale semenilor nostri, ale noastre..
#57100 (raspuns la: #55827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuvinte adunate - de Cristall la: 25/07/2005 18:35:43
(la: ne-finit)
Poezia ta imi pare o adunatura de cuvinte care sa dea bine.
Reciteste te rog, de exemplu, prima strofa.
"Fa-mi un balansoar intre genele tale
aduna-ma-n palme,ca pe un strop de idee
si nu-mi da drumul"
Acum citeste si restul. Cu ochi proaspeti, ca si cum nu ai sti cine si cum a scris-o si vei intelege despre ce vorbesc.
E un buchet de cuvinte care nu-mi aduce nici o culoare, nici o unda de parfum, nimic. Si la sfarsit, cu acel "esti ca un mare oftat" chiar mi-ai confirmat prima impresie.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: