omofone mac

Mellinndda si Diasporeanul sunt doua entitati disjuncte, cu precizarea ca ultima se trage din prima.
Rahatul e ca Diasporeanu’ nu vrea sa stie (nici nu prea discuta) despre asta, iar macul e ca Mellinnddei nici ca-i pasa, desi ei inca schimba depese, zi de zi.
Intrebarea era, printre altele (nu totul mura-n gura, ca iar imi face Tolanici morala ca ma dau critic literar): cam cat rahat trebuie sa manace Mellinndda in tara ei, ca la intoarcere, Diasporeanu sa nu gaseasca decat covoare de maci rosii?

Asta vazu Alice dintr-o antiteza construita cu mestesug scriitoricesc, lesne detectabil, deh, defect profesional...

Draga Papadio, n-am uitat sa-ti zic "esti total", doar ca ma tem ca te obosesc aplauzele...

Ma bantuie inca amintirea acelor maci tulburator de rosii dintr-o dimineata racorasa de vara...cand mergeam grabita spre cursuri, cu mintea zbarnaind de planuri pentru noua zi.

...in graba mea, am dat sa ocolesc omul ce se postase la un colt de strada, intr-un loc unde mai mult incurca trecatorii.
Era un taran batran, mandru si rotofei, cu haine de la tara si opinci, cu desaga-i in spate care tinea in mainile mari, butucanoase, tulpinile delicate, subtiri ale celor mai rosii maci pe care i-am vazut vreodata...avea multi, multi, si facuse din ei buchete bogate, uriase pe care abia le tinea.
Nu ii pusese jos...ii tinea pe toti in mani, stangaci, precum ar fi tinut odoarele imparatesti; voia sa ii vanda dar nu spunea nimic, doar ii tinea stinger in mainile lui prea mari, straine florilor si se uita in jur, spre trecatori, frematand, cu zambet smerit dar ochi parca razand...un fel de: "uite ce am eu aici, ati mai vazut asa minunatie? poftiti, luati-i...cum puteti trece asa, fara sa-ii priviti?"..Si nu puteai trece.
Maci hipnotizanti.
Flori razlete pe camp, stransi acum impreuna, adunati cu capatele lor inflacarate unul langa altul, loveau violent retina. Nu am rezistat sa ii privesc mult, am simtit ca mi-au incendiat sufletul cu rosul lor nepermis de viu...mi l-au prea-mult-umplut incat ochii au inceput sa-mi arda.
Mi-a fost rusine de acel om simplu si m-am indepartat din calea lui stergandu-mi pe furis ochii si certandu-ma.
Acel rosu, acea incandescenta...imprimata intr-o scaparare de clipa in memoria mea.
Rosul macilor mi-a ars sufletul precum o sageata aprinsa.

Fusei si eu un omulet precum ceilalti, preocupat de maruntele griji de toate zilele, care a fost lovit din senin, chinuitor, de frumusetea si furia vietii sarbatorita de capetele acelea sangerii, atat de fragile, maci in mainile unui bunic.
Lacrimile mi-au fost poate marturia tristetii uitarii bucuriei daruite de frumusetea florilor.

Ciudate si despletite coarde mai are sufletul, vibreaza de multe ori in conjuncturi atat de...neutre, anodine...brrr...vreau sa ma scutur de povara macilor rosii.

cranberries cred ca sunt macesele....
dar agrise nu am vazut in 18 ani de cand sunt plecat.

pacat, ca macesele nu-mi plac
afinele sunt tare bune... si-mi placea si trupa Cranberries :)
da' sa stiti ca eu agrise n-am vazut decat in poza!
nici nu stiu daca cresc in ro

De Chirite te feresti,
De Barzoi ot Barzoiesti
Nu spui mac nici pas, ca esti
Sub o crunt-amenintare:
Te paste-o asemanare ???:)))))))
Ce heraldici, ce blazon ?
Tot opinca-i de bonton.
E pe-aicea vreun balon?
Daca nu-i, atunci go on:))

<->_____________________________
Lost without music in a world of noises

distanta în timp,în inimi,priviri de otel,uitarea se plimba pe strazi si prin vai,dar mîine ca si azi te voi gîndi de ieri.
Gîndeste-te la azi si regaseste-te în acelasi cîmp cu maci!Zîmbeste trecutului fara a uita sa apreciezi tandretea prezentului!Macii cresc pe cîmpuri în fiecare an,cu aceiasi candoare si culoare.Viata este un curcubeu:culorile sînt diferite!Pregateste-ti penelul si picteaza!V-a fi si mai frumos!

Stii vorba aia..."Ai grija ce iti doresti, s-ar putea sa se implineasca!" Din experienta mea si nu numai vei avea iubirea ce iti doresti. Doar ai grija...de preferat sa nu fie cu complicatii...de parca o alegem noi pe ea...
Florile de mac m-au adus in acest text...superbe flori! Era un cintec la gradinita "Macul rosu a-nflorit..."

cere si ti se va da

Patima vine doar ca sa mentina un echilibru ...

un pretin d-al meu desena la mine-n mail o poveste d-asta misto echilibrata.
zicea ceva de maci.
aia contrabalansau da' nu fain echilibrau (ci doar o tzara!) pana cand zbang cu fruntea-n agurida.
bine, am vulgarizat teoria pan' la esenta...sper sa n-o fi stricat.
nu, nu teoria.

De ce i-o fi spus cofetariei rivale Macul Rosu, nu stiu, dar eu personal nu am vazut maci de alta culoare?
Aici, dupa sedintele de lucru ale cenaclului literar"Alexandru Sahia", condus de Gheorghe Ceausu in perioada 1963-1968( deci cand eram student), ne intalneam sa mai discutam neoficial, la un coniac,un cico si o cafea, colegii mei spunand adesea:"Mai, inginere, mai dai si tu un rand?( eram student la Politehnica si din umilele resurse trebuia sa-i cinstesc). Spre binele meu tot ei m-au sfatuit sa ma las de scris si sa devin un inginer bun.
Aici s-au format ca scriitori:Ionii=Baiesu,Gheorge,Nicolescu,Gh,Istrati,Dumitru Ion Dinca,Nicolae Cabel, Florentin Popescu si alti...
Azi, culmea ironiei, cofetaria a rezistat dar sub alt nume:"Crinul Alb( or fi si crini de alta culoare), dar fara farmecul de odinioara, plina de tineri nonconformisti si multi decibeli...

io s pe mac, ca mi place design ul si in plus lucrez fff bine cu programele grafice, gen illustrator.

ps. acum sunt pe un laptop cu tastatura frantuzeasca si reglata aproximativ, pe care nu gasesc cratima, asa ca nu se pune

http://www.diaconescuradu.com/boysun-tinutul-macilor

"[...] Imi place trezirea matinala, si cum drumul e bun si e la vale,aerul e proaspat si verde, moralul e foarte foarte sus si tot felul de melodii imi trec prin minte. Nu am fost niciodata bun la tinut minte versuri si poezii, asa ca desi am linia melodica in minte, dupa cateva cuvinte se pierde totul. Ca bonus in dimineata asta dau si de un super camp de maci ce se suprapune cu muntii inzapeziti din spate, si petrec mai bine de o jumatate de ora in locul respectiv cu aparatul de fotografiat in mana.

Uneori stau sa ma intreb daca faptul ca fac poze in momente de genul acesta accentueaza sau reduc felul in care percepi momentele si lucrurile. Clar sunt multe momente in care vezi altfel lucrurile prin vizorul si prin lentila aparatului, dar poate e bine cateodata sa las si aparatul de o parte. Campul de maci e pe drumul catre cateva case izolate si in vreme ce ma invart in jurul bicicletei cu trepiedul, apare o fatuca in drum spre scoala, toata un zambet cu cateva flori de camp in mana. Fara aparat in mana si fara ganduri despre incadrare si lumina, poate dimineata era traita mai din plin de ea, cele 5 minute pe poteca plina de flori pana la autobuzul care o va duce catre scoala.

Singurul regret e ca nu am intrebat-o daca pot sa fac o poza, caci ar fi iesit o poza buna de promovat imaginea Uzbekistanului. Dar nu mi-a venit, caci ar fi fost nevoie de un pic de timp, si din nou am avut in minte bariera limbii, dar momentul si imaginea imi vor ramane in minte multa vreme.

Dupa pauza fotografica de dimineata, e timpul sa mai reduc distanta pana in Dushanbe, caci chiar daca nu voi ajunge acolo astazi, as vrea sa campez cat mai aproape de granita. Caldura devine din ce in mai puternica si revin la strategia cu umezitul sepcii pentru a evita insolatia, in schimb in afara de o urcare intermediara drumul e la vale si poate si mai important, asfaltul e chiar decent. Si dupa ce zilele trecute am descoperit somsa, aluatul copt umplut cu carne de oaie si cu ceapa, iau o pauza de masa intr-o somserie dintr-un sat din mijlocul pustietatii.
[...]"

Singuratatea in doi...te macina, te distruge, te ingroapa incetul cu incetul...Se instaleaza in momentul cand cei doi isi cauta fiecare un refugiu permanent in singuratate, alturi fizic fiind. Incearca fiecare scaparea fatza de angoasele unei convietuiri in compromis, (copii, casa, masina, afaceri, toate... "bunuri" comune).
Tristetea, intimitatea ranita, zambetul fortat, de fatada...
Ce a fost candva frumos, (daca a fost vorba de asa ceva) e ingropat.

Petre Tutea , marele nostru erou legionar spunea : Diferenta dintre o baba murdara pe picioare care sta ingenunchiata in fata icoanei Macii Domnului si un laureat al premiului Nobel care este ateu e urmatoarea : Baba este om pe cand laureatul Nobel este un dihor, si dihor va si muri.... ce vorbe intelepte!!!!

Tocmai am citit (Time Magazine) ca Napster-ul "nou", cu plata, este pe cale sa-si faca debutul, cu cca 500 de mii de cantece disponibile pt download, urmand exemplul unui serviciu identic oferit deja de Apple Mac ( 200 de mii) si despre care nici nu stiam.

Si care credeti ca e pretul pt. un cantec?
99 de centi!
Aha ! deci nu vorbeam in vant, cineva acolo-mi auzise frustarea inainte chiar s-o constientizez!! (((:
Ceea ce raspunde punctului "justete" din blog.

ps: se pare ca Apple lanseaza si o versiune Windows pt. serviciul lor de music dwnload "a la carte".
Mai e mult pana departe, desigur, dar se apropie ziua cand vom putea asculta la comanda, ieftin si-n mod cinstit, fara piraterie, aproape orice muzica - acest "obiect de lux" ce da vietii multora sare si piper, nu-i asa, Daniel? (:
Apropos, ai reusit sa gasesti muzica din acel commercial, pe care-o cautai? De ce nu-l pui intr-un attached video-file...poate ti-o gasesc..

...este locul in care iti e sufletul.
Duminica am sa ma duc la pescuit de bibani, si abia astept sa culeg gherghine, macese, fructe de porumbar, mure...Le usuc, si cand zapada o sa-mi acopere geamul, o sa beau o cescuta fierbinte din darul naturii...

sanjuro

Mistral ti-a trebuit, mistral ai..
Da' mai ai si macese pe acolo, iesi un pic pe A75, sau RN 75 in directia Millau, la 2-3 Km cand iesi din oras, toamna ai mure enorme, plin peste tot, iar acum eglantine-macese sunt plin plin peste tot..
auzi numai, iti trebuie macese din Romania, atunci cand ai langa tine.. :-))
cat despre peste, ia si tu un carlig cu un fir si du-te la mare, ca-i la 10 km de tine, daca te douce la Carnon, pe rochets (pietre, stanci puse in mare) ai si scoice negre (moule) si palaria chinezului care-i un deliciu, amandoua sunt comestibile, tot acolo poti sa stai si cu firul si carligul in mana, ca nu trebuie permis.. :-)

profita de toamna, fetitzo! o sa mai gasesti si ciuperci pe acolo..

bananaind gingash e voluptate:
Poate!
Ci contzinunturi de vide-n
aparentz-a recunoaste
superflu-uri varcolaci
e-o arta rara, simpla
si periculos de a fi cunoscuta
caci cere (doar rastalmaciri de)
maci

ca sa continui, decat un pumn de maruntzis...destul sa cumpar un covrig, o inima da portzolan da Kina, cam cat s-aprind un foc de paie, un chibrit. Sau un atlas de geografie sa ma uit la stele c-o luneta de gartie colorata, inchipuindu-ma mag, mac, mac-mac...o bancnota da cincizeci, de fapt.
Da ce zic io, gasesti mai ieftin in talcioc la tara minunilor, de altfel gratis, daca dam Banului exclusivitatea.

Flori de mac

In frunza de cucuta amara
imi fluier bucuriile-si-o neinteleasa teama
de moarte ma patrunde,
cum va privesc pe malul marii de secara,
flori de mac.

As vrea sa va cuprind,
ca, nu stiu cum, petalele ce le purtati
imi par urzite
din spuma rosie
a unui cald si-nflacarat amurg de vara.

As vrea sa va culeg in brate
feciorelnicul avant,
dar vi-e atat de frageda podoaba,
ca nu-ndraznesc,
o, nici la pieptul gandurilor mele sa va strang.

Si-as vrea sa va strivesc,
ca sunteti rosii, rosii
cum nu au putut sa fie pe pamant
decat aprinsii, mari stropi de sange ce-au cazut
pe stanci
si pe nisip, in Ghetzsemani, de pe fruntea lui Isus,
cand s-a-ngrozit de
moarte.

...de nu-ti plac (poeziile), nu-i nimic, gasim noi ceva de discutat...:))

Prefatã

Prin ce tinuturi ratacesti
Pribeaga?
In care grota din povesti
Ai hibernat -- o vara-ntreaga?

O, Muza mea cu nasul mic
Si coapse fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de lângã mine?...

Ti-am prins în parul inelat
Vreo floare artificiala?
Te-am ofensat
Cu vreo metafora banala?

Ori mi-ai batut vreodata-n geam
Si, spionînd perdeaua trasa,
Te-ai suparat ca nu eram
Acasa?...

Vrei poate macii din livezi
Pe toti cu mâna ta sã-i scuturi?
Sau te distrezi
Cu palaria dupa fluturi?

N-ai dormit cumva pe-afara
Si te-ai trezit sub un umbrar,
Indragostita de-un magar
Ca-n Visul unei nopti de vara?

Cu Demonul lui Lermontof
Te-ai fi-ntilnit si ti-a fost frica?...
Nu ti-a intrat cumva-n pantof
O pietricica?

(De-aceea-mi iese schiop si mic
Un vers, în fiecare stanta...
Vezi, tot m-ai inspirat un pic
De la distanta!)

Ori m-ai zarit vreodata stând
Cu Muza altuia? Se poate.
Le-am spus cuvinte dulci, pe rând,
La toate...

Dar n-am fãcut-o pe furis
Cum fac confratii mei cu tine,
Ci pe afis
Mi-am spus pacatul la oricine,

Si confidentele, tu stii,
Le-am dat pe fatã, tale-quale,
Intr-un volum de Parodii
Originale...

Oricum, de-o fi ca-n viitor
Sã pleaca stihurile mele,
Las marturie tuturor
Ca n-ai colaborat la ele

Ca singur m-ai lasat sã scriu
O carte-ntreaga fãrã tine...
Si daca totusi mai târziu
Te vei intoarce lângã mine,

Nici nu te-alung, nici nu te-mpac,
Ci-n fundul calimarii crunte
Muind un deget, am sã-ti fac
Un benghi în frunte!