oligarhia financiara

Am citit cu mare atentie toate mesajele legate de acest subiect si va respect opiniile chiar daca unele imi plac sau nu. Ca pe undeva aceasta tema a luat o turnura politica ... este un fapt normal, dar sa nu punem prea multa patima. Fiecare aveti dreptate, dar de cand e lumea si pamantul, conducatorii, indiferent in ce timpuri au fost , ce natia au condus, ce orientari politice au avut, au fost niste bolnavi psico-mintali, fara exceptie. Daca studiati cu atentie cum acestia au ajuns sau au luat puterea, toti au niste trasaturi comune si mai ales sunt niste abili manuitori ai minciunii, si adeptii dictonului "fa-te frate cu dracul pana treci puntea"
Spuneti-mi si mie cine si-a respectat cel putin 50 % sin promisiunila facute in campaniile electorale, fie el de natie americana, britanica, romana sau papuasa?
Mai stam de vorba...
Situatia din Irak, ca de fapt din zona araba, are radacini mult mai adanci in istorie. Eu va propun sa va reamintiti de marele vis al tarului Petru cel Mare, care a lasat testament ca Rusia Mare sa aibe hotarele de la marile inghetate la marile calde si de la oceanul Pacific la la Carpati si muntii Padurea Neagra. Comunisti i-au implinit acest vis cu ocuparea Afganistanului. Acest fapt a dat de gandit conducatorilor americani care isi vedeau hegemonia stirbita.
Asa ca l-au inventat pe Gorbi care avea menirea de a infrange dusmanul de moarte al Americii, comunismul, a slabit acest imperiu rus, iar ursul a intrat in hibernare. O asa ocazie nu trebuia scpata, ceea ce a facut ca Bush sn sa atace rapid si in pripa Irakul din dorinta de a pune mana pe petrolul arab, dar mai ales ca sa puna inca o baza militara in coasta rusilor. Reusita acestui razboi l-a surprins, iar pacea incheiata a fost de fapt o infrangere. Mai tarziu Fiul avea datoria morala sa spele rusinea tatalui si atunci ca sa aibe o motivatie si-a adus aminte de fenomenul Pearl Herbor, a lasat cu buna stiinta niste nebui sa bage avioanele in zgarie nori decat sa la puna pe piste de aterizare si sa asmuta dulaii imptriva afganilor. Asta l-a nemultulit pe junior, nu i-a ajuns si cum si-a demonstrat ca-i un mare maestru in facatorii, a incarcat o alta scamatorie si a inceput sa scota pamblicile cu armele de distrugere i masa ale lui Sadam... Si i-a tinut figura...
Restul stiti, ca de nu a-ti sti nu am fi pe acest forum...
Eu intreb: oare cel ce-l va inlocui pe Bush, acum sau peste 4 ani nu isi are si el planurile lui ( a se citi obligatiile lui fata de finantatorii campaniei perzidentiale)? Sa nu uitam ca adevaaratii conducatori, in toate timpurile, nu au fost cei inscaunati ci ce-i din spatele scaunelor (oligarhia financiara mondiale pe care verm sau nu vrem trebuie sa recunoastem ca-i adevarata forta conducatoare a lumii)
Sper ca nu am deranjat si nu uitati ca exist si eu.
Sibi

Poate ar trebui privita problema un pic mai la general inainte de ai tot incrimina pe romani. Nu romanii sunt de vina ca au fost exclusi din 'lumea democrata' dupa razboiul mondial.
Si pana la urma, pana mai aproape de timpurile moderne, sa nu uitam ca jaful a fost sursa de bunastare a campionilor democratiei. Noi ne aflam pierduti in istorie undeva pe la inceputurile capitalismului, in faza lui agresiva cand tot jaful a stat la baza acumularilor. Este evident ca politicienii nu sunt decat niste marionete in mana oligarhiei financiare autohtone (baietii destepti) asa ca enuntul 'avem conducatorii pe care-i meritam' suna cam fals... ii avem pe cei impusi, niste lupi in piei de oaie ce se ascund in spatele unor discursuri poleite si sforaitoare care ndiferent de 'nuante' sunt 'aceeasi Marie sub alta palarie' asa cum de 18 ani tot constatam cu obida.
Nenorocirea este ca, tot istoria ne ofera modelul, puterea si nu cea politica ci cea din culise uita ca o societate umlilita, furata, mintita are ca singura reactie de aparare aducerea la putere, aproape inevitabil, a unui dictator gen Vadim sau Becali care promite 'revansa'.
Sa nu uitam ce sfanta alianta se formase cand 'tribunul' era in finala cu Iliescu si toti tipau ca din gura de sarpe ca e rau Iliescu dar un rau necesar fata de celalat 'finalist' care promitea executii pe stadioane. Si cand ajungi la disperare chiar incepi sa doresti sa fii in tribune la un astfel de spectacol.
Sau cand 'luceafarul huilei' devenise un Tudor Vladimirescu in drum spre Bucuresti si 'vip'-urile erau deja la aeroport sa-si scape pielea.
Asa ca abia atunci cand societatea va functiona pe baza unor legi economice obiective nu doar prin buzunarele fara fund ale importatorilor (ce au avut grija intai sa desfiinteze 'concurenta autohtona') si intermediarilor al caror aport la 'economia nationala' nu este decat comisionul... dar ma opresc aici caci pana la urma profilul meu este in cu totul al domeniu, cel al 'circului'.
Numai ca cel jucat de alesi este jalnic.

Cred ca intrebarea ta e adresata in primul rand celor din afara, deoarece pt majoritatea celor din tara se pune inca problema de a le ajunge salariul, nu daca le mai si ramane ceva. Pe cineva care face $100-200/luna e cam nepotrivit sa-l intrebi daca-i mai si raman bani.

Oricum si pentru cei din afara intrebarea e destul de dificila. Cazul meu de exemplu, pe hartie totul suna frumos, dupa ce trag linia ar trebui sa ramana lejer cel putin $1000-1500 lunar. Dar la sfarsitul lunii observ ca d-abia mi-au ajuns banii. De ce? Pentru ca intotdeauna apar cheltuieli neprevazute: medicale, dentare, reparatii la masina (intotdeauna se strica ce nu e acoperit de garantie), musafiri, cadouri, mese la restaurant, concerte, haine, pantofi... etc. Si inca nu avem copii...

In primul an in Canada am reusit sa-mi platesc datoriile din Romania ( 10,000 CAD). Dupa 5 ani de Canada aveam salariul aproape de 3 ori mai mare decat la inceput si... 15,000 CAD datorie pe carti de credit. De fiecare data cand nu-mi ajungeau banii, in loc sa-mi ajustez cheltuielile in functie de buget, era mai usor sa-mi santajez seful ca plec daca nu-mi mareste salariul. Treaba merge pana la un anumit nivel, adica pana cand ajungi sa ai salariul cat si seful tau. Dup-aia... alt loc de munca. Acum, in USA, am salariul mai mic decat in Canada, dar datorita unei discipline financiare autoimpuse am reusit sa-mi revin financiar.

Concluzia mea: conteaza mai putin cat de mare e salariul ci mai mult cum il chibzuiesti. Stiu ca e bine sa ai salariu mare si sa nu-ti faci griji cum il cheltuiesti, dar tocmai aici e greseala: daca nu-ti faci griji iti cheltuiesti banii pe nimicuri si dup-aia nu-ti ajung pt lucrurile cu adevarat importante. Ani in sir am cheltuit minimum $10 zilnic pe tigari si cafele. In ultimul an platesc lunar $150 pe medicamente ca sa vindec ce-a stricat abuzul ala. Cu banii pe care i-am aruncat in felul asta mi-as fi putut cumpara, fara exagerare, o masina noua sau chiar un apartament in Romania. Sau pur si simplu sa-i pun deoparte pentru batranete.

Dan

Sorin Olaru 2 si Leonard ancuta 2

http://www.ciutacu.ro/despre-ciutacu/

"Despre

Da, mi-am facut site; si blog. De ce? Habar n-am exact. Poate fiindca Andrei Crivat si finu’ Dragos mi-au bagat in cap ca vedeta lu’ Peste prajit trebuie sa aiba musai domeniu de Net si blog, poate pentru ca asa e trendy, poate ca…dracu’ stie.
Sunt Victor si nu sunt alcoolic; workaholic, insa, da. Dimineata prestez pentru mogulu’ Felix (Jurnalul National), iar seara, surpriza, tot pentru oligarhul cu pricina (Antena 2).



Sunt extraordinar de destept si ingrozitor de arogant. Am si motive: dincolo de faptul ca, indiferent de ce ma apuc, sunt cel mai bun, daca ma uit in spate nu vad altceva decat un mare hau.

Da, a scrie la mine pe blog e un privilegiu. Daca vreau, las mesajele injurioase la adresa mea, daca nu, nu. Asa e, sunt discretionar, chiar dictator. Da’ sunt pe banii mei, fiindca - stimati anonimi ai Net-ului - aceasta este o proprietate privata. Proprietatea lu’ Ciutacu, daca tineti la rigoare…

Inainte sa-mi scrieti voi, va anunt eu: in prodigioasa mea cariera, mi s-a intamplat ca, de doua ori in viata, sa consiliez niste ministri: trei ani pe Musetescu (la APAPS), doua luni pe Seres (la MEC). I-am fost sef faimosului “tradator” Dorin Mucea, nu l-am vazut in minister si nici la cafenele pe “spionul” Stamen Stancev si n-am furat niciodata nimic (spre instabilitatea financiara si, totodata, linistea familiei mele). M-au cautat “baietii” de le-a iesit pe nas (’geaba, fraierilor!), azi imi asculta telefoanele (cu fix acelasi rezultat).Spaga nu iau (hainele scumpe mi le cumpar de regula din leafa buna), dupa alte femei nu umblu (mi-ajunge a mea), asa ca atat securistii de tip nou, cat si paratii de paparazzi de Dambovita isi pierd vremea cu mine. Nici macar nu mai am de gand sa ma intorc in sistemul de stat, pe nici o functie; doar daca nu mi-o lua Dumnezeu mintile. Sunt angajatul particular perfect, n-am nici o valenta de antreprenor, nu vreau decat sa fiu lasat in pace sa ma bucur de meseria si de familia mea. Am o nevasta extraordinara si un copil minunat, pentru care merita sa fac orice sacrificiu; si fac destule.

Pe cale de consecinta, va invit sa postati; sau nu, daca n-aveti chef. Puteti doar sa va adapati la izvorul nesecat al intelepciunii mele.
Victor"

Subiectul propus imi aduce in atentie doua probleme spinoase:
1- problema prostului gust incurajat public de media comerciala si acceptat tacit de catre carmuitorii natiei prin neimplicarea invatamantului in formarea bunului gust.Pentru ca proverbul "Nu-i frumos ce-i frumos,e frumos ce-mi place mie"a fost cu siguranta lansat de un arogant cu educatia subtire.Violenta acestei ziceri imi aduce in fata o persoana cu mainile infipte in buzunare si cu un ranjet sardonic pe figura,coborand eventual dintr-un jeep si obraznicia lui manifestata direct si arogant ma determina sa-i raspund cu o zicere similara care ar suna cam asa:
"Nu te poti caca in gustul omului.Dar te poti caca in gura lui ca sa-i schimbi gustul."

2 - problema invaziei tiganesti.Fara a fi rasist,nu ma pot abtine sa nu remarc insistenta cu care etnia roma se afiseaza pe sticla tot mai frecvent,moderati de figuri celebre ale televiziunii (vezi Florin Calinescu).Si daca la inceput tiganii apareau in media cu problemele vechi ale saraciei,lipsei de educatie si infractionalitatii generate implacabil de aceste premise,astazi tiganii ne agreseaza cu imaginea unor bulibasi manelisti,aurari,mafioti si politicieni,cu masini de lux si vile cu turnulete,explicandu-ne in versuri sclintite ca "Au plecat in alta tara/Stresati de partea financiara".Problema tiganeasca in Romania incepe sa semene ingrijorator de mult cu problema evreiasca din perioada interbelica si daca vom lasa acest fenomen sa se dezvolte in continuare,vom fi pusi intr-un viitor nu prea indepartat ori sa reinfiintam o legiune ori sa imbracam camasi colorate si sa cantam ragusit manele.Imi pun retoric o intrebare, gandindu-ma la tiganii care au stiut atat de bine sa cante muzica lautareasca si populara romaneasca autentica:"Unde sunt tiganii de altadata?"

Banii... un subiect vechi de cand lumea.
In societatea in care traim, banii isi au importanta lor avand in vedere ca ei sunt instrumentul de plata folosit de om. Spunand asta , ma refer la faptul ca , nu ne mai putem intoarce in epoca medievala cand mestesugaritul era la mare pret si oamenii isi plateau cu metoda:serviciu-contra-serviciu. Traim intr-o lumea in care marea majoritatea a oamenilor gandesc "bani" in 90% din timpul lor. M-a socat la un moment dat povestea unei prietene care a solicitat ajutor fratelui ei pentru a se muta si a trebuit sa il plateasca o anumita suma de bani pe ora, pentru timpul cat el a ajutat-o. Ce iti spune asta?

Fac parte din clasa sociala numita medie. Nu ma lafai in bani, muncesc pentru fiecare leut si imi cumpanesc fiecare impuls de cumparare. Ca visez uneori sa castig la Loto, de exemplu? Da, visez... dar stii de ce? Pentru ca imi doresc din suflet sa am bani pentru ca sa pot sa fac cadouri celor dragi mie. Ador sa fac cadouri, sa pot citi bucurie in ochii celor dragi.

As putea sa iti scriu ore intregi Gabriel, am sa incerc insa sa vin doar cu o fraza de incheiere care sa cuprinda cateva idei.

Sa ai bani suficienti sau multi inseamna sa scapi de stress-ul financiar al fiecarei zi, sa duci o viata mai confortabila si sa ai posibilitatea de a calatori prin lume.Partea negativa este ca cel ce are bani multi nu stie niciodata daca are prieteni adevarati sau nu, pentru ca va trai intotdeauna cu intrebare: sunt eu cel pe care il iubeste sau banii mei?

Sa nu ai bani suficienti sau multi inseamna sa fii atent in fiecare clipa a existentei tale pentru a iti tine situatia financiara sub control, sa traiesti o viata simpla (dar care poate fi valoroasa!) si sa ai certitudinea ca cei ce iti sunt prieteni sunt langa tine pentru cel ce tu esti!

Sa nu ai bani deloc, sa fii sarac, este trist si se intampla deseori celor ce si-au limitat universul la zilele din trecut si s-au complacut in starea de fapt, fara a depune prea mult efort pentru a progresa.
Gabita

Schimbare inspre mai bine dinauntru nu cred ca se va intampla asa cum niciodata romanii nu s-au schimbat in mai bine singuri fara ajutor din afara. Poate americanii s-or indura si mai construiesc cateva baze militare prin Romania, ori UE mai arunca cateva ciolane inspre Bucuresti, ca altfel lipitorile vor suge tot cei de supt acolo...

Eu cred ca emigrarea are potentialul sa scoata Romania din starea actuala. Adica, cu cat emigreaza mai multi cu atat mai multi scapa din situatia de acolo. In felul asta se imprastie samanta noastra pe tot globul ca pana la urma urmei nu locul conteaza ci omul, nu? Locul este frumos, dar, asa cum zicea un prieten de curand emigrat in SUA, "pacat ca-i locuit". Am fost tentat sa dau ca exemplu pe evrei fiindca 2/3 din ei traiesc in afara Israelului (http://www.us-israel.org/jsource/Judaism/jewpop.html) si o traiesc mai bine ca cei dinauntru, dar romanii nu au coeziunea lor nici pe departe si totusi sunt un model de urmat in aceasta privinta.

Este cel mai probabil ca majoritatea celor ce pleaca isi pierd urmele in cateva generatii. Si totusi e o speranta ca nu toti vor uita de unde au plecat sau chiar vor pastra cultura si obiceiurile, asa cum din cei peste 160 de mii de romani emigrati in SUA in perioada 1890-1990, 160 de mii din ei si urmasii lor s-au declarat get-beget romani la recensamantul din 1990. Si nu-s toti noi veniti pentru ca in perioada 1930-1990 numai vreo 40 de mii de romani au emigrat in SUA (30 de mii dupa 1980), baza fiind din cei peste 120 de mii veniti in SUA dinainte de 1930! Considerand ca alti 50 de mii de romani au sosit in SUA dupa 1990, eu sper ca nu toti isi vor uita radacinile...

Poate credeti ca sunt prea cinic si subiectiv, pentru ca locuiesc in afara si-i normal ca nu vad viitorul Romaniei in roz, dar am motivele mele. Din toate rudele apropiate, numai un var din peste 20 se descurca binisor (are apartament proprietate personala cu doua camere la etajul 2 aproape de centrul Bucurestiului), unul lucreaza cu c^rca prin Italia de cativa ani, trei primesc ajutoare financiare de la mine si ai mei din cand in cand, iar restul se lupta sa supravietuiasca de o luna la alta. Se poate sa se schimbe in mai bine? Se poate, dar nu-i foarte probabil avand in vedere clasa politica romaneasca actuala, emigrarea de amploare, putrezirea infrastructurii deja subrede si inexistenta unei paturi de mijloc serioase. Poate in cateva decenii, patura de mijloc se va forma, dar impresia mea este ca filonul acestei paturi de mijloc isi avant cu putere inspre vestul Europei, SUA, Canada si alte locuri mai primitoare.

Pentru cei curiosi cu privire la statisticile de mai sus, consultati:
1. raportul INS din 2001, in special tabela 2 (paginile 18-19): http://www.immigration.gov/graphics/shared/aboutus/statistics/Yearbook2001.pdf
2. recensamantul din 1990 (tabelul p35): http://venus.census.gov/cdrom/lookup/lookup/CMD=LIST/DB=C90STF3C1/LEV=NATION90

Elvetia-i plecata cu sorcova de mult.
Un paradis al hotiilor financiare ....nazisti,comunisti,teroristi toti au conturi acolo.
Nu avem nevoie sa "importam" nimic de la ei....si nici de la EU.
"Aerul" muntilor romanesti este mai bun ca al lor.:)

Nu pot decat sa-mi reiterez admiratia pt ceea ce-ati facut voi, cu site-ul vostru si sa-mi inghit mania si balele turbarii atunci cand iti citesc sperantele (desarte).
De ce nu mergeti pan' la capat, acum c-aveti un pic de experienta si-un pic de "recognition". E greu financiar? Vreau sa v-ajut!
E greu intelectual? Nu cred, din ceea ce ati aratat deja.
DE ce e greu? Vorbiti! Poate v-aude, Doamne-ajuta, cineva.
Vorbiti! V-ascult si poate nu sunt singurul.
Ci spuneti, nu ca noi, observatorii!
Stii care-i diferenta dintre-a spune of-ul si a-l rezolva?
Eu stiu ca stii ca nu "speranta" este. Ati actionat, in loc de a "spera". De ce muriti?
Sunteti deja Acolo; nu v-am impins, noi tanguitorii intr-acolo. De ce plecati acum, cand de-abia ati ajuns la noi? Pai, ati venit degeaba!?
Suntem mioare; v-ati erijat in baci! Stati baci, ce dracului, sau daca nu, ce vreti? Ce-ati vrut? De ce plecati?!?

Nu trebuie sa te afli departe pentru a-ti ajuta financiar familia. De multe ori, este suficient sa demonstrezi ca iti pasa. Dovada de generozitate si altruismul sunt trasaturi care pot fi exersate oriunde si in cele mai banale conditii.
Iar intrebarii incoltite in inima ta privindu-l pe acel "prieten" ar trebui sa ii acorzi mai multa atentie.

Ai mei nu mai asteptam milionul, doar sa stranga destui bani sa construiasca o casuta in Romania si au plecat. Dupa 6 ani de Canada, au zis ca mai stau maxim 4, ca sa-mi termin si eu facultatea. Cat despre mine; cu cea mai mica baza financiar pe care o fac, plec. Nu stiu cum este in vestul european, dar in vestul nord american se practica sclavia muncii, in nici nu este un loc de trait.

citindu-l pe sergiu, m-am gandit sa precizez ca am trait ani buni (la propriu si la figurat) atat in Europa de Vest cat si in SUA, spre deosebire de Romania, unde material am dus-o ...nu, cuvantul mai potrivit ar fi: am tarat-o, la limita de jos a decentei, financiar si uneori spiritual. Dar anii tineretei au totusi un farmec aparte, chiar si-n Bangladesh sau Sahel, presupun...si-ai vrea sa-i faci mai buni pentru altii, daca se poate (if it came to "giving back"). Iar acesti altii pentru mine nu pot fi in primul rand decat romanii din Romania.
Asta e, ce sa fac! (:

Vad ca deja s-au pornit polemici legat de care tara ar fi mi ocosa si mai buna de trait. Si desi ziceati ca studentii nu se pun, ca au bani putini si viziuni "deformate", ei bine, ma bag si u in vorba pt. ca am dreptul sa imi dau cu parerea :) Asa consider eu, dupa catava vreme de "sezut" intr-o tara democratica in care, chiar dca nu esti nii macar imigrant, faptul ca locuiesti in ea iti da dreptul sa spui ce ai de spus fara sa ti se spuna ca nu esti decat un amarat de cetatean strain.

Sa imi dau si eu cu parerea: am intalnit multe persoane (romani) locuind prin strainataturi (diverse) care aveau pareri extrem de variate. Asa ca am indraznit sa trag concluzia ca nu TARA ci PERSOANA conteaza: in aceeasi situatie financiara si in aceeasi tara (chiar in acelsi cartier din aceasi oras) 2 persoane pot avea pareri opuse: una poate sa iubeasca fiecare fir de iarba din tara aia, iar cealalta sa planga de dorul "ierbii verzi de acasa" 24 in 24. Asa ca tot ceea ce se exprima aici pe forum sun pareri discrete si pur personale. Nu se pot generaliza!

O alta observatie ar fi ca romanii se impart in optimisti si pesimisti. In general ai pesimisti raman in RO si nu misca nimic, asteptand ca "Guvernul" sa le rezolve treburile (chiar si plata intretinerii la bloc - ii scot din aceasta discutie pe cei amarati rau, multi din pacate, care nu au bani nici de o paine). Acesi "pesmisti" sunt greutatea de "piciorul natiunii". Sunt fetele mohorate din tramvai, sunt fetele incruntate cand te vad ca esti vesel, sunt cei care se cearta cu tine pt. orice amarat de motiv, sunt cei care te injura pe strada daca te impiedici in fata lor, sunt cei care scuipa pe jos, sunt... dar cred ca ii stiti si voi bine.
"Optmistii" ... o parte pleaca in tari unde sunt mai multe zambete pe fetele oamenilor, unde a merge la munca (munca prestata cu placere dupa ce termini macar 4 ani de facultate) nu o consideri o corvoada zilnica, unde cand intra autobuzul in statie, cel de langa tine nu iti devine dusman pt. ca s-ar putea ca el sa ajunga sus iar tu nu, unde ai dreptul la replica, unde ai voie sa te plangi de chestiile care nu merg bine intr-o institutie fara sa fii amenintat ca vei fi dat afara, unde democartia tinde sa fie democratie in general iar oamenii vor sa traiasca.

In incheiere, o parare personala despre Germania, Franta si alte tari EU (totusi, NU Italia - ei se aseamana prea tare cu Ro): tari superbe, in care respiri istorie in fiecare piatra, dar in care, din pacate, oricate studii ai avea cand mergi acolo ca roman, chiar si in vizita, crudul adevar e ca tot timpul se va gasi cate unul "localnic" sa te faca "tigan roman" (nu am nimic cu tiganii, stiu cateva persoane "de culoare" f. de treaba) si ai sa gasesti pe usi la magazine "romani, va rugam nu furati". Asta e ne e eticheta europeana din pacate... In rest, pe 500USD la oferta va puteti cumpara un bilet dus intors "peste ocean", unde tigan inseamna acea persoana boema care haladuie o tara, e vesela si canta mai tot timpul. Alegerea pt. destinatie e cumva intre California lu' muskiulosu' sau Canada lu renu' - totul depinde de preferintele legate de anotimpuri. Cei ce merg, trebuie sa mearga cu mintea "deschisa", SUA si Canada primesc pe oricine (in SUA cu exceptia tarilor de pe lista "galbena": Siria, Pakistan, Iran, Iraq... stiti voi. Canada n-are problemele astea insa).

Final: bucurati-va de tara care va place! :)

NATO a devenit o structura militara fara obiect dupa desfiintarea PACTULUI de la Varsovia, 1999.SUA folosesc alianta numai in interesul sau, dar se confrunta cu dificultati financiare majore.
Uniunea Europeana are nevoie de o armata PROPRIE pentru a sustine EURO
(intre moneda unei tari si arata este o stranbsa legatura-tarile fara armata nu au nici moneda tare).
RUSIA face parte din conducerea politica a NATO si are are rezervele sale fata de deciziile acestei organizatii.
CRED CA IN SCURT TIMP NATO SE VA CONFRUNTA CU DIFICULTATI MAJORE PRIN RETRAGEREA UNOR STATE EURPENE DIN STRUCTURA SA, IAR SUA NU SE VA MAI PUTEA FOLOSI DE ACEASTA STRUCTURA CA JANDARM MONDIAL.

Cred ca Romanii care pleaca din Romania, fiind si ei oameni ca toti oamenii, au motive diferite. Eu am plecat recent si nu mi-a fost usor, insa daca ar fi sa o iau de la capat as face acelasi lucru.
Nu sunt de acord cu Romanii care ajung sa aiba bani si situatie si isi uita definitv originile sau incearca sa faca o imagine proasta Romaniei. Din contra, ar trebui sa ajute cu ce pot, macar si cu o vorba buna. Eu sunt in SUA, si pot sa va spun ca romanii de aici sunt mai bine vazuti decat cei din Germania, poate fiindca nu ajunge chiar oricine aici. In comunitatea Romaneasca de aici, am intalnit ca si in Romania oameni si oameni, de unii sunt mandru, iar pe altii ai suport cu greu. Imi plac cei care incearca sa-i ajute pe cei ramasi acasa, chiar daca dezaproba regimul politic sau nu sunt de acord cu "stilul" romanesc. Incrcand sa-i compar pe Romani cu Americani am ajuns la concluzia(pe care o banuiam dealtfel) ca ceea ce ai pierde pe romani ca natie(dar sper sa isi revina) este comportamentul si atitudinea fata de cei din jur. Romanii sunt inteligenti si imaginativi(mai mult decat Americanii sau alti europeni) insa nu le foloseste la nimic, fiindca nu stiu sa se poarte si nu sunt modesti. Am observat in Romania, cum este unul mai rasarit, sa luam de exemplu un parlamentar, i se pare ca numai el are drepturi si numai el trebuie sa traiasca, eventual si familia lui(in care se include si amanta). Cred ca a si uitat sau nu isi imagineaza ca exista unii asa zisi oameni de rand care poate sunt mai inteligenti ca el, dar poate nu au avut atita sanasa, sau pur si simplu nu au vrut sa calce pe cadavre ca sa reuseasca in viata. Cred ca in Romania(si am simtit-o pe pielea mea) oamenii nu stiu sa se respecte unii pe altii ca fiind simple fiinte umane. Se vede asta pe strada, la locul de munca, etc. Daca unul munceste si are zice "numai eu muncesc aici ceilalti merita numai cat sa nu maora de foame", daca vecinul are zice "ala de ce are si eu nu, a furat sau a inselat, ia sa-i zgarai masina" .
Cel mai nevinovat gandeste tiganul, fura oglizile de la masina si le vinde a doua zi in targ, sau culmea te vede pe strada cu masina fara oglinzi si te opreste si te intreaba "nu vrei o oglinda". Unuia i-am raspuns odata : "care a mea ?", desi categoric am fost un tampit din motiv ce oglinda nu mai era a mea evident fiindca si-o insusise altul. Nu am plecat din Romania fiindca mi se furau oglinzile de la masina sau mi se spargea casa in mod repetat. Am plecat din Romania fiindca nu puteam sa acumulez in ritmul in care eram furat si balanta financiara pe ansamblu imi era negativa :) Nu am plecat prima data cand am avut ocazia, am stat o vreme si am rabdat sa vad cum evolueaza lucrurile si acum imi pare rau, ca am cam pierdut timpul. Asta despre mine. Ce spun altii ? Cam tot asa, ai deranja dispretul persoana fata de persoana, faptul ca nu puteau sa se realizeze profesional, lipsa de motivatie, coruptia, hotia, etc. De asemenea, ce mi s-a parut important, este ca dintre cei plecati nu prea aveau relatii stranse cu familia. Ma refer la capii de familie, la cei care au intiat plecarea, nu neaparat la cei ce au fost siliti sa-i urmeze. Deci motivele sunt complexe. Cred ca pe ansamblu cei ce pleaca o fac pentru ca sunt dezamagiti din prea multe puncte de vedere si nu mai au speranta in Romania, asa ca incearca ceva nou, altceva. Unii se intorc fiindca nu se pot adapta, altii se retrag acolo storsi de munca, in sfarsit unii ramin in strainatate si isi creaza sau isi extind familiile acolo unde au ajuns. Personal ai admir foarte mult pe cei ce ramin ca sa lupte, asa cum ai admir si pe cei ce pleaca si reusesc dar ramin cu sufletul romani. Mai vreau sa atrag atentia asupra unor aspecte. Economia se globalizeza, distantele se scurteaza(avioane), comunicarea este din ce in ce mai facila facila(Email,Internet, telefon), Dumnezeu este peste tot, Biserici romanesti se construiesc si in afara, chiar daca nu peste tot, ce conteaza unde te afli atita timp cat esti om si iti faci datoria fata de aproapele tau. Cam asa vad eu lucrurile.
Ovidiu

Comentariul prezent porneste de la stirea din link-ul mentionat in precedentul mesaj, la randul ei comentata de un anonim.
Suntem in secolul 16, pe la mijlocul lui. Statele Unite ale epocii sunt, incontestabil, Spania si imperiul ei teritorial si financiar. Banii sunt transferati nu electronic, ci sub forma unor galioane pline ochi cu aur, provenind din Indiile de Vest.
O natiune de intrprinzatori, care-a dat deja lumii o "Magna Charta Libertatum" sau un Chaucer, printre altele, se zbate acum in relativa mizerie si instabilitate politica.
Copii chinuiti dar nu tampiti, viseaza inca de mici la inavutire rapida, prin orice mijloace. "Tara acestei devreme orientari in viata, desigur"- vorba anonimului prieten-...nu este pe-atunci "desigur" Romania. Ci, conjunctural, Anglia.
Cu anglo-saxona practicalitate, ei gasesc rapid raspunsul la eterna intrebare "why did you rob the bank?", si anume: "because that' s where the money is!".
Drept pentru care si fara prea multe fasoane morale se reped ca vrabiile asupra vulturilor (galioanele spaniole), invatand din mers si repede cum sa le invinga, tot mai des.
Autoritatea morala a timpului, Spania, protesteaza vehement, uitand sa precizeze bazele morale ale felului in care dobandeste aurul; nici nu se cere, deoarece fiind unica superputere, moralitatea devine maleabila si ductila, in functie de cine-o predica si mai ales din ce pozitie.
Copiii "obraznici", pe masura succeselor tot mai spectaculoase, devin din "pirati", eroi respectati la curtea unei regine cu gandire neortodoxa la a carei moarte, tara pe care-o mostenise-n ruine este aproape un imperiu, la randul ei...
Si gata sa dea lectii de morala altora. La randul ei. Taind, spre exemplu, degetul mic al femeilor din India secolului 19, deoarece faceau concurenta razboiului de tesut britanic in industria de varf a Metropolei acelor timpuri.

Daca cineva crede ca am facut mai sus apologia pirateriei de orice fel, il/o asigur ca nu este cazul si ii cer scuze pentru a nu fi fost, poate, suficient de explicit.
Ori poate ca nu-i vina mea.

Pot sa-mi dau si eu cu parerea. Cind am plecat in vara in '89, securitatea era dupa mine. Poate ca de-aia am plecat, dar, daca nu esti speriat de un mesaj lung (scuze), citeste mai departe:
realitatea din Romania nu era pe placul meu
bineinteles ca am vrut sa gasesc un trai mai bun, incluzind aspectul financiar, de libertate, samd
nu am ales calea cea mai usoara; am trecut doua granite ilegal si am ajuns in Austria dupa 4 zile (slabit 5Kg); a fost riscant si un tur de forta in punctul de vedere al vointei
patriotism? HA-HA-HA! Dirigintele in liceu m-a scos in fata clasei si m-a batjocorit: cum imi permit sa spun ca salariile in Canada sint mai mari decit in Romania! -- ca Romania mama ma hraneste cu piine si.. altele (zicea el). Faptul ca ma face mindru sa ma identific cu Decebal, Eminescu, Enescu, Iorga, samd, se poate numi patriotism? Cind intilnesc romani care sint: mindri, dar nu aroganti, modesti, dar nu ca un sclav, silitori, dar nu fraieri, isteti, dar nu care pretind ca toti altii sint prosti, prietenosi, sinceri, samd, atunci mi se incalzeste inima, si ma bucur. Dar sint putini asa.
renuntat la supravietuire? Hmmm, let's see; am plecat CA SA supravietuiesc! Ca cine stie ce-mi facea securitatea daca ma gasea acasa.

Am citit comentariile scrise de altii. Cu respect as vrea sa spun ca cei care sint in Rom. si nu au trait citiva ani buni in alta tara, nu cred ca au un punct de vedere realistic. Domnului din Canada (care angajeaza studenti romani): acesta este un roman care imi inspira respect. Se vede ca el a inteles viata de aici. Domnului care zice ca americanii nu sint prea inteligenti in comparatie cu romanii. Imi vine sa rid -- aceasta propozitie ne spune ca poate dumneata nu te invirti intr-o societate de americani inteligenti. Oamenii peste tot au prosti si destepti, nu conteaza ce nationalitate sint. Am intilnit o romanca care preda matematica in universitate aici si-mi spune ca a avut o eleva romanca care nu a luat nota mare la lucrare; si ca ne face neamul de ris! Vai de noi, daca romani cu doctorat gindesc asa. My point este ca poti sa ai o groaza de educatie, asta nu inseamna ca stii multe despre viata, si in mod definitiv nu iti da dreptul sa ii consideri pe altii inferiori si sa-i rapesti de umanitatea lor, si de dreptul de a fi respectat, de a-ti trai viata in cel mai bun fel posibil. Intilnesc prosti si destepti tot timpul (americani, canadieni, romani, etc.). Nu conteaza; toti sint oameni. Incerc sa-i inteleg. Poate pot sa-i si ajut. Sau poate ei pot sa ma ajute. De ce nu? Un tip care a fost scolit MIT si a avut un IQ pina la tavan a avut accident de masina care i-a crapat craniul. Cind si-a revenit din operatii, IQ-ul lui era sub pragul usii. Sper sa nu se intilneasca cu un roman din ala, care o sa-l considere prost, incuiat...

Fiind aici de citiva ani si incercind foarte serios sa ma incadrez in societatea asta, am realizat ca majoritatea oamenilor de alte nationalitati tin unii la altii. Se angajeaza unii pe altii, se ajuta, si nu prea au fumuri. Cei mai multi (88%) romani pe care ii intilnesc aici si sint noi in tara, sint ingimfati, aroganti, si nu le place nimic. Fiindca viata mea se cam desfasoara intr-un dept. de informatica in universitate, intilnesc de multe ori romani studenti. Cind vin prima data aud: "canadienii astia sint prosti de tot", "cursurile astea sint usoare, sa vezi ce studii serioase faceam eu la Timisoara/Bucuresti/Iasi", "studentii astia de masterat/doctorat fac niste comentarii asa de timpite in ore ca ma mir ca au fost acceptati in scoala", samd. De obicei le spun: "e bine ca tu deja te-ai orientat fiind aici numai de 2 saptamini; totusi, e posibil ca te inseli?". Apoi ii intilnesc pe la sfirsitul semestrului si-aud: "aoleu, ca ma omoara astia cu munca!"

Afara de universitate aud des: "Canada e imputita -- oamenii de la birou sint parsivi/nu e istorie/viteza maxima pe autostrada e 100Km/h/oamenii sint prost imbracati/barbatii/femeile sint obeze/fructele nu au nici un gust/benzina e proasta/masinile americane sint de rahat/samd! Europa era faina de tot!" Le spun: "de ce nu te intorci in Germania/Austria/Franta?" "Ah, nu, ca nu e convenient!" Fiindca am fost un an jumate in Austria, intr-un fel ii inteleg. Dar, fiecare tara are avantaje si dezavantaje. Tara perfecta, din pacate, nu exista, pentru ca noi, umanitatea, nu sintem perfecti! Asa ca adapteaza-te, incearca sa fi fericit cu ce ai, sau daca nu poti, atunci "move on". Nu te mai vaita, ca le faci si viata altora mizerabila. Dar, fiind o tara libera, vaita-te daca chiar vrei, dar nu e sanatos.

Get the idea? Mai sint multe exemple, care pur si simplu arata mentalitatea multora care vin din Rom., de curind, sau de mai de mult dar refuza sa invete ceva despre viata din afara Romaniei. Mentalitatea oamenilor a fost unul din motivele mele principale de a fugi din Romania. Si mentalitatea unei natiuni este cel mai greu lucru de schimbat. Daca as deveni miliardar peste noapte nu m-as intoarce in Romania. E ca si cind ai fi avut o mama care te-a batut si nu ti-a dat de mincare cind erai mic, te-a tinut in casa tot timpul si n-ai putut sa te joci afara, nu ti-a dat bani sau jucarii, nu te-a lasat sa te uiti la TV decit putin, si, cel mai important, ti-a promis ca toata viata ta o sa fie asa. Si-apoi, dupa ce ai fugit la o mama vitrega, care nu numai ca te-a lasat sa-ti refaci viata, dar si te-a sprijinit, cu sperante si bucurii, cu sfaturi bune, cu ocazia de a face prieteni care te vor ajuta, te-a iubit, te intreb eu: o iubesti pa mama ta naturala? De ce nu te intorci la ea? Ceea ce se petrece la un nivel micro, de obicei se petrece si la nivel macro. Singele apa nu se face? Poate ca nu. Dar nu o sa refuz o transfuzie daca ma salveaza de pe patul de moarte. In societatiile mai dezvoltate copii abuzati de parinti sint luati si dati la alte familii. Cind imi aduc aminte de unii prieteni de-ai mei si cum erau batuti (cu curele, cu bat, cu de toate) cu vinatai si vai de capul lor, si cum societatea pur si simplu era de acord, ma bucur ca nu mai sint acolo. Da, inteleg ca lucrurile s-au schimbat; poate.

Ca sa inchei, spun ca da, mi-e dor citeodata de blocul unde am crescut, de dealurile pe care m-am jucat, samd. Dar poate ca este numai nostalgie de copilarie. N-am fost in Rom. din '90. Dar inca am citeodata cosmaruri ca m-am dus in vizita si cumva, nu ma mai pot intoarce in Canada. Cind ma trezesc, rasuflu usurat -- "thank God it was just a dream!"