oglindirea

Cata realitate...in aceasta expresie folosita de tine,"omul din oglinda trebuie schimbat..."Astazi, poate mai mult ca oricand,umanitatea este in declin...valori incontestabile ale umanitatii "parasite" de unii semeni de ai nostri.Omul de azi "greoi" si "lejer"(cuvinte ce nu imi apartin...)se raporteaza tot mai putin, sau de loc la realitate,adevar,credinta,dragoste,iubire...Numai prin intelepciune,prin credinta si ruga,ne indentificam cu creatia si FAURITORUL acesteia.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Nu pune oglinda la intrare...lemn...apa...pamant...Si sa nu uitam focul...
Un sfat personal: fa-ti casa asa cum iti place tie. ca atat


The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.

Dacă te vei privi în oglindă şi eventual îţi vei pune şi o perucă de damă, dacă îţi vei vopsi buzele şi te vei machia, într-un cuvât dacă te vei efeminiza fizic şi vei privi cu atenţie la figura nouă din oglindă vei descoperi ,,aleasa inimii’’. Vei afla-o acolo în faţa ta: într-un fel aleasa inimi tale e ,,fantoma'' din oglindă e reflecţia ta narcisistică. Cât priveşte cum o vei întlni şi cum o vei recunoaşte, nu trebuie să-ţi faci probleme, inconştientul va face totul şi întâlnirea cu cu fiinţa reală din oglindă va avea loc la momentul considerat de sinele tău oportun şi nu de conştientul tău. Pentru conştient va fi o întâmplare dar pentru inconştient va fi o programare. Dacă nu vei fi atent la detaliile menţionate s-ar putea să treci pe lângă ,,sora ta gemana din oglindă''... dar de regulă inconştientul lasă conştientul să greşească, fiindcă el a programat totul şi ceea ce este progrmat exclude hazardul şi nu-l lasă să ne joace vreun renghi. Succes la întâlnirea cu sufletul pereche!

Simt ca cineva mi-a intins o plasa fina la modul discret. La un colt sta paianjenul care gindeste precum cocosul care alerga gaina: daca o prind o f..., daca nu fac sport.

In loc sa spun ca am fost neatent, era cat pe ce sa spun ca merge oricum. Ca pentru o imagine buna terebuie si oglinda si obiectul sa arate bine. Tot ce e posibil, dar Romania nu ar arata bine tot din cauza unor “oameni”. Nu am auzit sa se spuna despre Antarctica, aproape nelocuita, ca nu arata bine. Asa ca “merge oricum” ar suna ca in bancul: pe malul apei Maria mulgea vaca, in apa se vedea “invers”.

Deci, am presupus ca oglinda este emigrantul in care se vede Romania. Pentru a avea o imagine buna trebuie ca oglinda sa nu distorsioneze. Asa ca, precum gaina din bancul de mai sus, mai bine ma fac ca ma “impiedic”: recunosc spasit, AI DREPTATE!

Multumesc pentru comentariu.

Oglinda este ego-ul fiecaruia.

Ce e un sfant?

A vazut cineva "Oglinda" lui Tarkovski ?:) Daca da, sa fie binevoitor si sa mi-l explice si mie . Mi-e ca n-am prins mare lucru din film...Pot insa sa spun ca mi-au placut enorm versurile.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture

Este superba nunta la tara, mai ales datorita obiceiurilor, care nu se regasesc in cele facute la oras, prin carciumi...

In anul 2000 am participat la o astfel de nunta prin judetul Giurgiu, in comuna Baneasa (cred ca unii dintre voi ati auzit de ea). Povestea a tinut trei zile, ca in povesti...
Ceea ce m-a mirat a fost urmatorul obicei: la un moment dat, inainte de momentul mersului la biserica, am plecat cu tot alaiul sa luam din sat nasii. Interesant e ca in fata multimi era cineva care tinea o... oglinda! N-am reusit sa aflu niciodata explicatia pentru lucrul asta...

In fine, dupa momentul culminant de la biserica, ne-am intors in gospodaria parintilor miresei (cumnata mea, adica sotia fratelui sotiei mele), unde era construit un cort mare de tot, sub care au incaput o gramada de mese si scena din fata, unde a cantat orchestra pana la 4 dimineata (la un moment dat am intrat si eu la tobe, se putea altfel?)

Eiii, ce vremuri!
Dar: poate sa-mi explice cineva ce era cu oglinda aceea?

irma.
Lumea toata e o oglinda…si noi insine suntem oglinzi. Reflectam ce este in jur. Doar ca nu reusim de cele mai multe ori sa ne pastram mintea intr-o stare de relaxare, necesara reflexiei. Era undeva prin Sadoveanu: :”Lumea e o oglinda care ne reflecta. Daca ii zambim, ne zambeste. Daca ne incrunatam, se incrunta la noi.”

maria,
Despre Cale se poate doar un singur lucru: ea este noi insine…ce nu intelegem este ca nu trebuie sa mergem pe cale, ci sa fim. Pentru ca noi suntem Calea. De aceea nimeni nu poate urma calea altcuiva…cati oameni, atatea cai. Toate duc, fireste in acelasi loc. Unde? Raspunsul la intrebare se ascunde chiar in interiorul intrebarii…ca de altfel la orice alta intrebare. Poate ca pare criptic ce spun, dar adevarul oricat l-ai striga in gura mare, nu il aude mai nimeni. E sub ochii nostri si nu il vedem. Ne suna in urechi, dar nu il auzim. Ne atinge si nu il simtim. Probabil ca pentru asta ne-ar trebui un alt simt, unul care sa ne depaseasca granitele fizicului si ale mentalului. Asta pentru ca tine de suflet si nu de corp sau de minte…
Calea nu are sens, dar are o directie, aceea pe care i-o dam noi insine…

Oglinda= Refugiul narcisistului
Ce este nebunia?

Din oglinda imi zambesti,
Nici nu mai stiu cine esti:
Tu esti eu, eu sunt tu ?
Hotaraste-te amu!
De-s confuza, esti confuz...
Sa ne confundam refuz.
Vreau a sti
Which one is me:)))))))))
Pentru a putea mai bine
Sa ma oglindesc in tine:)


<->_____________________________
Lost without music in a world of noises

...am in fata sufletului o oglinda...probabil fermecata, pentru ca una obisnuita s-ar resmna si nu ar indrazni sa se tot lupte cu mine....uneori ma intarata suficient de tare incat sa ma faca sa musc din ea cu furie, alteori sta cuminte....si ma pandeste....doar ma priveste fix.....si in momentele acelea, imi reflecta sentimente si trairi frumoase, ce au fost si vor fi, imi apar toate culorile curcubeului intr-un amestec ce imi opreste rasuflarea, emotii care ma iau in brate si imi sterg lacrimile, ma mangaie si ma linistesc.....si imi soptesc usor, in ureche, ca lupta cu oglinda mea fermecata, e de fapt lupta cu mine...si stiu ca nu as putea renunta la ea niciodata....desi stralucirea ei imi arde ochii....e alegerea mea.

Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului. Numai ca nu intotdeauna poti sa citesti pe cineva privind in ochii lui/ei. Sau la fata lui. Exista oameni cu fete angelice care sunt rai si cruzi.

Infatisarea iti da o prima impresie despre un om (chiar si hainele) insa pana nu-l cunosti nu poti sa stii exact ce-i poate pielea.

Si aici pe forum, din discutii si conversatii poti oarecum sa realizezi care oameni sunt normali si care au ceva probleme (mai mici sau mai mari). Insa pana nu-i cunosti personal pe cei cu care ai avea oarece tangente, nu poti sa-ti faci o parere clara despre ei. Aparentele pot sa insele.

Chestia cu oglinda se refera la aranjamentul care nu destabilizeaza, deci trebuie pusa la locul care se potriveste functiunii ei.

Ce fel de oglinda folositi?

"Nu atingeti cercurile mele"
Arhimede

Oglinda reflecta persoana si persoana, personalitatea.

De ce nu avem toti a oglindi o imagine perfecta? Pentru ca societatea nu este perfecta.

fiecare dintre noi este oglinda pentru ceilalti si ceilalti la randul lor sunt oglinda pentru noi.de obicei, ne place mai mult sa ne oglindim intr-o oglinda care ne avantajeaza( a se citi oameni care ne spun doar ce vrem sa auzim), decat in cele acre arata adevarul.
convingerile noastre despre noi, lume se formeaza in functie de ceilalti, pentru ca ne sunt inoculate inca de la o varsta cand ne este destul de greu sa discernem singuri ce e rau si ce e bine pentru noi.iar noi la randul nostru formam convingeri. un lant de oglindiri.
depinde de cat esti de curajos ca sa te privesti cu sinceritate.



---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate

Ma uit des in oglinda.
Pentru a nu ma uita pe mine.Si pentru a intelege schimbarile, atunci cind sint si pentru a repara daca se poate ceva(fara farduri).
Oglinzile altora pentru mine sint vorbele lor,si modul cum si cind le folosesc.(vorbele sint ca si oglinzile de cristal, reflecta foarte clar)
Apoi mai sint si faptele care uneori sint mai estompate.Mai e si conjunctura si conjectura.
Dar aceste oglinzi, reflecta foarte clar ridurile caracterelor,punctele negre
si imbracamintea nepotrivita.
Dar astea(oglinzile astea)sint de uz personal si fiecare le foloseste cum crede de cuviinta.

Nu mi-e frica de oglinda si nici nu am teama sa ma oglindesc.
In fond, ceea ce vad relflectat in oglinda sint EU asa cum sint,cu calitatile si defectele mele, ca orice om.
Nu poate sa-mi fie frica de mine,ma cunosc destul de bine.

Nu cred ca este vorba de o teama de oglindire ci este vorba mai degraba ca poate nu ne privim in oglinda care sa ne arate imaginea dreapta si egala cu obiectul.
Din diverse motive, suntem tentati sa ne privim intr-o oglinda in care imaginea apare deformata, rasturnata si mai mica decat obiectul, asa incat realitatea ne apare deformata, rasturnata, iar defectele si calitatile sigur ca vor fi si ele micsorate si deformate.
Poate fortata de imprejurari, a trebuit sa schimb oglinda, sa privesc adevarul din suflet asa cum e el si surpriza a fost pe masura. Fara a fi ipocrita, am descoperit defecte care nu-mi fac cinste si pe care ma straduiesc sa le corectez, dar si multe calitati de care n-am fost constienta.
Le multumesc tuturor celor care mi-au fost aproape si m-au obligat sa ma cunsoc mai bine.