omonim pt ciuda

vreau si eu o solutie pt pielea uscata fata -corp, in ciuda faptului ca ma hidratez cum trebuie si folosec lotiuni hidratante si harnitoare pt piele, am probleme

morala crestina nu a fost interpretata,dupa cum spui doar de niste "oameni"(oameni suntem cu totii,nu?!)ci de sfinti!si acestia nu au gandit ei ,de la sine "ce e bun si ce e rau",ci au aratat lumii care e voia lui Dumnezeu,PRIN Dumnezeu(har) de altfel ,sfinti avem (si) pana in ziua de azi,dar e vina noastra daca nu -i cautam sau nu reusim sa-i intelegem pe acestia...timpurile, e adevarat,nu mai sunt aceleasi ,dar oamenii de azi au multe in comun cu cei de ieri(adica aceasta mare deschidere spre pacat ,de care nici nu prea am vrea sa ne aducem aminte,pt. ca ne-ar indemna la o lupta pt."cultivarea pamantului"inimii noastre ...si..."e greu") de aceea toate aceste (multe!)originale,pastrate si traduse, isi pastreaza actualitatea,tocmai pentru ca au o viziune ampla(primita de la Dumnezeu!-prin revelatie si lucrarea Sfantului Duh)si o mare complexitate semantica,(aceste intelesuri se cer de fapt aprofundate,si mai ales interiorizate prin experierea lor) atat compunerea lor cat si traducerea(si-implicit-reinterpretatrea lor)e facuta (in marea majoritate)cu "asistenta"Sfantului Duh ,prin rugaciune tocmai de aceea ,si intelegerea lor necesita nu doar un efort strict intelectual,ci si (multa) rugaciune nu vi s-a intamplat niciodata sa ajungeti sa vedeti cum de fiecare data cand (re)cititi un text(fie el scripturistic,patristic)aflati noi sensuri?aceasta nu depinde neaparat de reinterpretare,ci de puterea personala de intelegere(data in primul rand,de evolutia spirituala personala-care nu e niciodata stagnanta) de altfel aceste cuvinte au fost scrise pentru fiecare dintre noi("care are urechi de auzit"....) de oriunde si de oricand problema e doar a unei interpretari corecte a lor ,care sa concorde intru totul cu viata si traditia Bisericii ,si sa nu devina generatoare de erezii si devieri din credinta parintilor si sfintilor parinti dupa cum se spune si in Noul Testament,desi azi e foarte multa "stiinta",totusi intelegerea omului diminueaza(in ciuda eforturilor sale de a fi cat mai "bine informat"),deoarece puterea lui de intelegere e lasata tot de la Dumnezeu(de Care insa omul se indeparteaza in mod constant ,astazi) "progresul stiintific"de astazi e de fapt un regres spiritual ca si in pedagogie,principiul intelegerii se bazeaza pe o interiorizare a sensului-adica practica lui,exercitiul---(stiati ca sensul cuvantului "asceza",de origine greaca_"askesis"_e de fapt "exercitiu"?) cine nu e de acord cu scrierile pastrate de biserica (ortodoxa,in primul rand)si cu interpretarea lor propovaduita de ea,nici nu(re)cunoaste lucrarea lui Dumnezeu(Sfanta Treime!) deci adevarata problema e in noi(si in rabdarea si dragostea noastra!) e adevarat ca se mai pot inca ,gasi noi intelesuri si "intelegeri"-care sa fie autentificate de biserica_dar acestea apar in urma unor mari eforturi (si suferinte chiar),dupa o asumare constienta a urcusului spiritual PERSONAL nu observati ca cei care se indeparteaza si se rup de biserica mama au parte de o saracire a intelegerii si a metodelor de interpretare?ba chiar de o deviere sistematica de la interpretarea autentica? de la "traditionalisti" pana la "modernisti"e o cale plina de "neascultari"(pacatul pricinuitor de "cadere") si devieri in crestinism persoanele au un statut deosebit,precum si relatiile de comunicare directa intre acestea(dupa cum este si rugaciunea-ca relationare si raportare DIRECTA la Dumnezeu a persoanei umane)azi ,fara Dumnezeu(si nu doar fara UN dumnezeu),persoana umana risca sa devina un simplu individ ,existent in lantul "selectiei naturale" pentru om ,totul se centreaza pe Dumnezeu(de aici hristocentrismul ortodox)"nimic nu puteti face fara Mine"-spune Hristos eu (si,in pinia mea nici ortodoxia)nu pledez pentru "crede si nu cerceta" ci pentru "cauta! adevarul, mereu!" astazi omul ignora faptul ca principala forma de "explorare"si de cunoastere a lumii este...rugaciunea!aceasta minunata convorbire cu Tatal si Creatorul nostru si al intregii lumi insa cunoasterea nu trebuie sa fie asa cum o dorim (facila si exterioara)ci interioara(din interiorul nostru putem ajunge la esenta tuturor"lucrurilor",sub "sfatul"dumnezeiesc) dar despre acestea toate...sa cautam impreuna

Imi dau seama ca traiesti in Ohio,deci sintem in aceiasi tara.Eu insa la polul opus,in New Jersey.
Stiu f. bine despre ce vorbesti.Eu de mult cred ca sufletul este nemuritor.Sint f. sigur de asta in ciuda multora de pe forum care nu cred in reincarnare.

Sufletul este etern si potrivit Creatiei,trebuie neaparat sa treaca prin multe vieti pt. a se purifica si contradictoriu,sa se reuneasca cu insusi Creatorul.
Unii numesc asta God realization,in special in filosofia si credintele indiene(din India)dar la fel este si in credinta indienilor americani.
Poate singurele religii si credinte in lume care considera ca omul are doar ...o singura viata adica cea ...prezenta ar fi cea crestina si musulmana ori iudaica.

In viata exista pt. fiecare o anume karma si fiecare isi are Sanskarele lui ce-l urmaresc din alte vieti trecute,idea este sa le derulam si sa scapam de ele,sa ajungem la clean slate.Pt. asta ...o singura viata nu e de ajuns!
Si pt. ca sufletul este etern,va trebui sa treaca deci prin multe si variate experiente adica prin multe vieti si NU neaparat in forma de barbat,sau femeie doar ci este chiar posibil ca 3-4 vieti la rind sa fii in forma de femeie si in urmatoarea sa fii barbat si invers.
La fel,vei trece si prin diverse credinte si religii,sufletul trebuie sa aiba experienta tuturor si la fel vei fi diverse natii si rase ori straturi sociale,fie plin de bani intr-o viata fie sarac lipit in urmatoarea,te nasti fie undeva in Africa de ex. si apoi te nasti in Franta,sufletul are aceasta menire a lui.

Cu cit invata mai multe de la o viata la alta,cu atit devine mai intelept si spiritual si deci cit mai aproape de tinta suprema.
De fapt este o involutie,dar contrar unor credinte(indiene de ex.),odata ce sufletul s-a reincarnat in forma de om,nu mai exista regres,deci nu te vei reincarna in alte forme inferioare,pt. ca AI TRECUT deja prin toate!
Iti imaginezi de cind existam in aceasta creatie???
Sufletul la inceput a fost piatra....si apoi trece prin alte forme,vierme,peste,pasare,animale diverse etc.si in final om.Odata in forma de om alte reincarnari,ar fi 840.000 de reincarnari din momentul in care esti om.Deci e un drum lung,dar daca esti brav il accepti pt. ca esti parte din Creatie,ea este si va exista la infinit.

De aceea mereu vorbesc despre natura sa o iubim pt. ca de fapt ne iubim pe noi insine cei ce am fost cindva,o oglinda in care ne redescoperim sufletul.
Dar s-o facem in mod natural adica sa credem in aceasta dragoste,nu-i loc de a o minti pt. ca ne mintim pe noi insine!Si Creatia stie asta!
Sufletul e nemuritor pt. ca exista in tot ceea ce ne inconjoara,chiar si in ceea ce consideram ..urit si rau...stiu,este cel mai greu lucru de infaptuit!!!Trebuie sa ajungi la un inalt stadiu spiritual sa gindesti si sa pui in practica asta si sintem inca f. departe de Dumnezeu.
Meher Baba a spus ca in lume din 3 milioane de credinciosi in Dumnezeu,doar unul singur crede cu adevarat!Este un % demoralizator....adevaratii credinciosi NU FAC o parada din credinta si religiile lor.
De aceea eu imi cunosc locul si stiu ca nu sint acel unul din 3 milioane!!!
Dar incerc sa iubesc,a spune ca iubesti si crezi in Dumnezeu,de ex.mi se pare impropriu.Mi se pare o amagire a sufletului,care este acaparat prea mult de iluzia vietii.
Nu sunt un mare credincios in ale religiilor si consider ca nu ai nevoie sa fii deloc religios sau sa apartii unei credinte anume ci sa incerci sa le accepti pe toate fiind aceiasi expresaie in alte cuvinte ale unei unice credinte ce nu are nevoie de termenul"religie"
Altadata am mai scris ca omul a creat religiile,nu Dumnezeu!Repet acelasi lucru si acum,din motive egoiste si din iluzia cum ca ...a lui e cea adevarata....!
De aici atita suferinta in lume si razboaie inutile,in numele ...lui Dumnezeu?Ce are el de-a face cu egoismul nostru?

Am mai scris recent ca NU am nici o religie,NU merg nici la biserica,ce nevoie am cind biserica e natura toata si Creatia in jurul meu,daca ma inchin la Dumnezeu,apoi o fac zilnic cind ies afara in gradina si ma uit la albine,flori si pasari,vad in ele pe Dumnezeu si el vorbeste cu mine prin ele,ma vad in ele,sintem ...acelasi suflet nemuritor!
Ma rog pt. ele si pling pt, ele,nu sintem separati de Dumnezeu ci suntem unul cu el!Marele Spirit,Avatarul,este peste tot in jur si mai mult in tine insuti!!!
Daca ai intelepciunea de a recunoaste asta vei sti cine esti si vei invata sa iubesti in loc de a uri!Pt. ca ura exista si atunci cind din ipocrizie te ascunzi in spatele unei religii si ai "credinta" ca ceea ce faci este ...bine.de ex. sa pornesti un razboi sau sa urasti un hindus sau musulman,pt. ca are alta credinta ca a ta?Cine iti da dreptul de a fi atit de sigur ca religia ta e cea "adevarata"?
Ori sa-ti impui religia altor popoare?
Oare nu esti acelasi suflet?
Cind esti curat in suflet,oricine din jur simte si vede asta,te admira,e o conexiune greu de explicat,chiar si dusmanul tau va vedea in tine asta pt. ca nu-l gindesti ca dusman ci ca un frate.
Oare ne numim...crestini si ne batem cu pumnii in piept ca iubim si credem in Iisus,dar de fapt...citi ii urmeaza cu adevarat invataturile?
Unul la 3 milioane in lume si chiar si Papa e in acesti 3 milioane!
Nu vei auzi si nici cunoaste pe acel unic om,pt. ca e mai aproape de Dumnezeu decit oricine si a fi modest si a iubi in tacere pe Dumnezeu este ceea ce vrea Dumnezeu de la noi!!!!

Si sa stii ca indienii americani au o intelegere si intelepciune ce-i pune mult mai aproape de Dumnezeu decit orice papa sau preot sau cardinal din lume!
si pt. ca veni vorba,da,Socrates a fost un mare ginditor dar nu a fost printre primii in lume care a afirmat ca sufletul e nemuritor.

Love&peace,
Ozzy
..........................................................................................................................
"Totul iti este scris cu mii de ani in urma,este drumul pe care ai mers si vei merge inca.Uneori acest drum devine invizibil dar el exista totusi.S-ar putea sa nu stii unde duce dar cert e ca nu vei avea incotro,vei umbla pe drumul tau.Este drumul sufletului etern ce in final te va duce la Creator,la Marele Spirit.Este unicul drum ce exista."

Chief Lame Deer(Lakota tribe)
.........................................................................................................................

Dear Brother,

Cu foarte multi ani in urma,prin anii 70 de inceput,a fost in Ro. un film american cu Peter Fonda(un western,dar acum nu tin minte numele)care m-a impresionat f. mult.
Doi f.f.f buni prieteni cowboys se intorc fiecare la casele lor,Peter are o sotie si
copil,nu i-a vazut de multa vreme.Se reunesc,si acum se gandeste la o viata retrasa,in sfarsit cu familia lui.El si sotia se iubesc f. mult,totul este okay,pana intr-o zi cand afla ca prietenul lui este in pericol de moarte si ii cere ajutorul sa-l apere impotriva unor desperados.
Fara sa stea pe ganduri,in ciuda faptului ca sotia si copilul ii sunt cei mai dragi pe lume si ea il implora sa stea acasa,el isi pune pistolul si pleaca sa-si ajute prietenul.In lupta care urmeaza cu banditii,reusesc sa-i omoare si prietenul lui sa fie okay,dar Peter moare....

Acuma,eu asta cred ca e reala prietenie,tu ce crezi?
..........................................................................................................................
Personal am avut in viata destule deceptii legate de prieteni pe care i-am considerat cei mai buni.
Odata demult in 1975 eram la Saturn(la Marea Neagra)cu cel mai bun prieten al meu,eram intr-o noapte la un bar cu bowling si discoteca,lume multa si el a plecat o vreme afara sa ia aer,bause cam mult.Cand a venit inapoi avea fata umflata de bataie si sange,niste golani ii furasera ceasul si geaca de jeans,fusesera in bar.
Eu am fost in tinerete caftangiu de cartier,si cand l-am vazut asa de rau batut,m-am enervat,am sarit pe o masa la bar si urlat ca vreau sa stiu unde sunt acei batausi,nimeni n-a zis insa nimic,am spart masa cu pumnul(avea sticla deasupra)si am sangerat,am lins sangele pe pumn uitandu-ma la ei toti.
Muzica se oprise,era liniste,dar nu am stiut ca barman-ul chemase deja militia.
As fi murit taiat de cutit batindu-i pe acei golani!Aveam de gand sa ma bat cu ei oriciti erau(fusesera 3,am aflat de la militie mai tarziu),m-am mai batut eu cu 2-3 deodata inainte in alte batai si situatii.

Militia a venit si...ne-a arestat pe mine si prietenul meu....erau in cardasie cu golanii,tatal prietenului a facut presiuni la Bucuresti si s-a aflat totul.
Nu am stat in arest decat sa dam declaratii....sa fie acolo!Ne-au dat drumul si am plecat a doua zi imediat cu trenul la Buc.El era umflat bine.Inainte am mers la spital sa-i puna copci la frunte si obraz.
dar iti spun ca m-as fi batut la viata si moarte pt. el.

Cand am inceput lupta impotriva regimului comunist si Ceausescu sa plec din Tara,acest...prieten n-a mai vrut sa ma vada si m-a ocolit mereu,nu raspundea la telefon,se facea ca nu-i acasa etc. si de fapt multi altii in care am crezut ca-mi sunt prieteni.Am invatat o lectie!
Nu cred ca am avut prieteni adevarati.Eu i-am gandit mereu ca atare si i-am iubit,chiar si azi ii iubesc,chiar daca nu mai am relatii cu ei de atunci.
.........................................................................................................................
Aici in USA,la fel,am crezut ca am prieteni....poate ne numim inca asa,dar as zice ca am doar cativa, din pacate traiesc in California si doar vorbim la telefon si prin emails.
Prietenul meu cel mai bun insa a ramas mereu si de 16 ani Vernon,fratele meu de sange indian.
Si desigur de 14 ani sotia mea in care vad cel mai bun prieten totodata,si sora si sotie.
Dar personal,eu gandesc in brotherhood of men and women,de ex. pe tine te consider frate de suflet,si pe toti din Cercul nostru si pe necunoscuti de oriunde pe glob.E mai mult ca o prietenie,nu vreau NIMIC de la nimeni,asa cred si as dori ca toti sa fim fericiti si sa ne iubim intre noi.
Sa uitam de ura ,dispret,lacomie,egoism,suntem acelasi suflet mereu.

Astea am avut de spus.

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Chaule Shice-Little Eagle Who Cries)

Mitakuye oyasin(We are ALL related)

"http://news.yahoo.com/news?tmpl=story&u=/ap/20040616/ap_on_re_us/sept_11_plot_2"

- Din consideratie pt. persoana dv. am click-at pe linkul recomandat mai sus, dar in ciuda mai multor tentative de a-l accesa, m-am izbit de fiecare data cu nasul de acelasi mesaj:

The document you requested is not found. It may have EXPIRED.

(...Sa presupun ca cei ce l-au postat s-au razgindit cu privire la relevanta acestuia?...)...

eheeeei, ti-am turnat putina sare pe rana si ai si sarit de fund in sus! te-am prins cu musca pe caciula, moncher...
acuma lasind glumitzele deoparte, incerc sa iti raspund la obiect

1."O sa cam faca ceva valuri acest subiect, ai sa vezi." - nu stiu daca o sa faca asa niste valuri, este un subiect despre care am vazut doar aluzii strecurate ici si colo pe forum, dar fara o dezbatere concrecta si cu mai multe puncte de vedere. daca mi-a scapat insa, te rog sa ma corectezi.

2. "Din cele multe pe care le-ai scris, si sper sa nu te supere asta, deduc faptul ca esti una dintre nefericitele care au trait pe propria piele aceste experiente nefaste alaturi de un barbat roman". - in primul rind nu ma supar. in al doilea, e corect si logic ce ai dedus. doar in romania m-am nascut si am crescut, iar experiente cu barbati romani am avut. ce-i fi crezut, ca am trait la manastire si doar am visat despre ei?

3. "am avut la randul meu anumite experiente nefaste care m-au facut sa cred ca pe lumea asta nu exista femei sincere in totalitate..." - uite ce zic eu: orice fiinta umana isi are experientele ei si de cele mai multe ori viata nu ne face pe plac si nu ne face nici cautarile usoare. DAR la ce anume te referi cind spui "femei sincere in totalitate"? daca esti dragutz sa clarifici, am putea dezbate ideea - se incadreaza oarecum in tema de fata - alminteri ramine o coada de peste fara rost.

4. "Admitem ca barbatul roman este asa cum l-ai caracterizat tu. Prin ce se deosebeste el de barbatul strain? In primul rand prin banii pe care-i castiga- ce-as mai vrea eu sa-l vad pe un strain cum isi duce viata in Romania macar vreo doua luni de zile, si impreuna cu el pe romancuta care l-a momit (probabil) s-o scape din iadul romanesc!" - pentru care anume motiv ar trebui barbatul strain sa vrea sa vina sa traiasca in romania (din moment ce atita romani vor sa scape din ea)? in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati. cit despre romancutza momitoare - esti in afara de subiect. exista destule cazuri, dar nu despre ele discutam ci despre femei educate, pregatite profesional, cu o scara sanatoasa de valori, care au emigrat, au muncit si si-au dobindit deja un statut social si o stare materiala confortabila in tara de adoptie - prin urmare din "iad" au scapat singure, prin forte proprii si n-au asteptat sa fie salvate de nimeni. iar dupa toate astea se vor "aseza la casa lor" si nu isi doresc partener de viata barbatul roman.

5. "am observat ca ai folosit exprimarea "partenerul meu" referindu-te la cel cu care traiesti actualmente; iti este sot sau ibovnic?- pt. ca, vezi tu, multi dintre romanii plecati prin cele strainataturi renunta la morala si cultura de acasa pe motive ca cele expuse de tine). -
in primul si in primul rind: pe viitor cind mai ai curiozitati de natura personala, iti voi raspunde, dar iti cer sa formulezi intrebarile in mod respectuos si delicat (tocmai pt ca sunt "personale" si nu ne tragem de sireturi fara sa ne cunoastem, ci incercam doar sa dezbatem anumite subiecte), altfel ma voi lipsi de onoarea pe care mi-o faci cu prezenta pe subiectul meu. pe principiul "esti musafir in casa mea"
in al doilea rind, raspunsul: n-am renuntat la morala cind am plecat prin strainatatzuri. am incercat "viata in doi" in romania, cu barbat roman pentru a ma lamuri daca mi se portiveste si pentru a nu ma arunca in casnicie doar asa, intr-o decizie de moment sau in necunostinta de cauza. am vazut si m-am lamurit, o data, de doua ori, de trei ori. asta nu ma face nici imorala nici inculta. nici pe mine si nici pe atitea alte femei care vor sa stie dinainte de casatorie cu cine vor avea de impartit viata. si lucrurile de importanta nu le afli din cv, si nici iesind 2 ore la o intilnire in oras nu cunosti caracterul adevarat (eventual si sub supraveghere, ca in evul mediu, nu cumva sa se pupe?) hai sa fim seriosi! cum bine spunea altcineva, cind cumperi o pereche de pantofi, o incerci, sa vezi daca ti se potriveste, nu? si pe de alta parte de cind e ok ca barbatul sa incerce, iar femeia - nu se cade? prin asta intelegi tu respectul barbatului roman fata de dreptul femeii de a alege? gindesti gresit, si uite, ai scos la lumina un defect al barbatilor romani de care nu sufera cei din strainatate. cit despre "partenerul" meu, este barbatul care mi-a placut si m-a placut, am locuit impreuna o vreme sa vedem cum ne intelegem si cum ne completam in viata de zi cu zi. ne-am lamurit amindoi, ne casatorim in primavara - si n-am facut-o mai repede pt ca am dorit sa impart acest moment din viata noastra cu parintii, sora si bunicii pentru care platim noi biletele de avion. ei nu isi pot permite sa scoata din buzunar cite $1500 fiecare.

6. "Cu ce e mai bun un barbat strain decat unul roman? Cu nimic, ca n-are nici doua capete si nici doua perechi de...scule" - raspunsul pe care ti-l dai este gresit. acelasi gen de situatie. tot un singur cap are si "barbatul strain" dar il foloseste, incearca sa inteleaga nevoile sufletesti ale femeii si intelege sa nu o trateze asa cum nu merita, nu are aere nejustificate de superioritate fata de femeie... nu repet aceleasi idei, pt ca raspunsul ti l-am dat deja la punctul 4.

7. "un strain are obligatia (pe care si-o indeplineste de obicei) de-a sustine familia dpdv financiar" - si ma rog de ce n-ar avea si barbatul roman aceeasi obligatie? si daca barbatul roman nu are obligatia de a sustine familia financiar, atunci de ce trebuie sa aiba sotia sa obligatia de a merge la serviciu la fel ca el si in plus sa mai faca si treburile casei singura, fara ca el sa o ajute? nu ti se pare ca atitudinea este incorecta?

8. "nu mai poate "tine in hamuri" femeia care pe deasupra a mai ajuns si sa constientizeze" - OHOOOOOO!!!! ce spuneam mai devreme de evul mediu?????

9. "ca daca prefera sa se uite la un meci de fotbal pe un alt canal al aceluiasi televizor cumparat pe banii lui" - !!!!!!!! care va sa zica, el cistiga niste bani cu care CONTRIBUIE la bunastarea familiei (nu o sustine in totalitate, ci doar CONTRIBUIE), dar la o adica, obiectul x este cumparat numai din banii lui, si numai el are drepturi asupra acestuia. si banii ei pe ce se duc? salariul pe care ea il aduce in casa nu se duce tot pe aceeasi mincare (cu care isi umple si el stomacul), aceeasi intretinere (pt casa sau apartamentul in care locuieste si el), aceleasi rate (pt mobilele si obiectele din casa de care e normal sa se bucure amindoi)? povara financiara este usurata de ambele salarii, nu doar de unul. uite, vezi tu? atitudine, atitudine, atitudine. una gresita, pe care barbatii straini am remarcat ca nu o au (in covirsitoarea lor majoritate, si limitindu-ma la tarile "civilizate").

10. "candva chiar am fost "demascat" ca as fi feminist si ca nu tin cu barbatii- culmea, o femeie mi-a zis asta! " - presupun ca femeia respectiva nu a avut cunostinta de cum vezi tu lucrurile cu adevarat, atunci cind te-a "acuzat" de feminism. iar dac-ar fi auzit toate ideile pe care le-ai enuntat deja, si-ar fi mushcat limba. oricum, cu feminismul si miscarile de acest gen nu prea sunt de acord. as putea face o paralela, putin exagerata, cu comunismul. ideile sunt frumoase si corecte in principiu, dar in practica nu. se impinge totul la un extremism absurd si se ajunge la "eradicarea" bunelor maniere si a galanteriei, a romantismului - pina la pierderea feminitatii, inrairea acerba a femeii.... aici iti dau perfecta dreptate. nu asta e solutia.

11. "Dar ce inseamna emancipare sau/si cum ar trebui ea inteleasa? Chiar sunt curios sa aflu raspunsul tau" - ai ridicat o problema de interes pt un anumit segment al populatiei, dar n-ai vrea sa discutam despre "emanciparea barbatului" (cel roman) despre mentalitatea lui? ca una fara cealalta nu se prea poate. si in plus aceasta e tema de discutie.

12. "Ce-ati mai vrea atunci de la noi? Sa va lasam libere si independente ca sa va faceti de cap" - nu zau, chiar asa? o vaca o cumperi la tirg, ai niste drepturi asupra ei, o pui sa traga la caruta, o mulgi, o duci la monta.... dar o femeie este o fiinta umana ca si barbatul. Uite ca ti-ai mai dat un raspuns singur: de aia sunt barbatii straini mai buni decit barbatii romani (pardon, nu toti, doar marea lor majoritate). pentru ca stiu sa NU se comporte fata de femeia lor ca un stapin fata de sluga.

13. "La urma urmelor depinde slugile cui sau a ce vrem sa fim: ale sotilor nostri sau ale ambitiilor noastre nelimitate?" - idem 12.

Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

"nu toti oamenii pot iubi, ci sunt unii oameni care se simt mai bine singuri, odata ce invata sa accepte asta. iubirea e pentru majoritatea oamenilor, dar in nici un caz pt toti. voi ce parere aveti?"


- Printr-o simpla coincidenta si eu apartin categoriei celor "care se simt mai bine singuri, odata ce invata sa accepte asta"... dar nimic nu ma ofenseaza mai grav decit acuzatia (care mi se aduce de obicei) ca sint un individ care (pentru ca prefera singuratatea, demonstreaza ca) "nu stie sa iubeasca". In ciuda eforturilor pe care le fac pentru a le explica unde gresesc (ei), acuzatorii mei nu reusesc sa inteleaga o "schema" foarte simpla: fiind (prin natura mea) un tip inclinat spre reflectie, am (o "disperata") nevoie de liniste... iar liniste nu prea ai cum sa ai acolo unde sint prezente deja (una sau) mai multe persoane (indiferent daca acestea sint straini, cunostinte, prieteni, rudenii, copiii tai, sau insasi nevasta ta). Logic deci, linistea presupune singuratate, singuratatea presupune izolare (voluntara)... izolarea voluntara fiind in general interpretata ca indiciu al unei afectiuni psihice. Ce nu inteleg eu, la rindul meu: de unde interpretarea ca formele sub care se manifesta IUBIREA trebuie automat si neaparat sa includa si nevoia (mea) de companie (a cuiva)?... Alegind, de exemplu, sa fiu suporterul permanent al unei institutii de caritate, sau sa acord ajutor material/financiar unor semeni in nevoie, nu se poate califica drept o forma alternativa de manifestare a IUBIRII?...

"cand intrii aici lasi agresivitatea la poarta, si nu vii in ograda noastra
sa insulti si sa faci remarci dezobligente pt membrii clubului..."


- Regula de mai sus se aplica si la persoana dv.?... Daca DA, am dovezi (la indemina) ca nu practicati ceea ce predicati.


"te obsedeaza hartuiala, pana acum ma urmaresti pe toate subiectele
unde particip ca sa ma hartzuiesti,"


- FALS. In ciuda stilului meu prompt de a riposta atunci cind sint atacat, eu nu initiez niciodata atacuri la persoana. Si, "toate subiectele pe care v-am urmarit ca sa va hartuiesc" au fost de fapt doua:

"De ce sexul in public este dezaprobat?"

unde, intr-un dialog cu RSI, ati avut neinspirata idee de a ma ataca indirect, dar cu adresa precisa totusi... (#17797, by Jimmy_Cecilia on Wed, 14/07/2004 - 04:22, http://www.cafeneaua.com/node/view/53#17920)...

si

"Trancaneala Aristocrata 3"

unde, asociindu-ma cu Hypatia, ma suspectati de spionaj, si faceti comentariile aiurite pe care le faceti.


"ai facut acelasi lucru si pt belle..."


- Intimplator o cunosc suficient de bine pe Belle ca sa stiu la ce gen (si la ce doza) de umor se preteaza, si cum ocazional comunicam si pe alte canale mai directe, va asigur ca interventia dv. in favoarea ei (oricit de bine intentionata) nu era deloc necesara. (V-as sugera sa retineti asta pe viitor).


"in trecut te-am banat pe toate subiectele mele..."


- Nu va jenati s-o faceti si de-aici inainte; e o chestie care nici ma fericeste, nici ma nefericeste...


"nu vezi ca practic esti in CARANTINA?"
nimeni nu-ti adreseaza parola, nimeni nu-ti scrie mesaje...
nimeni nu comenteaza ce scrii..."


- Aveti un simt de observatie destul de SUPERFICIAL... Mai recititi mesajele...


"cand unu' ti spune ca esti beat...
dar cand mai multi ti-o spun... te duci sa te culci..."


- Asa fac de obicei, dar numai dupa ce am verificat si m-am convins ca cei "mai multi" nu sint ei insisi beti (sau mai beti decit mine)....


"da' de unde stiai ca ma refeream la tine???"


- Nici ONESTITATEA nu pare sa fie una din virtutile dv. morale:

#48962, by Jimmy_Cecilia on Sun, 15/05/2005 - 05:23

"cât despre tanti hypatia poate sa zica ce vrea, ca si paianjenul
curios cum le place unora sa vina sa spioneze... si sa gaseasca
hic si subantzelesuri la toate...
la atata le duce mintea, ca helas!
cate o data mintea bestioalei e mai usoara chiar decât pânza
pe care o tzese..."

...si

#49360, by Jimmy_Cecilia on Tue, 17/05/2005 - 00:23

"cat priveste tanti hypatia, ca nu-i singura in umbra...
mai este si bestioala...
eu zic sa-i ignoram pur si simplu,
ca nu merita atata atentie...in rest nu merita nici unul , nici altul nimic...
sa stea singuri sa-si digereze veninul...
iar daca mai pluufff in ograda, ca pärul pe supa...
sa ne facem ca nu-i vedem...

pana la urma se vor satura si pleca altundeva.."


- N-o sa fiti tentata - presupun - sa-mi spuneti ca "bestioala" din al doilea citat e de fapt ALTA "bestioala", decit cea din primul citat...


"nu esti singurul care ai un nume de animal pe acest sit...."


- Da. Il mai avem si pe alex pork. Stiam ca porcii zboara... dar nu stiam ca tzes si pinza de paianjen...

"Biblia crestina e primordial morala vietii lui Iisus, multe altele nu le lua la litera (c-ar parea ridicole pina si teologilor)."


- Multumesc pt. recomandare, dar... (in ciuda tendintelor mele agnostice) consider ca tot Biblia raspunde mai bine intrebarilor "Cu ce scop am aparut in Univers?" si "Care e destinul nostru?"...

"va rog sa ma corectati atunci cind imi detectati greseli. stiu ca fac mai ales folosesc multi "false friends" cum se traduce naiba stie."


- N-am gasit nici eu pina in prezent un echivalent mai acceptabil decit omonime: cuvinte identice ca formă, dar care se deosebesc radical ca sens - vezi http://dexonline.ro/search.php?cuv=omonim&source=.

In contextul nostru: cuvint care apare in aceeasi forma, in doua/mai multe limbi, dar care are sens diferit in fiecare din limbile respective.


PS.

Pt. cei care eventual n-au inteles inca despre ce e vorba, citeva exemple de "prieteni falsi" intilnite de romani in limba engleza:

MAGAZINE
Ro = magazine, pravalii
En = revista

TURN
Ro = turn, turla
En = a vira, a intoarce

MARE
Ro = mare (ca dimensiune, element geografic)
En = iapa (femela calului)

DEAL
Ro = deal (ca forma de relief)
En = afacere, intelegere, tranzactie

etc.

"Nu o sa te mai indemn sa pui mana pe dictionar, ca probabil n-ai nici o carte in casa (in afara de Sanda Marin)."


- Astazi cind pt. atita lume accesul la un amarit de calculator cu conectie la internet nu mai este o extravaganţa ci o banalitate, posesia unei biblioteci personale - oricit de bine dotate - nu-ti mai confera neaparat aura de erudit care (eventual) ti-o conferea inca, in urma cu 15-20 de ani. Pt. cei care doresc sa obtina informatii intr-un domeniu sau altul, internetul ofera mai mult material decit cea mai formidabila biblioteca personala. Deci, chiar presupunind ca esti posesoarea unei bibloteci care include mai mult decit... Sanda Marin... sa nu fii surprinsa daca n-ai sa şochezi pe nimeni cu asta... Consider deci ca nu e cazul sa te caci pe tine facind remarci ca cea de mai sus...


O chestie care nu-ti intra tie in bibilica de nici-o culoare - in ciuda ifoselor de expert in filologie, pe care ti le dai - e ca, sensurile pe care le atribui tu notiunilor de "nationalism", "patriotism", in #126794, de mya la Thu, 08/06/2006 - 10:11, apar in general (in cele mai multe dictionare) mai degraba ca sensuri secundare/prin extensie, decit ca sensuri initiale/primare ale respectivelor notiuni. Remarca de exemplu mentiunea din paranteza in cazul primelor doua definitii date de DEX pt. NATIONALISM:

http://dexonline.ro/search.php?cuv=nationalism&source=

Ori, tocmai asta era obiectia mea la respectivul comentariu (#126794, de mya la Thu, 08/06/2006 - 10:11), unde afirmi - parca fara drept de replica:


Patriotism = eroism

(...Numeste-mi un singur dictionar macar - roman, englez, francez, german, spaniol, maghiar, de ex. - care indica patriotism si eroism ca fiind sinonime... asa cum pretinzi tu mai sus...

...iar eu, la rindul meu am sa-ti arat zeci de definitii ale termenului "nationalism", definitii din care reiese ca (,) conotatiile pe care le dobindeste acest termen in diferite contexte nu sint exclusiv negative, asa cum le prezinti tu in acelasi comentariu...)...

"Aceste 'creaţii' sunt făcute pt. a distra publicul..."


- Păi tocmai aici e dilema mea: cum poate cineva în toate "doagele" să savureze asemenea "garbage" (în ciuda efectelor tehnice/artistice seducătoare obţinute de realizatorii respectivelor filme, dat fiind mesajul lor...)?...


"Adică dacă tu te uiţi la acest gen de film asta înseamnă că eşti posedat de demoni sau altceva?"


- Păi tocmai aici e poanta: cind am început sa vizionez asemenea filme, şi eu le consideram amuzante şi absolut inocente. Mai tîrziu a început să mi se întîmple ceva ciudat: imediat dupa terminarea filmului, după ce stingeam aparatul TV şi închideam ochii ca să adorm, instantaneu îmi apărea în imagine chipul vre-unui membru al familiei mele - de obicei al mamei - chip care începea să se distorsioneze (în secvenţe rapide) în tot felul de "versiuni" hidoase ale "originalului"... şi faza nu înceta pînă nu deschideam ochii şi-mi găseam altă ocupaţie care mă ajuta să adorm...

Concluzia:

deşi admit că fiecare individ îşi are propria sa constitutie psihică/psihologică, şi că fiecare reacţionează diferit la aceeaşi stimuli, nimic nu-mi sugerează că, genul "horror" (indiferent de forma de expresie - audio-vizual, literatură, etc.), ar fi cumva inspirat de ceva nobil, pozitiv, constructiv... Ca sa nu mai vorbim de efectul pe care îl are (în conştient sau sub-conştient) respectivul gen, asupra unor indivizi mai slabi de... "constituţie"... care, mai devreme sau mai tîrziu simt nevoia să devină ei înşişi, în realitate, protagoniştii unor scenarii de groază care vor implica una sau mai multe victime...

Divertisment?... Bolnav.

"...exista o categorie de oameni care ajung ca fie singuri si care cu trecerea anilor se obisnuiesc asa de mult cu singuratatea lor incat nu mai pot sa traiasca cu cineva, in cuplu. Le este imposibil sa renunte la singuratatea si confortul lor personal. Din cauza asta multi dintre ei ajung sa aiba ticuri ciudate, mici obsesii etc. Nu au pe nimeni care sa le zica ca e ceva anormal in ei (fiindca traiesc singuri) asa ca persista in felul lor nou de a fi."


- ...Unii (aparţinînd categoriei descrise mai sus... şi suficient de perceptivi la reacţiile semenilor lor) chiar devin la un moment dat conştienţi (şi admit) că sînt ciudaţi... dar li se "fîlfîie", pur şi simplu... pt. că ştiu că ciudăţenia lor nu aduce, pînă la urmă, nici un prejudiciu, nimănui...

"Ai o imaginatie prea bogata..."


- Personal, sînt încîntat de doza de imaginaţie de care dispun... (şi, nu arareori, chiar semenii mei rămîn şi ei uimiţi de ingeniozitatea cu care găsesc soluţii/răspunsuri la probleme/întrebări cărora ei nu le dau de rost...)...


"...si o minte prea distorsionată ca să isi piardă timpul cu tine oamenii seriosi."


- Lucrezi în domeniul psihologiei?...


"Nu te supara pe mine dar modul tau de a gandi a propos de politica internationala (pe care il cunosc de doi ani din postari nenumarate) nu ma intereseaza absolut deloc. Nu pot sa am un schimb de idei cu un tip ca tine, tip a carui gandire logica nu pot sa o inteleg si nici nu vreau sa ma obosesc"


- Nu mă supăr.

Dacă cineva este sau nu de acord cu punctele mele de vedere... dacă alege să le comenteze sau nu - este binevenit s-o facă, sau nu (şi asta se aplică şi la tine.)... Pt. mine e suficient dacă aceste puncte de vedere sînt publicate (şi, evident, citite).


"D-aia ii inteleg pe ceilalti perfect cand au incetat orice dialog cu tine."


- Motivele pt. care unii din cei ce-mi citesc postările se abţin să le comenteze, pot fi multe şi diferite, nu doar cele pe care le presupui tu.


"Am vaga banuiala ca esti un tip singur, fara prieteni, cu oarece dificultati de comunicare si care vede lumea mai mult in culori sumbre. Poate ma insel..."


- Da, sînt un tip singur, pt. că aşa aleg eu să fiu: imi place singurătatea (...şi pt. a fi constatat asta nici nu e nevoie să fii mare "psiholoagă": există deja destule texte/comentarii publicate în cafenea în care îmi "divulg" această predispoziţie...).

(Paradoxal), în ciuda tendinţei mele spre solitudine, am totuşi o mulţime de prieteni care-mi caută cu cel mai autentic interes compania (probabil tocmai datorită excelentelor abilităţi de comunicare pe care le manifest...).


"dar primeste de la mine un sfat prietenesc (necerut, stiu): mai iesi in natura, mai relaxeaza-te, mai uite-te la nori si cer si ocupa-te de chestii dragi tie, hobby-uri, un sport poate, ceva captivant sau relaxant etc."


- ...Si eu credeam că tocmai de-aia am ales să rămîn singur: să fac numai ce-mi place mie... numai ce mă relaxează?...


"decat sa te incrancenezi in chestiuni de politica internationala venind cu idei de pe site-uri tinute de nebuni si psihopati."


- Ti-a mai spus cineva (din cafenea sau de-aiurea) că unul din atributele care te caracterizează este incapacitatea (şi implicit, tendinţa de eschivare) de a prezenta argumente la afirmaţiile pe care le faci?....

"sfat personal
fiind text personal si nu conferinta poti sa-l stergi.
asta daca vrei sa intri in cafenea si sa poti discuta subiecte delicate."


- Cam ce subiect din cafenea consideri tu că ar fi şi mai delicat ca ăsta?...

...Iar dacă autorul va decide totuşi să nu steargă subiectul ci să-l păstreze postat, atunci ce-are să i se întîmple?...


"daca ai venit sa recrutezi pentru ex-securitatea, ex-kgb, neo - nazisti sau cine dracu o ai avea interes sa raspndeasca kkat de genul ideii conspiratiei de la 9/11, cauta prin alta parte ca aici ai sa ai doar vreo 2-3"


- Pe ce statistici îţi întemeiezi afirmaţia de mai sus?!!!...


"...doar tampiti si dezaxasati mintal pot cumpara asemenea idei."


- Really?...

Şi aştia-s "tîmpiţi" şi "dezaxaţi mental":

Robert M. Bowman,
James H. Fetzer,
Wayne Madsen,
John McMurtry,
Morgan Reynolds,
Andreas von Buelow?!...

(http://www.st911.org/)


"...nu uitati ca au murit cam 5000 de nevinovati..."


- Aşa. Şi?... Cine i-a omorît?!!!...


"...majoritatea acuzatiilor conspirationiste se bazeaza pe lipsa de cultura civica si istorica a unora care nu stiu ce-i aia democratie si uita ca america e o democratie cu un sistem de guvernare unde nimeni nu poate face ceva de capul lui fara sa se afle."


- Faptul că "America e o democraţie cu un sistem de guvernare unde nimeni nu poate face ceva de capul lui fără să se afle" nu e deloc o garanţie că nimeni nu va încerca niciodată să facă ceva de capul lui!

Dovada:

"singura conspiratie cunoscuta in ultimul veac a fost divulgata de ziaristi si presedintele a demisionat (watergate)"

Deci conspiraţiile sînt posibile totuşi în America, în ciuda faptului că "e o democraţie cu un sistem de guvernare unde nimeni nu poate face ceva de capul lui fără să se afle", da?!... Sau te pomeneşti că după scandalul "Watergate", politicienii s-au lecuit de conspiraţii odată pt. totdeauna?...


"aia carora le e frica de democratie sa se duca sa traiasca in iran, acolo e mult mai bine."


- Faci confuzie între cei cărora le e frică de democraţie... şi cei cărora le e frică că vor pierde democraţia (atîta cîtă le-a mai rămas)...


"ai observat ca aia care raspandesc teoriile astea se mai ocupa si cu vanzarea de ciupercute, si prafuri pentru mama mare ? asta apropo de seriozitatea ideilor si acelora care le raspandesc."


- Irelevant.

Nici "borfaşii" nu spun (întotdeauna) doar minciuni!... nici oamenii cei mai cinstiţi nu spun (întotdeauna) doar adevărul!...

De acord?...


"si mai caut asi alte idei care le raspandesc sa vezi ca nu prea corespund cu spiritul cafenelei."


- Nu ştiu în ce măsură "alte idei" promovate de site-urile la care te referi corespund sau nu cu "spiritul cafenelei", dar în ce priveşte adepţii teoriilor conspiraţioniste pe tema 9/11, eu îţi pot număra ceva mai mult de "vreo 2-3" în cafeneaua.com - asta în ciuda eforturilor pe care le faceţi voi ăştia "cu cultura civică şi istorică", de a le discredita...

Foarte placut surprins de faptul ca cineva, in loc sa se vaite si sa filozofeze-n pustiu (sunt vinovat!), a facut, actually ceva-n sensul tratamentului frustrarii - maladie nationala.

Initiativa e superba, popularizarea ei-imperioasa (bravo, Claudia, pt. link), iar neparticiparea, in cazul celor care-au dubii si-ar vota mai degraba "NU", un lucru greu de-nteles.

Era, desigur, interesant de stiut (sau poate mi-a scapat mie, vizitand site-ul):
- cate voturi online sunt necesare pt. ca initiativa sa poata fi concretizata in blocarea Referendumului (in forma lui actuala),
- in ce masura o Petitie "semnata" online are vreo valoare juridica, la o adica,
- si cu siguranta alte "tehnicalitati", care-mi scapa, nefiind avocat.

Dar folosirea Internetului pentru acest gen de initiative cetatenesti este excelenta si va deveni in curand o necesitate si-un fapt cotidian - vezi campania lui Howard Dean, candidat la nominalizarea pt prezidentiale-n State; vezi 'recall'-ul californian.

Stiu, momentan exista mult prea putina lume 'online' in Tara, dar chiar si cel mai lung drum incepe cu primul pas.

Care, iata, a fost facut si la noi - si trebuie salutat, dupa parerea mea.

:-))

pasiune?? un mic lucru printre multe altele
fiecare lucru la timpul lui, un timp pt sport si viata si altul pt mancare
sunt totusi lucruri simple de facut, nu-ti ia mai mult timp decat sa te duci sa cumperi o barcheta congelata (cu cine stie ce proistii inauntru) si sa o dezghieti in micro-unde...

as zice gândesc, deci manânc...

ca tot ce mananc imi hraneste creierul si organismul.. mananc rau, hrana este rea sau chiar daunatoare

Papadie, eu ii multumesc Ruxandrei pt linkuri, netraind in tara, am vrum sa ma documentez, am pierdut timp, si tot nu aveam informatiile pe care le-am cautat..
linckurile date de Ruxandra m-au ajutat mult, mai ales ca sunt bine selectionate.. la fel cum nu mai vroia sa repete ceea ce Daniel a spus o data, in plus nu toti au citit mesajul lui Daniel..
cum ziceam nu putem dormi pe sit sa citim totul..

"Luneta" devine vasta, vasta...

Nu mai e dragoste daca vb. de bani,si atunci de ce ii amintim de fiecare data cand un barbat spre ex. vrea sa creeze o legatura cu o femeie?!"Nu am bani pt. a o suna,sa o invit la o cafea!"Alexandra