comentarii

oglindati mai pastreazati chipul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
De Dragoste - de (anonim) la: 20/07/2004 01:41:10
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Poate ar fi trebuit sa numesc comentariul "Din Dragoste".Atatea nebunii,atatea ganduri,atatea lacrimi si atatea zambete si mai ales atatea amintiri iar astazi imi dau seama ca nu am uitat nimic...Atatea regrete,si atata durere ascunse cand din intamplare il intalneam si cu atat mai mult acum cand numai o minune ar permite sa-l faca sa ma recunoasca intre aceste randuri...Au trecut atatia ani,alte iubiri am trait,si eu si el ,si cand ma privesc in oglinda vad un chip familiar,marcat de-amaraciune,este chipul meu?Unde sant eu,cea de alta data?Cine sant?Iubita cuiva si poate a altcuiva,o mama,o fiica si o sora.Atatea sentimente...
Cumpar frica - de cosmacpan la: 01/03/2006 00:09:50
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Pe-un drumeag,
Un mosneag
Merge-ncet, sontâc-sontâc
Este luna lui Cuptor
Si prin cerul fără nor
Se dau grauri bâldâbâc.
În mireasma de pelin,
Linistea fosneste lin,
Mângâind ponoarele
Aurii ca soarele.
După dâmb,
Drumul strâmb
Ocoleste înspre sat.
Mosul calcă apăsat;
Colbul, fumegând sub mers,
Urma pasilor i-a sters...
Târâie lăcustele,
Fluturându-si fustele...
Pasi-l duc fără de număr.
Îi atârnă pe un umăr
Două traiste măricele.
Ce o fi având în ele ?
Iată-l, a ajuns în sat.
Soarele s-a mai lăsat
Pe o rână, spre apus.
Sfârâind usor din fus,
Bunicutele, în drum,
Torc din caiere de fum.
Mosul, tot urmându-si pasul,
Slobozi deodată glasul:
-Cumpăr frică! Cumpăr frică,
Fie mare, fie mică!
De prin case ies grămadă
Tineri si bătrâni să-l vadă
Si-l ascultă cu mirare
Cum tot strigă-n gura mare.
-Mosule, păi cum adică,
S-ar putea să cumperi frică?
-Stati putin si veti vedea!
Ia chemati copii-ncoa!
Tâncii se adună-n grabă,
Iar mosneagul îi întreabă:
-Iaca tu, că esti mai mare,
Zi, de ce ti-e frică oare?
-Păi... de câini ... că mă mănâncă
Si-apoi de-ntuneric încă.
Zice mosul:-Nu ai vrea
Să-mi vinzi mie frica ta?
Ti-o plătesc cu patru mere
Si o lingură de miere.
-Eu? ti-o vând, dar nu stiu cum?!
Atunci mosul, cum-necum,
Doar că-l scutură de chică
Si îi ia un pumn de frică.
Toti fac ochii mari deodată
Îmbulziti în juru-i roată
Si se-naltă pe picioare:
Cum arată frica oare?
O fi neagră ori verzuie?
Galbenă ca o gutuie?
Ca un vierme? Ca un cui?
Însă mosul, nimănui
Nu arată frica luată,
Ci îsi vâră deîndată
Pumnul strâns într-o desagă
Si la loc din nou o leagă.
Apoi din cealaltă scoate
Patru mere minunate,
Miere dintr-un gavanos
Si plăteste bucuros,
Cum tocmise la-nceput.
Iar acum, că au văzut,
Toti copii se îndeasă
Să îi vândă marf-aleasă:
Frică de scăldat, de foc,
De stat singur într-un loc,
Frică de vreun soarec mic
Sau... chiar frică de nimic.
Ba, Ionut al nu stiu cui,
Se temea de umbra lui!
Toti buluc, fac gură mare,
Vrea s-aducă fiecare
Marfă multă si de pret
La ciudatul precupet:
Că de nuci si mere rosii
Poftă au toti mâncăciosii!
Râd măicutele-n pridvor,
De strădaniile lor;
Râde mosul sub mustăti
Si împarte bunătăti,
Până când a cumpărat
Toate fricile din sat
-Mosule, ce faci cu ele ?
El se uită la bocele
Si săltându-le pe spate,
Le răspunde: - Mă nepoate,
Frica la nimic nu-i bună!
Când în traista mea s-adună
Fricile din nouă sate,
Eu pornesc atunci cu toate
Si le-azvârl în marea largă,
De pe lume să se steargă,
Iar sământa lor să piară!
...Seara usurel coboară,
Aprinzând pe la feresti
Lămpile pentru povesti....
..Si unchiasul a plecat.
Parcă n-a fost niciodat'!
Colbul, fumegând sub mers,
Urma pasilor i-a sters...
De se-ntâmplă să-ntâlnesti
Nu asa.. doar în povesti
Ci aievea, pe mosneag,
Tu întâmpină-l cu drag
Si de vrei să fi voinic,
Vinde-i frica pe nimic.
De-ti dă mosul patru mere,
Ospătează-te cu ele
Si de n-ai sã uiti cumva
Să-l saluti din partea mea.

mica mica da ridica
parca asa se zicea
pe aici pe undeva
cine-a zis ca-mi este frica?

La fetitze, jurubitze
cu rubine la bentitze,
io am zis da s-o pierdut
ca o fost luat de vant
nu stiu net-ul cum incarca
da-i prea multa apa-n barca.
Deci:
printzul tau de la apus
unde drumu ti l-a dus
s-o intors, rusinos
ostenit si smerit.
ceaiul care l-ai baut
cand burtica te-o durut
peste noapte te-o trezi
si-n oglinda vei zari
chip frumos si falos.
timpul de e rabduriu
pe-un bob de orz o sa scriu
numele lui, al printzului,
imparatului, ce inima ti-o furat
si a dus-o in Banat.
in trei clocotele sa-l dai,
apoi in cinci sa il tai
sa il dai pe razatoare
praful sa-l preseri in baie
in apa ce te-o-mbaia
si-o sa vezi ce s-o-ntampla.

panselutze in brazdutze
cu cercei rubinei
29 dai pe ei
si apoi impartzi la trei.

umbla baba in cojoace
iata ca gutra nu-i tace
o accepti ca n-ai ce-i face.
ca de nu ea le desface
baierele cerului si sitele norului
de cernea omatul gros, mai pufos
ca un iepure falos.



o alta ofranda...... - de cosmacpan la: 28/03/2007 23:14:32
(la: de ce furi ma?)
"Noaptea nu s-a mai dus în dormitor, şi-a continuat somnul pe canapea.A doua zi, în a treia, poate a patra…s-a trezit în zori, avusese un somn lung, uşor şi fără obişnuitele vise sau coşmaruri.A intrat în baie şi s-a bărbierit. S-a privit în oglindă, avea un chip odihnit.S-a îndreptat spre bucătărie, le-a dat porumbeilor de mâncare, şi-a pregătit un ceai neîndulcit - nu mai avea zahăr. Abia în clipa aceea a simţit că nu mâncase de câteva zile , poate şi mai mult.Ii era ,însă,bine, nici urmă de slăbiciune, nu mai avea nici cel puţin obişnuitele sufocări. S-a aşezat în fotoliu şi în timp ce răsfoia o carte şi-a zis: sacrificiu, asceză, post, iniţiere, credinţă şi iluminare. A citit până aproape de prânz, apoi şi-a sprijinit capul de rezemătoarea fotoliului şi a încercat să se odihnească puţin.Vechile întrebări au început să-i dea târcoale."De ce Ghilgameş n-a folosit iarba nemuririi după ce Utanapishtim i-a dezvăluit secretul zeilor?A luat iarba şi a pornit la drum.După o vreme i s-a făcut sete, s-a aplecat să bea apă dintr-un izvor , un şarpe a simţit parfumul plantei magice. I-a furat-o şi a fugit.I-a lăsat în schimb pielea de pe corp.De ce n-a profitat Ghilgameş de şansa avută? Eşecul unei probe iniţiatice să fie mai important decât reuşita ei, adică veşnicia? A vrut el oare să ducă planta lui Enkidu, prietenul său ? Oamenilor din cetate? Sau poate taina e ascunsă în "pielea şarpelui", adică schimbarea, transformarea, o viaţă nouă după o moarte şi o înviere? Inţelegerea morţii cu ochii deschişi să aibă sensuri mai profunde decât "tinereţea fără bătrâneţe"? !…Dar Abraham? Prietenul meu Abraham!El de ce a vrut să-şi ucidă copilul? Nici măcar n-a înţeles semnificaţia crimei cerută de Dumnezeu! Aaaa! Dacă ar fi fost ca Mesha, regele Moabiţilor, care şi-a sacrificat fiul pentru a obţine Victoria în războiul pe care îl ducea, atunci da, aş fi admis. Dar Abraham nu s-a îndoit de justeţea cererii lui Dumnezeu ,cum a făcut totuşi Iov, care s-a lamentat şi a blestemat ziua în care s-a născut, datorită nedreptăţilor şi încercărilor trimise asupra lui. Oare adevărata cunoaştere a tainelor se află dincolo de raţiune? Oare Dumnezeu este singurul care ştie sensul unui gest, astfel încât uciderea fiului să nu fie considerată o crimă? Numai credinţa adevărată îţi dezvăluie misterul ce se ascunde în spatele unui fapt oarecare? Da! Aşa este! Atunci când crezi, totul e posibil.Si dacă nu crezi în miracol, nu crezi în nimic…oricum, în fiecare dintre noi stă pitit un Ghilgameş sau un Abraham…"

... - de petretuteavsnietzsche la: 01/10/2009 14:02:12
(la: Admin)
"PS2: ca să revin totuşi la privire, cam tot ce aţi văzut voi la Denisa este exact oglindirea propriului vostru chip; iar Denisa n-are nici o vină, decât pe aceea că v-a adus aminte că aveţi în faţă o oglindă în care vă vedeţi. "
filozofia implica si relatarea lucrurilor
#486741 (raspuns la: #486740) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prin oglinda ne cunoastem, ti - de jeniffer la: 13/11/2006 01:31:56
(la: FRICA DE OGLINDA)
Prin oglinda ne cunoastem, timp cit sintem la inaltime, chipul ne-o arata. Cind nu, trebuie doar sa intelegem ce vrea sa ne spuna.
Oglinda! - de miaunika la: 09/08/2007 10:40:09
(la: Reflectia ta in oglinda...)
De ce ne-ar fi teama de oglinda sau de ceea ce vedem in ea? Suntem noi, de ce ne-ar fi teama de noi? Suntem noi asa cum ne-a creat Dumnezeu dupa chipul si asemanarea sa. Nu-i asa?
Asa ca n-are rost sa ne temem de noi insine!
Chrysilla, un spirit poetic extraordinar! - de (anonim) la: 16/03/2004 06:28:19
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Chrysilla
Cantecul shtimei apelor

Tinere,nu te du noaptea pe malul apei.
Si daca te duci,nu te apropia de inselatoarele valuri care oglindesc,spart in bucati,cerul.
Si daca luna galbena se va ridica din apa,luand chipul unei fete frumoase,cu pielea alba ca laptele,cu par lung de raze,cu brate ademenitoare,tinere flacau,nu te apropia vrajit de frumoasa care te cheama.
Si daca bratele ei albe si reci te imbie la dragoste,daca pieptul ei rotund ca fructul parguit iti umple pieptul de dor,daca trupul ei subtire si mladios iti cere imbratisarea,smulge`ti radacinile care te tin inlemnit pe mal si fugi.
Nu asculta cantecul ei inselator care te cheama,caci nu te vei putea opune; cuvintele ei sunt amagitoare.
Nu te uita la chipul ei,la ochii ei verzi ca veninul care te ametesc, la buzele ei rotunde care se cer muscate si sarutate; nu te lasa vrajit,fugi, nu te uita inapoi,caci Ea te va stapani din nou si te va chema spre undele intunecate.
De ce n`ai ascultat,de ce te`ai uitat inapoi...Stima te`a fermecat din nou,mladierile de sarpe ale trupului ei alb cu luciri de solzi te`au prins in mreje.De ce te`ai apropiat de apa,de ce ai lasat`o sa`ti atinga ochii si fruntea cu mana ei rece ca moartea,de ce te`ai lasat ademenit de sarutul ei inghetat... N`ai vazut sclipirea draceasca a ochilor ei de peste,nu i`ai vazut dintii ascutiti si zambetul de triumf cand i`ai cuprins mijlocul subtire?
In miez de noapte,nimeni nu aude strigatul de moarte al unui flacau nechibzuit, nimeni nu`i vede zbaterea si ochii ingroziti cand valurile care il inchid in cercul lor il trag tacute spre adancuri.
Deasupra apei linistite luceste din nou luna.
in:
http://www.fanclub.ro/showthread.php?t=10584&page=1&pp=20

PS: Asemenea ei sunt extraordinar de multi tineri de exceptie! Sunt tineri talentati si insurgenti! Poezia lor e superba! Nu e corecta! E ingereasca si plina de pasiuneeeeeeeeeeeeeee!
Transilvania pastreaza traditiile inedite - de SB_one la: 09/04/2004 15:45:33
(la: Christos a inviat si Paste fericit pentru toti!)
Transilvania pastreaza traditiile inedite inspirate din mitologia romaneasca populara
Intr-o zona cu atitea interferente culturale cum este Transilvania, era aproape imposibil sa nu apara in timpul sarbatorilor o serie de traditii inedite, venite parca din vremuri de demult, de cind intre sacru si profan exista doar o bariera extrem de subtire. Asemenea traditii s-au perpetuat de-a lungul veacurilor si, indiferent de originea lor, au fost adoptate cu entuziasm de crestini, fie ei ortodocsi, greco-catolici, romano-catolici sau protestanti.

Text complet la:

http://www.expres.ro/social/?news_id=151637


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#13626 (raspuns la: #13609) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
arhonte carol - de (anonim) la: 21/05/2004 13:30:11
(la: Existenta Diavolului)
Daca acceptm ideia ca Dumnezeu a creat cu puterile sale nemasurate Totul, si a "suflat" duh in narile creaturilor, investindu-se pe sine insusi in fiecare, trebuie sa acceptam si ideia logica, ca Diavolul este creatia lui Dumnezeu, ce contine in el acea scanteie Divina. Ne place ideia ,nu ne place, o acceptam daca vrem sa intelegem ceeva din adevar. Si consider ca a afirma ca Diavolul este Adversarul lui Dumnezeu, este gresit, intrucat ii negam puterea infinita a lui Dumnezeu , caci stim din textele vechi, ca se lupta cam de 10.000 ani cu aceasta creatura a sa, si se pare ca nu o invinge!
Rezulta de aici ca ideia ca Diavolul este adversar lui Dumnezeu este falsa, rezultata din intelegera eronata a legilor ce au creat si mentin Lumea si cerurile, neintelegere ce s-a produs demult,in vremuri anterioare crestinismului. Vorbesc de crestinism, intrucat doar in aceasta religie apare Diavolul ca Adversar al lui Dumnezeu.
Mai degraba este de admis, ca Diavolul, este creatia lui D.zeu, necesara pentru scopuri ce sunt ignorate voit sau nu, de cei care au fost intemeietori de religii,ori lideri ai acestora, la un moment dat.
Ideia ca nu exista bine fara rau, este veche si clara, ideie de echilibru pentru "prea mult", Budha o numeste "calea de mijloc.
In orice situatie in care aceasta balanta este neechilibrata, aici pe pamant, in universul mare, intervine agentul de judecata, ce aduce justitia. Diavolul! Este clar si stim toti ca Dumnezeu este bun si nu este functia sa aceea de a pedepsi! Dumnezeu este Unu. Si UNU nu actioneaza. Cine actioneaza sunt Doi, Trei, si Patru. Unu intervine doar spre a modula creatia acestor trei elemente, spre un nivel superior.
Si totusi, dumnezeu este in Creaturile sale. Rezulta ca cine pedepseste?
Cu razboaie, molimi, foamete, dezastre naturale? Diavolul? Dumnezeu?
Religia crestina descrie putin inexact, rolul fiecarei persoane din trinitate.
Religia Buhista descrie ceva mai bine, si spune despre cele trei persoane ce alcatuiesc pe UNU : Creatorul, Mentinatorul, Distrugatorul!
In ordine, Brahma, Vsihnu, Shiva.
Rezulta ca acest Shiva este Distrugatorul, Diavolul din religia crestina, care se pare ca are suficient de mare putere ,intrucat este TREI-ul, spre a distruge. Orice! Insa in tratatele hinduse, scrie clar ca acest negativ Shiva, distruge Universul ( Mahapralaya) la sfarsitul timpurilor, si tot el face posibila resorbtia Universului intreg , in totalitate, in UNU. Rezulta ca Shiva este singura persoana din trinitate ce face posibila integrarea constiintelor in Divin la sfarsitul timpurilor,indiferent de gradul de evolutie, iubire, credinta a acestor constiinte.
Ar rezulta asadar ca acesta este Adversarul lui Brahma Doi-ul, cel ce creeaza Universul si nu adversarul lui Unu. Si mi se pare clara teama si ura oamenilor din vremurile vechi,impotriva aceluia care distruge creatia. Insa stim ca daca Unu nu vrea, nimic nu se misca.
De asemena, acest Shiva mai distruge actionand la nivel mental, psihologic in om, ignoranta, prostia, indolenta,rautatea, mania, agresivitatea,etc. Shiva are deci funtie de curatire a pasihicului uman, prin metode radicale, fara mila, care poate aduce asa-zise suferinte. De aici imaginea sa terifianta. Insa doar intr-un psiho/mental clarificat, curatit,se poate oglindi imaginea Divinului. Totului. Caci nu exista din cate stim o alta metoda de a-l Sti pe Dumnezeu, decat ca Ideie Prima, si ca sentiment , iubire.
Sa nu uitam ca religia crestina este veche de doar 2000 ani, si ca in multe din textele sale sacre, sunt preluate rituri, idei, personaje, ce apartin religiilor anterioare crestinismului cu cel putin 5-6000 ani!
Daca la un moment dat religiile vechi au inteles gresit anumite idei fundamentale, este clar ca si crestinismul le-a preluat corespunzator.
Totodata, stim bine, in toate textele marilor personaje care au existat inainte de anul 0.e.n, ca Enoch, Moise, Hermes,textele sacre hinduse, Mahabharata, Upanishadele, Ramayana, textele egiptene, nu fac nici o referire la Diavol ca adversar al lui Dumnezeu, desi descriu cu amanunte evenimente, contacte cu trimisi ,reprezentanti ai cerurilor.
De ce odata cu venirea in existenta lui Issus a intrat in scena si acest personaj, este greu de spus. Stim si acceptam ca Issus, a fost unul dintre cei mai mari invatatori care au existat. Parerea mea este ca anumite texte au fost introduse in Biblie, ulterior, dupa plecarea sa, de cei care au scris despre existenta sa. Este greu de cercetat evenimentele dintre anii 30-300 e.n. Oricum se stie ca mai marii intruniti in Consiliul de la Niceea, au scos anumite texte din Biblie si au adaugat altele.
Referitor la Faust al lui Mann si Goethe, la pactul facut cu Diavolul,la asa-numita vanzare a sufletului sau in schimbul dobandirii de cunoastere si bunuri,( observati tiparul- tentatia sarpelui, Diavolului, reeditata., nimic nou sub soare!)
parerea mea este ca aceasta vanzare a sufletului se refera de fapt la
anularea in psiho/mental a ideii ca Diavolul este adversarul lui Dumnezeu,
si deci la renuntarea nu la iubirea de Divin ,ci renuntarea la ignoranta, si deci la teama fata de asa numitul Diavol, teama, indusa in constiinta sa (si nu numaii a sa) mod exagerat, eronat pentru scopuri greu (sau poate ca usor ) de vazut, de catre marii capi ai bisericii si religiei crestine de la dupa anul 30 e.n, repectiv la Consiliul de la NIceea.
Pactul sau cu Diavolul, inseamna decat intelegere ,clarificare a unor adevaruri fundamentale, de unde accesul lui Faust la cunoastere.
Faust a lucrat pe niste texte lasate de Solomon ( aprox.700 i.e.n) care a lucrat practic la randul sau, obtinand puterea de a controla si manipula orice fel de energie, rea sau buna, Diavoli, demoni sau Ingeri, fara a avea cine stie ce probleme. De ce a putut sa controleze, sa comunice, sa comande acestora ? Intrucat, este stiut ,iar daca nu, este bine sa se cerceteze spre incredintare, ca OMUL este superior multora din asa numitele grupe de ingeri, demoni, din alte sfere de existenta, prin faptul ca poseda
"CHIPUL" lui Dumnezeu, constiinta, fiind apt de creatie, si de impunere a vointei sale in virtutea dreptului sau divin. Reamintiti-va ca niciunde, in nici un text, nu este scris ca vreodata, vreun inger, ori demon a creat ceva.
Solomon a avut o mie de sotii, fiecare din alte tari decat tara sa, toate aducand cu sine ca zestre, zeii religiilor acelor popoare.
Iar Solomon a construit pentru fiecare sotie cate un templu la care aceasta sa depuna ofrande zeilor ei. Si a fost atat de intelept incat sa invete de la fiecare sotie , cate ceva despre zei vechi, obieciuri, rituri, etc. Si pe toate le-a iubit, si a fost mult hulit ,urat de capii religiei sale, intrucat "se inchina zeilor pagani".
"Cheile lui Solomon" este denumirea textului lasat urmasilor.
Faust a cercetat si lucrat pe textul "Demonii din Goetia", un fel de subcapitol la "Cheile".
Interesant este faptul ca una din sotiile sale era din Goetia. La vremea respectiva nu exista o alta zona denumita astfel, decat regiunea daco-getilor!!!! Caci este vorba de Geti si nu Goti, intrucat acest potpor din urma, s-a format tarziu in istorie, se stie. Rezulta ca religia daco-getilor se baza pe astfel de elemente.
La Adamclisi, s-a descoperit un ciob de ceramica vechi de cateva mii de ani (inaintea erei noastre) pe care era inscriptionata o rugaciune a une femei geto-dace catre o mare zeita , aprox.redau "mare zeita, sunt 666, sunt luminoasa, te rog sa iti amintesti de mine la reincarnarea mea".
666? Ei, dar nu acesta este cifra Diavolului?
Si atunci de ce zicea femeia ca este 666? Era diabolica?
Ei bine, 666 nu reprezinta cifra bietului Diavol, nu a reprezentat niciodata asa ceva. Aceasta este cifra totalitatii. A complexitatii si totlaitatii creatiei, cifra ce contine cheia,baza ,intelegerii creatiei si a legilor creatiei. Este interesant de discutat in acest sens cu specialisti in fizica si chimie, ei cunosc foarte bine structura electronului, ce are ca baza exact acest nr., 18, de cercetat si tabolul lui Mendeleelv unde se vede clar ca elementele caramizi ale universului au la baza acest nr. 18.
Deci acest nr. este baza creatiei, si nu numarul Diavolului!
De unde acesta ideie, pe ce s-au bazat, ce argumente au pentru aceasta capii din vechime ai religiei crestine, nu se stie.
Intrucat ideia de nr. al Diavolului 666, deci 18, nu apare in nici o alta religie, veche ori noua, iar ca o precizare, nr.ul 108 apare Hinduisti si Budhisti, reprezentand cifra totala a lumilor create. Nici ele nu dau mai multe explicatii.
Fac o ultima observatie- personajul cu numele cunoscut de Diavol, este cunoscut in toate textele ezoterice majore ale lumii, drept stapanul taramului mortii,gardianul portii, ( nu Iadului- acesata este o alta copilareasca denumire data de crestinism pentru scopuri care scapa intelegerii),locul in care ajung oameni, in calatoria acestora intru integrarea cu Esenta divina. Probabil aflarea acestui fapt a a facut ca Diavolul sa fie urat si temut de oameni, si aratat ca o sperietoare credinciosilor care cu greutate au putut verifica de e asa ori ba.
Se spune ca nu exista contribuite mai mare a unui om la creatie decat nasterea sa intrucat mentine si expansioneaza Universul real cel care conteaza , cel al Cunoasterii prin traire si experimentare, functie rela a Constiintei,
si nu exista o contribuite mai mare la creatie decat moartea sa, intrucat in acest ultim caz, omul contribuie cu insusi ESENTA sa la marea Opera, adugandu-se pe sine creatiei, moduland-o pe un nivel calitativ, ci fiecare trecere, cu fiecare moarte.

Ultimile cuvinte descriu intocmai convingerea mea referitor la locul omului in creatie, iar faptul ca religia crestina a infricosat de-a lungul mileniilor oamenii cu pedepasa vesnica in Iad ( un fals , mare fals, Iisus nu a afirmat asa ceva Niciodata!!!), si a mai incarcat si acest personaj Diavolul cu functii si atributii care n-au nici o legatura cu Planul Divin, este trist. Este foarte trist.
"Omul din oglinda trebuie schimbat,..."pentru LMC, - de DESTIN la: 26/06/2004 00:32:53
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
Cata realitate...in aceasta expresie folosita de tine,"omul din oglinda trebuie schimbat..."Astazi, poate mai mult ca oricand,umanitatea este in declin...valori incontestabile ale umanitatii "parasite" de unii semeni de ai nostri.Omul de azi "greoi" si "lejer"(cuvinte ce nu imi apartin...)se raporteaza tot mai putin, sau de loc la realitate,adevar,credinta,dragoste,iubire...Numai prin intelepciune,prin credinta si ruga,ne indentificam cu creatia si FAURITORUL acesteia.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#16783 (raspuns la: #16699) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A good laugh - de Little Eagle la: 09/08/2004 16:04:51
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
Enigmescule,
Nu ma pot abtine...ma faci sa rad de cad pe jos.Cred ca ar trebui sa te faci comic si sa mergi pe la localuri de comedie.
Si eu care am primit atatea palme in fata de la multi din cafenea ce ma credeau ca-s Angel......uite cum scrisesi matale?Exact ca el!
Ti-a iesit tot veninul pe gura acum,si sa stii ca nu sufar ,mai ales pt. tine.
Care crezi in ..Adam &Eve....si mere padurete?Pe ce lume traiesti matale?
Ma faci in toate felurile,de unde rezulta "crestinismul"cu care te lauzi mereu,pt. ca la a da citate din biblia ce o cunosti doar ca un papagal esti bun.
Un crestin care te crezi ca ai fi(poate in vise),.nu ar vorbi asa de urat ca tine,cu ura si venin!Tu esti cel ce-si da arama pe fata si daca urasti pe tigani,
sunt sigur ca ai ceva si impotriva altor oameni de etnii diferite!
Fi atent ca gandirea ce o ai arata ceea ce esti:un narrow minded!
Ar trebui sa-ti scoti uneori ochelarii de cal,sa vezi lumea si poate sa te uiti in oglinda sa te vezi si sa te iei la palme.
Nu este in mainile tale sa ma dai afara din cafenea!Apropo de "The Exorcist",
e un clasic si f. bun film,primul desigur.
Ori nu prea te uiti decat la filme de animatie,nu cumva sa sara dracu'de pe ecran in casa ta si sa te sarute pe dinti.
Dar deh,trebuie sa existe si incuiati ca tine pe lumea asta cei care asteptati trompetele raiului si spectacole regizate de ...Dumnezeu cu special effects,
gen Cecil B.de Mille ori ca pe aici am vazut o revista ce numai oameni ca mataluta pot citi si cred in povestiri stranii,le vezi doar pe la aprozare sau supermarkets.....si pe coperta era o poza mare a lui Cristos al tau format din norisori jucausi pe un cer tulburat si chipul lui era exact cel al actorului Robert Powell ce l-a interpretat pe Iisus in "the man from Nazareth"!!!
Si era scris mare sa ne ferim,caci Iisus vine curand....desigur in forma si chipul actorului....Cam astfel de istorioare te fac pe matale sa visezi si la trompete si orchestre de parada dumnezeiasca...
Dar inchei aici pt. ca mi-e frica sa nu ajung cumva in iad......ma c...c p;e mine de frica,aoleu!Si despre Alice?Ce-ti pasa tie ce cred eu despre ea.
Ori matale cand faci pipilica,nu -ti atingi scula de teama ca e un sacrilegiu si te pedepseste domnu'Ce sa mai zic de masturbare?Esti unul din aia care jura ca nu au facut-o"niciodata".

Just ...me...scorpia cu fata umana,desigur ca nu-ti place nici de Ozzy,am I right?






















#19441 (raspuns la: #19427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Invisible mode - de Little Eagle la: 09/08/2004 21:39:12
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
Just you,
Daca nu -ti scriam ,nimeni din cafenea nu-ti descoperea adevaratul chip,deci fi fericit si have a drink on me!
Stay away from gipsyes ,acuma ti-ai facut dusmani din ei si nu as vrea sa fiu in sosonii tai.
Adios muchacho,
Only me

Ma gandeam asa intr-o doara,ca ai putea purta diagonala si o mica mustacioara sub nas?Si ti s-a strambat coloana de cat stai cu mana dreapta in sus si te saluti in oglinda.
Nici nu-mi mai pierd timpul pe viitor cu unul ca tine.






#19459 (raspuns la: #19449) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sper sa nu fim afara din subiect - de LMC la: 11/10/2004 23:03:08
(la: L-am gasit pe Dumnezeu, stii ce FANTASTIC e?)
Nu stiu daca este bine sa deviem de la subiectul deschis de Ella dar cred ca oricine poate sa invete un pic din discutiile intre noi doi, Florinele. Pentru ca nu prea vreau sa lungesc vorba am sa-ti raspund numai la urmatoarea intrebare:

"De exemplu biserica protestanta accepta ca nu credinta sau rugaciunea te duce in rai, ci faptele tale. Esti de acord cu asta sau nu?"

Biserica protestanta in care eu am crescut, sau cel putin ce am inteles eu din toti anii astia de cind m-am nascut, m-a invatat ca viata de Crestin este o impletire a trairii in credinta, rugaciune, si dragoste. Cind spun "dragoste" cuvintul este definit exact cum este relatat in 1 Corintei 13:

1 Corinteni 13
1 Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
2 Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta, asa incit sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
3 Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
4 Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla,
5 nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se minie, nu se gindeste la rau,
6 nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7 acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufere totul.
8 Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfirsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfirsit.
9 Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte;
10 dar cind va veni ce este desavirsit, acest "in parte" se va sfirsi.
11 Cind eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gindeam ca un copil; cind m-am facut om mare, am lepadat ce era copilaresc.
12 Acum, vedem ca intr-o oglinda in chip intunecos; dar atunci, vom vedea fata in fata. Acum, cunosc in parte; dar atunci, voi cunoaste deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin.

Deci ce cred eu este ca nu poti trai o viata crestineasca daca cele trei elemente nu sint prezente concomitent. Asa cum nu poti trai numai cu apa, sau numai cu piine, sau numai cu oxygen, ci ai nevoie de toate trei ca sa traiesti, la fel si cu Credinta, Rugaciunea si Dragostea.

Sper ca acuma intelegi care-i pozitia mea.
#24758 (raspuns la: #24754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu pune oglinda la intrare... - de Horia D la: 19/10/2004 22:19:09
(la: Feng shui-traditie,arta,cultura,snobism sau o noua "afacere"?)
Nu pune oglinda la intrare...lemn...apa...pamant...Si sa nu uitam focul...
Un sfat personal: fa-ti casa asa cum iti place tie. ca atat


The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
"Ouale se pastreaza intotdeauna la frigider," LMC, - de DESTIN la: 22/10/2004 00:31:40
(la: Trancaneala Aristocrata)
"Ouale se pastreaza intotdeauna la frigider, nu pe usa, pentru ca acolo nu stau la rece tot timpul. Pe cofragele de oua de obicei scrie termenul de expiratie, daca trece mai mult de o saptamina peste aceasta data arunca ouale pentru ca risti sa te inbolnavesti de la ele. Nu cumpara mai multe oua decit ai nevoie intr-o saptamina, alimentarele sint tot timpul aprovizionate din belsug, asa ca nu merita sa cumperi prea multe ca apoi sa le arunci."

Multumesc,multumesc!!!

Eu nu cumapar oua...(multe) Eheee!!!

Cu bine,



Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#25891 (raspuns la: #25889) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Chip`u cu 66 de sfaturi - de Dinu Lazar la: 19/11/2004 20:51:48
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
A luat cineva revista cu suplimentul de fotografie al revistei Chip, a citit, ce pareri exista?
#29270 (raspuns la: #29111) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sti ce, te rog pastreaza geru - de Horia D la: 22/01/2005 19:05:25
(la: Trancaneala Aristocrata)
sti ce, te rog pastreaza gerul si zapada acolo la tine in CT... eu dispar in 5 minute.. sa nu plangi
#34228 (raspuns la: #34227) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Uită-te bine în oglindă! - de spinroz la: 11/05/2005 22:38:00
(la: iubire? acum serios vorbind...)
Dacă te vei privi în oglindă şi eventual îţi vei pune şi o perucă de damă, dacă îţi vei vopsi buzele şi te vei machia, într-un cuvât dacă te vei efeminiza fizic şi vei privi cu atenţie la figura nouă din oglindă vei descoperi ,,aleasa inimii’’. Vei afla-o acolo în faţa ta: într-un fel aleasa inimi tale e ,,fantoma'' din oglindă e reflecţia ta narcisistică. Cât priveşte cum o vei întlni şi cum o vei recunoaşte, nu trebuie să-ţi faci probleme, inconştientul va face totul şi întâlnirea cu cu fiinţa reală din oglindă va avea loc la momentul considerat de sinele tău oportun şi nu de conştientul tău. Pentru conştient va fi o întâmplare dar pentru inconştient va fi o programare. Dacă nu vei fi atent la detaliile menţionate s-ar putea să treci pe lângă ,,sora ta gemana din oglindă''... dar de regulă inconştientul lasă conştientul să greşească, fiindcă el a programat totul şi ceea ce este progrmat exclude hazardul şi nu-l lasă să ne joace vreun renghi. Succes la întâlnirea cu sufletul pereche!
#48194 (raspuns la: #47989) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania este oglinda emigrantului/ Emigrantul este oglinda RO - de Danila Prepeleac Jr la: 13/05/2005 19:25:10
(la: Referitor la "vom scapa de vizele sua")
Simt ca cineva mi-a intins o plasa fina la modul discret. La un colt sta paianjenul care gindeste precum cocosul care alerga gaina: daca o prind o f..., daca nu fac sport.

In loc sa spun ca am fost neatent, era cat pe ce sa spun ca merge oricum. Ca pentru o imagine buna terebuie si oglinda si obiectul sa arate bine. Tot ce e posibil, dar Romania nu ar arata bine tot din cauza unor “oameni”. Nu am auzit sa se spuna despre Antarctica, aproape nelocuita, ca nu arata bine. Asa ca “merge oricum” ar suna ca in bancul: pe malul apei Maria mulgea vaca, in apa se vedea “invers”.

Deci, am presupus ca oglinda este emigrantul in care se vede Romania. Pentru a avea o imagine buna trebuie ca oglinda sa nu distorsioneze. Asa ca, precum gaina din bancul de mai sus, mai bine ma fac ca ma “impiedic”: recunosc spasit, AI DREPTATE!

Multumesc pentru comentariu.
#48627 (raspuns la: #48229) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...