comentarii

omiterea semnelor de punktuaţie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
despre contradictii - de (anonim) la: 10/11/2004 15:04:43
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela. Pentru Destin.
Dear Destin!
Mulţumesc că nu mă laşi în afara atenţiei tale. Îmi cer scuze, că te-am învinuit pe nedrept pentru că n-ai publicat un mesaj anterior. Nu tu eşti de vină, am înţeles. Sunt neatentă, neglijentă, distrată, contradictorie şi încă mai ce? Răutăcioasă? Nu, cu asta nu sunt de acord. Dar nu s-ar putea oare să-mi cer scuze odată pentru totdeauna de la tine, pentru toate micile neglijenţe, neatenţii şi greşeli de conduită, pe care le voi comite în viitor? Pentru că, sincer vorbind, mă cam oboseşte să încep mesajele cu scuze, în loc să trec direct la subiect. Pentru că, I”m sorry, mă iau frisoanele, când văd nenumăratele semne de exclamare din mesajul tău. Îmi zic: iar am greşit cu ceva. Vai mie!
Apoi, să ştii că nu înţeleg, de ce îmi găseşti mereu contradicţii în afirmaţiile mele. Le rupi din context, apoi zici, cu caractere mari, grase:
Dovada elocventa de contradictie...generalizare, exagerare...
Nu am adus destule exemple care îmi ilustrează afirnmaţiile respective? Ba eu cred că am adus.
“Tu ai scris acest text nu?”
Da, sigur că eu, însă am adus nişte secvenţe din dicţionarul de filosofie Larouse. Ai dorit nişte definiţii, şi ţi-am dat definiţiile ştiinţifice. Unde vezi contradicţiile? Acolo, pe lîngă definiţii, am menţionat opiniile diferite ale unor filosofi asupra unui subiect sau altul, dar nu sunt contradicţii, generate de mine. Fii atent la semnele de punctuaţie!

Noroc şi să ne auzim de bine! Adela
#28261 (raspuns la: #28132) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Adela, - de DESTIN la: 10/11/2004 23:13:18
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Dear Adela,

Multumesc pentru cele scrise si iti promit ca nu te mai "obosesc"cu:

"nenumăratele semne de exclamare din mesajul tău. Îmi zic: iar am greşit cu ceva. Vai mie!"

am sa renunt si la:"caractere mari, grase"...(am zambit...!!!"grase", iti multumesc!)

Eu nu te-am cerut definitii!!! au fost intrebari nu?Ok! este de domeniul trecutului.

“Tu ai scris acest text nu?”
Da, sigur că eu, însă am adus nişte secvenţe din dicţionarul de filosofie Larouse. Ai dorit nişte definiţii, şi ţi-am dat definiţiile ştiinţifice. Unde vezi contradicţiile? Acolo, pe lîngă definiţii, am menţionat opiniile diferite ale unor filosofi asupra unui subiect sau altul, dar nu sunt contradicţii, generate de mine. Fii atent la semnele de punctuaţie!"

Eu imi cer scuze,ca am folosit acel cuvant"rautacioasa"-imi retrag afirmatia-sorry!

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#28377 (raspuns la: #28261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Libertatea constiintei si intolranta - de (anonim) la: 16/11/2004 14:58:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela. Un ultim mesaj pentru Manuela-Hipatia.

“Constat cu surprindere ca undeva intre noi e o bariera de comunicare. Ma acuzati de idei preconcepute, dar ma tratati exact din prisma unor idei preconcepute. Cel mai simplu era sa verificati la conferinta "Cine conduce lumea?" - iata un link: www.cafeneaua.com/node/view/2274 si v-ati fi convins de faptul ca va spun adevarul. Daca un lucru atat de simplu de verificat nu va este credibil, ce sa mai spun despre natura discutiei noastre, scumpa doamna?”

Eşti confuză. Ce să verific la acea adresă. În ce chestiune ai spus adevărul? Care-i sensul frazei “dacă un lucru atât de simplu de verificat nu vă este credibil”? UN LUCRU SAU ESTE CREDIBIL, SAU NU. Ce are asta cu mine personal sau cu oricine altcineva? Dar fiindcă a fost ultimul tău mesaj, adresat mie, nu insist să-mi răspunzi. Între noi într-adevăr există o barieră de comunicare, cum aexistat întotdeauna între omul, care vrea să creadă cu dinadinsul în ceva (tu ai spus într-un mesaj: “…minte-mă frumos”), pe de o parte, şi omul, care nu acceptă minciuna sub nici o formă, oricât de consolatoare, romantică şi frumoasă, care nu acceptă să fie manipulat, ci doreşte să înţeleagă până la capăt raţiunile unui îndemn din afară, de a proceda aşa sau altfel, verificându-le cu propriile principii morale şi propriile raţionamente. Ceea ce tu consideri, că este un afront, un comportament periculos şi antisocial.

“Ati spus ca ratiune constienta este o tautologie, atunci inseamna ca Descartes facea aceeasi greseala cu mine cand cauta sa puna in evidenta legatura dintre constiinta de sine si ratiune: "Dubito, cogito, cogito, ergo sum".”

Fraza lui Descartes a fost înţeleasă greşit de tine. Eu o interpretez altfel, şi cred că această interpretare este mai aproape de ceea ce a vrut el să spună. Semnele de punctuaţie sunt cam limitate în posibilităţile lor, pentru a reda nuanţele unui gând atât de profund, de aceea îmi permit să folosesc unele simboluri matematice, pentru a transcrie această frază astfel, ca să fie mai aproape de sensul, pe care i l-a dat Descartes:
“Dubito -> cogito, cogito => ergo sum”
Adică din faptul că mă îndoiesc rezultă că cuget (raţionez), iar faptul că cuget (raţionez) este egal cu aceea că exist (sunt conştient de existenţa mea), iar semnul > indică o oarecare relativitate a egalităţii dintre raţiune şi conştiinţă. Anume: din faptul că cuget reiese cu certitudine, că eu exist (am conştiinţa de sine). Ceea ce ne sugerează următoarele:
- noţiunea de “conştiinţă” îi este anterioară noţiunii de “raţiune
- este mai amplă, decât noţiunea de “raţiune” şi o conţine în interiorul său.
Iată de ce am spus, că expresia “raţiune conştientă” este o tautologie. Raţiunea este într-atât de conştientă, încât nici nu face să vorbim despre aceasta. Este cam acelaşi lucru ca “raţiunea raţională”.

Acum, si din ceea ce scrieti iese un adevar,caci protestantii au interpretat fiecare cum o vrut Biblia si momentan sunt in jur de 5000 de congregatii / confesiuni crestine. Gasiti ca e bun acest lucru?

“Acum, si din ceea ce scrieti iese un adevar,caci protestantii au interpretat fiecare cum o vrut Biblia si momentan sunt in jur de 5000 de congregatii / confesiuni crestine. Gasiti ca e bun acest lucru?”
Odată ce sunt ateu, problemele interne ale bisericii îmi sunt total indiferente. Dar din câte ştiu eu, şi în sânul bisericii ortodoxe au luat naştere şi continuă să existe mai multe secte, în special în Rusia, unde încercările lui Petru I de a reforma biserica ortodoxă rusă, apropiind-o de contemporaneitate au generat o amplă răzvrătire religioasă. “Tradiţionaliştii” erau exilaţi în Siberia sau fugeau de persecuţii înspre hotarele statului rus –astfel au apărut în Basarabia, Bucovina şi în delta Dunării “lipovanii”, purtătorii unei ortodoxii de modă veche –“starover”.
În afară de aceasta, mai erau şi alte secte, dintre care îmi amintesc cu certitudine de secta “scopeţilor”, ceea ce în traducere înseamnă “castraţi”. Aceştea se castrau într-adevăr, pentru a deveni “puri” şi “sfinţi” – uite o aducere la absurd a ideilor creştine despre păcatul de a întreţine relaţii sexuale. După cum vă daţi seama, această sectă nu era sortită să prospere, odată ce sectanţii nu puteau să aibă copii. În România de asemenea există ortodoxie “de stil vechi” şi “de stil nou”.
În general, consider diversificarea opiniilor un lucru normal şi natural, de aceea consider că apariţia sectelor este un rezultat al evoluţiei religiilor – cum se poate observa, acest termen este aplicabil şi aici. E vorba de principiul universal al dezvoltării (de la simplu la complex), care generează procese evolutive nu numai în lumea fizică, dar şi în sfera spirituală.

“Intr-o carte de-a dreptul atee, care se doreste monografie despre viata lui Giordano Bruno, se arata foarte clar ca moartea i s-a tras de la "paturile bogate" care l-au dat in mana Inchizitiei. Sigur ca s-au facut abuzuri si ca multi oameni au cazut victima Inchizitiei, dar nu din cauza stiintei, ci din cauza implicarii politice a oamenior de stiinta din acele vremuri.”

Am subliniat acest pasaj ca să-ţi atrag atenţia, cât eşti de subiectivă – dacă o carte este atee, îi refuzi dreptul de a fi corectă din punct de vedere ştiinţific. De ce adică, “nu din cauza ştiinţei”?
Toţi acei, care au căzut victime ale Inchiziţiei, au fost denunţaţi, pârăţi, denigraţi de cineva, în cele mai multe cazuri, de oameni cu influenţă, adică aproape sigur “din păturile bogate”. E clar, că denunţurile nu erau “construite” pe motivaţii personale, ci pe considerente ideologice (religioase). Erau învinuiţi de erezie, de ocupaţii “oculte”, care de multe ori erau ocupaţii ştiinţifice (chimie, fizică, medicină), de afirmaţii nerespectuoase faţă de cler etc, etc. Nu văd de cum faptul că erau pârâţi ar putea să justifice religia (instituţia ei judiciară – Inchiziţia).

“…trebuie sa stiti ca cel mai dotat observator astronomic in sec. XVI-XVII era cel de la Vatican. Dovada sta indreptarea calendarului, ceruta de astronomii de la Vatican papei Grigore.”
Ştiu. Norocul acestor astronomi, că l-au găsit în duţi buni şi nu l-au dat pe mâna inchiziţiei. Datorită acestui observator Giordano Bruno a putut să-şi facă descoperirle, dar el a avut mai puţin noroc.
“Copernic era canonic si si-a scos cartea sub pseudonim etc. “
Şi de Copernic ştiu. Mulţi călugări aveau posibilitatea să facă ample cercetări astronomice, să se ocupe studii în alte domenii ale ştiinţei. Cei mai valoroşi dintre ei aveau şi cele mai multe probleme, de îndată ce studiile lor ieşeau din sfera mult prea strâmtă a religiei în sfera cunoştinţelor general umane, dacă îmi permiţi să le zic aşa. De obicei, mai întâi li se făcea din deget, iar dacă nu se supuneau, până la urmă ajungeau să fie persecutaţi.
“Hypatia, doamna mea, a fost omorata nu pentru ca era om de stiinta, ci pentru ca era aparatoarea paganismului. Personal, regret foarte mult gestul facut de cel care a instigat pe crestini la omorarea Hypatiei…”
Hipatia nu era “apărătoarea păgânismului”. Era păgână în sensul direct al cuvântului, adică nu era creştină, dar nu se ocupa de politică şi nu promova decât ştiinţele cu care se ocupa. În special, preda matematica şi astronomia. De asemenea, era liderul şcolii de filosofie din Alexandria şi adeptul filosofiei platonice, acel Platon, care mai târşiu a intrat în graţiile bisericii creştine, deşi post mortem. Îţi înţeleg rezerva în privinţa celui care a instigat mulţimea să o omoare – de ce nu spui, că acel cineva era chiar arhiepiscopul Alexandriei Chiril, canonizat ulterior şi cunoscut sub numele de “Sfântul Chiril”. (Poate ar trebui să scriu cu K, dacă am greşit, îmi cer scuze, dar numai pentru aceasta!). Motivele, în general erau politice. Arhiepiscopul dorea să fie el unicul, care să aibă putere şi influenţă asupra spiritelor, nimeni nu trebuia să strălucească şi să-l eclipseze, pentru binele bisericii şi al religiei creştine, bineînţeles. Dar oficial i s-a imputat anume faptul, că predă matematica, care se considera o parte a filosofiei. Şi anume datorită inteligenăei neordinare şi a ştiinţelor sale s-a pomenit Hzpatia de-a curmezişul căilor prea sfinţiei sale. Dacă te interesează cu adevărat acest subiect, caută pe Internet articolele filosoafei din Grecia Kristina Voco. Dânsa e precaută, nu-şi afişează convingerile personale, ci a făcut studii ample la acest subiect şi le expune cu destulă rigurozitate ştiinţifică.
“…tocmai de aceea mi-am luat acest pseudonim, caci vreau ca peste veacuri, omenirea sa inteleaga un lucru simplu: multa stiinta apropie pe om de Dumnezeu, iar putina stiinta il indeparteaza.”

Nu crezi că ţi-ai luat o sarcină peste puterile tale? Nu e prea tare spus? După cum am subliniat mai sus, anume acei savanţi, care ne-au lăsat descoperiri importante în ştiinţă, adică aveau multă ştiinţă, se îndepărtau de Dumnezeu… şi erau îndepărtaţi de biserică. Iar cei mai aproape de Dumnezeu, după cum a spus Isus Christos, sunt “cei săraci cu duhul”, adică acei care au mai puţină ştiinţă.

“Iata ceva si pentru Adela:
Pentru că sufletul este nemuritor, iată ce ne spune Avva Antonie (sec. III-IV), în “Filocalia”, Vol.1, 1946, Sibiu, p.13 şi p.22:
“Cei umpluţi de răutate şi ameţiţi de neştiinţă nu cunosc pe Dumnezeu şi n-au trezvia sufletului.Căci Dumnezeu nu poate fi văzut, ci numai înţeles cu mintea, fiind cât se poate de învederat în cele văzute, aşa ca sufletul în trup. Pentru că, precum trupul nu poate fiinţa, fără suflet, aşa toate cele ce se văd şi sunt nu pot fiinţa fără Dumnezeu.”

“Cea mai mare boală a sufletului, ruina şi pierzarea lui este să nu cunoască pe Dumnezeu care a făcut toate pentru om ş i-a dăruit lui mintea şi cuvântul prin care zburând sus omul se uneşte cu Dumnezeu, înţelegând şi preamărind pe Dumnezeu.”

“Raţiunea ne face vrednici să ne numim oameni. Iar de nu o avem pe aceasta, numai glasul şi forma mădularelor ne deosebim de dobitoace. Să recunoască omul cu mintea întreagă că este nemuritor şi va urî toată pofta cea păcătoasă, care ne face între oameni pricină de moarte.”

Hypatia

P.S. Ia ce scriu ca parerea mea si nu intentia de a ma lansa intr-o dezbatere. Consider ca a face o dezbatere pe o astfel de tema, este un atentat la dreptul de libera constiinta a celuilalt. “

Acest pasaj, evidenţiat de mine prin caractere italice, este luat în întregime dintr-un mesaj, adresat altei persoane, dar care mă priveşte pe mine. Aşadar, în afara ultimului tău mesaj ai hotărât să mă împroşti din nou cu “umpluţi de răutate”, “ameţiţi de neştiinţă”, n-au trezvia sufletului“, “cea mai mare boală a sufletului”, “să recunoască omul cu mintea întreagă că este nemuritor”, “pofta cea păcătoasă” , folosindu-te de ajutorul sfinţilor părinţi, ca să nu fii învinuită de atac la persoană. Bun şiretlic. Dar observ, că propriul tău stil nu se prea deosebeşte de acest stil “teologic”, în care frazele sunt construite nu conform logicii, ci într-un fel sucit, căci premisele şi deducţiile se confundă şi deduc unele din altele, iar argumentele, de cele mai multe ori, lipsesc cu desăvârşire. Dacă un astfel de proces mintal-verbal poate fi numit “cugetare”, I’m sorry! Mai slăbeşte-mă cu asemenea soi de înţelepciune, în care ocara, blestemul şi afurisirea ţin loc de argumente şi care pot convinge doar pe cei slabi cu duhul.
Şi însfârşit, în post scriptum-ul tău iarăşi lansezi flamura intoleranţei, încercând să interzici altora să discute pe anumite teme. Sau le interzici să discute doar atunci, când vezi că nu ai câştig de cauză? Atunci declari senin, că cineva atentează la drepturile tale la liberatatea conştiinţei, şi gata! Dar este numai o discuţie! Fiecare îşi expune liber opinia şi nu constrânge pe nimeni să-i fie acceptată. Dimpotrivă, încercarea de a interzice cuiva să-şi expună opinia este un atentat la drepturile lui. Nu văd în judecăţile tale acea “trezvie a minţii” care vrei s-o impui tuturor, dar în special mie, odată ce secvenţele respective sunt “pentru Adela”.
În încheiere, vreau să-mi iau rămas bun de la tine, odată ce ne-am trimis deja “ultimele mesaje”, în continuare mă voi adresa altor persoane, sau tutror acelor, care vizitează acest site.
Adio, Manuela
#28868 (raspuns la: #28797) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de câte ori am vrut să pun mâna pe telefon. Să te sun. Să-ţi propun o plimbare pe străzi, fără ţintă, aşa cum făceam odinioară. Mă întreb dacă am putea cumva, printr-o minune, reînvia atmosfera aia de aiureală simpatică, de timp suspendat, anulat, între două momente de realitate.
Hoinăreală de adolescenţi întârziaţi. Te văd îmbrăcat în blugii tăi spălăciţi, cu tricoul obligatoriu bleumarin, eu, întotdeauna pată de culoare pe fondul lumii terne, cum îţi placea şi îmi plăcea să-mi spui.
Sau cu Bob Dylan în căşti, amândoi pe biciclete, amândoi ascultând, cum altfel, aceeaşi muzică, tu înainte, eu pedalând din răsputeri să te ajung din urmă, tu lăsându-te depăşit, eu supărându-mă că mă laşi, din cavalerism prost înţeles, să te depăşesc. Tăceri complice sau dezbateri aprinse în funcţie de momentul zilei şi de presiunea atmosferică, la o cafea, pe o terasă oarecare, mereu alta, semn de imaginaţie debordantă, cum îţi spuneam cu convingere.
Crezi că ar mai fi posibil ? Sau n-am face decât să ne căutăm năuci printre fantomele trecutului ?

Lost without music in a world of noises
#141637 (raspuns la: #141485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri cri - de celdesubdush la: 09/10/2006 07:54:37
(la: Un nou început ...)
le-am înşiruit şi nu am pus semne de puctuaţie în scopul ca cel care citeşte să se joace cu textul...şi să pună semnele de punctuaţie pe care le consideră cele mai potrivite.
dacă înşiruirea aceasta de cuvinte te inspiră la o poezioară, te rog, să o faci că sunt curios ce ar putea să iasă...
====================================
cele mai frumoase clipe urmează să vină...un nou inceput
#150321 (raspuns la: #150268) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aardelean - de celdesubdush la: 15/11/2006 00:09:48
(la: Primăvara mea ...)
mulţumesc pentru apreciere...:))
la această poezie precum şi la alte câteva pe care le-am publicat nu am pus semne de punctuaţie (în afară de ultimele două versuri)...
mai mult poate fi privită ca o înşiruire de cuvinte...
astfel că la momentul la care citeşti în funcţie de semnele de punctuaţie folosite şi de imaginaţie poate fi abruptă, lină, banală, etc...
====================================
cele mai frumoase clipe urmează să vină...un nou inceput
#157252 (raspuns la: #157138) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata....asa cum e.....perceputa.... - de cosmacpan la: 06/11/2007 10:36:45
(la: de unul singur........)
2.Actualităţi - Robocopiii

Cînd folosesc termenul de „robocopii“, mă refer la generaţia ’90, generaţia mea. Noi sîntem copiii născuţi şi crescuţi în cutii de beton. Aceste cutii au reuşit să ne reprime personalitatea. Totuşi, odată cu dezvoltarea tehnologiei, am cunoscut o izbucnire în mediul digital. Brusc, calculatorul a devenit poarta de scăpare din lumea gri a blocurilor ceauşiste. Internetul s-a transformat treptat-treptat într-un cordon ombilical fără de care nu mai putem trăi. Oferindu-ne imagini noi, ne leagă inexorabil de el. Acum vedem tot, cunoaştem tot. Această cunoaştere fără experimentare are însă un dezavantaj enorm. Ea ne toceşte puterea de a simţi, ne stinge sentimentele. Ştiind totul, devenim blazaţi în toate cele. Tratăm totul la rece, fără suflet. Sîntem superficiali. Cunoaştem toate detaliile, dar nu vedem ansamblul, nu ne bucurăm de frumuseţea lumii. Ştim înălţimea şi debitul Niagarei, dar nu îi apreciem grandoarea. Noi sîntem copiii care, în loc să rîdă în hohote, spun lol. Întîlnirile din cafenele cu prietenii s-au transformat în conferinţe pe messenger, iar sentimentele au devenit simple semne de punctuaţie, precum :D sau :(Noi sîntem copiii care, deşi nu au auzit în viaţa lor un cînt de ciocîrlie, se zbenguie de nebuni pe ritmuri electronice în cluburi. Tot în cluburi consumăm băuturi scumpe, deşi nu ştim cum miroase un bob de strugure. Tot ce facem, executăm mecanic. Sfatul meu e să reînviem trăirea, dar încă nu ştiu cum...

Bogdan MARINAU - elev
b_marinau@yahoo.com (Dilema Veche – 1-7 noiembrie)

*** - de picky la: 11/11/2007 15:32:12
(la: Rozã)
Reţetă de poiezie instant:
Se iau un număr de cuvinte, la ochi, necântărite. Apoi se lasă la macerat preţ de 2-3 fumuri de ţigară. Pe urmă, vorbele fiind deja potolite, se aşează-n rânduri, după gust. Sensul şi nonsensul se mixează de aşa manieră încât totul să fie cât mai încâlcit şi mai bombastic. La întâmplare se presară din belşug semne de punctuaţie.
La urmă de tot se umflă pieptul tare şi se defilează cât mai ridicol.
Se serveşte cu preponderenţă mătuşilor senile, bunicilor surde, iubitelor tâmpe, subalternilor plini de înţelegere unicelulară.
*** - de picky la: 12/11/2007 10:48:07
(la: Mister Cafeneaua 2007 - Votul)
Daaa? Şi abia acuma zici? Ăştia de la Rutieră veşnic pun anapoda semnele de circulaţie.
#255179 (raspuns la: #255168) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 13/11/2007 14:29:56
(la: dragoste nociva)
Abstracţie făcând de abundenţa şi haotica practicare a semnelor de punctuaţie, tematica ridicată la fileu mi se pare de-a dreptul ca o gumă de mestecat, după ce şi-a pierdut aroma iniţială.
Lecţia-ntâi! - de picky la: 30/11/2007 12:59:26
(la: Despre scris(5) - Cosmar sau realitate)
După fiecare semn de punctuaţie apasă pe "space". Nu ş' de unde dreaq e regula asta, da-i regulă!
*** - de picky la: 21/12/2007 15:34:43
(la: Povestea unei filatoare)
Ce-i aia celibatism? Dar kayak?

Tu nu-mi placi defel. Nici guvizii. Nici un fel de guvizi.
-----------------------
Încă o dată, învaţă (nicicând nu-i prea târziu!) să umbli cu semnele de punctuaţie. Scrii jalnic şi dezolant, giocondo.

#267503 (raspuns la: #267386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gioco - de picky la: 24/12/2007 11:07:37
(la: pentru ce-i ce au avut speranta)
nu ma costa nimic si cu siguranta nu am ce pierde.
Meschină şi făţarnică socoteală!

Semnul de circulaţie pentru drum îngustat!
#268045 (raspuns la: #268042) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paparuzule - de picky la: 12/01/2008 12:05:18
(la: multumiri)
Pe lângă ceea ce nu i-a plăcut Sanchitei, mie nu mi-au mai plăcut nici următoarele:
- o conjuncţie "şi" înghesuită-ntre două virgule
- punerea virgulelor aiurea şi a altor semne de punctuaţie aşişderi
- dublarea îngăduinţei cu permisivitatea
- pluralul agramat al bisturielor
Toate astea la un cetăţean care se vrea poet!!!

În schimb apreciez că-ţi pui cenuşă-n cap, după fasoanele şi ţâfna de mai an.

Adă, dară, papirusacii.
#274139 (raspuns la: #274119) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
deci - de maan la: 16/01/2008 15:09:25
(la: vreau sa-mi fac (si eu) blog!)
nu-mi place comentarul asta, fiindca avand el, asa, o virgula la sfarsh't (semn ca mai ie ceva, ascuns!) nu-mi permit sa raspunz.
da-n cazu-n care-s de-acord, cum trimet banii?
viu io sa-i aduc?
adicacum facem?
vrei aidiul meu de mess?
#275595 (raspuns la: #275592) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 21/03/2008 11:30:12
(la: Critica la adresa unor adolescenti)
Modelele nu-s numai cele de pe sticlă sau scenă.

"Publicaţie" înseamnă altceva decât... publicare.
După semnele de punctuaţie, space!
Sancho, - de Astoniu la: 27/08/2008 00:27:49
(la: Golgotă)
Ideea e excelentă !
Ştii ceva ? Mie întotdeauna mi-au plăcut tăcerile lemnului. Şi căldura lui imaterială. Piatră vie, plină de senzaţii...
Totuşi, mă gândesc, nu-i lipseşte un vers, o sugestie, un cuvânt în final ? Sau un semn de punctuaţie ? Sau poate ai vrut o tăcere ? Sau sugestia tăcerii ?
act poetic 5 - de batranutragator la: 26/08/2009 18:09:26
(la: la oglinda)
Între mărcile textualiste specifice am selectat câteva cu caracter revelator – colocvialitatea ironică (semne de punctuaţie nefireşti, oralitate simulată); discursurile care încearcă să spună totul pentru a se vindeca de diverse complexe (forme de demenţializare a realului, poemele schizofrenice, obsesii viscerale, simţiri dereglate, autoexecuţiile eului liric); promovarea gradului zero al scriiturii, a unei stări poetice plasmatice şi contestarea rolului metaforei;

Poeţii textualişti au în acelaşi timp atitudini radicale în raport cu câmpul literaturii: toţi creatorii care nu se supun imperativului scriiturii sunt definiţi ca păşunişti şi tradiţionalişti. Cine nu înţelege poezia plasmă ori pulsiune zisă autentică devine automat fie un cititor obişnuit, fie un critic simandicos. De aceea probabil excesele ideologilor textualişti îl fac pe Marin Mincu să afirme că totuşi poezia adevărată pare să se sustragă mereu oricărei constrângeri „metodice”.

După acest adevărat manifest textualist strâns pe cât posibil la liniile sale directoare, am ajuns să reflectez la ce este o antologie. Este înainte de toate o formă de prezentare a preferinţelor autorului antologiei şi deseori constituie o pledoarie explicită sau nu pentru o anumită estetică sau paradigmă (în cazul de faţă textualismul cu fazele sale post ori avant la lettre). Confirmă existenţa în plan literar a unui număr oarecare de autori şi-i ierarhizează într-o formă explicită (de pildă prin numărul de pagini acordate, prin considerarea criteriilor preliminare, prin poziţionarea în cadrul cărţii). Nu trebuie omise nici numele de „marketing” selectate, cele care fac cel mai probabilă vânzarea antologiei. E ca la un afiş de spectacol – contează primele trei nume îngroşate, deşi au apariţii nu cu mult mai substanţiale ca ale necunoscuţilor. Antologia are deseori caracter predictiv şi de asemenea rolul de omologare şi promovare a unor noi poeţi. Ambiţia manifestă – selectarea celor mai bune texte literare.

cele de mai sus sunt dintr-o recenzie facuta de Gabriela Mirea la cartea lui Marian Mincu, Poezia romana actuala, care este o antologie de tecste.

si mai adaug eu, ca actul poetic fara o emotie autentica nu implineste un tesct.

asadar cu aceste instrumente judeca dumitale ceea ce ai scris - adica o insiruire de fapte date, prozaice, care nu au nicio legatura cu poezia si incheiate cu o chestie rasuflata si banala.
#475600 (raspuns la: #475599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 15/06/2010 08:45:02 Modificat la: 15/06/2010 08:46:15
(la: Canada..)
1. După fiecare semn de punctuaţie se tastează un "space".
2. aidoma, ce?
3. Cuvantul stoician nu prea există.

4. Altfel, e cam plată scrierea, deşi se vrea pompoasă şi elaborată. Artificială! Asta şi din cauza unui amestec alandala de planuri şi subiecte-efecte.
denisse - de temiricine - de Denisse la: 08/06/2011 09:15:19
(la: Cântecul pietrelor...)
Mulţam fain de analiză! Îmi ştiu carenţele, doar că mi-e ,,greu'' să le remediez! Tot aberaţii rămân, cumva!Ce să spun...semnele de punctuaţie le ,,vizualizez''...mă gândesc la propunerea ta!Zi senină!
#615029 (raspuns la: #615020) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...