comentarii

omonime povestea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Hai sá spun si eu o poveste... - de Gabi M la: 25/04/2005 14:29:35
(la: Hartuirea sexuala - o problema simplificata de barbati!?)
Locul povestii mele este un oras mare si frumos din Romania. Personajul principal este patronul unei firme, detine peste 80, poate 90% din actiuni. Cásátorit, copii, bani multi de tot. Firma merge foarte bine, íncá de la ínfiintare, produse la export, locuri de munca poate 40-50, salarii decente la nivel "pot trái omeneste din el". Sora mea, cu diploma, angajatá cu concurs. Máritatá, un copil, multumitá de viata ei. Cotact cu seful cel mare, zilnic. Se cunosc deja de ani, poate trei-patru. Íntre timp tot doi metrii distantá.
Íntr-o joi i se pune sefului pata: o chemá pe sora mea ín birou, si-i spune: Am sampania ín masiná, unde mergem sá o bem? Sora mea: Stiti dom' director, eu femeie máritatá, sotul are grijá de mine, multumesc, nici sampania nu-mi place...
Vineri ne íntílnim, sotul ei, ea, noi, eu cu sotul, párintii, discutám problema pe toate fetele. Vai draga mea, poate ai ínteles gresit, sá astepti, sá vezi, etc...
Luni de dimineatá, o cheamá iar:
- Te-ai mai gíndit?
Sora mea:
- N-a fost la ce.
Seful:
- Preaviz douá sáptámíni, predai lucrárile la colega de birou.
Cum s-a terminat?!

Erau douá pe toatá ramura, cu efort, dar cea care rámínea eventual fácea fatá. Dupá o sáptámíná, colega de birou, ísi cere transferul, lásínd mascá pe patron. Sora mea este chematá din nou, i se spune cá poate sá rámíná, dacá preia toatá munca.
Urmeazá frecusuri, sicane, propuneri, timp de un an de zile. Ín acest timp, sora mea, lunar a dat concurs la tot felul de firme, ca sá poatá pleca. Probleme au fost numai financiare, fiindcá multá vreme nicáieri nu i-au putut oferi salariul pe care íl primea acolo. De un an de zile i-a reusit sá plece, toatá lumea e very happy, mai putin patronul, care a cam rámas fárá replicá. A spus el atunci cátre sora mea: "Ai sá vii plíngínd ínapoi!"...N-a fost sá fie cum ar fi vrut el...
...
Cred cá nimeni nu a generalizat, cá toti bárbatii ar fi la fel. Cred cá nu depinde de femeie dacá se íntímplá asa ceva, nu este vorba de a nu stii sá-ti impui respectul. Cred cá nu poate da un ráspuns corect la íntrebare acel sau acea cineva care nu a tráit oroarea acestor situatii, cínd esti ín dependentá de un loc de muncá, eventual ai si copil de crescut.
Dupá párerea mea nu se pot defel confunda cele douá cazuri, prima cínd vine un "santierist" si fluierá cínd treci pe língá el, asta eventual este situatia cínd poti sá-ti impui respectul, iar a doua este situatia, cínd un sef, un patron, indiferent dacá e bárbat sau femeie, te umileste si te hártuieste si te aduce ín situatii imposibile...
Nu pot decít sá vá spun párerea mea. Nu e o concluzie, nu e o generalizare. Bine-nteles povestea mea e ín trei(?) rínduri, dar a durat mult prea mult ca sá nu lase urme chiar si ín sufletul meu, care am fost doar spectator... Má bucur pentru fetele care scapá din asa íncercári. Cáci pot fi si care nu scapá, nu-i asa?..Dar despre ele nici filme nu se fac...
#45423 (raspuns la: #45281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea omului... - de spinroz la: 07/05/2005 13:48:46
(la: Copilaria)
A fost odată de mult pe la începuturile vieţii, doi copii , un băieţel şi o fetiţă, care trăiau într-o grădină a fericirii depline, numită Eden. Cu toate că îi ştia inocenţi, totuşi Tatăl Ceresc, dorind ca ei să rămână veşnic copii i-a spus lui Adam: ,,Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină dar din pomul cunoştiinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca vei muri negreşit.’’
Dar cum Adam singur se plictisea de moarte, Dumnezeu a zis : ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.'' Şi a creat-o pe micuţa Eva. Adam s-a bucurat nespus fiindcă acum avea cu cine să se joace şi să bucure de fericire împreună cu Eva (nimeni nu poate fi fericit singur, fericirea totdeuana o trăim împreună cu cineva). Copii au continuat să se joace împreună uitând de ceea ce Tatăl le spusese că nu au voie să facă. În joaca lor inocentă ei se pierduseră în uitarea de sine. Dar în joaca lor au întâlnit şarpele. Deşi mai mică ca Adam, Eva a simţit mai întâi şarpele cum s-a urcat pe picioarele ei, cum s-a încolăcit şi s-a prelins tot mai sus, fără să poată face ceva, cum a urcat până la sâni ei daţi în pârg şi nici n-a ştiut când i s-a strecurat în suflet. Căci şarpele era mai şiret decât toate fiarele pământului. El a zis Evei: ,,Oare a zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină? Eva a răspuns că pot mâca din toate roadele, dar despre rodul din mijlocul grădinei, Dumnezeu zis:,,Să nu mâncaţi din el, şi nici să nu vă atngeţi de el , ca să nu muriţi, ca sănu muriţi.’’ Atunci şarpele a zis femeii:,,Hotărât , că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el , vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu , cunoscând binele şi răul.'' Eva a văzut că pomul era plăcut la privit şi bun de mâncat. Atunci îndemnată de şarpe, de dorinţa aceea din suflet, ea n-a mai rezistat ispitei şi a mâncat. Mai apoi -a îndemnat şi pe Adam să mănânce. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au văzut că sunt goi; au cunoscut că erau goi ... Şarpele se însinuase în sufletul Evei ca o dorinţă căreia nu i se putea opune. În pofida interdicţiei Tatălui Ceresc, Eva a mâncat, ea mai întâi din pomul cunoaşterii binelui şi răului. De atunci toate urmaşele Evei păţesc la fel ca Eva; şarpele se strecoară mai întâi în sufletele fetelor, lor li se deschid ochii mai înainte de li se deschide băieţilor. Când fetiţei i se deschid ochii înseamnă că a ieşit din copilărie. Fiecare băiat sau fată simte ieşirea din copilărie odată cu intrarea în puberatae ca pe o vină şi, de aici, ruşinarea, îmbujorarea la faţă, roşirea Fiecare fetiţă repetă de atunci povestea Evei... şi fiecare băiat pe-a lui Adam. Prima reacţie a Evei a fost că s-a îmbujorat toată la faţă când a auzit glasul Domnului chemându-i la El. Adam şi Eva s-au ascuns să nu fie văzuţi căci le era frică (frica indusă de vinovăţie) şi fiindcă acum ,,ştiau cu certitudine'' că sunt goi. Când ieşim din copilărie pierdem inocenţa; căpătăm în schimb ruşinea, vinovăţia şi frica faţă de cei maturi ... ( povestea omului ar putea urma, dacă vei răspunde la ea)
Povestea omului... eseul 2 modificat - de spinroz la: 08/05/2005 20:57:43
(la: Copilaria)
Dumnezeu, ca orice tată grijuliu a pretins copiilor, Adam şi Eva, supunere şi ascultare. Copii, ca orice copii, au uitat de îndată de interdicţiile Tatălui şi s-au lăsat ispitiţi de şarpe care i-a îndemnat să mănâce din fructul oprit. A nu se supune, a nu asculta stă în firea oricărui copil. Dar mai cu seamă când e vorba de cunoaşterea binelui şi răului... curiozitatea de a experimenta binele şi răul e în firea nu numai a copilului, dar, şi mai cu seamă, a celor ce au gustat deja din pomul cunoştinţei binelui şi răului;alte tentaţii ale cunoaşterii ne ispitesc pe fiecare şi alţi şerpi ne îndeamnă să gustăm din pomul interzis, tot mai mai bogat şi mai stufos al cunoaşterii binelui şi răului. Totul ar fi fost bine, Dumnezeu nu l-a stigmatizat cu păcatul, ci doar l-a alungat din rai, ca să-şi câştige pâinea cu ,,sudoarea frunţii sale'' , mai cu seamă că omul devenise ca El şi putea acum netutelat de Tatăl să-şi câştige pâinea,singur, autonom.
Dar s-a găsit un renegat al filosofiei antice care s-a convertit la catolicism şi a zis: ceea ce au făcut cei doi, Adam şi Eva a fost cel mai mare păcat; el au pus în spinarea generaţiilor care au urmat păcatul originar. Şi ca să justifice păcatul a scris o cugetare la fel de absurdă ca şi interpretarea care a dat-o mitului biblic: ,,omul a căzut în păcat.'' Sf. Augustin, căci despre el este vorba, a cugetat adânc şi a zis:,,Fiindcă omul, în rai nu a voit ce putea, de atunci încoace el nu a putut ce voia.’’ Omul a pierdut o libertate, e adevărat, cea a inocenţei, dar a câştigat o alta, cea a conştienţei. De atunci fiecare generaţie repetă căderea în păcat; până în momentul ieşirii din copilărie copilul trăieşte fără de griji într-o dulce uitare de sine, de lume şi de real şi reiterează astfel starea edenică a omului adamic; apoi când intră în pubertate el cade în păcat, apare dorinţa caun şarpe ce s-a insinuat fără să ştie în sufletul său inocent. De aici, din mitul biblic, Sf.Augustin a reclamat dogma predestinării: omul nu poate evita să săvârşească păcatul, fiecare este predestinat din eternitate, de Dumnezeu spre a fi mântuit sau pierdut; este ,,păcatul moştenit’’ ce se transmite ereditar şi pe care fiecare generaţie de copii îl săvârşeşte odată cu ieşirea din copilărie şi păşirea în prebubertate sau pubertate . Platon nu a vorbit de păcat , el a vorbit despre o ,,lege a amintirii’’ , ,,o reminiscenţă’ care ne face să cunoaştem realitatea fără ca cineva să ne fi învăţat ceva despre ea. Alegoria mitului peşterii pare atât de asemănătoare cu mitul biblic; doar morala binelui şi răului ce însoţeşte formarea raţiunii emană în plus mitul biblic. La fel ca Adam şi Eva , după ce s-au înfruptat din pomul cunoaşterii şi li s-au deschis ochii, omul din peşteră suferă o închidere ochilor, nu poate ţine ochii în lumină , nu se poate acomoda cu lumina cunoaşterii, îl orbeşte. Asemănător se întmplă cu oricare copil care iese din copilărie şi intră în pubertat: i se deschide ochii. Pe măsură ce omul iese din negura primitivă la lumina culturii el se eliberează de aparenţa lumii sensibile care ne face pe toţi prizonieri ai supravieţuirii; pe Adam şi Eva care deşi trăiau prea fericţi în grădina raiului şi poate tocmai de aceea aveau ,,ochii închişi''(vieţuirea în dulcele Eden nu era prea propice dezvoltării gândirii, dimpotrivă îndemna ,,la dolce farniente'' ) pe oamenii din peşteră, prizonierii ai propriei lor lumi materiale, nu-i interesa lumina cunoaşterii,ba chiar le era teamă, lumina le făcea rău şi voiau să se întorcă la lumea lor cea a umbrelor. Când mănâncă din pomul interzis, lui Adam şi Evei ,,li se deschid ochii'' şi încep să vadă şi primul lucru care l-au conşteintizat când ,,li s-au deschi ochii'' a fost că amândoi erau goi. La ce vârstă conştientizează acum copii că sunt goi? Cunoaşterea ne scoate la lumină; ea ne dezvăluie toate principiile care stau la baza Creaţiei lui Dumnezeu. La capătul drumului, acolo de unde vine lumina, îl vom afla pe El, pe Creator. Noi îl căutăm pe Dumnezeu în lumea sensibilă, însă Plotin însistă în toată doctrina să ne demonstreze că de fapt Dumnezeu se află în noi. E adevărat că Dumnezeu se află în lume, adică în întreg universul. ,,Dacă ar lipsi din lume, ar lipsi din noi.'' spune Plotin. (Enn II,,9,16,25). Toată căutarea noastră în lumea sensibilă e de fapt căutarea lui Dumnezeu, dar căutarea asta în afară noastră se prea poate să fie un ocol mare în spaţiu şi timp care să ne aducă în cele din urmă în noi înşine. S-ar putea ca Plotin să nu se fi înşelat de vreme ce în meditaţiile sale l-a cionteplat înlăuntrul său pe Dumnezeu. Plotin spune că în noi, în partea pe care nu o conştientizăm se află partea superioară a sufletului, ,, modelul gândirii divine''. Prin acest ,,model al gândirii divine'' spune Plotin Dumnezeu se află în noi. Plotin nu vorbeşte de inconştient, noi însă îl intuim în ceea ce el numeşte ,,partea superioară'' , sau ,,partea de sus'' ca fiind inconştientul. Nu este cel instinctual al lui Freud , ci acela al lui Jung, format din arhetipuri şi scheme ce compun ,,inconştientul colectiv'', adică ca să vorbim în limbajul IA-ul un program mintal împlantat în reţelel neuronale fundamentale, ce constituie ,,mintea'' din creierul noului născut, cu care fiecare ne naştem şi cu care accesăm lumea reală spre a cunoaşte binele şi răul în baza căruia ne formăm prin repetiţie raţiunea, conştinţa, conştientul într-o perioadă atât de lungă de timp, 21-23 de ani pe care nici o altă primată nu o are în programul genetic. E vârsta când la om se definitifează mintea şi reţele cortexului şi când devenim autonomi , netutelaţi de tata şi de mama. Nimeni nu se naşte cu creierul ,,tabula rasa'', nici măcar oligofrenii sau idioţii; dacă nu am avea implatat în acel inconştient colectiv , virtual, scheme, reprezentări şi arhetipuri ale lumii reale, ce se constituie ăîntr-unprogram logic şi coerent de accesare a realităţii, fiecare din fiinţele umane nu ar putea cunoaşte realitatea conştient. Nici un computer nu poate funcţiona fără un program adecvat;nici o minte nu poate funcţiona fără un prograrm. Cu cât un program este mai inteligent cu atât computerul trebuie să fie mai performant; cu cât o minte este mai inteligentă cu atât creierul trebuie să dispună de reţele neuronale mai performate. imageria crebrală a demonstrat că nu un creier mai mare este mai performant ci amploarea reţelelor neuronale care participă la emiterea unui gând.
Această ipoteză a ultimului mare păgân mistic că cee ce căutăm noi în lumea sensibilă se află în noi îmi aminteşte de Alchimistul lui Coehlo: comoara pe care a căutat-o în aventura sa în deşert, la Piramide, se afla chiar acolo în locul în care dormise şi visase Santiago.
Pe la şapte-opt ani, fiecare copil încalcă legile raiului şi muşcă din pomul cunoaşterii binelui şi răului. E un păcat o moştenit ereditar şi fiecare îl comitem inconştient. În momentul când el începe să deceleze binele şi răul, când apar primele semne de ruşine, de smerenie înseamnă că s-au format primele reprezentări de judecată raţională. Odată cu raţiunea apar şi primele exigenţe morale cele ale binelui şi răului. Plotin, foarte zgârcit cu biografia sa, a povestit discipolilor săi un episod pe care Porphyrios l-a consemnat în Viaţa filosofului ,,Deşi începuse să meargă la dascălul de gramatică şi împlinise opt ani, se ducea la doica lui şi îi dezvelea sânii, dând să sugă, dar spunându-i-se într-o zi că este un copil rău i s-a făcut ruşine şi a renunţat.’’(V. P. 3.2).
E oare păcatul cunoaşterii marele păcat al omenirii? Numai filosofii creştini, începând cu Augustin, au pus în cârca omului cunoaşterea binelui şi răului drept o cădere în păcat. Noi credem, dimpotrivă, că omul s-a înălţat prin acestă cunoaştere! Prin cunoaşterea binelui şi răului a ajuns asemeni Creatorului. Dumnezeu însuşi a recunoscut acest lucru: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul.’’(Facerea 3,4). Dacă omul a ajuns ca Dumnezeu, înseamnă că această cunoaştere a binelui şi răului din lumea sensibilă nu e o cădere în păcat, că nu îi este legiut lui Dumnezeu să-şi împingă propria creatura în păcat, ci o înălţare, că doar u întâmplător ne-a făcut după chipul şi asemănarea sa. Ideea păcatului ne-a fost indusă de teologii creştini,începând cu Sf Augustin spre a ne stigmatiza astfel originea, în folosul lor. Şarpele a spus adevărul! Dumnezeu a confirmat spusele lui.
De ce totuşi i-a interzis Dumnezeu, creaturii sale, să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului? A vrut Dumnezeu ca omul să rămână un veşnic copil inocent? Dacă, da, de ce l-a vrut pe om astfel? (va urma...)
#47593 (raspuns la: #47477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o sa va povestesc despre urma - de Calypso la: 09/05/2005 23:26:04
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
o sa va povestesc despre urmatorul caz: e vorba de prieteni apropiati, pe care-i cunosc bine;
El 30ani ea 40 ani cand s-au casatorit in aprilie 2004!

El francez, Ea nationalitate americana dar de origine taiwaneza(plecata in SUA cand avea 10 ani)

i-am cunoscut pe amndoi cand ei inca nu se cunosteau;

Cei 2 s-au cunoscut la o biserica ortodoxa: Ea tocmai imbratisase religia ortodoxa! El (protestant) avea ceva prieteni
ortodocsi rusi si venise la acea biserica sa-i intalneasca...

s-au cunoscut, s-au placut si in cateva luni au fixat data nuntii!

El, fiu unic, situatie materiala ff buna; au facut nunta, parintii lui le-au cumparat cadou de nunta un apart;

Ea, conditie modesta.....

Acum, parintii lui isi tot fac griji: vor avea ei un nepot/nepoata? Ei nu au decat un singur fiu si acesta si-a luat nevasta care acum are 41 de ani si nimic, nimic la orizont...

Eu sunt prietena cu amindoi, sunt draguti, totul merge bine pt moment si sper ca asa va fi in continuare...

fizic nu se (prea) vede diferenta de varsata; asiaticele stiu sa se conserve ff bine;

as dori sa stiu si parerea voastra despre acest caz.......
Catalin, cosmarul povestit de - de cristiscu la: 25/05/2005 23:37:05
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Catalin, cosmarul povestit de tine m-a impresionat in mod deosebit. Nu stiu din ce cauza. Poate ca e prea neobisnuit - cu acei pui de gaina. Ceva m-a facut sa tresar in explicatia gasita de tine. Esti sigur ca nu poate fi altceva?
In copilarie am facut destule prostii. Nu mai multe ca altii de aceeasi varsta. Fugaream ciini si pisici cu cracane si cornete. Odata, cu mai multi prieteni, am dat foc la niste hartii la gura unei despartituri de gard in care se ascunsese un caine vagabond, fricos si jigarit. O vreme dupa aceea am trait cu remuscarea ca poate a murit din cauza noastra. Peste ani nu mai cred asta, ca despartitura era lunga de peste 10 metri si focul fusese mic. Totusi m-a mustrat mult timp constiinta.
Esti sigur ca n-ai avut si tu vreo experienta asemanatoare, de pe urma careia sa ai remuscari?
#51285 (raspuns la: #50399) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ati povestit despre vise in c - de cristiscu la: 25/05/2005 23:53:21
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Ati povestit despre vise in care e implicata viteza. Honey de greutatile la picioare pe care le simti cand fugi. Intruder de viteza masinii fara frana. Giocondel de plutire si zbor. Niulius de fugarire. Irma
despre fugarirea de turci.
Cum percepeti voi derularea vitezei in vis, ca la mine lucrurile s-au desfasurat intotdeauna cu incetinitorul? Imi amintesc si de vise in care am cazut de la etaj. La inceput mai mult ma ingrozea gandul. Insa intr-unul din ele mi-am dat seama ca pluteam de fapt si am aterizat cu constiinta impacata agatandu-ma de un copac. Nu-mi dau seama cum percepe Intruder viteza. Ai impresia ca mergi in viteza sau vezi cu adevarat si obiectele din jur trecand repede pe langa tine?
Va multumesc la toti care ati scris pana acum pentru abordarea tematicii cu atata seriozitate si sinceritate. Mai ales ca sunt lucruri intime si nu usor de redat. Cand citesc unele povestiri mi se face pielea de gaina. Sper numai sa nu devina o tematica prea lugubra sau morbida, de ocolit.
povestea e cam trista, dar po - de muma padurii la: 25/06/2005 23:49:22
(la: Drum de pisica - fragment din romanul "Lacrimi in sticla")
povestea e cam trista, dar poezia e minunata
Numai amintirile de demult si povestile ... - de dudi la: 28/06/2005 20:08:47
(la: Durerea unui canadian)
Horatiu, ai perfecta dreptate in ideea deceptiei fata de transformarea Romaniei in ceva mai bun marcand o schimbare progresiva in ceva cat de insignificant. Si eu gandesc acelasi lucru despre emisiunile transmise de ProTV International. Daca in comunism ni se ingradea dorinta de a ne exprima liber, acum aceasta binefacere se pare ca nu aduce decat un oftat pentru a nu fi gasit mai nimic pozitiv in cultura de azi a noii generatii. Gustul pentru manele si scenete ieftine, banale, de multe ori vulgare si cumplit de plicticoase, lipsite total de har, duelurile politice dintre urmasii fostei dictaturi, tot ei fiind si astazi cei cu painea si cutitul in mana si imbuibandu-se pe cai necinstite care defaimeaza puternic reputatia tuturor romanilor, minciuna si hotia atotputernice, promovarea unor nonvalori pe criterii mostenite bine cunoscute, amarul vietii de zi cu zi al celor multi ce si-au pierdut increderea si speranta pana si in ei insisi, toate acestea la un loc sunt un singur motiv cert de consolare al celor care au plecat demult de acolo, cat si al acelora care continua sa doreasca a gasi o portita de supravietuire prin a trece granitele cat mai curand. Numai amintirile de demult si povestile batranesti mai pastreaza si mangaie spiritele triste ale semenilor nostri, ale noastre..
#57100 (raspuns la: #55827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
no, apai citeste o poveste ce - de RSI la: 06/07/2005 20:33:11
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
no, apai citeste o poveste ce-am scris-o pe "Oamenii nu se trag din maimutza" ca-i mai faina ! ;P
Chiar cred c-o sa-ti placa !

=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#58309 (raspuns la: #58308) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
faina poveste:)) - de Horia D la: 06/07/2005 20:50:57
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
faina poveste:))
#58311 (raspuns la: #58309) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poveste de moda - de ovimo la: 09/07/2005 22:43:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
M-am amuzat copios amintindu-mi de povestea asta veche... Pentru mine a fost o experienta grozava, in sensul ca m-am impins in coate cu toti smecherii timpului ca sa pot sta in pozitia aleasa sa fotografiez. Daca as fi stiut eu cate coaste de miliardari si alte personalitati am invinetit atunci... Am fost acolo cu Dinu cu 2 ore inainte de spectacol, am intrat in sala primii, am ales locurile si am fotografiat de ne-au durut degetele alte inca 2-3 ore.

Oricum, rezultatul final a fost asa cum spune si Dinu. Fotografiile au fost refuzate in bloc pentru motiv ca "a filmat TVRul, ce nevoie am de pozele voastre?" Si asta dupa ce ea a fost cea care ne-a chemat sa fotografiem. Nu i-a pasat nimanui de timpul si materialele noastre.

Cam un an mai tarziu primesc un telefon de la Dinu, cum ca Levinta ar vrea sa cumpere ceva poze de la noi, dar ca el nu vrea sa vanda. Asa ca am sunat-o eu sa vad care este treaba. Vroia negativele (ceea ce eu, personal, nu vand niciodata), i-am spus ca nu sunt disponibile, da' ceva poze nu am? sigur ca da, io-te acilea vreo 50 la 20x30, A/N, se uita la ele, se gandeste, imi ofera o cafea (parca), sarumana, nu beau cafea, apoi zice ca le vrea pe toate si imi da $20 pe ele. Cred ca nu am ras niciodata asa de bine. Si pe vremea aia, pentru mine $20 erau o suma, nu joaca. In cele din urma am convenit sa ia 20 de poze pentru $100 (un pret decent pentru mine, adica). Ah, satisfactia primei munci fotografice platite... ;o)

In seara urmatoare ma trezesc cu un telefon de la ea, foarte suparata ca pozele nu pot fi folosite la nimic, ca i-a spus ei nenea sefu' de la laborator ca sunt niste rebuturi. Am mentionat oare ca nici un moment nu mi-a spus ce vrea sa faca cu ele? Si nici eu nu am fost foarte deschis in a ii spune ca, daca vrea sa le foloseasca, este ceva munca de scanare, prelucrare digitala, samd. Una din poze poate fi vazuta pe site-ul meu la sectiunea BW.

Morala? (Daca este vreo morala): Cat dai atata face

Daca cineva in lumea civilizata poate cumpara spre utilizare publica fotografii cu $5 bucata (si nu ma refer aici la imagini de stoc, ci la imagini facute la comanda, pentru un eveniment anume), spuneti-mi si mie unde, sa evit locul acela...

Morala 2: La vremea respectiva cel putin (anii 90), in Romania, fotograful si fotografiile nu insemnau nimic. S-a schimbat ceva?
#58847 (raspuns la: #58826) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodi - hai sa-ti spun o poveste adevarata, - de reincarnat la: 26/07/2005 04:41:33
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
rodi,

Povestea ta adevarata este si a fost foarte la obiect! Cu toate astea nu cred ca multi au inteles mesajul tau. Ca dovada raspunsurile care ti s-au dat...:-))
#61406 (raspuns la: #61167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am sa va povestesc si eu cite - de PROUDFRECKLED la: 30/07/2005 06:28:32
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Am sa va povestesc si eu citeva intimplari.Nu sunt o persoana mitica asa cum spune si Om despre el.Sunt absolut convinsa ca pina la urma vom sti ce se ascunde in spatele acestor fenomene.
O tiganca cu ochi de o culoare ciudata, verde inchis cu pete mici maronii,cam la vreo patruzeci de ani,frumoasa.O vad si acum in fata ochilor.A aparut in viata mea de doua ori in momente ,cred eu importante.Niciodata nu a cerut nici o recompensa.Nu aveam asupra mea nici o bijuterie la care sa rivneasca,dimpotriva eu am vazut pe degetul ei un inel splendid din argint.Mi-a cerut sa o las sa-mi ghiceasca-n palma.I-am intins mina cu o stringere de inima,stiti voi...sentimente contradictorii.Mi-a spus doar citeva fraze.Ai fost bolnava de doua ori,dar nu de la Dumnezeu ci de la oameni.Avusesem o hepatita cu recadere.O sa te mariti acuma cu cine nici nu cunosti.L-am cunoscut pe viitorul meu sot, si-ntr-o luna jumate eram casatoriti!Vei avea un copil.
Dupa un an si ceva, ma plimbam prin parc.Aceeasi tiganca ma vede,si se apropie de mine zimbind.Ti-am spus eu?Acolo este un baiat.Si baiat am.Ne-am asezat pe o banca si m-a dezlegat de boala.Cu un fir de ata innodat si deznodat, pe diverse dimensiuni luate de la glezna ,mina... nu mai stiu exact , a trecut ceva timp de atunci :)))Probele mele hepatice sunt perfecte!
Sunt doar simple coincidente ?

sa va mai povestesc - de gigi2005 la: 30/07/2005 19:30:26
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
de o cunostinta. Ea si el, casatoriti de cca. 20 de ani, fara copii. Se intelegeau bine, aveau apartamentul lor cu 3 camere, isi facusera o casutza la tzara, viatza mergea pe langa ei, si ei cu ea. Nimic iesit din comun, totul banal...
Pana intr-o zi cand ea isi da seama ca sotul ei are pe alta. L-a lasat ca a zis ca-si revine. Trece timpul, tipul incepe sa ia lucruri din casa: i-a luat frigiderul si l-a vandut, a venit intr-o seara i-a luat TV mergand, l-a scos din priza si a plecat cu el. A golit usor casa de obiecte electrocasnice si electronice, a ramas doar mobila. A plecat intr-o noapte de la casa de la tzara, cu o caramida sub bratz, zicea ca trebuie sa-i duca paine lui "X" (amanta).
Femeia era disperata, nu mai stia ce sa faca. Credea ca sotul ei a inebunit pur si simplu. La un moment dat tipul cere divortz cu partaj, totul definitiv. Femeia accepta, vinde apartamentul, ii da jumatate din mobila ce mai era pe acolo, iar din banii ramasi isi cumpara o garsoniera mica. Dupa cateva luni bune, cine vine la usa ei: barba-su, spasit, amarat, gol pushca, doar cu ce era pe el.
Ce se intamplase:femeia aia il legase de ea. Cheltuise cu ea o mica avere, se imprumutase sume mari de bani sa-i cumpere tot ce avea nevoie. Ce e mai ciudat, femeia aia era maritata iar totul se facea cu stirea sotului ei. locuiau in aceeasi casa ea, sotul (si el fermecat) si amantul.
se trezeste cunostinta mea la un moment dat la usa cu barbatul aleia, ca sa vina inapoi amantul la nevasta-sa, va inchipuiti?
Saraca, l-a primit inapoi ca ar fi ajuns un boschetar. Acum e foarte realist, iti povesteste cu lux de amanunte ce simtea si cum nu se putea impotrivi, era ca si cum il atragea un magnet. L-a dezlegat saraca prin manastiri, dar nu mai e ca inainte. Are momente cand cade ca in transa, mai pleaca si acum noaptea dar se duce si-l opreste, il stropeste cu aghiazma si ii da cu mir.
Daca nu as cunoaste persoana si nu mi-ar fi povestit amanuntzit, nu as crede ca se poate intampla asa ceva.
#62554 (raspuns la: #62510) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alta poveste - de cattallin2002 la: 31/07/2005 13:23:05
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
O povestire din Pateric.
Era un oarecare sihastru iscusit şi trăia în pustie cu multă înfrânare, postire şi priveghere şi alte osteneli pentru mântuirea sa, dar care se socotea pe sine că a ajuns la măsura părinţilor celor de demult. Pe acesta a început vrăjmaşul diavol a-l amăgi şi a-l înşela cu năluciri diavoleşti. I se arăta lui adesea în chip de înger, ca şi cum ar fi fost de la Dumnezeu trimis pentru pustniceasca lui viaţă cea iscusită, ca să-l povăţuiască şi să-l înveţe cele ce i se cad lui. Şi aşa, multă vreme arătându-i-se în chipul îngerului luminat, multe lucruri neştiute îi arăta şi îi spunea. Iar el, nesocotind vicleşugul vrăjmaşului, a crezut că este îngerul şi îi slujeşte pentru viaţa sa plăcută lui Dumnezeu.
Tatăl acestui sihastru era încă în viaţă şi trăia la ţară. Şi după multă vreme auzind el despre feciorul lui, sihastrul, unde trăieşte şi în ce loc în pustie, a dorit să meargă acolo, să-l mai vadă cu ochii mai înainte de moartea sa, fiindcă numai pe acel fecior îl avea şi de mulţi ani nu îl văzuse. Şi aşa, luându-şi traista şi o secure în mână, a plecat şi a ajuns în acea pustie. Apropiindu-se de acel loc unde era chilia sihastrului, acel înger al satanei care pururea i se arăta sihastrului i-a grăit lui zicând: „Păzeşte-te şi ia aminte de tine, că diavolul s-a închipuit în chipul tatălui tău şi vine la tine cu o traistă şi cu o secure în mână, vrând să te omoare. Deci, ia-ţi şi tu degrabă securea în mână şi ieşi înaintea lui şi, apropiindu-te de dânsul, apucă înainte şi-l loveşte cu securea şi-l omoară”.
Iar el, încredinţându-se acelui înger şi ascultându-l, a ieşit şi, văzându-şi tatăl venind cu securea în mână, precum i-a spus, s-a apropiat de el şi, lovindu-l cu muchia securii în cap, l-a omorât şi îndată l-a apucat necuratul duh şi l-a muncit până l-a omorât şi pe el.
#62641 (raspuns la: #62640) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
asta e o poveste cu radu, pe - de Horia D la: 17/08/2005 21:03:53
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
asta e o poveste cu radu, pe care nu pot sa o postez aici:)) pffttttt
proaspeti casatoriti:))
#65955 (raspuns la: #65954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O poveste trista. Multam', ai - de pisica neagra la: 17/08/2005 23:16:22
(la: Moartea vine latrand (Shaggy))
O poveste trista. Multam', ai reusit sa ma deprimi! M-a intrigat totusi un mic amanunt..."Mosu' murise cu un an in urma, buna era imbrobodita cu un batic negru si se-mputinase."...Bunicul tau moare si i se aloca o simpla fraza intr-o mare de imagini lacrimogene si unele reusite create pentru...un catel...Ma scuzi, Shaggy! Poate sunt eu o insensibila...fiecare cu prioritatile lui...
ca de-o fi, s-o povesti si n - de cosmacpan la: 22/08/2005 23:54:44
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
ca de-o fi, s-o povesti
si noi o vom auzi.
noi normali? ori anormali?
augustu-i pe sfarsite
toamna-n fructe parguite
se rastoarna in panere,
hai intrudere si-om mere.
ca de pere si gutui
cu puf galben amarui
tot vom fi de-acum satui.
#67152 (raspuns la: #67150) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea nu e deloc socanta, - de Pixelut la: 30/08/2005 17:15:40
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Povestea nu e deloc socanta, era chiar la mare moda prin perioada 60-70. Probabil ca cei mai in varsta isi amintesc de literatura sovietica publicata la Editura Politica, mult mai bine documentata in comparatie cu fanteziile lui Dan Brown.

Codul lui Da Vinci este un roman plin de erori uimitoare - o evanghelie copta scrisa in... aramaica, un Vatican care exista inca din timpul lui Constantin s.a.m.d. -, greu de inteles. Cartea, care se vrea bine documentata, nu face decat un imens deserviciu ateismului. Asa ca nu va grabiti sa ridicati steagul, ca nu e directia a buna...
povesti - de rac la: 28/09/2005 19:08:15
(la: "Romani, va cer: nu mai dati spaga!")
Presedintele Traian Basescu spune povesti. Nu am incredere in nimic din ce spune. Totul pare scenariu creat, din care sa rezulte ca nenea Base` rezolva problemele cetatenilor, din care citez criza ostaticilor, ieftinirea benzinei si acest apel contra spagilor...

Sunt sigur ca urmeaza si alte interventii "bine gandite" in viitorul apropiat. Totul pare pregetit asa bine, asa pus la punct.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...