comentarii

om nu trebuie sa incerce decat ce poate face


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
draga Alice - de (anonim) la: 13/12/2003 02:56:30
(la: fiola de SQL)
1, nu esti proasta si sigur nici naiva nu esti
2, a deosebi adevarul de minciuna este greu dar nu imposibil.
Cu rabdarea treci marea.
3, consecinte fatale in timp nu exista. Ce intelegi tu prin fatalitate? Ceva neguros care te copleseste?
Nimic mai simplu: inchide ochii si vezi soarele din inima ta.
4, asta apreciem mai toti dar cine a spus ca in viata lupta este dreapta? Tu trebuie sa fii pregatit: pritenenul cel mai bun poate avea in maneca un sis sau o floare...
5, eu dispretuiesc adevaratii golani, tatele si ipocritii
6, pe umarul unui invins nu trebuie sa plangi decat daca merita
7, nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma
8, asta depinde numai de noi. Daca pentru tine aflarea valoarii este un tel, o tinta, nimic nu te opreste sa o vezi si sa o recunosti.
9, frustrari avem cu totii, mai mari sau mai mici. Noi trebuie sa le invingem. Daca avem puterea si daca ne dorim cu adevarat.
10, nimic nu este perimat

Cu drag,
Cata si/sau mama
#6499 (raspuns la: #6492) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Efraim Zuroff - de (anonim) la: 21/01/2004 07:38:33
(la: A existat holocaust in Romania?)
Efraim Zuroff, directorul Centrului Wiesenthal din Ierusalim, cauta nazisti in Romania
Centrul Simon Wiesenthal a anuntat lansarea in Romania a unei linii telefonice gratuite, la care vor putea suna cei care au informatii despre criminalii de razboi nazisti care ar mai fi in viata. Informatiile care duc la prinderea si condamnarea unor criminali de razboi vor fi recompensate cu 10.000 de dolari. Programul se numeste “operatiunea ultima sansa” si a debutat in 2002 in tarile baltice. “Vinatorul de nazisti”, dr. Efraim Zuroff, spera sa aiba succes si in Romania. Efraim Zuroff, sef al biroului din Ierusalim al Centrului Wiesenthal, va veni la Bucuresti la sfirsitul acestei saptamini. Alaturi de Ion Iliescu, el va inaugura o expozitie dedicata Holocaustului la Muzeul de Istorie.
De ce acum o linie telefonica gratuita? Si de ce in Romania?
Cred ca numele actiunii ii reflecta intr-o masura semnificatia. E “operatiunea ultima sansa” pentru ca aceasta e intr-adevar ultima sansa pe care o mai avem de a-i aduce in fata justitiei pe cei responsabili de aceste crime. Timpul se scurge, criminalii sint batrini, supravietuitorii care ar putea depune marturie imbatrinesc si ei, deci mai avem poate doi-trei ani in care mai putem face ceva. In ce priveste Romania... cred ca e important de subliniat ca am inceput operatiunea in tarile baltice. Aici e singurul loc din Europa unde s-au petrecut trei lucruri deodata. A fost o extrem de mare participare a populatiei locale la aceste crime, apoi mii de evrei au fost adusi din afara pentru a fi ucisi in fiecare din aceste tari si, in al treilea rind, unitati ale politiei locale nu numai ca au participat la crime in Lituania, Letonia si Estonia, dar au fost trimise si in alte tari pentru a ucide evrei, in special in Bielorusia si Polonia.
Succesul operatiunii “ultima sansa” in tarile baltice ne-a determinat sa o extindem si am ales trei tari: Polonia, Romania si Austria. Sint trei tari in care apreciem ca s-a facut relativ putin pentru a-i aduce pe criminalii nazisti in fata justitiei si in care exista un numar destul de mare de oameni implicati in aceste crime.
Dar ce presupune aceasta procedura. Suni la telefon sa spui ce?
Linia telefonica e pentru oricine are informatii si ne poate suna sa ne dea aceste informatii. Noi trebuie sa vedem daca aceste informatii sint serioase si sa decidem daca sa le trimitem sau nu procurorului general din aceste tari. In tarile baltice am primit numele a 256 de suspecti, 196 in Lituania, 41 in Letonia, 6 din Estonia si 13 nume din Ucraina, chiar daca nu am lansat aceasta operatiune in Ucraina. A trebuit sa decidem daca aceste informatii sint serioase si merita investigate. Dupa aceasta evaluare, am dat 70 din aceste 256 nume Parchetelor locale. Au fost facute citeva anchete in Letonia, sint opt cazuri de crime de razboi investigate in Lituania in baza informatiilor primite in programul “ultima sansa”.
O poveste de succes, in opinia dumneavoatra...
In tarile baltice da, un succes enorm, cu exceptia Estoniei, unde nu am avut succes.
De ce?
Am avut probleme tehnice teribile in stringerea informatiilor, nu pot sa imi dau seama, am fost probabil sabotati sau a fost un accident. Pina si informatia inregistrata pe robotul nostru telefonic a fost stearsa de cineva. Am intilnit o opozitie puternica in Estonia, am avut probleme in publicarea reclamei pentru linia telefonica.

Dr. Efraim Zuroff, despre viata unui “vinator de nazisti”:
“E foarte frustrant, dar in acelasi timp, cind reusesti, si citeodata reusim, ai un sentiment de satisfactie profunda, caci, intr-un fel, e o lovitura data Raului, este o lupta impotriva Raului (...) Holocaustul nu a fost un cutremur devastator, nu a fost un uragan. A fost o catastrofa provocata de oameni. Unii au luat decizii de razboi, altii le-au aplicat si astfel au fost ucisi sase milioane de evrei. Cind saptamina trecuta germanii l-au arestat pe Ladislau Niznansky, criminal de razboi slovac, cind americanii l-au deportat pe Algimantas Dailide care va ajunge in Lituania, si Estonia a anuntat inceperea urmaririi penale contra lui Michael Gorshkow, asta inseamna ca eforturile noastre au ajutat la prinderea acestora, au influentat guvernele sa conduca aceste investigatii.”
Slovacul Niznansky (care fusese condamnat in contumacie in 1962) are 86 ani, lituanianul Algimantas are 82 ani, iar estonianul Gorshkow are 81 ani.
Cei trei au fost descoperiti in urma demersurilor Centrului Simon Wiesenthal.

O problema sensibila in Romania

Efraim Zuroff, sinteti constient ca o astfel de linie telefonica gratuita e o problema sensibila in Romania, o tara ravasita de colaborarea cu Securitatea, de denunturile multor informatori... Aceasta linie ar putea fi folosita in scopul razbunarii.
Cred ca acest context ne forteaza sa fim foarte atenti cum derulam proiectul. Acest pericol e si in alte tari. In Letonia avem o situatie in care cineva ne-a dat informatii care s-au dovedit a fi false. Sintem constienti de asta si simtim ca e foarte important sa fim atenti. Si, desigur, vom fi. Dar in acelasi timp trebuie sa incercam sa utilizam orice mesaj putem pentru a stringe astfel de informatii.
Ati vorbit cu autoritatile romane inaintea inaugurarii liniei telefonice?
Da, eu am vorbit cu procurorul general si sper ca-l voi intilni din nou. Trebuie sa discutam si alte chestiuni in Romania, e vorba despre niste reabilitari care noi simtim ca au fost acordate nejustificat unor oameni implicati in uciderea evreilor. Avem si activitati educationale. Vineri deschidem o expozitie despre Holocaust la Muzeul de Istorie din Bucuresti.
Dar procurorul general a fost de acord cu infiintarea acestei linii telefonice gratuite?
Nu am discutat toate detaliile, nu am discutat pina in cele mai mici amanunte, dar cred ca daca va avea vreo obiectie si-o va exprima. Cum am spus, am mai vorbit cu dinsul, sper sa-l reintilnesc deoarece el, intr-un fel, este partenerul nostru in rezolvarea unor astfel de dosare.
V-ati exprimat regretul ca nici un criminal de razboi nazist nu a fost anchetat dupa 1989 in Romania. Dar multi spun ca in Romania nici macar comunistii nu au fost judecati pentru genocidul savirsit. E aceasta imagine a contrapunerii Holocaustului nazist genocidului comunist.
In tarile baltice multi criminali comunisti au fost judecati, mult mai multi decit criminali de razboi nazisti. Nu am urmarit de aproape procesele contra comunistilor, dar au fost lideri care au fost pedepsiti, Ceausescu si sotia sa, de exemplu. Eu sint sigur ca ei nu sint singurii criminali comunisti. Dar trebuie sa spun cit se poate de sincer, de deschis, ca eu sint in favoarea urmaririi criminalilor comunisti. Dar meseria mea e sa-i fac sa dea socoteala pe criminalii de razboi nazisti.
Din aceasta pozitie a dumneavoastra, apreciati ca victimele comunismului fac destul, oamenii sint bine organizati pentru a-i face sa dea socoteala pe criminalii comunisti?
Nu, nu sint atit de bine organizati cum ar trebui.
Sinteti multumit de clarificarile presedintelui Iliescu, dupa controversa de anul trecut privind Holocaustul?
Acela a fost un incident foarte nefericit. Cred ca prin participarea sa la deschiderea expozitiei privind Holocaustul, presedintele Iliescu arata cit de importante considera el a fi astfel de evenimente, cit de important e sa educi opinia publica, e evident o decizie pozitiva si sper ca va fi primul din multi alti pasi inainte ai presedintelui si guvernului Romaniei.
Urmariti de foarte aproape toate evenimentele din Romania, sinteti la curent despre vestea “convertirii” lui Corneliu Vadim Tudor...
Ha,ha,ha...
Ce credeti despre asta?
La o prima vedere, totul ma face sa fiu foarte sceptic, trebuie sa o spun. Desigur, una din temele principale, relevanta, este ce spune dinsul despre trimiterea in anchetare a criminalilor de razboi nazisti din Romania? Ce spune despre urmarirea fostilor membri ai Garzii de Fier, despre autorii pogromurilor? Aceasta poate pune intrebari dificile domnului Tudor.
Ati mai intilnit astfel de situatii in alte tari, cu lideri populisti, nationalisti schimbindu-si opiniile?
Da, sint trei cazuri care imi vin in minte. Trebuie sa spun ca intr-un caz persoana a fost intr-adevar serioasa si schimbarea politicii sale a fost adevarata. Vorbesc de Fini, de la Alianta Nationala din Italia. Eu m-am intilnit cu Fini deoarece voiam sa inteleg daca demersul sau era serios. Ne-am intilnit in 1995 si a avut opt ani sa dovedeasca faptul ca este serios. Iar in acest caz cred ca avem a face cu o schimbare foarte pozitiva. Dar, mai e un membru al parlamentului croat, Japici, care la fel a spus ca si-a schimbat pozitia, dar nu cred deloc ca e serios, cred ca e un caz similar cu cel al lui Corneliu Vadim Tudor.
Credeti cu adevarat in “convertirea” lui?
Nu, nu cred, ca sa fiu sincer. In schimbarea lui Fini cred, in cea a lui Tudor - nu.
De ce reactionati la probleme curente, dincolo de cele legate de crimele celui de-al doilea razboi mondial? De exemplu, acuzati comentarii antiamericane si antisemite la forumul social care se desfasoara in India.
Ca institutie ne ocupam de o serie larga de probleme. Vinarea criminalilor de razboi e doar una din preocuparile noastre. Atentia ne e concentrata astazi asupra combaterii antisemitismului si din pacate asta a devenit o problema foarte dificila in ultimii trei ani, mai ales in vestul Europei. Credem ca probleme precum educatia si pedepsirea celor vinovati sint legate. Incercam sa-i aducem in fata justitiei pe criminalii de razboi nu doar pentru a-i pedepsi, ei merita pedepsiti, dar si pentru a transmite un semnal societatii ca astfel de situatii sint teribile si nu trebuie niciodata repetate, si cei care le provoaca vor fi aspru pedepsiti. Aceasta tine de educatie.
Dar de ce faceti presiuni asupra Ue sa ia pozitie fata de liderul Hamas de exemplu?
Avem de ce. El este un antisemit, un extremist fanatic...
Si ce ar trebui sa faca Uniunea Europeana?
In primul rind nu ar trebui sa finanteze organizatii palestiniene care dau bani in scopuri teroriste, nu ar trebui sa incurajeze in nici un fel dialogul cu oameni al caror scop in viata e distrugerea statului Israel si uciderea locuitorilor sai.
Si credeti ca UE nu face destul?
Va spun sincer ca nu. Intr-o masura, problema este ca Uniunea Europeana este condusa de tari precum Franta, care are traditional pozitii pro-arabe. De aceea ne dorim foarte mult aderarea tarilor din estul si centrul Europei, care speram ca vor echilibra situatia politica in Uniunea Europeana fata de Orientul Mijlociu.
renate - de Little Eagle la: 14/03/2004 12:42:17
(la: Cat va ramane din salariu?)
Hi anonimule,

Pt. ca ai adus vorba de mine si "laudarosenia" mea de care am avut "tupeul" sa scriu,iti spun ca tot ce am scris este ADEVARAT!!!Nu imi dau seama DE CE este atit de greu de crezut ca pot cistiga multi bani? Oare chiar gindesti ca un om(ca mine de ex.)nu se poate realiza in America si a-si implini visele?Ori poate esti invidioasa(banuiesc ca esti femeie dupa semnatura Renate)ca totusi SE POATE ca cineva sa reuseasca in viata?
Traiesc aici de 23 ani si am venit fara un cent in buzunare si am trait prost la inceput citiva ani buni si cunosc f. bine lipsa banilor!
Cu mari greutati si sacrificii am reusit sa-mi vad visele implinite si consider ca merit pe deplin banii ce-i cistig si viata mea ar putea fi un exemplu cum se poate ca cineva sa devina ceea ce vrea pornind de la ZERO total!!!
De ce NU m-as lauda?Am reusit prin propriile mele puteri si fara relatii sau pile.
Pt. ca in USA daca ai talent(ca artist vorbind)usile ti se deschid singure fara sa bati la ele!De aceea am si plecat definitiv din Romania,unde NU aveam nici un viitor.
Referitor la casa,in USA este cunoscut si aplicat de TOATA lumea din punct de vedere de real estate,ca este cel mai intelept sa cumperi casa in rate si pe termen lung cu imprumut bancar la cel mai mic procent de dobinzi posibil(cu cit alegi un termen lung de plata,maxim fiind 30 ani cu atit economisesti mai mult si taxele catre guvern si impozitele sint reduse in fapt...guvernul iti DA in fiecare an bani inapoi,pt. ca aici a fi proprietar iti da multe drepturi recunoscute de constitutia tarii!).E cel mai intelept lucru sa faci>Daca vei cumpara casa cu banii jos vei plati o gramada de bani in taxe la guvern si de fapt pierzi dind mai mult decit ai plati pe termen lung,ajungi sa platesti pretul + inca o jumate din el!
Si sa-ti mai spun ceva ce poate nu stii:MILIONARI in USA CUMPARA vilele lor in RATE pe termen lung!!!!!Oare crezi ca NU ar putea cumpara vilele lor cu banii jos???Dar DE CE sa faca asta cind pot plati mai putin?Dupa 3-4 ani daca vrei iti iei un al doilea mortgage de la banca si imprumutul va deveni si mai mic decit primul!!!!!De ex. daca eu platesc acum 1600$ la banca lunar,in luna Mai cind o sa facem al doilea mortgage,desigur ca tot pe 30 ani,acest imprumut se va reduce la 1200$ lunar,deci vom economisi 400$!!!De aceea in USA e bine sa fii proprietar,Guvernul te scuteste de multe taxe si impozite!Doar in America.
Cumnatul meu care am scris ca e milionar plateste vila lui gigantica in rate lunare!Este la al doilea mortgage.Crezi ca e prost cumva sa o cumpere cu banii jos sau pe un termen scurt?El este sef executiv la o mare firma de stock market pe Wall Street si incheie afaceri de vinzari-cumparari pt. mari corporatii
din USA si Japonia,in afara de salariu ia comisioane grase din incheierea afacerilor.Este expert in brokerage (real estate!!!) asa ca stie f. bine de ce este f. convenabil sa platesti in rate casa!!!
Ca si el noi investim lunar in actiuni printr-o firma ce NU plateste taxe la guvern.Deci guvernul nu ne percepe taxe!Toate alte firme de investitii si burse iti percep taxe ,ele fiind taxate de guvern!In USA trebuie sa fii smart!
Desigur ca cumnatu-meu ne-a aranjat accesul la aceasta firma si toata familia investeste prin ea.
Aici cu cit ai bani mai multi cu atit vrei sa NU platesti in taxe si impozite.
Dupa ce terminide platit ratele,casa e a ta,pina atunci ea este a bancii,e ca si cind inchiriezi o masina,ceea ce iar este un ex. smart de a face in loc s-o cumperi cu banii jos.E acelasi principiu!Ca si la casa,pui jos o suma,de ex. unul din Volvo-urile noastre(S60 Turbo,model 2004)cumparindu-l la pretul total costa 28.000$,am pus jos 1500$ pt. a reduce din rateel lunare,si actul de inchiriere e pe 3 ani,DAR in 3 ani NU vei ajunge sa platesti cei 28.000$ ci mult mai putin.Dupa 3 ani ai doua optiuni:
1.)Sa cuntinui a plati ratele pina platesti masina in totalitate si desigur va fi a ta.
2.)Sa inchiriezi o alta,eventual noul model al anului 2006 si o iei de la capat cu rate noi pe 3 ani
Care crezi tu oare ca e preferinta TUTUROR americanilor?Evident ca a doua.Masina veche e preluata de firma de la care ai inchiriat-o fixata ori reinchiriata altuia la un pret mai mic,nimeni NU are de pierdut nimic din astaci de cistigat!Deci Conduci o masina care nu e a ta dar platesti mult mai putin de ai cumpara-o cu banii jos!Si evident ca in 2006 inchiriem alt Volvo modelul nou.
Sintem la al doilea schimb acum.Cumnatul meu de ex.conduce numai Mercedes ultimul model si la fel INCHIRIAZA!La fiecare 3 ani alt Mercedes model nou.Sotia lui la fel are Mercedes sport model 2004,iar copii(nepotii mei)
Gina are model 2004 sport BMW,si Alex la fel BMW sport 2004,pt. ca anul asta si-au schimbat cu totii masinile incepind alti 3 ani de inchiriat.
Hai sa fiu si mai explicit:
Deci unul din Vovo-uri costa 28.000$ daca-l cumperi cu banii jos(o prostie ai face!).Ratele lunare la el sint de 328$x36 luni=11.808$+1500$banii jos la inchiriere=13.308$in total.Dupa 36 luni inchiriez altul nou,economisesc deci...
14.692$!!!Si o tin asa mereu la fiecare 3 ani.In plus mereu conduc modele noi
Volvo!In plus,fiind inchiriata am asistenta GRATUITA din partea firmei Volvo,orice reparatii sau defectiuni,duc masina la firma ce are si atelier si o vor repara gratuit,atita timp cit NU eu am creat defectiunile,de ex. accident.
Cind inchiriezi este necesar insa in contract sa NU depasesti 12.000 mile pe an,ceea ce oricum e greu sa faci.
Cu casa e la fel daca vreau s-o vind si sa cumpar alta,ratele sint transmise noului proprietar si o iau de la capat cu bani jos alta casa si alti 30 ani de rate noi.De ex. vila noastra a costat 300.000$,am pus jos 15.000$,daca o vindem primim inapoi jumate din acest aconto mai punem jumate si intram in alta casa.Totul aici este creat astfel cum ti-am descris mai sus si la fel spun astea si pt. toti ceilalti din forum sa stie de curiozitate,daca nu stiu deja,mai ales cei ce traiesc in USA.ei cunosc astea.
Nu stiu cum e-n Germania ori Franta,pot fi lucruri diferite,dar tu ai scris din experienta ta de acolo asa ca nu-i necesar sa ma critici daca nu stii despre ce vorbesti!
A sta cu chirie e o solutie proasta pt. ca platesti mult si NU economisesti nici 1$.Cine e proprietarul plateste taxe la guvern si atunci mareste chiria an de an.Am locuit cu chirie cu ani in urma si plateam 1700$ lunar pt. 1 dormitor,living-room,baie si dining-room+un mic balconas....De ce sa fac pe proprietar bogat cind pot avea casa mea si sa si ECONOMISESC multi bani anual care sa-mi intre in buzunarul MEU si nu al lui?
Cum am scris cu 1200$ pe luna incepind Cu Mai a.c.nu doar ca economisesc 400$lunar dar primesc si reduceri din impozite si taxe in bani de la guvern si in plus am o vila mare,gradina mare in spatele casei natura in jur,liniste si ma simt f. fericit!De ce NU as fi fericit in viata???
Iti mai spun inca ceva.De ex.dau anual 3000$ pt. pensie printr-o firma mare ce investeste banii in actiuni si deci cistig in plus la ei anual 1500$.Daca as plati mai putin de 3000$,guvernul m-ar taxa 600$ deci as pierde acesti bani,si in loc sa pun acesti bani in buzunarul meu,ei merg la guvern!DE CE sa las guvernul sa-mi ia acesti bani?Pun 3000$,guvernul IMI DA inapoi 600$ si firma restul pina la 1500$.Asa ca eu sint in cistig!
Legat de "prietena"ta din Australia ce sa spun?Unii romanasi se dau mari,si am intilnit si eu pe aici destui,NU am prieteni romani in USA,doar americani,sint mult mai sinceri si corecti cu tine.Am citiva amici romani prin Canada si Paris si Germania(Hamburg),vechi colegi de liceu sau prieteni din Ro de peste 27 ani,cu ei corespondez email,ii cunosc f. bine si sint f. onesti si nu se dau mari.Nici eu NU m-am dat mare scriind despre mine,am scris pur si simplu adevarul,daca tu il consideri o minciuna e treaba ta,eu ma cunosc si CUNOSC mai bine realitatea mea in care traiesc zi de zi decit tine,asa ca consider ca te-ai pripit cu critica la adresa mea.
Si trebuie sa stii la fel ca in USA ca artist in advertising ilustrind reclame pt.TV,
dupa care regizorul se ghideaza cind filmeaza reclamele respective,cistigi f. multi bani!!!E o meserie f. bine platita pt. ca in USA ...reclama e sufletul comertului!!!Eu inca fac mai PUTIN decit colegii mei si prieteni totodata pt. ca NU vreau sa ma omor prea mult muncind in dusmanie!Unii din ei cistiga chiar 20.000$ pe luna!!!!Dar sint si mai tineri cu 10 -15 ani ca mine si pot face asta.
Dar pt. mine e de ajuns cit cistig si NU muncesc mai mult de 60-80 ore PE LUNA!!!!Chiar vineri de ex.am muncit 12 ore nonstop si am cistigat 1500$
In doar atita timp!!!Am mai lucrat marti vreo 10 ore,si sapt. trecuta in doar 22 ore am cistigat 3100$,in restul zilelor NU AM muncit deloc!!!
DAR ca sa ajungi sa cistigi acesti bani in scurt timp....trebuie sa fii f.f.f.talentat in meserie si rapid!Crezi ca ma laud iar degeaba?Sa stii ca firma noastra compusa din 8 artisti si un rep(agent-impresar care ne da de lucru comenzi diverse prin agentiile de adv. care ne foloseste mereu)"Greenlight studios inc"
este cea mai BUNA din tara si cautata de clienti renumiti.Sintem toti 8 considerati in meserie drept crema cremelor,cei mai buni intre cei mai buni si NU e o laudarosenie!!!
E UN FAPT!!
Inchei aici si sper ca te-am edificat destul.

LOVE&PEACE,
Ozzy
#12024 (raspuns la: #11975) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
comentariu - de ionel la: 18/03/2004 08:57:16
(la: Religia mortii)
CTP: "Este ucis pur si simplu pentru ca e om si trebuie sa se adune la un numar de cadavre previzionat"

Evident tipul este ori ipocrit, ori ignorant, ori amandoua.

12292: '' "Mitul" mortii si invierii lui Hristos e realitatea istorica in fapt.''

Ai ca mai dat gata. Realitatea asta istorica pe care o mentionezi, ai dovezi pe undeva altunderea decat spirite infometate de povesti nemuritoare? Ori vrei sa-mi spui ca niste epistole scrise si rescrise sute de ani dupa moartea lui ori vreo carpa de la Torino constituie evidenta istorica?
#12340 (raspuns la: #12292) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul recent, - de DESTIN la: 26/03/2004 19:54:19
(la: H.R. Patapievici, Omul recent)
H.R.Patapievici "pozitioneaza" cum nu se poate mai bine "insusirile"detinute de OMUL RECENT.Imi doream o paralela intre OMUL RECENT si UMANITATE (cea actuala).Se poate crede ca o paralela nu poate exista ,OMUL RECENT confundandu-se cu UMANITATEA.Invit la dezbateri.Cu toata stima
Sex-spiritualitatea si memoria despre aceasta. - de arhonte carol la: 06/05/2004 16:58:37
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Sex se face pentru pura placere si pentru procreatie. Asta e Legea.
Din punct de vedere ezoteric "pura placere" si "procreatia" au un inteles mai adanc decat stiu in mod constient oamenii.In sex se unesc doua principii cosmice/divine, caci omul poseda constiinta in plus decat animalele, si iata ca ajungem in zona religiei. Rezultatul unirii prin sex, este Creatia. Fiul fizic ce reprezinta lumea materiala,pe care o expansioneaza, si o mentine, facand legatura in continuitate cu Divinul.
Si fiul spiritual, Starea, Duhul, ce uneste el insusi, si numai el, pe cei doi cu Divinul, un al treilea participant, care prin transmutare,si sublimare, nu este trei ci Unul.
Reiese asadar ca a face sex este un act sacru, si nu profan, fara nici un fel de dubiu. Insa desigur, indiferent de locul unde se petrece actul sexual, in vaz ori in intimitate, chemarea este aceeasi si intelesul ramane.
Problema consta numai in desacralizarea sexului prin uitare si ignoranta.
Cei ce inca stiu, pot face in mod relaxat sex in public si chiar o fac.
Insa este vorba de un public restrans, numit "grup initiatic", in care toti membrii stiu ce fac, stiu de ce fac, au scopuri si interese, convingeri comune, si nu se ataca unii pe altii. 90% din oamenii pamantului nu fac sex in public, intrucat, considera pe buna dreptate, ca au nevoie de intimitate in 2 sau grup restrans de persoane, prietene. Subliniez, PRIETENE! Doar in grup restrans, de doi, in caz obisnuit, se poate atinge starea ideala de unire cu Divinul, ce reprezinta, urgenta chemarii.- Bilss, Extaz, samadhi, Satori, Iubirea profunda in cazul omului obisnuit. Acestea nu sunt doar vorbe.Sunt valori ale unei realitati superioare, ideale. Sexul la marginea drumului, poate fi incitant, excitant, descatusator, insa va fi lipsit de calitatea superioara, de extaz.
Religiile cunosc foarte bine acest lucru, si de aceea au interzis in mod formal, sexul in public, iar oamenii, ca stiu, ca nu stiu, sunt o specie spirituala. Chiar daca se pot razvrati impotriva dogmelor unei religii, ei vor ramane profund spirituali si nu se vor razvrati impotriva naturii lor intime. Ei nu se pot nega pe sine. Si faptul ca majoritatea covarsitoare dezaproba in mod clar sexul in public, tine de " Amintirea" adevarului spiritual despre sex, inscris adand in subconstient. Ei cunosc in mod sub-constient, modalitatea de exprimare si implinire a sexului, chiar daca nu recunosc acestuia o natura divina. Initiatii inca stiu. Ei stiu, de aceea isi si permit, si chiar doresc sa aiba sex in public restrans, iar in lipsa acestuia doar in intimitate!! Niciodata nu va fi vazut un initiat in mistere, facand sex in parc, ori la coltul strazii. Este exclus! Un initiat, pentru a atinge extazul, starea REALA, de unire cu divinul ori cu una din sferele acestuia, face sex de la 2 la 4 ore continuu. Fara ejaculare in tot acest timp, intrucat ejacularea presupune un final, de nedorit de acesta a fi atins foarte curand. Or aceasta se poate petrece doar in intimitate, nu in public. Un cuplu obisnuit, face sex in mod normal, intre 15 si 30 minute, pana la max.1 ora, rezultatul este firesc , o stare de fericire si marire a iubirii dintre cei doi, in cazul...ultim, legautura durand o viata. Sex de calitate. In cazul sexului pe strada, acesta poate dura, din n. motive, intre care si penibilul, stress, frica, rusine, vreo...5 minute. Timp in care nimic important nu se dezvolta in fiinta umana,orgasmul este scurt si frustrant. E bun, daca exista urgenta, insa oamenii STIU, ca viata, universul sunt facute din echilibru si armonii, nu din urgente ori accidente.
Acum, desigur ca religiile in special cea crestina si islamica ,au manipulat in mod grosolan oamenii prin frica si rusine, invatandu-i ca sexul e rusinos si pacatos, datorita pacatului originar, ( care nici n-a fost si nici nu s-a petrecut vreodata ) insa consider ca oamenii au un simt bun interior, si actioneaza in acord cu acesta, ne expunandu-se sexual vederii publicului larg care nefiind omogen in intelegere si iubire si aspiratii, poate fi nociv, agresiv chiar, pentru simtirea unui cuplu. Acoperirea organelor sexuale, nu s-a facut initial din rusine, ci din intelegerea sacralitatii acestor organe, ce s-a dorit a fi ocultate, protejate, de...ochii publicului larg care nu e omogen, asa cum spuneam in iubire si interese, aspiratii.
Probabil, ca atunci cand omenirea va ajunge sa fie omogena in proportie de cel putin 95%, privitor la respectul pentru fiinta umana, intelegand complet cine si de ce este omul, atunci, se va putea face sex peste tot, in toate locurile si la toate orele. Intrucat, prin cunoastere, oamenii nu atat ca vor deveni supra-umani, ci vor fi mai profund umani, si relaxati cu trupul si functiile acestuia, ajungand sa aiba experiente reale folosindu-se de sex, oricand, oriunde, ceea ce nu se poate petrece acum decat in intimitate, datorita nivelului de constiinta globala. Si oamenii stiu, in mod inconstient. Si de aceea nu permit sexul in public nici altora si nici lor. Toti stiu ca nu a venit inca acel timp.
Este o chestiune de prezervare in asteptarea viitorului. Nu aduc vorba deloc aici de toleranta ori intoleranta, caci aceste concepte nu au valoare reala in a explica de ce oamenii nu accepta/fac sex in public.
wisdomkeepers - de Little Eagle la: 18/06/2004 02:10:20
(la: Din seria: vorbe de duh)
"Then I was standing on the highest mountain of them all,and round about beneath me was the whole hoop of the world.
And while I stood there I saw more than I can tell and I understood more than I saw."
Black Elk
..........................................................................................................................
"Trebuie mereu sa vorbesti direct si sincer,cuvintele tale sa fie precum razele soarelui in inimile tuturor."
Cochise( Like Ironweed)
.........................................................................................................................."Cuvintele de bine nu dureaza in vesnicie decat daca au o reala insemnatate si sunt pornite din inima.Cuvintele nu aduc nimic poporului meu omorat,ele nu aduc nimic tzarii mele azi calcata in picioare de omul alb.Ele nu protejeaza mormantul tatalui meu,ele nu platesc pentru caii si vacile mele ce azi nu le mai am...
Cuvintele de bine si de parere de rau sau mila nu-mi vor aduce copii mei omorati inapoi.
Cuvintele de bine si mila nu vor aduce poporului meu sanatate si ii va salva de la boli si moarte.Cuvintele de bine si mila nu vor da poporului meu o casa de locuit in care sa traiasca in pace si fericire.
Sunt obosit de atata vorbarie ce nu duce la nimic concret.Imi face sufletul bolnav cand imi aduc aminte cuvintele frumoase de bine si mila pentru noi,spuse de voi cu mana pe inima....cuvinte ce le-ati incalcat voit.
A fost si este prea multa vorbarie din partea voastra a celor care nici macar nu aveti dreptul de a vorbi."
Chief Joseph(Nez Perce)
.........................................................................................................................
"Uita-te la mine-sunt sarac si gol,dar sunt un mare chief razboinic al multor natii.
Noi nu vrem bogatii,vrem doar sa ne crestem copii dupa traditia noastra.Bogatiile nu ne fac noua nici un bine.Nu le luam cu noi pe lumea cealalta.Nu vrem bogatii.
Ceea ce vrem este love&peace."
Great Chief Red Cloud(Lakota-Sioux)
.........................................................................................................................
"We are all poor because we are all honest."
Red Dog(Oglala Sioux-Lakota)
..........................................................................................................................
"Omul alb mereu se acopera cu hartii,acte si documente,le da o mare importanta.
Omul alb trebuie ca -si pune viata in aceste hartii,se pare ca detin asupra lui niste puteri misterioase.
Indianul nu are nevoie de hartii sau scrisuri pe hartii,cuvintele sunt importante,ele patrund in inima si acolo raman,nu le va uita niciodata.Pe de alta parte daca omul alb isi pierde hartiile,e total neajutorat si pierdut."
Black Hawk(Sauk)
.........................................................................................................................
"White man's pictures all fade,but the indian's memories last forever."
Chief Luther Standing Bear(Oglala-Sioux/Lakota)
.........................................................................................................................
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)
Mitakuye Oyasin(we are all related in lakota language)



































Puterea Credintei pt. Destin - de LMC la: 24/06/2004 23:06:50
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
Ai foarte mare dreptate, nu poti sa te rogi fara sa ai credinta ca Dumnezeu te aude si-ti va trimite raspunsul cel bun. Multi se roaga la tot felul de dumnezei, dar inca nu am auzit ca vre-una dintre aceste rugaciuni sa fie raspunsa. Cineva ne spunea mai jos ca el nu se roaga niciodata pentru el insasi. Eu i-au exemplu rugaciunea Tatal Nostru, o rugaciune care este in mod special pentru mine insumi. Daca nu te rogi pentru tine insuti inseamna ca nu ai credinta ca ti se va da, atunci cum poti sa te rogi pentru altcineva, de unde stii ca el sau ea va fi afectat de rugaciunea ta. Cind ceri de la Dumnezeu intelepciune, dragoste, iertare, sanatate, le ceri pentru ca cu acestea poti sa fii un om mai bun, astfel poti sa ajuti familia, comunitatea, lumea din jurul tau. Nu cred ca cineva poate sa se roage pentru altcineva atita timp cit el insusi nu este intr-o relatie personala cu Dumnezeu o relatie in care a putut vedea Mina Lui la lucru. Un exemplu practic: nu poti sa indrumi pe nimeni cum sa-si cumpere o casa daca tu insuti nu ti-ai cumparat o casa; sau, nu poti sa inveti pe nimeni cum sa deseneze corpul uman daca tu nu ai invatat niciodata cum sa desenezi. Daca casa mea nu este organizata, curata si pusa la punct, cum pot eu sa ma duc la altcineva acasa si sa-i spun cum sa-si puna casa in ordine. Omul din oglinda trebuie schimbat, si asta nu poate sa o faca nimeni inaintea lui insasi.

Destin, cuvintele tale par a fi pline de durere, dar vad in acelasi timp raza de speranta. I pray that God will strengthen you and bring peace and love into your heart and life. Do not despair, do not lose hope, His love is always there to comfort you.
#16699 (raspuns la: #16641) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
obiective pt. EOS 10 D - de Dinu Lazar la: 27/06/2004 09:42:33
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Problema este foarte simpla.
Este vorba de gasirea unui optim si de stabilirea unor jaloane, - marcarea pistei pe care vrem sa mergem.
Ne intereseaza calitate absoluta si maxima cu un digital SLR in fotografiile noastre?
Atunci fotografiem numai in raw si folosim numai obiective fixe originale de calitate; pentru un 10D, un 20mm, un 35 mm (sau un 50 mm) si un 85 mm pot fi un bun inceput.
Ne intereseaza calitate foarte mare a imaginii si o oarecare flexibilitate in alegerea focalelor? Atunci ne dotam cu obiective zoom din seria L, si un bun inceput ar fi 17-40/4 si 70-200/4.
Vrem sa marim doar numai pina la maxim A4, si asta rareori, si dorim un echipament mai ieftin si mai usor?
Luam un zoom mai amplu trans standard mai ieftin, de aceeasi marca cu aparatul. La Canon, un 24-85 sau un 28-135 sunt obiective relativ bune pentru nevoi minime de imagine.
Nu ne intereseaza calitatea imaginii si avem ceva bani de cheltuit si nu ne intereseaza nici compatibilitatea cu aparatele viitoare si fiabilitatea nu ne preocupa? Atunci luam orice alt obiectiv de orice alta focala.
Teste de obiective... este plin Internetul.
Cinci minute cu un motor de cautare si gasim atitea situri cite nu putem citi intr-o saptamina.
Problema este ca testul este una, viata reala, mai altceva.
Trebuie sa incercam sa alegem in functie de nevoile noastre; ce mariri de imagine facem, ce gen de fotografie, ce stil, una e portretul si alta peisajul si fotografia de arhitectura cere alt obiectiv decit imaginea la lumina existenta si putina...
Testul nu ne spune decit o parte - utila, desigur - din ce vom gasi noi la un obiectiv si nu ne spune nimic despre cum ne vom acomoda la felul sau de a vedea... exista oameni care sunt croiti ca viziune si mod de a percepe lumea mai mult pentru obiective lungi, sau pentru obiective scurte, sau pentru normale... oricum, de obicei ramine valabila ideea ca o chestie ieftina isi face treaba - teoretic - doar pentru banii pe care ii valoreaza si mai e si aproape invandabila ulterior.
Diferenta dintre un obiectiv de 1000$ si un obiectiv de 100$ nu e ca unul - adica ala scump, normal - face o imagine de zece ori mai buna.
Este posibil ca pentru nivelul la care se afla cineva sa nu conteze diferenta de calitate sau de robustete pe care o poate oferi un obiectiv fata de altul.
In afara de acestea, in aceeasi gama, exista obiective exceptionale si altele execrabile, si ca sa se complice treaba, obiectivul, oricit de incredibil al parea, are si un "suflet"; constructia imaginii e o chestie inca numai banuita, obiective Leitz Summicron de acum 50 de ani fac o imagine, obiectivele recente, alta imagine... ne atasam de un obiectiv si altfel decit citind sau interpretind teste, bokehul, cum sta in mina, capacitatea lui de a reda contrastele si culorile, constructia imaginii, zgomotul chiar, nu le gasim in teste...
Vreti sa stiti care este pentru mine diferenta intre un Canon 17-40 si un Sigma 18-125?
Ei bine, pentru mine aceasta diferenta se reduce la un singur minut de ploicica.
#16843 (raspuns la: #16782) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
doar schimbarea este eterna :) - de spirit_intelept la: 03/07/2004 10:46:22
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga Desdemona,
se pare ca totusi incheierea mea nu prea si-a indeplinit menirea de incheiere :).
Numele meu de utilizator mi l-am luat din mai multe motive: pe de-o parte, asociat cu felul in care redactez, creaza o anumita nota post-urilor mele, pe de alta parte implica o buna mentalizare pozitiva. Oricum, pana cand am sa ma dovedesc mai mult intelept decat prost, poate ramane. De fapt as spune ca singura mea "lauda" a fost pana acum doar nick-ul...pe cand tu ai facut afirmatii de genul "Din proprie experienta cunosc destule despre subiect", "Stiu foarte bine despre ce vorbesc", pe care ar trebui sa le probezi, ca sa nu ramana doar laude sau orgoliu.
Nici eu nu vroiam sa continui chat-ul...aici ar fi trebuit sa fii mai atenta la ce am scris: "Nu am sa mai continui chatul acesta...". Chiar si ultimul reply il scrisesem doar fiindca am avut impresia ca te eschivezi de la o atitudine clara in privinta a ceea ce ti-am scris.
Ceea ce discutam noi este pe subiectul articolului fiindca in acesta se mentioneaza tot felul de aberatii despre sexualitate cum este inteleasa in cadrul MISA si doresc sa ofer o viziune mai apropiata de adevar asupra acestui subiect.
Legat de argumentatie, as spune ca pe langa faptul ca "femeilor le place sa aiba ultimul cuvant", in plus apare si "la donna e mobile". Spun asta fiindca la inceputul reply-urilor ai incercat totusi o anumita argumentatie, legat de kundalini si energia sexuala ca apoi, cand ti-am raspuns la ele, sa revii si sa spui: "nu ma intereseaza atatea detalii", "discutiile erudite nu ma tenteaza" si in final "nu ma adresez mentalului". As spune ca e o schimbare radicala de atitudine :). Oricum faptul ca ai spus "apreciez exemplele date, si in mare parte sunt de acord cu ele", "discutii erudite", "detalii", "aproape tot ce mi-ai citat", arata ca nu ai respins in bloc chiar tot ce ti-am spus. As fi curios pe care persoane din cele din exemplele mele nu le consideri autoritati in domeniu si pe care le consideri...si daca nu e prea mult, de ce nu le consideri pe primele asa.
In legatura cu "pe terenul pe care e mintea ta, nu ma adresez mentalului", mintea nu poate decat sa fie pe teren mental sau sa nu fie. Argumentatiile nu sunt sterile prin ele insele ci doar daca nu sunt concretizate prin practica. Chiar Iisus spunea "fiti intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii". De fapt nu poate sa exista invatatura spirituala in care nu este implicata si argumentatia.
In ultimele tale reply-uri ai tot facut referire la "cunosc destule despre subiect", "Stiu foarte bine despre ce vorbesc", "As avea ceva de spus". Mi-ar place daca mi-ai spune macar la ce surse faci referire si pe care probabil tu le consideri autentice. Pe urma o sa discutam daca e cazul care este pozitia acestor surse (care in mod normal ar trebui sa se refere la sexualitate dpdv spiritual) fata de erotismul ca auxiliar in evolutia spirituala.

Spirit Intelept
#17230 (raspuns la: #17187) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Apropo de cuvinte si studii - de Dinu Lazar la: 12/07/2004 23:41:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Salutari! As fi curios ce studii (mai ales de specialitate) au avut si au
marii fotografi de le noi si de pretutindeni."

Multi dintre monstii sacri ai fotografiei de la noi si de aiurea - sa zicem, 98% - nu au nici o treaba cu studiile de specialitate.

Pe de alta parte, cel putin la noi, studiile de fotografie nu au nici o treaba cu viata reala, cu ce se cere sau cu ce ii este necesar unui fotograf comercial sau editorial sau de stock sau tehnic sau stiinific.

Din cei citeva mii de absolventi ai tutor formelor de invatamint de imagine din Ro din ultimii 14 ani, numai o mina de oameni profeseaza sau au treaba cu fotografia.

Nici cei ce fac studii aprofundate de fizica sau electronica nu ajung la fotografie cumva; asa se explica imunda avalansa incredibila de nulitati care scriu carti si articole despre aparate si despre fotografie si care creeaza alte nulitati, la urma urmei.

Povestea cu studiile e complicata... dar ca sa fii mafiot sau interlop trebuie studii?
Ca sa ai gipan si viloaie?
Asa e si in fotografie.
Nu trebuie studii pen`ca oricine poate sa faca o poza, care este.
La noi un fotograf e asa, ceva care este dar nu pare.
Studii?
Acum mult, mult timp, ma intreba bunicul meu ce vreau a ma fac; (el a fost tinichigiu, putea sa faca un ceainic dintr-o bucata de tabla in cinci minute) - si ii ziceam ca eu as cam vrea sa ma fac fotograf.
Se aseza pe o bancuta si zicea: bai taica, ce rusine, un muncitor batrin este un muncitor cu experienta, un doctor batrin este un om care stie multe, un inginer batrin ajunge director, dar un fotograf batrin e un nimeni.
Judecind cum s-a asternut uitarea peste fotografii romani ai anilor `70-`80, bunicul cam avea dreptate, oarecum.
As vrea a vad si eu scoala de pictura unde nu se invata macar in pauza despre Michelangelo... dar fotografie romaneasca fara Mihailopol se poate?
Cu siguranta.
Atunci, ce trebuie studii...
#17728 (raspuns la: #17705) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DESTIN - de Belle la: 31/07/2004 02:57:12
(la: Cum gandim?)
dragut "amalgam", a trebuit sa-l citesc de doua ori ca sa vad unde vrei s-ajungi :) si m-ai suprins placut ca ti-ai amintit "numele" meu desi incerc pe cat se poate sa trec neobservata. ma ierti ca de ceva vreme mi-a disparut subit "ghidusia", nu m-asteptam sa aiba vreun efect asupra nimanui... o fi cafeaua prea tare si prea amara, sau poate trebuie sa schimb brand-ul (poate ma duc sa mi-o culeg singura din Brazilia, o schimbare de aer si atmosfera mi-ar prinde bine).
#18665 (raspuns la: #18559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
digital vs. analog - de (anonim) la: 26/08/2004 12:55:30
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
va inteleg puctul de vedere, si daca toti fotografii ar fi artisti ajunsi la
maturitate as spune ca aveti dreptate, dar un om ajunge un artist matur dupa multa munca, iar eu spun ca digitalul usureaza foate mult aceasta munca, imbunatateste educatia, crescind sansele celor buni, nu spun ca toti care vor folosi digitalul vor ajunge artisti buni, sau ca numai folosind digitalul pot face ceva, dar digitalul aduce o schimbare, un alt nivel de accesibilitate si evident, apar si probleme de adaptare.
am citit si http://www.kenrockwell.com/tech/notcamera.htm si
dati-mi voie sa interpretez putin altfel: eu cred ca sint fotografii atit de reusite artistic incit practic nu conteaza calitatea camerei cu care au fost facute. Dar nu cred ca orice fotografie reusita se poate face cu orice camera -
chestie de logica, poate un matematician ne ajuta aici :)

Fotografia mai are o "nisa", intre arta pura si kitsch, pe scurt as sputea spune "fotografie documentara", care trebuie realizata tehnic corect. Se poate face arta si din asta, de exemplu daca incearca cineva sa realizeze poza unui leu salbatic, flamind, de aproape, cu un aparat de unica folosinta, este arta
datorita unicitatii postmortem pe care o capata poza, dar probabil calea corecta este cu scule performante. Ce vreau sa spun aici este ca nu putem reduce fotografia la acele poze care nu conteaza cu ce aparate au fost facute,
arta pura, ci e mai mult de atit, fiecare alege "nisa" care i se potriveste.


>"Tot asa, toti fericitii aici vorbitori de ieftinaciune digitala nici nu se gindesc >sa dea 39 de milioane de lei pe suita Photoshop CS sau macar citeva >milioane pe Windows - si atunci sigur, e eftin sa faci poze digitale."

digitalul e mai ieftin, fiindca hardware-ul necesar e ieftin, un calculator ok pentru prelucrari digitale costa cam 400-500$, unul f. bun cam 1000$, iar o camera ok tot pe acolo - plus taxele in ro :( In ce priveste softul, linux+gimp costa cit pretul unei reviste Chip iar panotools merge si sub linux si cam atit este destul pentru inceput. cineva cu "pretentii" poate sa-si cumpere scule mai "tari" dar la 5000 de poze/an recupereaza oricum investitia in calculator
(sa luam o medie de 6$/30 de poze cu tot cu film si prelucrare =1000$, dar un fotograf face probabil >10.000 de poze pe an). pentru un student, cite din aceste poze merita puse pe hirtie? 3%-10%? iar pretul transferului digital->hirtie a ajuns la acelasi nivel cu analogicul.
sumele par mari, dar astazi traim intr-o socitate in care calculatorul este din ce in ce mai prezent in viata de zi cu zi, foarte multa lume investeste oricum in calculator, corect ar fi sa nu-l mai "adaugam" la calcule :)

Mihai




#20394 (raspuns la: #20299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. carapiscum - #20539 - de Muresh la: 31/08/2004 02:18:03
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
1. "Ma bucur sa aud ca mai exista evrei care nu-i condamna pe crestini pt. niste atrocitati suferite in trecut ".

De unde pana unde ?. Bineinteles ca ii condamn pe crestini . Chestia e ca acum am o tara a mea si de aceea sunt mult mai putin dependent de ce cred sau fac "crestinii" (in ghilimele pt. ca un crestin adevarat nu ar ucide evrei) . Cat despre razbunare ?. NU. Dumnezeu sa-i pedepseasca . Daca evreii sint invinovatiti de deicid dupa 80 de generatii , eu ma multumesc cu 8 generatii .

2. "de ce Israelul continua sa ucida musulmani".

Israel lupta impotriva dusmanilor pt securitatea cetatenilor lui . Intamplator sau nu , dusmanii sunt musulmani .

2. "de ce-i reneaga pe evreii crestini ".

Asa o combina "evreii crestini " nu exista . Dupa lege , oricare om a carui bunic a fost evreu , poate veni in Israel , chiar daca nu e religios . Multi din astia sunt crestini , mama lor fiind neevreica . Aud de un grup din targul vecin cu al meu , care , culmea , pretind Ministerului Cultelor sa le construiasca o biserica .Sa se intoarca in Rusia , dupa mine . Legea noastra e prea liberala . Nici americanii nu primesc pe oricine .

3. "evreii sunt in continuare tinta unor atacuri la persoana? Si cine va apara in tara de aceste atacuri, Mossadul, cel mai sangeros si mai criminal servicu de spionaj si contraspionaj din lume?".

Nimeni nu-i va apara . Nu ai auzit de cei 200 de evrei -franceji care au venit in Israel fugind de antisemitii crestini ?. Aproape ca as vrea ca evreilor sa le fie rau afara ca sa vie in Israel . Aici e locul lor . Dar spune-mi : e adevarat ca 25 % din populatia Romaniei si-au parasit patria ?.
Cat despre Mosad . Mata esti cam dezinformat . Mosadul nu e o armata . Mosadul nu are voie sa incalce legile tarii noastre si al altor tari . Mosadul e un serviciu de informatii inteligent si eficace .

4. "vei continua sa "despici firul in patru" pana "o vei deflora pe Fecioara Maria"!!! "

Pe scurt : VT prin Isaia nu se referea la Iisus . Evangelistii au comis un plagiat . Au mai fost inainte de Iisus alti 19 nascuti de fecioare , murind pe cruce si inviind . Totul e o legenda in plus . Din cauza unei legende , evreii au fost invinovatiti de deicid .
Nu-l recunosc pe Iisus ca fiind fiul lui Dumnezeu si daca a existat , a fost el om ca toti oamenii , nascut de o femeie obisnuita in modul cel mai natural cu putiinta .
Si atunci ce respect eu ?. Respect monoteismul si invataturile pline de intelepciune ale rabinului evreu Iisus , daca a existat , sau a aceluia care le-a scris . Daca crestinismul nu poate fi inteles fara credinta in Iisus ca fiul lui Dumnezeu , atunci avem o problema. Nu voi respecta o religie care ma considera criminal caci nu ma simt vinovat .
Credeti voi in ce vreti minus invinovatirea de deicid , si vom fi prieteni . Altminteri , NU .

5. "Asta am facut si noi, ne-am batut joc de Moise si de patriarhi ?.

Asta ar mai lipsi . Moise e al nostru in aceeasi masura in care e al vostru . Un crestin religios nu poate nega VT . Un evreu religios recunoaste numai VT .

PS Raspunsul meu pt Jay care a vrut sa stie "Cat timp o sa mai frecati chestia cu fecioara?" a fost un raspuns la o intrebare jignitoare (nu numai pt. mine personal ci chiar pt. crestini - apropo , ar fi cazul , ca crestin , sa-i atragi atentia - el e , probabil , un crestin ca tine , si ce spune el e nu mai putin important decat ce spun eu ) si raspunsul meu a fost destinat numai lui .
#20662 (raspuns la: #20539) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oare? - de cosmacpan la: 17/09/2004 20:12:22
(la: Ateu convins!)
de fiecare data ne intrebam ce putem face pentru a-i ajuta pe cei dragi si apropiati, mai ales atunci cvand ei nu accepta orice ajutor cu usurinta. Nu stiu daca prietena ta este intr-adevar intr-o perioada sau intr-o atitudine de "Toma necredinciosul" dar eu stiu regula no.1: cu cat incerci sa convingi pe cineva de un lucru cu atat mai mult acea persoana devine "arici" si se distanteaza de discursul tau. imi permit sa -ti sugerez un titlu: Jurnalul fericirii - N Steinhardt sau ceea ce ne sugereaza marele sihastru "Daruind vei dobandi". nu trebuie sa incercam sa invatam pe nimeni, dar putem sa-i oferim intelegerea, dragostea, timpul si sinceritatea noastra. poate ca daca timpul, care trece si matura totul aruncand la lada pe care scrie trecut, va binevoi ca din partea noua si virgina numita viitor sa-mi ofere mai mult atunci sigur vom avea rabdare sa dezlegam ghemul celor patru fire( tipologie daca imi este permis: flegmatic, coleric, sanguin si melancolic pe care s-a altoid acel lastar -oare - de neancredere. si a doua regula: fiecare trebuie sa-si gaseasca "aracul" pe care sa se poata sprijini la nevoie. tot ceea ce poti oferi din afara este superficial si nefiresc de firav, iar seva si puterea izvorasc din nauntrul nostru.
pe curand
zic si eu... - de Pheidippides la: 22/09/2004 18:08:41
(la: Ateu convins!)
Acu' eu nu prea ma pricep la lucruri care exista dincolo de imaginea mea din oglinda. Cat priveste problema de care vorbesti aici, in treacat fie spus, cu daruire si abnegatie, au cred ca trebuie sa insisti. Nu se poate ca prietena ta, spirit mic din cate imi dau seama, sa nu realizeze ca vaca nu da lapte dintr-o coincidenta nefericita, ci datorita lui Dumnezeu. E imposibil sa nu creada, eu am folosit experimentul si mi-a reusit, dupa ce o sa-i spui ca un soi de hirciog, de mangusta, oricum ceva din desert, nu naste, chiar daca e insarcinata, daca in acel an nu e suficienta hrana. Dumnezeu, cine Altul, ii comunica pe cai nestiute de noi, ca nu are de gand sa de-a drumul la apa pentru a produce mancare. Daca totusi rezista, pentru ca astia sunt caposi, ateii zic, asa cum subtil remarcasi si tu, incearca cu altceva. Adu-i aminte de Inchizitie, de cruciade, de mizeriile care se petrec la adapostul sutanei. De multitudinea de oameni care, ca si ea, erau considerati niste eretici.
Adu-i aminte ca, la baza, eretic insemna "cel care gandeste altfel". Adu-i aminte ca tot ce facem bun nu e meritul nostru, ci al Lui, iar tot ce facem rau e proprietate personala a oamenilor.
Daca nici asa nu merge, nu-ti ramane decat sa te gandesti ca poate ea nu incearca sa-si ascunda slabiciunile dupa atotputernicia Lui sau sa-si gaseasca raspunsuri in afara ei. Caci, in bunatatea Lui, asta poate fi menirea ei: sa nu Creada. Na, ca am vrut sa fiu ironic si nu mi-a iesit deloc.
Cineva spune ca "Foarte putini atei nu sunt in acelasi timp si ignoranti". Acu' eu iarasi nu prea ma pricep. Eu stiu o poveste moralizatoare, din asta care prinde astazi, ce zice ca o femeie credincioasa avea o carte in casa, "Probleme zborului in cosmos". Toata lumea pica de emotie cind o vedea odihnindu-se lasciv, cartea nu femeia, pe masa din sufragerie. Intrebata, domna, sincera din fire, a spus ca o foloseste drept fund de lemn pentru mamaliga, nu de alta dar era mai groasa si nu se topea fata de masa. Nici nu stiu ce am vrut sa spun, dar sigur e mai corect decat ce au spus altii.
Acum fug ca menirea mea deja a luat-o la vale, suparata ca am indraznit sa ma opun unui lucru pe care nu pot sa-l inteleg, nu pot sa-l intuiesc, nu pot sa-l simt, dar care sigur ma asculta in noptile cand sunt singur. Si, pe langa faptul ca are urechi pentru lucrurile importante pe care i le transmit, mai si rade, spre deosebire de voi, la gluma mea cu mamaliga.
iertate fie-mi vorbele rastite..... - de cosmacpan la: 23/09/2004 19:18:42
(la: Se cauta un scriitor! Gasitorului buna recompensa!)
Indiferent de situatie imi permit sa-ti spun pentru inceput : SALUT.
« Cinci personaje in cautarea autorului » (sau poate sase ?) reprezinta exact ceea ce se intampla cu tine caci ce altceva poate fi inversunarea cu care cauta sa iasa la superafata aceasta poveste ? Ca nuca in perete imi vin in minte versurile lui Minulescu :
Eu stiu c-ai sa ma-nseli chiar maine
Dar fiindca azi mi te dai toata,
Te iert, e mult prea vechi pacatul
Si nu esti…..poate fi inceputul povestii tale ?
Sau trecem la Rodica lui Cosbuc ce incurca cu buna stiinta fusteii de la scara ?
Poate vrei sa ne oprim la «Cantecele tiganesti ale lui M. R. Paraschivescu ca nu-mi mai aduc aminte titlul acelei poezii anume, sau poate ca « Balada chiriasului grabit – ramai sanatoasa cucoana ca-mi iau geamantanul si plec….. » oricare dintre aceste variante poate insemna un inceput. Am spus poate caci de fapt fiecare viata este un unicat, caci fiecare posesor este unic, este un luptator si doar daca el accepta este un invins. Viata este frumoasa si pentru ca este frumoasa ne-a fost data s-o traim. Depinde de noi cum o vom face.
Am vrut initial sa ma alatur si eu corului de voci ce-ti cer cu insistenta povestea dar conform cuvintelor sfinte « cei din urma vor fi cei dintai » si « multi chemati, putini alesi ». Eu stiu ca sunt bun (de gura) si stiu ca « in sufletul omului nu trebuie sa intri cu bocanci ». Asa ca astept consacrarea, editarea si succesul impreuna cu tine sau de unul singur caci vorba unei bucati « I am on my way ».
Pe curand sau daca nu « pe umeri pletele-i curg rau ».
Mac
Sa aprins Becul - de LMC la: 15/10/2004 20:48:33
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Cica la mine, undeva deasupra capului cind imi vine cite o ideie se aprinde un bec imaginar, asa ca si in desenele animate. Hehe, rid de una singura. Si sa vedeti ce mi-a trecut numa acuma prin cap, dar asa ca un fulger. Daca doi sau trei se cearta, ce trebuie sa faca fiecare in parte ca sa se puna apa pe foc si sa raceasca atmosfera? Vorbesc in termeni pragmatici, nu schimbari de ideologii sau stiu eu ce altceva. Cum zicea cineva odata, este foarte greu sa schimbi inima unui om, caci numai fiecare in sine insusi poate sa si-o schimbe. Unul nu se poate certa de unul singur ala trebuie ajutat. Deci, hai sa ne sfatuim. Eu am observat ca orgoliul fiecaruia in parte este de fapt benzina care face ca focul sa arda mai mult. Deci, si aici ma refer si la mine insumi, hai sa mai inchidem robinetul orgoliului nostru si sa nu mai ardem gasul de pomana. Ce ziceti, sinteti de acord?
Daniela - de carapiscum la: 17/10/2004 09:00:56
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Aparentele inseala deseori! Una e sa ai convingeri personale si alta e sa le aplici in functie de situatii si de oamenii cu care vii in contact. Logic, nu? In toate trebuie pastrata o anumita balanta a valorilor, trebuie sa echilibram ce se poate echilibra pt. a nu ajunge in faza dezechilibrelor.

Stii, inca de cand "te-ai legat de viata mea" (este o simpla expresie la moda) imi tot pun o intrebare: oare nu cumva tu cauti pe aici vreun romanas modern alaturi de care sa-ti duci viata mai altfel decat pana acum?! Ca prea se leaga toate intre ele. Nu stiu cat de bun si de intelegator ti-o fi dragutul pe care-l ai acum, dar tare imi pare mie ca totusi nu e tocmai ceea ce cauti, si de aici toata tevatura asta verbala.

Si acum sa revin la ultimul tau mesaj. Se intampla de multe ori in viata ca practica sa nu tina cont de teorie, si invers. Ai tu dreptate in felul tau. Insa ce e de remarcat (sau ce se uita indeobste): ca intr-o relatie de durata (in special in casnicie) e extrem de important ca partenerii SA SE DEA UNUL DUPA ALTUL- sper ca intelegi ce vreau sa zic. Pt. ca daca fiecare tine la mandria si orgoliul lui, si daca fiecare tine cont doar de placerile si cerintele personale, atunci relatia devine mai degraba una externa si nu interna, ca sa le numesc asa. Cu alte cuvinte conteaza absolut totul intr-o astfel de relatie, de la paharul cu apa adus la marginea patului pana la acele priviri NE-artificiale care realmente intetesc focul iubirii si al respectului reciproc. Fiindca, nu-i asa, din lucrurile marunte si aparent neimportante izvorasc acele minunate clipe impreuna.

Astept inca ceva lamuriri din partea ta- referitor la intrebarile mele. As mai avea eu un set de intrebari in alte directii dar deocamdata ma abtin fiindca vad ca nu esti o persoana extrovertita.

Numai bine si sa ai parte de un sot nu precum iti doresti (sic!- asta pt. ca da dovada de egoism) ci precum meriti.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#25333 (raspuns la: #25262) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...