comentarii

omonime povestea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
o povestire cu final (ne)aste - de alexbrie la: 03/08/2004 13:19:38
(la: Din viata)
o povestire cu final (ne)asteptat, simpla si poate tocmai de-aia impresionanta; nice work :)
Cred că din toată povestire - de (anonim) la: 08/08/2004 18:26:42
(la: MARINARUL)
Cred că din toată povestirea, cea mai frumoasă este metafora asta:
tacerea ce se auzea pana la cateva mile departare.
Sper să fie originală.
Domnule Alex, ceea ce povest - de gabriel.serbescu la: 11/08/2004 13:05:15
(la: Ce parere ai despre administrarea autonomica regionala?)
Domnule Alex,
ceea ce povestiti dumneavoastra imi umple sangele si plamanii de aerul tare al continuitatii romane pe meleagurile carpatice, de la Tisa pana haaat, departe, insa imi lasa buzunarele la fel de goale ca si pana acum.
Si nu e nimic mai frustrant decat sa stiu ca zona in care m-am nascut, (Banat) nu poate prospera pentru ca ¨este imoral ca o regiune a Romaniei sa se dezvolte in detrimentul alteia¨ - ca sa citez un oarecare om politic roman. Adica e imoral ca vecinul sa aibe mai multi bani, sa fie mai instarit sau mai arvunit, pentru ca daca unu se sclada in saracie, trebuie sa o faca toata tara.
Si mai e un lucru frustrant, sa stiu ca la imparteala bugetara, desi o regiune a produs mult, primeste putin, si o regiune care nu a produs nimic (din lene si nesimtire) primeste tot, doar din cauza faptului ca de acolo vin voturile.
Nimeni nu vrea faramitarea Romaniei, domnule Alex, si discursurile patriotice sunt inutile. Administrare autonoma inseamna in primul rand ca banii produsi de tine sa-i reinvestesti conform prioritatilor, iar nu dupa cum dicteaza un centru, a carui unic blazon e portretul lui Iancu sau Mihai Viteazu.


#19565 (raspuns la: #19511) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea porcului - varianta feminina - de Legally_Blonde la: 09/09/2004 20:15:18
(la: povesti nemuritoare)
Tot acum multi ani in urma am citit si eu colectia aproape completa a "nemuritoarelor" dar nu-mi amintesc povestea cu capra de "duminica". Ce-mi amintesc insa si sper sa-ti fie de ajutor, este o poveste despre un tip care se insoara cu o tipa care ziua era un fel de "tartacuta" (ma rog asta era termenul folosit in poveste dar din descriere parea mai mult un fel de creatura paroasa fara miini sau picioare) iar noaptea isi "lepada" pielea si devenea o femeie frumoasa si harnica. Acum, omul era multumit ca femeia ii facea toata treaba, noaptea, dar ii era rusine sa apara in lume cu tartacuta caci aceasta se tinea dupa el (rostogolindu-se usor prin noroiul ulitei) toata ziua.
In cele din urma se destanuie mamei (parca) si acesta il sfatuieste sa pindeasca pina adoarme sotia si sa ii arunce "pielea" in foc. Omul asa face si pentru ca se "baga" in vraja inainte de vreme (trebuia sa mai fi asteptat un an, dar de, nimeni nu l-a anuntat) nevasta se duce intr-un palat la capatul pamintului si el trebuie sa o caute si s-o ia inapoi. Evident ca dupa multe peripetii totul se temina cu bine.
Imi amintesc de acesta poveste tocmai pentru ca m-a frapat asemanarea ei cu Povestea Porcului.

S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa!

L_B
Povestea calugarului eu o sti - de (anonim) la: 11/10/2004 17:59:23
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Povestea calugarului eu o stiu de la un preot si este un pic altfel.
Calugarul se plingea ca nu-i sta mintea la rugaciune iar staretul l-a pus sa ude cu cosul murdar si fara fund. Calugarul a ascultat (la ei este ascultarea nu se comenteaza) si cind a venit staretul sa verifice cum a lucrat nu a comentat ca de fapt calugarul nu udase, ci ca a schimbat cosul. Calugarul a insistat ca acela este cosul iar staretul a spus 'vezi asa si cu rugaciunea desi mintea fuge, curata sufletul'.
Religia trebuie sa fie prezenta in viata noastra de cind ne nastem si pina murim, cu voia sau fara voia noastra.
Va propun sa observati incepind cu copii si sfirsind cu batrinii religiosi ce privire au, cum se poarta, cum vorbesc si gradul lor de inteligenta.
Muti resping religia spunind ca ea are deviza 'crede si nu cerceta' este fals, esenta religiei se afla in evanghelia lui Matei cap. 5,6,7 si 24, acolo ve-ti descoperi si falsitatea devizei. Deviza este probabil o gaselnita comunisto-satanista pentru a indeparta omenirea de la credinta cea adevarata ziditoare si sfintitoare.
#24713 (raspuns la: #24698) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
-povestea anonimatului e rela - de SB_one la: 12/10/2004 22:48:15
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
-povestea anonimatului e relativa.
Cred ca e bine ca fiecare sa decida pina unde poate merge cu identificarea sa. In fond sintem o comunitate virtuala si importante sint ideile ce le schimbam.
Pentru unii-poate-important e faptul ca -uite- pot "sta de vorba cu cineva". Cred -ma repet- ca e frumos si democrat(na, c-o zisei si pe-asta) ca fiecare sa decida ptr el; de asemenea, cred ca nu-i vre-un bai daca cineva posteaza complet anonim; oricum, postarile sint "cenzurate" de administratzie.:-))

...poate ca interesant ar fi mai ales "dreptul la replica". Hypatia, nu vrei sa ne inveti tu ceva pe tema asta?

sb...cite-odata sb_one

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#24870 (raspuns la: #24863) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poveste scurta - de smoker la: 14/10/2004 15:05:33
(la: O clipa de fericire si noua de suferinta vs zece de monotonie...)
Imi place ca esti foarte sincera. Putini au curajul asta. Mai ales de fata cu o intreaga cafenea si nu doar fata de o singura persoana. Cat despre impresia buna, hai sa-ti spun o poveste.
Cu cateva zile in urma citeam o carte cand ma trezesc intrerupt de un apel pe mobil. Era un prieten de la Viena, care printre altele m-a intrebat: "Ai intrat vreodata pe cafeneaua.com?" Nu intrasem. "De ce ma intrebi?", am replicat. Si mi-a spus de articol, dupa care am stat amandoi sa ne intrebam care dintre fostele mele prietene era in spatele identitatii virtuale, pentru ca mentionatele tale "Luni de fiere" si "Platforma" erau recomandarile mele favorite. Am devenit curios si, in consecinta, am scris comentariul de la sondaj.
Poate mai vb si pe Y.messanger, incepusem un monolog care suna promitator...
A, si era sa uit, ce era cu zidul ala?
#25063 (raspuns la: #24931) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce trebuie retinut din povest - de Daniel Racovitan la: 16/10/2004 14:39:15
(la: Defaimare sau dat cu parerea?)
Ce trebuie retinut din povestea asta este ca Internetul nu e neaparat o pestera de talhari in care se pot comite infractiuni dupa bunul plac, la adapostul mastii anonimitatii. Daca respectivul nu poate dovedi cele afirmate pe forumul EvZ, atunci este vorba despre un caz de drept comun, cu acuzatia de calomnie.

___________________________________________________
"where did where do you want to go today go?"
O poveste stupida! - de kradu la: 29/10/2004 07:04:09
(la: Ce vrea un român de la ceilalti români... ?)
Sa zicem ca am trecu granita, (desigur nu aici in Patagonia unde nu pot dacit sa m-a plimb prin pampas si sa dau foc la lucrurile care eventual il vor face pe Magelan fericit, ori sa ma duc la inot cu pinguinii pe banchize spre Antartica).
Sa zicem totusi ca am ajuns la Paris si m-a uit in cartea de telefon White pages si gasesc numele "Jimmy_Cecilia" si zic:
-uite un nume get beget de Romanca din Brasov! Jimmy e tocmai numele pe care-l stiu de pe strada de Mijloc unde cindva am avut o casa!
Hai sa imprumut niste franci de la Jimmy ca e Brasoveanca da-a mea!
Binenteles ca ..........nici nu m-a gindesc sa-i restitui imprumutul!
Jimmy ....m-a va ajuta ...oricum....

Povestea mea e stupida.

Desigur ca voi cauta alt Roman sau poate nici nu va fii necesar! Copii care cersesc pe marele bulevarde i-mi vor da desigur mult mai multe amnunte! Pe urma sunt lautarii, tenorii, si cei care te indeamna sa intrii in magazine! o multime de Romanii tropaie pe strazile Parisului!
M-a voi alatura acestor trupe si voi face ce fac si ei!
Daca din intimplare ma voi intilni cu Jimmy am as-i multumesc pentru norocul de a nu o fi intilnit!

"K".
#26738 (raspuns la: #9350) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea nu e chiar atat de n - de Daniel Racovitan la: 24/11/2004 14:36:01
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Povestea nu e chiar atat de noua.
Inca nu am citit cartea.

___________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic)
Povestea lui Mos Craciun - de camyb1981 la: 26/11/2004 12:46:31
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Exista un film care mie imi place la nebunie, din pacate nu mai stiu cum se numeste, desi il urmaresc in fiecare an in preajma sarbatorilor… E povestea unui batrin care sustine cu vehementa ca e Mos Craciun si se comporta in consecinta; el este bineinteles considerat nebun si dat in judecata de inalta societate care nu vrea sa pemita copiilor sa-si materializeze visul intr-o poveste despre care li s-a indus din start ideea ca e falsa; pentru ei sint palpabile, credibile si demonstrabile doar numerele de cont, cifrele de afaceri etc.

Aici intervine un avocat minunat care le argumenteaza sus numitilor ca insasi societatea si Constitutia americana permit si chiar incurajeaza credinta in Dumnezeu, marcind, in mod paradoxal, bancnotele cu sintagma “In God we trust” (Credem/ne incredem in Dumnezeu), fara a avea, desigur, nici o dovada palpabila a existentei lui. Dar, ca si Mos Craciun, Dumnezeu este o teorie (sau, dupa propria vointa) o credinta care nu dauneaza prin sine, nici daca e respectata, nici daca e ignorata.

Daca totusi Dumnezeu exista, conform pariului lui Pascal si promisiunilor crestine avem foarte mult de cistigat prin credinta: liniste sufleteasca, mintuire etc.; in mod similar Mos Craciun, fie el si materializat intr-un batrinel simpatic care spune povesti copiilor nu face rau nimanui.

Cu scuzele de rigoare pentru enorma paranteza, as spune eu, de ce sa nu acordam fiecaruia libertatea sa creada in ceea ce alege el sa creada atita timp cit asta nu dauneaza celor din jur?

Personal nu cred in reincarnare, (desi mi-ar placea sa cred ca n-o sa mor si putrezesc pur si simplu), si nici macar nu sint o fire toleranta, dar sint de acord cu Samadhi ca astfel de teorii vin de la sine, nu ai argumente reale nici pro, nici contra. De aceea cred ca ar fi mai omeneste sa acordam fiecaruia dreptul la opinie; mi se pare ok sa contrazici pe cineva spunindu-i ca nu esti de acord cu acea parere, si argumentind sau nu, dupa caz, dar nu sugerind ca ii lipseste intelectul pentru ca are o asemenea opinie; cel putin in acest caz, pentru ca uneori si mie – mi vine sa-i string de git pe unii care sustin niste aberatii doar de dragul de a te scoate din sarite:)

Numai bine!
Hai sa va povestesc cateva di - de mya la: 08/12/2004 19:05:50
(la: Frizerii bucuresteni, mai stilati ca niciodata)
Hai sa va povestesc cateva din experientele mele la coafor, in Romania. E interesant, zau.

Acum vreo 15 ani, mi-a venit asa brusc pe chelie, ideea ca mi-ar sta bine blonda. Drept care m-am dus la Hotelul Bucuresti cu o caruta de bani la mine si am gasit o tanti care sa-mi vopseasca parul in suvite dar exact cum i-am explicat eu. Trebuia ca parul in final sa nu arate a par vopsit (ca se pierdea tot farmecul, nu?) ci a par decolorat de soare. Asa incat tipa m-a vopsit de trei ori (in suvite), cu trei nuante de blond, din ce in ce mai spre culoarea mea naturala (saten roscat). Aia a fost unica mea experienta in ale coafor-ului incununata de succes. Mi-am vopsit si sprancenele tot atunci, fiindca cu parul blond si sprancene saten inchis as fi aratat sinistru. Domne' chiar imi statea bine, serios vorbesc. Ce nu-mi placea era ca se luau golanii pe strada de mine si imi stigau ineptii despre blonde (glumele de santier pe care le stiti)

Dupa vreo cateva luni, timp in care parul a crescut si eu am incercat alte "doamne" coafeze (aia de la Hotel Bucuresti era prea scumpa pentru mine, deh)...mi-a trecut elanul brusc si am vrut sa revin la culoarea mea naturala. Ma saturasem de glume cretine si era si destul de frustrant sa tot schimb coafezele, nici una nu-mi facea in cap ce voiam eu. Buuun. M-am dus la coafor-ul din cartier si le-am zis ce vreau. Totul a fost in regula...vopsit, spalat, etc...pana sa se usuce parul...arata totul normal. Dar cand parul s-a uscat, am observat ca toata lumea din coafor se holbeaza la mine cu mana la gura (ca la tara, stiti gestul). Aveam parul verde inchis (in loc de saten roscat). Soc. Noroc ca stateam la 2 minute de casa (au fost cele mai luuuuungi 2 minute din viata mea!). Imi venea sa merg in maini ca sa nu se vada, nu...nu m-am intalnit cu nimeni (cu un caine da' ala nu se pune).

Vopseaua fusese veche si coclise in parul meu, asta a fost explicatia savanta. Inutil sa va zic ca si-au dat cu parerea zeci de "doamne" coafeze, cliente, etc. Nu se mai termina cosmarul, io voiam doar sa plec si sa scap de acolo! Nu am platit nimic (nici bacsis) si am revenit dupa fix o saptamana (saptamana in care am stat ascunsa in casa) ca sa mi se revopseasca parul. A iesit bine, spre bucuria mea sincera!!!!

Culmea e ca tortura nu s-a sfarsit aici. Nu stiu ce-mi vine si dupa vreo 6 luni imi zic...ia sa-mi fac si eu un permanent (primul si ultimul din existenta mea pe acest pamant!). Numai ideea de permanent imi suna cam aiurea...cum adica permanent? Pai cum, tine asa la nesfarsit...ma rog, suna sinistru. M-am dus la un coafor si am cerut un permanent foooarte slab, asa...sa fie parul putin ondulat (parul meu e putin ondulat dar nu destul in mintea mea de atunci). Tanti in cauza era foarte in verva ca nu stiu ce eveniment avea in familie (nunta, botez, nu mai retin). Nu prea era atenta. Eu i-am povestit ce patisem cu 6 luni in urma. Oricum mi-am zis ca trebuie sa o tin sub observatie mereu ca sa nu imi faca vreo prostie in cap. "De ce ti-e frica nu scapi!" M-a lasat prea mult cu solutiile de permanent in par (parul lung) si am iesit in final exact la Tina Turner (jur!!!). Mi-a ars parul pana la radacina! Si-a cerut iertare de 100 de ori da' ce sa mai fac? Nu puteam sa ma pieptan sub nici o forma (par uscat, umed, ud de tot), mi se rupea pieptanul in par. Daca va zic ca aratam ca Tina Turner cand avea ea coama aia in cap...poate va aduceti aminte.

Dupa o saptamana (timp in care imi faceam ceva de genul coc da' iesea ceva de genul coc d-ala supraetajat ca nasa la nunta, Doamne...ce vremuri de trista amintire!!!) m-am tuns numarul doi (fratele meu, carea avea plete ma lua mereu la misto, fiara, voia sa-mi faca poze pentru posteritate dar am refuzat cu demnitate!). Atunci am jurat ca nu mai calc in viata mea intr-un coafor si asa a fost. De regula ma tundeam singura (si le tundeam si pe prietenele mele si toti din jur) asa ca m-am specializat intre timp iar cu vopsitul sau permanentul am terminat in viata asta si pentru eternitate!

Sotul meu s-a gandit sa se tunda inainte de cununia noastra, in Romania. L-a tuns un frizer d-asta din descrierea de mai sus ("Sa va fie de bine!") si pozele de la cununie sunt crunte! Are capul tesit cand te uiti din profil, parca e cioplit in stanca. Trebuia mereu sa-i zic ca se uite la aparatul foto, din fata arata mai de Doamne ajuta...cat de cat. Acum il tund eu, avem o masina automata meseriasa si face minuni (nu mai zic de banii economisiti).

Mesajul a fost prea lung (stiu!) dar am avut chef sa scriu. Poate v-ati distrat citindu-l insa pentru mine astea sunt amintiri de genul...din epoca de piatra. Dar nu m-au marcat psihic ;-).
Nostima poveste :))) M-ai fac - de (anonim) la: 11/12/2004 10:34:41
(la: Scrisoare din Congo, (care circula asiduu pe net!))
Nostima poveste :))) M-ai facut sa rid, Sanjuro.
Grozava poveste - de Grettel la: 18/01/2005 19:05:57
(la: 35 mil de parai)
Ce chestie! cam asta "patesc eu" - e drept ca cei pe care voiams a-i ajut cu munca mea cinstita nu au castigat la loto, dar tot prin "pleasca" s-au "ajuns", lasandu-ma muuult in urma cu munca mea cinstita cu tot... hahaha

acu' sincera sa fiu, nici macar nu pot cuprinde cu mintea asemenea sume...asa de mult mi-am bagat in cap chestia cu munca cinstita ca nu-mi pot imagina cum as ajunge in posesia unei asemenea sume. Da' daca ma fortez... 35 de milioane... imi place confortul, dar inca mi se pare aberant sa chetui mai mult de 100 de dolari, hai euro, pe o pereche de cisme, oricat ar fi de grozave... pur si simplu, nu-mi pot imagina. Ma intreb daca suma asta mi-ar lua mintile, eu care admir nespus oamenii cu bani care ii chetuie... fiinda cunosc o gramda care au bani si nu se incumeta sa faca ceva bun pentru ei (macar sa-si renoveze casa sa traiasca in conditii decente)... sau care nu-si iau vacanta, desi au bani, de frica sa nu piarda totul pana se intorc... 35 de milioane... ar putea schimba viata multor oameni, nu doar a unuia.
Fiind de parere ca trebuie sa ajuti dand undite si invatandu-i pe oameni sa pescuiasca nu daruindu-le zilnic un peste, as incerca ceva de genul asta... In ce domeniu? pentru cine? e asa de greu sa alegi, si copii, si batranii, si bolnavii au nevoie de ajutor... si chiar o groaza din semenii mei. Probail intr-un domeniu la care ma pricep.

Foarte interesanta poveste!(mai ales partea cu munca voastra, va invidiez!)
In toata povestea ta e ceva c - de gigi2005 la: 11/03/2005 17:24:36
(la: Legatura interzisa?!?)
In toata povestea ta e ceva ciudat: are iz de telenovela. Nu cumva tatal lui bb este casatorit? Altfel nu-mi explic. Totusi, ca un raspuns la problema ta, cred ca nu trebuie sa te implici intr-o relatie acum. Esti singura si deprimata deci foarte vulnerabila. Daca "fratele" te iubeste cred ca ti-ar fi spus pana acum. Sunteti amandoi ancorati cu lanturi grele de iubirile trecute si va irositi puterile sa intretineti aprinsa flacara. Cred ca nici tu nici el nu vrea ceva nou. Vreti doar sa aveti un umar pentru a plange.
poveste - de (anonim) la: 01/04/2005 19:46:02
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
M-am nascut intr-o familie Crestina, parintii si bunicii mei erau oameni foarte credinciosi si inca de mic m-au invatat sa cred in Dumnezeu, imi citeau povesti din Biblie si asa mai departe.
Viata in familia mea a fost mereu minunata. Am avut niste parinti iubitori iar cu fratele si surorile mai mici ma intelegeam in general bine. Dumnezeu era mereu prezent in casa si viata noastra.

La scoala nu am fost niciodata foarte popular dar aveam citiva prieteni. Am avut relatii de prietenie atit cu baieti cit si cu fete. Fetele pentru mine au fost mereu o companie placuta.

Am intrat la pubertate cind eram prin clasa a 5°a. Pentru prima data am inceput sa am sentimente sexuale. Insa eram pregatit. Am fost un copil precoce din punct de vedere intelectual, mi-a placut mereu sa citesc mult asa incit stiam cite ceva despre primele porniri sexuale. Primele mele simtiri sexuale au fost mai mult un fel de curiozitate si credeam ca era normal ca aceasta curiozitate sa fie legata de prietenii mei de acelasi sex. Este o virsta la care multi baieti experimenteaza din punct de vedere sexual unii cu altii, dar asta nu este un indiciu al orientarii sexuale viitoare. Eu nu experimentam cu nimeni dar citeam mult si stiam ca un pic de ‘confuzie sexuala’ era perfect normala la virsta aia si ca multi baieti simt o atractie sexuala pentru alti baieti in timpul acestei perioade. Acest gind ma recomforta dar in acelasi timp nu-mi evita gindul ca pornirile mele sexuale erau pacatoase. Asa ca m-am concentrat si mai tare in Dumnezeu, scola si alte aspecte asteptind sa treaca etapa delicata.

Putin cite putin prietenii mei incepusera sa descopere sexul opus, era perioada in care ne impartaseam unii altora care fata ne atragea mai tare. In grupul meu era o fata care se purta foarte frumos cu mine asa ca le-am marturisit prietenilor mei ca imi placea de ea.. Insa cind ei ma intrebau daca credeam ca era draguta, nu stiam ce sa spun. Niciodata nu ma gindisem la colegele mele ca fiind ‘dragute’. Asa ca raspundeam ca cel mai tare conta ce era in interiorul ei. In acelasi timp ma intrebam ce anume facea ca prietenii mei sa se refere la ele ca fiind dragute. Nu intelegeam dar credeam ca era doar o chestie de timp si de a intilni persoana adecvata. Ma consideram in acelasi timp mai putin dezvoltat din punct de vedere sexual in comparatie cu prietenii mei.

Cind am inceput sa am visuri erotice, m-am ingrozit. In visele mele nu apareau fete asa cum scria in cartile pe care le citeam ci .....baieti! Ma trezeam atemorizat, ma simteam rau, murdar, pervers. Am inceput sa evit compania colegilor mei atractivi, sa ma concentrez mai tare in Dumnezeu, aveam incredere in ajutorul sau. Dar daca reuseam sa-mi inhib gindurile in timpul zilei, noaptea nu puteam evita sa visez...

La virsta aceea nu stiam multe despre comportamentul homosexual. Doar stiam ca era ceva amoral intre doi oameni de acelasi sex (barbati in general) si ca era complet condamnabil, un mare pacat. Dar nu asociam sentimentele mele cu comportamentul homosexual.

Mai tirziu, aspectul homosexualitatii a revenit intr-o forma mai personala. Unii colegi incepusera sa ridiculizeze homosexualitatea folosind termeni injositori. Ca raspuns, un grup de colegi incurajau toleranta. In cursul conflictelor, unul din colegi s-a declarat in mod deschis homosexual. Era fratele mai mare al unui prieten. Declaratia lui m-a shocat. Nu cunoscusem niciodata personal un homosexual (sau cel putin nu stiam). De fapt nu-l cunosteam personal dar faptul ca era fratele unui prieten (ma gindeam ce ingrozitor sa ai un frate homosexual) ma facea sa cred ca il cunosteam. Am inceput sa ma gindesc daca si prietenul meu era homosexual, poate ca se contagiaza, ma gindeam.

Intre timp elaborasem propria mea teorie in legatura cu homosexualitatea. In privinta mea, credeam ca inca treceam prin acea perioada de confuzie sexuala, din care asteptam sa ies pe masura ce ma maturizam. Credeam ca existau alti baieti care ca si mine treceau prin aceasta criza si ca lipsa lor de cunoastere ii putea duce la greseala de a se autoeticheta homosexuali si sa adopte un mod de viata homosexual, distrugindu-si in acest fel viitorul. De aceea vroiam sa-i spun fratelui prietenului meu sa astepte ca totul se indreapta, sa nu ia calea gresita. Dar nu am avut niciodata sansa sa-l inilnesc personal si sa-l avertizez de pericol. Aceasta nu m-a oprit sa adopt o pozitie publica acuzativa fata de homosexualitate si sa subliniez caracterul sau pecaminos. Vroiam sa fiu intelegator dar in acelasi timp sa fiu coerent cu credinta mea in Dumnezeu.
La liceu am cunoscut o fata extraordinara – L. Era foarte simpatica, spontana, sincera, activa, facea sport, si mai ales era Crestina. Ma simteam bine cu ea. Am inceput sa iesim din ce in ce mai mult impreuna si din ce in ce mai mult imi dadeam seama ca reprezenta tot ce cautam la o fata. Eram indragostiti oficial. Desi ne intilneam des, nu aveam nici o graba sa avansez in aspectul fizic, sexual. Ma purtam foarte educat cu ea. Nu m-am simtit niciodata atras fizic de L desi stiam ca aspectul ei fizic era foarte apreciat de ceilalti colegi. Cu toate astea tineam foarte tare la ea si faceam tot posibilul sa-i fiu un adevarat prieten. Singurul sarut pe care i l-am dat vreodata a fost pe obraz.

Intr-o zi am mers impreuna la un concert. Ne simteam bine, atmosfera era plina de emotie, dar amintirea pe care o am despre acel moment nu are nimic de a face cu muzica. In timp ce eu si L stateam fericiti tinindu-ne de mina, privirea mea s-a intilnit cu cea a unui tip foarte atractiv in multime. Am vazut fata lui pentru o fractiune de secunda dar imediat am simtit toate emotiile si gindurile mele concentrate asupra lui. Am recunoscut ca erau sentimente relationate cu sexualitatea mea. Imediat mi-am dorit sa-l cunosc, sa vorbesc cu el sa-l imbratisez. Cred ca m-as fi multumit doar sa ma asez linga el pentru tot restul serii. Recunosc ca nu era primul care ma facea sa ma simt in acest fel. Dar in acel moment am constientizat penibila situatie – stateam alaturi de cea mai frumoasa fata, pe care o iubeam si care ma iubea, iubita mea, cu care speram sa ma insor intr-o zi, si cu toate astea emotiile mele cele mai intense erau stirnite de un strain in multime, unul de acelasi sex... Ce se intimpla cu mine? Nu-mi asculta Dumnezeu intensele mele rugaciuni sa ma ajute sa nu mai am aceste sentimente oribile, perverse, nedorite pentru altii de acelasi sex, nu-mi vedea suferinta?
Obrajii mi s-au umplut de lacrimi iar L credea ca era din cauza muzicii. Dar pe drum catre casa si-a dat seama ca ceva nu era in regula si m-a intrebat. Eu nu am putut sa-i spun adevarul – cum puteam sa-i spun ca ma atrageau barbatii?

Intr-o zi chateam cu niste prieteni. Cu unul din baietii de pe chat vorbisem doar o data sau de doua ori dar am simtit imediat o conexiune, si ne-am trezit rapid ca purtam o corespondenta privata. Vorbeam despre tot felul de chestii pina cind mi-am dat seama ca era ceva special in relatia mea cu acest baiat foarte diferit de relatia mea cu ceilalti prieteni. Recunosteam in el ceva care imi amintea de mine. Cu cit conversam mai mult, cu atit mai mult simteam un sentiment de frica amestecat cu bucurie la gindul ca descopeream care era acea legatura misterioasa intre noi.
Deodata el m-a intrebat daca eu vroiam sa il intreb ceva, dar intrebarea pe care as fi intrebat-o mi s-a nazarit greu de pus. I-am zis ca nu imi venea sa-l intreb nimic deosebit. Cu toate astea el mi-a spus: ‘Nu sint gay, dar nici hetero. Sint undeva intre. Cred ca ma poti numi bisexual’
Imediat am izbucnit in lacrimi. Toate sentimentele reprimate timp de ani de zile, ma napadisera dintr-o data. M-am rugat in tacere. L-am intrebat daca putea sa mentina un secret. Si atunci i-am povestit tot. Datorita marturisirii lui aveam un nume pentru ceea ce imi framinta viata. Eram un ‘bisexual’. Dar pentru mine acel termen nu insemna o alegere si nici macar nu era o stare permanenta. Era doar o eticheta pentru conditia mea, o conditie eram sigur, temporara.

In cele din urma am capatat curajul sa-i marturisesc lui L ca eram bisexual si am fost uimit si uluit de usurinta cu care a acceptat si m-a incurajat sa continuam relatia noastra. Eu am fost de acord, aveam incredere ca Dumnezeu ma va ajuta daca credinta mea in El era puternica, credeam ca prin El voi invinge.

Mi-au trebuit citeva luni ca sa admit ca termenul corect pentru situatia mea era homo- si nu bisexual. Alesesem termenul bisexual pentru ca cel de homosexual are implicatii atit de ingrozitoare pentru mine. Nu puteam fi ‘gay’ pentu ca era pacat. Dar in final a trebuit sa recunosc ca sexul opus nu m-a atras niciodata din punct de veder fizic. O femeie frumoasa nu a stirnit niciodata emotii in mine. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca nu eram corect fata de L. Stateam cu ea pentru ca vroiam sa fiu normal si imi placea compania sa dar niciodata nu am apreciat compelt feminitatea sa. Un prieten comun imi spunea mereu ce norocos eram sa am o prietena atit de deosebita, de frumoasa si plina de calitati. Mi-am dat seama ca el simtea ceva ce eu nu simtisem niciodata.


In cele din urma am fost amindoi de acord sa intrerupem relatia, mai tirziu ea si-a gasit alt prieten, a facut bine.

Chiar si dupa ce am acceptat ca sint ‘gay’ am mai crezut ca era o stare trecatoare. Eram intr-o cautare continua de cazuri de gays care au luat calea dreapta. Intre timp am incetat sa-l mai rog pe Dumnezeu sa-mi arate calea si am inceput sa-l intreb ce era de facut. Nu mai aveam raspunsuri. Cred ca nu am fost suficient de inteligent sau suficient de credincios ca sa gasesc raspunsul. Tot ce pot sa fac este sa ma umilesc in fata Lui, sa cad in genunchi si sa ma rog.

Multi dintre voi nu vor fi de acord cu multe din povestirea mea, dar asta este adevarul. Unii afirma ca nu ar trebui macar sa ma numesc homosexual ci doar ‘atras de acelasi sex’. Eu prefer cuvintul homosexual din motive proprii. Ce stiu este ca sint mai Crestin decit oricind, asta este adevarul chiar daca ma numiti homosexual sau nu.

Justin
e minunat ticluita povestea t - de dudi la: 03/04/2005 06:17:51
(la: Corneliu Vadim Tudor isi cere scuze de la poporul evreu)
e minunat ticluita povestea ta, mi-a placut mult!
#41758 (raspuns la: #11625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata este ca o poveste. Din - de yrch la: 07/04/2005 11:06:08
(la: cum percepeti viata?)
Viata este ca o poveste. Din ceea ce traim acum, nu va mai ramane decat o poveste, in memoria fiilor si nepotilor nostri (bineinteles, daca am realizat ceva deosebit in viata, ar putea fi povestit si dupa sute de ani). Dar, asa cum s-a intamplat si cu oamenii care au trait inainte si acum sunt morti, si tot ce a ramas din ei este povestea vietii lor, la fel se va intampla si cu noi, care acum suntem vii si ne bucuram de viata. Viata care este doar o poveste, dar noi inca nu stim asta...
Viata omului continua si dupa moarte, pe alt plan, dar eu m-am referit doar la existenta asta pamanteasca, caci despre asta cred ca era vorba.
Unde este a doua poveste?! - de Gabi M la: 14/04/2005 13:42:31
(la: Poveşti pentru inervat părinţii, şi pentru trezit copii.)
E buná prima poveste...Mi-a plácut, cu toate cá sínt pe post de párinte :-).
Daniela, hai sa-ti povestesc - de Honey in the Sunshine la: 18/04/2005 16:23:22
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Daniela, hai sa-ti povestesc ceva...
Concluziile sa le traga fiecare, eu le-am tras pe ale mele si nu vad ce sens ar avea sa le impartasesc.
Acum cateva luni ma intalneam cu un tip roman de aici, in ideea ca "tot ai nostri sunt mai buni"...N-are rost sa intru in detalii, asa ca trec direct la ultima noastra intalnire.
Restaurant luxos, ma invitase la cina.Inainte sa comandam, tipul a baut doua beri, asteptand mancarea, in timpul cinei a baut o sticla de vin, iar la sfarsit, pentru digestie, a comandat si o sticla de Jack Daniels.E inutil sa spun ca o luase urat de tot "pe ulei". Se manifesta chiar dragut, flirta cu o femeie de vreo 50 de ani care era la masa de langa noi cu sotul si copiii, zambea in nestire la toata lumea si se holba la toti care treceau pe langa masa noastra.
L-am rugat de cel putin 10 ori sa plecam, deja vedeam negru in fata ochilor.El nu si nu.Intr-un final l-am convins sa mergem acasa dar cu conditia sa isi ia sticla de whisky la pachet. Asa ca a trebuit sa merg si sa rog chelenerul sa ii puna dopul si sa imi dea o punga... In timpul asta el intrase in conversatie cu doamna de care v-am spus mai devreme, cea care iesise la cina cu familia.
Cand am ajuns la masa, aceeasi doamna m-a rugat frumos sa-mi tin iubitul in frau pentru ca ii pune pe ea si familia ei intr-o situatie stanjenitoare.
Am iesit afara. Domnul meu, foarte galant, insista sa ma conduca acasa cu masina si, cu limba impleticindu-i-se-n gura incerca sa ma convinga ca e perfect in stare.
Deja se umpluse paharul asa ca i-am intors spatele si m-am intreptat spre casa.Reactia lui a fost foarte pasionala : a inceput sa urle ca ma iubeste si ca se omoara daca il parasesc. La faza asta, chelnerul, atras de scandal a iesit afara... "Domnisoara, nu-l puteti lasa asa...daca face vreo prostie???".Eu i-am zis calma sa cheme politia si am plecat acasa.

Nu spun ca toti barbatii romani sunt niste badarani... dar de ce nu am vazut niciodata un italian, oricat de needucat, sa faca un spectacol de genul asta ?!

If Jesus paid for our misstakes, let's make his money worth!
#44195 (raspuns la: #44174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...