omonime pentru vaza

Belle, vaz ca lucreaza antibioticul...:-) Iti e gindul la mincare, prajiturele...
Adevarul e, ca nus' cum naiba si la mine poftele is la fel de mari si cind sint racita si cind nu is..:-)
Fato, mai treci si la work ca ma faci sa fiu "individioasa" ca io nu-mi misc a...posteriorul de pe scaun insirind numere ba la stinga ba la dreapta..ba pe coloana x..ba nu pe y..mama lor de numere si de situatii, rapoarte si ..ehhhh ca nu ma mai pot opri..
Deci, hai la munca zau asa...:-))

Anisica scumpica, zisesi ca seful mai dispare?? Las' ca e bine, al meu s-o pironit in biroul lui si i s-or lipit ochii de laptopul ala...

LMC-ica felicitari darling, ma bucur ca esti happy si ca au iesit lucrurile pe placul tau. Fa prajiutrele si trimite si la fata o cutie...asa ca pe vremuri..haaaaa mi-am adus aminte, fetelor...cind eram eu in studentie, cunoscui un tip de prin Ardeal. Si am descoperit ca ii trimietea mamica prajiturele saptaminal in cutiute, aranjate stratuletze, stratuletze..de toate felurile..ce mai...am cazut total in love cu..prajiturile de la el...Acum, deci iubire nu era intre noi, focul se aprindea insa la aparitia cutiei din Ardeal...Din pacate legatura s-a terminat :-(, probabil ca bietul om s-o gindit or ca ma fac cit tancul daca continui sa maninc prajiturele in ritmul ala..si mi-a taiat portia de prajituri..

dehh asta a fost o paranteza..cam lunga ii drept..sorry...

Deci Lmcicule, baga si la mine o cutiutza cu prajiturele...in cinstea victoriei...!!!! sa-ti traiasca elefantii si cine mai vrei tu.

hai va pup si mai vorbim

Danielutza neozeelandeza unde esti fatuco? Zi ceva...va saturarati de sarmale??? Mai fa o pauza ca vine craciunul..:-)

fefe,
chiar asa batrana esti ? :))
cati ani ai??
eu am 64 in mai si ma consider tânara... :)

belle,
ma duc sa vaz,
si sa vad daca mi se urca mustarul..
valeleuuuu... :))

Situatia devenise insuportabila. Oscilase putin intre lichidul pentru desfundat tevile si acidul clorhidric. A doua zi, florile proaspat puse in vaza verde s-au dezintegrat sub ochii colegei ingrozite. Data viitoare sa ceri voie cand imi iei vaza, nesimtito!

Nu-l vazi datorita faptului ca nu toate lucrurile trebuie sa urle. Problema ta este senzoriala.

cum sa ne gasim prietenii de pe site-ul precedent, omule bun-recte D-le Administrator. Am participat la discutii pana prin Martie, anul curent, "pe vechi". M-am eclipsat, de-atunci si pan-acum. Revin, si ce gasesc? Un site nou, cu nume necunoscute si intrari dealtfel
simpatice, indeobste!
Totusi, putin naucit, incercand sa m-adaptez, dupa puteri, vin acu' si-ntreb si io', ca grobianu':
ma rog Dumneata, Jupane, car vaz' ica...
une'-i Horia...Vraciu'...Domozina, nu...Omu din Canada care-ncepe cu D...asta...bucuresteanu' fugit din SUA care-ncepe cu G...si-anca 'fo doua pitoresti figuri? Sa ma ierti, nu ti-am citit Scripturile site-ului nou, si d' aia-ntreb. Pe de alta parta parte, parca mai usor mi-era sa-mi vaz TOATE mesajele si TOATE raspunsurile la ele "pe vechi". Ori poate c-am ramas in urma...Eu?...Tu?...
Oricum, imi pare bine ca existi si te fortezi in continuare, deoarece faptul ca existi, cu toate lipsurile tale (sa le vezi p-ale mele!
), ne serveste noua, catorva, bastinasi. Era sa zic Romani, da' mi-a fost frica sa nu dau cumva si fara intentie, la gioale...
Ne serveste noua in sensul de-a ne putea refula. Big time. Omorati-ma daca gresesc. Omorati-ma daca-ndrasniti! Yeah!
Anyway...io's Gotka si-am fost acuzat odata de catre Tov. Admin cum ca-s magar si violent. Drept pt care m-a dat afara. Faptul ca n-a avut niciodata timpul sau inteligenta sa recunoasca betia de trezie sau maculatura de plagiat este pbm-a lui. Faptu' c-o sa-i cresc rating-ulat at cat doreste si cat voi fi fiind dorit s-o fac, e o gluma. Asa cum e, ea-l nostru si sa ne traiasca, da-n C n-o sa-l pupam in veci. Nea Admin., sa ne traiesti, te iubim, da-ne pomana, nu ne da...te-njuram...d'aia moare initiativa intre Romani...d-aia trebuie sa te cheme Gustafhson or shit...d'aia trebe s-ajuti romanii cu stiinta ta...ca bou' n' are ce oferi, da ce-ofera bou',n-are egal.
Reconostinta Boului, Omule Bun...asa ceva n-ai pomenit!

S-ar putea sa fiu extrem de impudic...ori poate numai moderat grobian.
Am avut profesori buni. Nu faceti ca mine. Faceti mult mai bine. Pune-ti-i-va-n pielea lor.
Nu atunci cand ii criticati.
Stiu.
Nu cand ii alegeti. Ci-atunci cand ii dati afara.

Sa ma-ntristez...asa deodata...ar fi prea mult si prea deodata...Inteleg ca te impaci mai mult decat bine cu metaforele si e frumos ce spui...e frumos ce spuneti desi adjectivul asta mi se pare atat de gol...cat despre batalioanele de ganduri inzestreate cu vaz...s-a intamplat sa ma atace , s-a intamplat sa simt chiar si pt putine clipe cum rad de mine , cum fura din mine si se duc...

1 si 2 - perfect de-acord!
La 3, acum! Si daca io, mai ciudatzica-n fire, imi caut ciudatzeii mei, ca-i plac fi’n’ca-s ca mine, presupunand (la modul cel mai absurd cu putinta!) ca nu-mi trebuie alt fel de dialog decat asa "caché" - un joc al mintii, iar nu nuante frivolutze, de ce ma rog (frumos ma rog, asa mi-e firea - chassez le naturel, il reviendra au galop - zicea un prieten)de ce, zic, ei vin buluc in patratzica mea si-o coloreaza cu sensuri vulgare - pe care cred ei ca le-au prins din tot ce-am zis, si-mi interzic apoi sa-i contrazic ca ce-au crezut ca vad i-o abureala nu gand solemn si pur?
Ha?

Da’ ce scrii cu majuscule?:)
Cu vazul - tare merci, stau bine. Mintea-i cam putzintica si luminata vag. N-ai de vanzare? O lumanare...poate...:) Un bec de-o suta?:)O artifica?...

"Desertul tatarilor", dupa cartea omonima a lui Dino Buzzati, cu Giuliano Gemma.
L-a vazut cineva?

Noi astia, "tineretul" nascut sub Ceasca dupa ce-ai reusit tu sa pleci-ca de-aia nu ne stii si ne judeci la gramada, din presupuneri- suntem dastepti da fapt, jupane...educati si tot ce vrei, auzi? Pa romaneste, pa frantuzeste, pa englezaste si pa jiermana. Chiar si "pa salam cu mustar fara paine, ca tocmai s-a terminat salamu'"!
Parol, sa moara cine minte si cine n-a citit Dumas si fluturasi inainte sa fi-mplinit zece-anisori!!

Acuma, o sa-mi aud critici c-am fost crud in replica-mi si le accept cu-anticipatie si promit sa nu mai fac pana data viitoare cand ma musca de calcai.
Dar, vezi matale, nea Tolanici, cum sa-i pui limbii frau cand vaz oameni seriosi ca Dumneata, tolaniti pe-o idee preconceputa si dand de-acolo, de la-naltimea putului gandirii (eufemistic vorbind), lectii
la "tineret" si "telectuali". Te-au alergat minerii prin Piata Universitatii? Pai vezi?...asa ar fi vorbit si ei, da' nu stiau sa se "egzprime"...
Si doar e cunoscuta chiar si de matale vorba aia, cum ca "gura bate curu", nu? Pai se poate, Moncher?! Sa ne dam in stamba chiar asa?

Pace! Peace! Si-un zaibar, daca si cand ne-om vedea!

fac de multe ori poze "natura moarta" de obiecte sau lucruri care stralucesc si sclipesc, reflecta lumina , se face ca o pata alba pe poza.
am utilizat pana acum un agent matificant (care face mata suprafata) in aerosol
dar este dificil sa utilizez pentru o vaza de cristal, (pelicula de agent mat) se solidifica si este greu de inlaturat
Cineva mi-a vorbit sa utilizez o bucata de zahar cubic, ca a vazut o data un fotograf facand asta , dar nu-si mai amintea exact cum..

Este adevarat? cum se procedeza?
(este vorba de poze cu flas)
Multumesc anticipat pt raspuns

Mi s-a zis, zambind, mai bine fondul, decat forma...m-am con"format".
Insa, te conjur, daca ma prinzi, pune degetul apasat - voi fi recunoascatoare!

Cat despre dereglari de clima, nu vaz de ce ne-om teme...se topesc ghetarii...ne-om lua cizme de shold, ca pescarul. Sanjuro cred ca si-a luat deja! :)

Nu te juca cu sufletul unui cohenoman amarat, care abia face rost de-un strop de drog, cand si cand!

Ce de CD-uri! Se vedea treaba c-ai fost cuminte rau... cum ai facut?
Cum ai facut?
Sa-l "pacalesc" cumva pe Mosh ...macar, oh, macar unul..."The Essential L. Cohen" (desi-s doua CD-uri :)din ce stiu!!!)

La anul, la New York (11-13 iunie, cred!) Cohen va fi celebrat pentru maretie!!!
Iaca ce cadou de Mosh Craciun, Daniel ...un belet d’ala, cu rezervari ...fiindca, dupe cum vaz ca stii ..."first we take Manhattan"...:)))

Ce zici de "Book of Mercy"?

Si eu am terminat de dat socotela cuiva ...:(!...si cum am dat apoi de cele scrise-aici de tine, si (m-)am inteles perfect, desi n-am beut decat zeama asta acra de-acu’ trei minute...vin si zic impleticit (ca-s balbaita din nascare) ...traiasc-ulcica din care am baut si care facutu-m-a sa vaz, mai mult ca altii.
Face bine, bine rau ...da’ tzuica asta da pruna cic-aduce FERICIRE.

Noroc si tie!
Si sa te priceapa si-altii macar cat am inteles io.
Ali.ce

O opinie pur personala, in speranta ca nu voi ofensa pe cei care il admira pe Thomas Kinkade: Kinkade este o mai veche "cunostinta," despre care am scris un articol in "American Artist" acum citiva ani. Este unul dintre miii de producatori de kitsch din Statele Unite, dar spre deosebire de producatorii de rind (nu pot folosi termenul de artist aici), a reusit sa dezvolte un imens mecanism de auto-propaganda/ comercializare atit de ingenios incit in ultimii 14 ani, cei 4500 dealeri care ii reprezinta reproducerile, au vindut aproape 2 bilioane de dolari (cani, perdele, reproduceri, vaze, cutiute muzicale, etc). In cercurile de arta este complet ignorat, in cercurile academice e principala sursa de umor, ceea ce nu-l impiedica sa se considere cel mai colectionat artist american. Kinkade este un entrepreneur agresiv si inteligent, care si-a gasit o nisa in piata americana (bineinteles asta spune ceva despre naivitatea celor care-l colectioneaza). Este un fel de pornografie emotionala, pentru ca nu post sa ma gindesc la alti termeni cind privesc o pictura in care Isus sta in fata unei cabane elvetiene, inconjurat de munti, lacuri, caprioare, etc, si frige cirnati pe un gratar portabil. Chiar daca din punct de vedere istoric, Isus ar fi fost un bun bucatar, imaginea acesta kitsch nu ar avea nici o justificare.
Limbajul Kinkade e plin de asemenea aberatii, melanjuri ieftine care condenseaza natura, religia, nostalgia. Ginditi-va la un pornstar incercind sa joace "Hamlet."

Vina, bineinteles, nu o poarta exclusiv "artistul," dar si publicul si criticii. Majoritatea criticilor de arta americani nu mai critica in adevaratul sens al cuvintului, ceea ce hraneste partea adversa, care duce un razboi continuu impotriva bunului gust in arta. Bineinteles ca postmodernismul a ucis ideea de calitate sau ierarhie valorica. “Bunul gust” a devenit un termen suspect.

Din fericire, in ultima vreme, "colectionari" care au cheltuit averi pentru reproducerile scumpe, mai ales ca investitie, au inceput sa se trezeasca. Din cauza productiei de masa (originalele nu sint niciodata de vinzare), multe dintre aceste produse au ajuns pe rafturile supermarket-urilor, in apropierea rafturilor pline de detergenti si pasta de dinti.

DeMeNTa

realitatea e urmatoarea: Banii au aceeasi miros peste tot. Peste tot exista coruptie, peste tot se da " spaga " ,peste tot sunt oameni fara caracter si josnici...dar nu peste tot se vorbeste in gura mare despre astea,si nu peste tot se da "spaga" in vazul oamenilor...
Fiecare e egoist,fiecare vrea sa stea intr'un loc cat mai propice lui...dar din pacate nimica nu e perfect :sunt bani ,dar nu este afectiune...cateodata nu's de ajuns banii ca sa te simti bine.. cateodata trebuie sa existe cate un "vecin bagacios"....dar se pare ca nu exista o tara perfecta unde sa ai de toate.. tot timpul lipseste cate ceva,de aceea trebuie sa facem posibilul sa gasim un loc care sa ne satisfaca macar 70% pretentiile.....
Romania e tara perfecta cand vii de dincolo cu bani si stai o luna in vizita dupa care incepe sa ti se faca scarba de tiganie si neomenia din jurul tau.... Dar faza e ca nicaieri nu e ca acasa..si totusi nu m'as mai intoarce definitiv acasa... desi imi iubesc tara...ma simt intr'un fel dezradacinata...si cred ca multi simt ca mine....
e greu sa pleci definitiv si sa incepi de la zero...e foarte greu sa ajungi sus...dar totusi merita sacrificiul ..pentru ca totul e greu in viata orunde te'ai afla daca alegi drumul cel drept!!!!

geani. Stii cum e? Legea firii nu se schimba nicidecum in functie de forma de guvernare sau de politica. In continuare, in Romania se nasc copii si se joaca, pentru ca asa e legea firii, iar acesti copii nu s-ar naste daca tinerii nu s-ar iubi. Iar acum, tinerii se iubesc in vazul lumii. Putini mai stiu ce inseamna sa fii discret. Cat despre elevi citind, nu stiu ce sa zic da' parca nici pe vremea aceea nu-i vedeai citind pe strada. Iar acum profita de "noile cuceriri ale tehnicii" materializate in computere si internet. Elevii citesc in continuare, oamenii citesc, da' e adevarat ca mai bine se uita la TV. Legea firii duce viata mai departe. Dar poate ca ce inseamna viata pentru mine, nu are aceleasi valori pentru un tanar care la revolutie avea 8 ani si a invatat sa creasca "in concurenta". Asta e!

UN FOTOGRAF AL BUCURESTILOR
*

Reconstituirea vietii de zi cu zi a Bucurestilor
dintre cele doua razboaie mondiale ar fi imposibila
fara tezaurul de imagini ladsat de fotograful Nicolae
Ionescu (1903-1974). Szathmari, Duscheck, Baer,
Spirescu sunt nume de pionieri ai fotografiei citadine
bucurestene. Ca viziune, מnsa, מntre creatiile lor si
cele ale lui Nicolae Ionescu este aceeasi distanta ca
מntre o pictura academica si una impresionista. Desi
fotografiile lui Nicolae Ionescu sunt cunoscute, de
multi chiar foarte bine, viata acestui artist pare sa
nu fi preocupat pe nimeni. Un motiv מn plus pentru a-l
evoca מn paginile Magazinului istoric.

Nascut מn prima zi de noiembrie a anului 1903, Nicolae
Ionescu a urmat cursurile primare si gimnaziale la
scoala "Enachita Vacarescu", una dintre cele mai vechi
din Bucuresti, situata lגnga intersectia Caii Serban
Voda cu Bulevardul Neatגrnarii, astazi Marasesti. Deci
la doi pasi de Mitropolie si de Piata Unirii, locurile
pe care le va imortaliza mai tגrziu pe pelicula
fotografica. Invecinarea cu unele cartiere
negustoresti, ca Rahova, Radu-Voda si Vacaresti, sau,
cu cele rau famate, precum "Crucea de Piatra" si
"Flamגnzii", cu zonele industriale Filaret, unde se
afla uzina Wolf, si Lגnariei, cu Uzinele Lemaגtre si
fabricile de מncaltaminte, i-au revelat o tipologie
umana si cadre sociale extrem de variate.

Izbucnirea primului razboi mondial l-a מmpiedicat pe
elevul Nicolae Ionescu sa se מnscrie la liceu. In
timpul ocupatiei straine a fost obligat sa se
מntretina singur, angajגndu-se ucenic la tipografia
"Fortuna". In 1918 a ajuns zetar, sub מndrumarea lui
Dimitrie Demetrian, unul dintre specialistii eminenti,
care se perfectionase מn Germania si pe care מl evoca
astfel: "Ma lua la el acasa duminicile si, cu o
bunavointa de parinte, מmi punea la dispozitie
colectii de ani מntregi din reviste de specialitate
germane, franceze si, mai ales, elvetiene. Aceasta a
constituit baza, pe care am adunat apoi toate
celelalte cunostinte tehnice ale mele".

La sugestia maestrului a cautat noi locuri de munca.
In 1922, dupa o scurta sedere la tipografia "Minerva",
Nicolae Ionescu a fost angajat provizoriu la "Cultura
Nationala", o tipografie moderna, construita de
Aristide Blank pe Calea Serban-Voda. In acest fief
liberal i-a cunoscut pe Vasile Pגrvan, I.G. Duca, dr.
C. Angelescu, Eugen Lovinescu si altii, care
supravegheau personal tiparirea cartilor. Discutiile
avute cu acestia מl determina sa se מnscrie מn toamna
aceluiasi an, 1922, la Liceul "Sf. Sava", la cursurile
serale, pe care le-a absolvit מn doi ani. Totodata, a
מnvatat limba franceza si germana: "Aveam - מsi
amintea el - un manual german de fotografie si
fotografia era marea mea pasiune". In 1927 a fost
numit corector, iar dupa efectuarea stagiului militar
s-a מncadrat מn Serviciul Fotografic al Armatei
Regale, Fotografiaza intens Bucurestii iar, din "anul
1927 - relateaza el - מn fiecare vara am colindat tara
pentru a-i fotografia metodic cele mai reprezentative
colturi, adunגnd clisee pentru organizarea unui muzeu
de fotografii". Proiectul era מndraznet, entuziasmul
mare, dar lipseau fondurile necesare.

Obligat sa amגne construirea muzeului, se abandoneaza
cu totul fotografiei. "Progresele mari realizate מn
fotografie m-auz determinat sa ma ocup si de
cinematograf". Cel putin un "documentar" despre
Bucuresti, vizionat nu demult pe micul ecran, poarta,
dupa opinia noastra, amprenta de neconfundat a lui
Nicolae Ionescu.

In 1928 s-a casatorit. "Din banii nevestei mi-am
cumparat aparate perfectionate, mi-am instalat
laborator cu electricitate si alte מmbunatatiri". Doi
ani mai tגrziu pleaca מn Franta. "Am lucrat o vreme -
cam doua luni - la Lyon, la Uzinele Lumiטres, dar
mi-am dat seama ca-mi pierd timpul si am trecut la
Paris. Aici, printr-un compatriot, am fost prezentat
la Pathי Nathan. Angajat operator asistent, am fost
pus la diverse lucruri marunte מn asteptarea unor
misiuni mai importante. Dupa 4 luni, vazגnd acalmia
care domnea מn studio, m-am hotarגt sa ma מnapoiez מn
tara si sa ma consacru muzeului, al carui gגnd ma
muncea tot mai mult".

S-a angajat la Imprimeria Nationala "cu conditia ca 2
luni pe vara" sa-si vada de fotografiat. Existenta se
complicase enorm. "Atelierele lucrau מn doua echipe,
iar eu - povesteste Nicolae Ionescu - eram singurul
revizor si mai tot timpul eram obligat sa lucrez מn
doua echipe. Pe de alta parte, aveam nevoie de
material fotografic si trebuia sa lucrez fotografii
pentru librariile din oras, asa ca de multe ori ma
culcam pe la 3-4 dimineata, iar la 7 eram la servici!"
In plus, banii cגstigati erau reinvestiti מn material
fotografic, "pentru a grabi realizarea muzeului".

Cinci decenii mai tגrziu, doamna Constanta Ionescu,
rememora cu zגmbetul pe buze acei ani de eroism, cגnd
existenta sotului ei devenise aproape imperceptibila
pentru ea. In primavara anului 1937, Eugen Lovinescu,
numit la 23 ianuarie 1937 מn Consiliul de
administratie a Societatii "Adevarul", i-a propus
vechiul sau prieten functia de director tehnic.
Societatea era condusa de Emanoil Tatarescu, fratele
primului ministru. "In noul meu serviciu - מsi amintea
N. Ionescu - am avut de la מnceput mari dificultati
din cauza intrigilor si diverselor interese care se
ciocneau מn aceasta מntreprindere". Sperantele de
prosperitate aparute מn 1937 se vor materializa rapid.
In vara lui 1938 si-a construit o casa "pe terenul
mamei". Avea un salariu lunar de 11 000 lei (un ou
costa 1 leu). Va ramגne מn aceasta functie pגna מn
noiembrie 1940, cגnd a fost retrogradat de noua
conducere legionara. Motivul? "Intrucגt ai colaborat
cu jidanii, dumneata nu mai poti ocupa functia de
administrator si vei ramגne sa vezi numai de
Tiefdruck".

Pe timpul rebeliunii s-a opus din rasputeri si, din
fericire, cu succes, ideii unor subalterni evrei care,
מnfricosati de zvonuri, au intentionat sa incendieze
cladirea. Va ramגne מn functie de sef al sectiei
Tiefdruck pגna מn aprilie 1947. Prin aprilie 1945
pusese bazele unei edituri - Enciclopedia fotografica
- destul de rentabile pentru ca, מn sfגrsit, מn banii
obtinuti sa-si realizeze mult visatul muzeu
fotografic. In 1947 a constatat ca "munca la editura
s-a מncetinit. Pricepusem cam tגrziu ceea ce ar fi
trebuit sa מnteleg mai curגnd si am מnceput sa
lihideze editura".

Se instaura comunismul... Munca מl מndepartase de
pulsul zilei. Se recunoste מnvins. Visul muzeului,
pentru care מsi sacrificase cei mai frumosi ani ai
vietii, מn care investise si cel din urma leu, s-a
naruit. Artistul care obtinuse premiul al II-lea la
Expozitia O.N.T., organizata sub auspiciile "Lunii
Bucurestilor", are o licarire de speranta la finele
anului 1948, cגnd a fost numit profesor la "Scoala
tehnica de arte grafice" de pe strada Anton Pann: cel
putin demnitatea מi va fi salvata. S-a מnselat si de
data aceasta.

A trebuit sa se recunoasca iarasi מnvins, izgonit cu
sentinta de "mare mגncator de evrei". Legionarii מl
acuzasera de colaborationism cu evreii, comunistii מl
acuzau de antisemitism... Nu scapa de perchezitii,
confiscari, distrugeri de bunuri materiale, de anchete
si alte umilinte absurde. L-a salvat mai putin
"originea sanatoasa" - erau condamnati cu zecile de
mii si altii cu o origine la fel de sanatoasa - cגt
recunostinta unor evrei pe care pe care מi protejase
מn scurta existenta a statului national legionar.

Va lucra sporadic la diverse edituri si la revista
Flacara, iar מntre anii 1956-1962 ca fotograf la
Institutul de Istoria Artei. Dupa pensionare se va
מngriji sa transfere o parte din materialul fotografic
adunat pentru "Muzeul de fotografie al Romגniei", la
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei, unde se
pastreaza si מn prezent.
(dbnet.ro)



__________________________________

Poate nu a fost prea clar formulata:

Daca pentru a reusi in viata si a strange un milion de dolari sau a deveni un politician de vaza al Romaniei, admiti ca exista posibilitatea de a face uz la unele forme de coruptie (nu ma refer la trecutul strazii pe rosu sau mersul fara bilet, care sunt contraventii minore, ci la dat sau primit spaga, trafic de influenta, etc), in cazul acesta cu ce vei fi tu mai bun decat milionarii sau politicienii romani din ziua de azi? Ce schimbare vei aduce tu in societatea romaneasca?

Spuneai ca: "Adaptarea, smecheria sunt si un aliat si un dusman, si o calitate si un defect al romanilor!" De aici am inteles urmatoarele: adaptabilitatea si smecheria romanilor sunt un aliat si o calitate pe plan personal caci ii ajuta "sa se descurce", dupa cum chiar tu te-ai exprimat, dar un dusman si un defect la scara nationala, datorita fenomenului de coruptie pe care il alimenteaza. Gresesc cumva? Nu am putut sa nu sesizez un fel de admiratie din partea ta pt aceste calitati ale romanilor, chiar daca incerci sa o maschezi mai tarziu. Banuiesc ca aici vorbim despre adaptabilitatea la o societate corupta unde se poate face uz de "smecherie" ca sa te descurci, nu la faptul ca cutare s-a adaptat perfect in Franta unde nu vad la ce i-ar fi folosit (cinstit) smecheria tipica a romanului. Dar cred ca am despicat destul firul in 4 pe tema asta.

Oricum, iti apreciez persistenta cu care raspunzi la toate mesajele si trebuie sa recunosc ca daca vei aplica aceeasi persistenta in munca ta sau in telurile pe care ti le vei propune, ai sanse sa ajungi departe. oricum sper sa nu ajungi mai tarziu sa spui si tu, ca si mai-marii nostri de azi: "Scopul a scuzat mijloacele!".

Dan

Pana acum, dintre toate forumurile de discutii romanesti, Cafeneaua.com este unul dintre cele mai placute si civilizate locuri de pe internet unde romanii mai pot schimba cate-o vorba. Poate mai sunt si altele, m-as bucura sa fie cat mai multe.

Nu am nici un interes anume de a promova site-ul asta, in afara faptului ca e un loc unde imi petrec cu placere cateva momente zilnic. Site-ul e bine facut si intretinut, chiar si forumistii sunt civilizati.

Nu stiu cine e Daniel Racovitan sau ceilalti administratori, dar fac un lucru minunat pt care ii felicit si le multumesc. In afara efortului financiar de a mentine un site fara bannere sau alte forme de paid advertisment, volumul de munca depus este considerabil pt mentinerea si promovarea unui site de genul asta.

Faptul ca diferite personalitati romanesti accepta invitatia lui Daniel de a participa la discutii pe forum este benefica nu numai pt noi de a-i cunoaste dar si pentru ei de a se face cunoscuti. O fi Radu Herjeu real sau nu? Cred ca asta e destul de simplu sa ne dam seama citindu-i raspunsurile, sau intrebandu-l anumite chestii. Un personaj fake poate fi descoperit destul de usor intr-un dialog deschis.

Intrebare pt Daniel: pe cand un "om politic" ca si invitat la Cafeneaua? Anul acesta este an electoral, asa-i? Pe cand vom putea discuta (politicos) cu un PSD-ist de vaza? Tinand cont ca suntem in Mileniul III, cand tot mai multi romani sunt pe internet, ar fi de asteptat ca unii sa incerce sa castige voturi si pe internet. Cel putin in USA, toti oamenii politici au website-uri personale si participa frecvent la discutii pe forumuri cum ar fi AOL sau MSN.

Dan B.

Daca biserica are atatea zeci de miliarde, de ce nu face ceva mai folositor, sa ajute casele de copii, sa ajute spitalele, sa ajute pe cei care stau pe marginea apelor si de cate ori ploua vine apa pe la ei, si etc.
De ce nu alege un alt teren ca are cu ce sa-l consolideze si sa faca in alta zona mai putin aglomerata?
De ce cei cu credinta nu se gandesc si la cei din centrul bucurestiului ca au nevoie de liniste si nu de un vacarm continuu , facut de cei care vor venii in permanenta sa se roage? Chiar numai banul si puterea conteaza? Chiar este nevoie sa o puna langa mitropolie ca prea inaltii credinciosi sa nu bata mult drum?
Chiar trebuie sa darame ceva, indiferent ce reprezinta sau de cine a fost facut, si sa se cheltuie atatia bani? Eu cred ca aici sunt numai interese si credinta deloc. Este necesar sa ia si o firma banii pentru demolare, cine stie ce patron sub acoperire are, este nevoie sa se spele niste bani in vazul lumii. Daca acceptam acest lucru s-ar putea ca maine sa trebuiasca o suma uriasa sa stricam casa poporului - este facuta de comunisti, si sa construim chilii pentru adapostirea celor care vin sa se roage si sa doneze bani pentru construirea altor catedrale. asa cred romanii ca daca se roaga la cat mai multe biserici si nu muncesc le vor da "cei de sus" - sa nu uite ca cei de sus opresc doar pentru ei.