|
te provoaca sa gandesti
omonimul cuvantului mijloc
Fler e un cuvant cam saracacios ca sa descrie momentul respectiv.
Se combina atat de multe lucruri/imprejurari ca ceva banal sa devina special incat atunci cand apare.... pai creca tre sa fii orb de-a binelea sa nu vezi. E drept ca se intampla rar. Dar tocmai de-asta e asa minunat. Iar daca n-ai trait asa ceva nici nu ti-l poti imagina. a dracului de grea! Si nu atat acceptarea sau negarea lui Dumnezeu, cat acel "de ce?" Ar fi simplu sa pun in carca lui Dumnezeu raspunsul la toate intrebarile, incepand cu "de unde venim", "cine suntem", "incotro mergem", nu-i asa? Decat sa caut eu raspunsul la "ce-a fost primul, oul sau gaina?" mai bine il las pe El sa-si aduca aminte ce-a creat prima data. Cine nu ar vrea sa creada ca cineva vegheaza asupra lui tot timpul, ca cineva, bun si drept, care nu poate gresi, care gandeste perfect, are grija de toate, inclusiv de el, fiind atat de bine si de simplu sa te lasi in voia Lui? Normal ca-i invidiez pe cei care pot face lucrul asta. Normal ca-mi este ciuda ca ratiunea nu ma lasa.
Nu sunt ateu in sensul literal al cuvantului. Din fericire, exista calea de mijloc. Calea... ___________________________ men shi jiao you yu xian (Mao Tze-Dung) Daca as intalni-o, as crede ca e o smecherie la mijloc, as pipai-o, as gusta-o, nu m-as abtine si as da cu ea de pamant sa vad daca se sparge in cioburi perfecte! :o)
Total de acord, perfectiunea e un cuvant suspect pentru ca nu stiu daca are o referinta reala general valabila. E frumos ce-mi place mie, e perfect ce mi se pare mie. Si cand iubesti pe cineva, ii iubesti si imperfectiunile, daca intr-o zi nu le-ai mai gasi ai intra in panica, ar fi ca si cum ai iubi produse in serie si de masa, pe banda rulanta, cu controlul CTC la ordinea de zi! :o) Religiile monoteiste nu sunt instrumente de impunere a gandirii unice si in nici un caz un instrument care genereaza violenta. Ceea ce genereaza violenta este fundamentalismul religios, insa acest fundamentalism este generat de om si nu de "instrument".
Copii nu pot fi crescuti "buni, cinstiti si iubitori" pentru ca acesti termeni inseamna altceva pentru fiecare in parte. Si inseamna altceva, pentru ca baza la care omul raporteaza binele, iubirea si cinstea este schimbatoare. Daca am lua ca baza pentru termeni mentionati de tine Scriptura, da am putea avea aceasi intelegere. Faptul ca faci afirmatii, cu pretentii de adevar, de genul ca "religia intareste interesul pentru bunastare propie" sau ca "Copii care cad victime ale asasinilor sau ale foametei in fiecare minut, de ce nu merita si ei sa fie iubiti de Dzeu?" denota ca nu ai aprofundat, iar daca ai aprofundat religia crestina nu ai inteles mesajul ei. Crestinismul nu trebuie invatat de pe strada - desi mi-ar place sa fie posibil - ci prin traire si studiu. Sigur ca stiinta progreseaza, iar religia stagneaza. Stiinta, in aria ei de actiune mai are multe de progresat, iar religia in aria ei de actiune a explicat tot. Si apoi crestinismul nu poate "progresa" pentru ca desi Dumnezeu este viu, este si unic si neschimbator. Insa in cunoasterea lui Dumnezeu se poate progresa la nesfarsit. Mai scrii urmatoarele:"Dar nu este asa, credinta este doar o licenta pe care oamenii religiosi si-o acorda unii altora pentru a crede astfel de afirmatii atunci cind ratiunea nu le da raspunsurile asteptate." Omul religios nu se asteapta ca ratiunea sa-i dea raspunsurile privind cunoasterea sau Adevarul, pentru ca Adevarul nu se poate cunoaste prin ratiune. Adevarul trebuie primit si aici intervine omul cu liberul arbitru, iar ratiunea poate ajuta la explicarea Adevarului intr-o anumita masura. Omul cazut in mandrie vrea sa decida el ce exista si ce este bine. Cele doua subiecte - binele si ce anume exista - omul vrea sa le modeleze astfel incat ele sa incapa in limitele ratiuni lui inguste. Insa binele, omul il adapteaza strict intereselor sale egoiste si de moment. Parintele Dumitru Staniloae spune: "Binele si existenta adevarata nu se cunosc insa si nu se experiaza deplin decat in relatiile iubitoare cu celelalte, ca sa descoperi alte puncte de vedere si sa cunosti noutatea lui necontenita. Trebuie sa-l asculti ca sa vezi ce asteapta si el de la tine, ca sa cunosti nu numai existenta lui deosebita de a lumii, ci si ce bine asteapta el de la tine. Propriu-zis in acesata sta binele pe care il asteapta de la tine si tu de la el: in a fi unul pentru altul izvor de noutate, de comuniune de iubire. Raul nu mai este rau cand, altul comunica cu tine si tu cu el. E un bine sa fii cu altul "si la bine si la rau". Raul este coplesit in comuniune, caci aceasta este implinire de fiinta. Iar binele nu mai este bine cand il impui altuia, cand nu-l iubesti pe acela, cand te tii departe de comuniunea cu el. Celalalt are lipsa de iubirea ta si tu de iubirea lui. Prin aceasta ii dai totul si iti da totul. In nevoia altuia de iubirea ta, constati ca existi cu adevarat, iar in nevoia ta de iubirea lui, constati ca acela exista intr-un mod superior obiectelor, constati ca te implineste si prin aceasta experiezi binele. Dar prin acesta constati ca tu existi intarind pe altul in existenta si altul exista intarindu-te pe tine in existenta. Iar iubirea insemna ramanere in comuniune. Aceasta este si adevaratul bine pentru fiecare partener de comuniune. Un bine experiat in izolare individuala nu exista sau nu este ceva de durata. Binele este raspunsul celuilalt la necesitatea ta de iubire si raspunsul tau la necesitatea aceluia. Binele e exercitiul continuu si in relatie concreta a responsabliltati omului fata de semeni. Binele rezulta dintr-o adevarata cunoastere. Iar aceasta e cunoasterea in comuniune. Ratiunea adevarata e totodata cuvant, e comunicare, e participare la realitate, din care cea mai inalta este cea personala. Ratiunea solipsista nu e decat o frantura de ratiune. Ea devine intrumentul tuturor sofisticarilor in folosul pornirilor egoiste si mijloc de justificare a oricarui rau. Dupa invatatura crestina, daca eu ma orientez numai dupa ratiunea mea in a decide ce e bine pentru celalalt si pentru mine, fac un uz orgolios si egoist de ratiunea mea si ies din adevar si din bine." As putea continua, dar lipsa timpului ma face sa ma opresc cu exemplificari din opera parintelui Staniloae. Crestinismul experiat si trait nu are si nu poate fi izvor de rautate si instrument de impunere in nici un sens. Daca omul are rabdarea necesara si un strop de smerenie, atat cat mai ingaduie mandria "metastazata" in noi, poate gasi in crestinism acea cale care ne permite sa ne crestem copii "pur si simplu ca cinstiti, onesti, buni, iubitori." Cassandra, tu cauti binele si adevarul - sau cel putin asa vad eu - insa il cauti in invatatura lumii. Sper sa ajungi intr-o zi, sa vezi ca stai langa sau pe o comoara pe care nu o vezi, din varii motive. Paul Un mijloc de a ne satisface nevoile? Sa invingem singuratatea? Placere si dorinta inspre altul. Singuratatea nu este de invins, caci este rara, nu este normal sa fii singur. Cum gasim bunul partener? Sint multi care ne corespund, multumeste-te sa nu iti inseli dorintele.
din comentariul tau, de el se leaga toata perplexisitatea ce ma cuprinde in momentul in care ma gandesc la religie.
Cuvantul e "Stapanului", scris cu majuscula ca doar trebuie respectat (Nu?). Cum poate o persoana matura sa se supuna unor reguli trasate de altcineva, fara sa se intrebe despre validitatea si oportunitatea acestor reguli. Uite sa-ti spun care e imaginea ce se creeaza in mintea mea despre religia crestina: Dumnezeu creeaza omul(a se citii omenirea) si ca sa fie sigur ca asta micu' nu se sinucide, il pune sa respecte niste reguli. Dupa ceva vreme micutu'(a se citii biserica) mai creeaza si el niste reguli. In tot timpu' asta "Stapanul", creatorul il recompeseaza pe micut cand respecta regulile date de el si il pedepseste in momentul in care le incalca, iar pe acelasi principiu micutu se autoflageleaza de fiecare data cand isi incalca propriile reguli. "Rationamentul" meu era un pic mai lung, dar m-am plictisit....(ajunge si atat) Sunt singurul care vede ceva ciudat aici? P.S.: Tin sa mentionez ca, dupa definitiile mai sus mentionate, sunt ateu, dar ma distreaza uneori sa fac pe agnosticul.(asta se datoreaza multitudinii aproape multicolore de credinciosi ce doresc sa convinga pe toata lumea de existenta lui dumnezeu) viata nu valoreaza nimic fara dreptul de a intelege si de a fi inteles, toate celelalte drepturi deriva din acesta ( referitoar la comunicare si libertate)
Asta a fost si deziluzia noas
- de
Florin Constantinescu
la: 03/04/2006 11:52:43
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) Asta a fost si deziluzia noastra....Sunt o gramada de fotografi buni, care aveau sanse enorme de a se impune...
Raman la parerea ca deziluziile din lumea fotografiei romanesti a ultimilor ani, si-au spus cuvantul. De aceea ne-am si gandit sa facem in asa fel incat oamenii sa fie absolut sigur ca jurizarile sunt corecte. Calitatea materialului trimis la acest salon, dupa cum ati vazut si dumneavoastra, a fost destul de slaba pentru "pretentiile" anului 2006. Si asta, in mod sigur, din cauza absentei acestor fotografi tineri, care ar fi dat alta dimensiune, o alta forta si poate, salonul ar fi fost mai aproape de adevar din punct de vedee al calitatii artistice a fotografiei romaneasti actuale. Io sper ca la anu' lucrurile vor sta altfel. Cred ca la mijloc este in primul rand o problema de incredere si apoi de o anumita mentalitate, la care se adauga ceva comoditate. Toate cele bune, Florin www.crosslight.ro ...Dar el nu e prietenul meu, nici nu ştiu dacă există, şi nici cum… e doar un ID. Sau, poate, doar un vis. Nu mi-am imaginat că aş putea simţi căldură fără o îmbrăţişare, suflet fără suflare, frumuseţe fără imagine, sau că lacrimile dispar fără a fi şterse…
ai grija... ID-uri de-astea fara chip si asemanare, fara glas si fiinta sunt doar fata morgana... si cand afli adevarul, nu-ti ramane decat un pustiu, un gol si un amar in tine. ai grija... si pune-ti mai bine visele in palmele cuiva real, care sa aibe curajul, increderea in tine si dorinta sa se arate in carne si oase. in spatele unui ID se poate ascunde oricine. versuri si proza poate scrie ori ce mestesugar in ale vorbei. si te pomenesti ca puterea cuvantului te-a invaluit si te-a subjugat, cand defapt amagire e totul si nimic e totul. oamenii se joaca, jocuri pe care nici nu le banuim. ai grija... si mergi si viseaza in lumea reala. lasa virtualul sa fie doar un mijloc de comunicare cu cei pe care i-ai cunoscut in carne si oase. altfel, iei riscul sa vorbesti cu... nici tu nu stii cu cine... ai grija, deci... ___________________________________________________________ doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime... Am auzit cuvantul "pasca" si m-am infiintat prima, in fatza! :o)
Si eu va doresc tuturor sarbatori fericite si, pentru cei care sunt departe de casa, sa fiti in mijlocul familiei si a prietenilor cu tot sufletul, daca nu se poate si altfel! in principiu sunt de acord cu idea ca scrierea nu trebuie complicata, dar nu in spiritul exemplului dat de tine.
din contra, exemplul e foarte relevant pentru 'la ce nu trebuie renuntat': (regula) se aplica in toate limbile, si in toate zgarie urechea cand verbul e acordat cu atributul si nu cu subiectul. asta e o regula care nu se poate schimba :) sunt de acord cu simplificarea regulilor de scriere, nu cu renuntarea la reguli. cea ce s-a facut cu introducerea lui a din a in loc de i din a la mijlocul cuvantului, e o aberatie dupa parerea mea pentru ca in aceeasi masura in care subliniaza caractetul latin al limbii, duce la forme ridicole in cazul cuvintelor de alte origini, care nu lipsesc din limba romana. aplicarea altor criterii pentru aceste cuvinte, ar fi fost logic corect, dar ar fi complicat si mai mult scrierea pentru ca ar fi apelat la cunostinte etimologice. simplificarea nu inseamna renuntarea la reguli, ci emiterea de reguli logice, clare, fara exceptii, pe care oricine le poate intelege, invata si aplica. in orice caz, desi regula e simpla a alterat carecterul fonetic al limbii romane...
mya
- de
donquijote
la: 27/04/2006 00:26:31
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!) ceva tot tii minte - exista o regula cu regula cu z: niciodata nu s pune s inainte de m sau b la mijlocul cuvantului, doar z (cizma, azbest, etc) - asa am invatat in clasa a-4-a. sunt cateva exceptii: prisma, plasma - in general neologisme.
:) Pisica si ariciul
FABULAtie in proza (fara morala) Un arici si o pisica se-ntalnesc pe un drum ingust. Pisica da sa se alinte, dar scoate un miorlait sinistru, pentru ca tepii ariciului si-au implinit menirea. Pisica se uita intepata la arici, ariciul rade satisfacut si deodata acestuia ii vine o idee: - Asculta, Pisica draga (accentueaza el ultimul cuvant, cu sarcasm), eu zic c-ar fi interesant sa-mi fii cobai (pisica se zbarleste)…hi-hi! fara nici o tenta ironica…si felinele pot indeplini acest rol magnific in progresul oamenilor…stii, momaile alea care ne dau de mancare vrabii si mere…Asaaa…eu, in schimb, o sa-ti fiu spectator. Un spectator lacom… Pisica se gandeste de doua ori si, cu toate ca oferta ariceasca ii face cu ochiul, ceva nu-i suna bine. Sinceritatea nu-i o caracteristica a ariciului…decat atunci cand il iei pe nepregatite si uita sa-si inmoaie tepii…(sa zicem) - Spectator al conditiei mele de cobai? intreba Matza, rotind din nas. - Spectator la manifestarile tale in general, raspunse ariciul, privind-o aproape bland. - Pai, atunci tu esti de doua ori castigat. Cu cat fac mai mult show, cu atat iei mai multe notite si le bagi la dosar. - Am inteles ca trebuie sa te antrenezi pentru campionatul de ascutit gherutze in spatarul fotoliului si ros franjurii la fatza de masa. Un spectator oarecare nu ti-ar fi de folos. Pe mine insa nu ma poti tromboni. Si-apoi…cine-ti mai intelege ca mine miorlaiturile?!…Iti voi da si replica, pe deasupra…asa ca si tu esti de doua ori castigata (cel putin!), spuse ariciul, ca ultim argument, luand pisica de dupa mijloc si purtand-o catre scena (respectiv masa de ,,disectie”). ayoka parol seshun pafan cuvantul cheie e "voi cauta"...bravo, cactus-fluture!
poate nu-i suparare prea mare da la fel ca ratusca cea urata incerc sa ma pripasesc si eu pe la cate cineva prin textele lui. Am zis ca numai scriu si nu-mi mai dau cu parerea da sunt zile si zile, porniri si porniri.da bine ca sunt doar unu daca ar fi mai multi, lumea asta chiar ar fi in pericol.Da uite ca iar am gresit si am omis ca ratusca plangea cand se uita in apa si vedea cat este de urata.. Privesc in oglinda si culmea asta e singura de nu minte niciodata. Nu-i de aia din povesti si ea spune tot. Dee multe ori m-am uitat in oglinda si vad cum incet incet incepe si la mine varsta sa mai puna cate ceva.Nu-i giuvaer da e ceva care evoca trecerea timpului.Parca m-am mai inflacarat odata si m-am pus in poienita.teoretic tot pe acolo sunt si e cert ca ma scandalizez cateodata si as vrea si eu la ingerasi.Poate am facut lucruri foarte urate mai demult si pentru asta mi se refuza contacte de astea si nici macar vise mai acatari. Visele pentru mine sunt astea din timpulzilei pe care mi le pot controla ca noaptea zburd aiurea si numai prin urat si hidos si cu spaime si ..... da totusi nu e momentul... ce sa zic si eu? Da nu stiu daca sunt in stare sa fac vreo apreciere frumusica despre textul tau care de altfel are ceva ingeresc in el.. da totusi daca am inceput sa si termin ca sa nu fiu injurat cumva..Totusi sunt asa de urat ca azi nici liftu n-a vrut sa mai functioneze cu mine.M-a inchis in el da nu m-a suportat prea mult numa vreo 1/2 de ora.Nu e secret ca numai cu mine a avut ce a avut ca doar nu mai eram cu nimeni.Si intarziam si la serviciu. da trec si peste acest mic eveniment nefericit..
da uite ca-s treaz si pot sa ma parchez si eu cu gandul acolo unde vreau.Adica printre prieteni si ingeri si... da totusi sa nu uit si de realitate..asa ca renunt la prieteni si raman doar cu ingerii si cu primavara.. da ei nu mint si nu-s profitori, iar primavara e cea mai frumoasa si pe ea o iubesc, ca vine dupa zapada dupa frig dupa cam tot ce nu vrem sa fie intre noi oamenii.. vreau in mijlocul naturii sa fie debut de primavara si sa vad cum ies ghiocei si cum mijesc firele de iarba si cum soarele imi incalzeste fata..El are timp si pentru mine si nu-i meschin..oricat de rau as fi tot ma incalzeste.. si pasarile canta si nu se opresc pentru ca as fi eu in preajma si vietatile ies din barloguri si se intind dupa somnul lung al iernii..ferice de cele care hiberneaza macar nu simt frigul si foamea constienta si zapada mare si nu se plictisesc de alb, alb-murdar, cenusiu, trosnete de crengi plesuve...Da ferice de ele..Uite ca eu nu pot sa stau in barlog si sa astept primavara..Mi-o doresc enorm da vine si ea la timpul ei..da dintre toate poate as alege doar primavara ..Da cand toate incep sa se miste si seninul cerului si rumoarea bucuroasa incepe si totul e frumos si nu pot sa scriu ce vad eu ..da nu ma uit in apa si nici in oglinda..Ea natura parca nu ma vede cu uratenia mea, poate asta e doar vizibila oamenilor..poate nu au fost ei rai, poate doar eu sau poate pe din doua..Da nu mai conteaza ca eu in visul meu cu ochii deschisi sunt parcat acolo unde vreau mereu si acolo unde mi-am dorit sa fiu dupa fiecare esec sau in fiecare zi in care mi-a mers prost..In primavara, ca odata cu ea incep toate..oare primavara o avea amintiri? da ea e doar un anotimp a stare conturata de n conditii...Om avea si noi oamenii primaverile noastre, intervale de timp in care ne scuturam de toate si reluam constructia vietii noastre? Nu constructie presupune si amintiri si ceva la baza care nu se poate ridica cu fiecare primavara...Si ingerii? Sunt frumosi si poate s-ar juca cu mine ca si cum as fii omul preistoric..poate nu le pasa ca eu m-am deprins cu viclenia vietii, nu le pasa ca-s rau si ca am adus pricina..Se joaca cu mine si eu cu ei ..Da nu le stiu dansul asa ca tre sa ma opresc si sa ma uit la ei si sa invat..M-am saturat sa invat....M-am saturat sa fiu invatat pentru ca de multe ori am gresit tocmai dupa ce mi s-a zis ca-s bun ca am promovat examinarea..da oricum textul tau e frumos si luat cuvant cu cuvant are de toate da ce pot eu sa spun e doar de primavara..Doar ea ma place si vine si pentru mine din cand in cand... Am citit de cateva ori conferintza. Este o opera literară. De ce ? Pentru că foloseşte licenţios şi în cazuri neadecvate cuvântul "incredere". Se descriu o multzime de situatzii cotidiene, de relatzii sociale etc la care se agatză fortzat cuvantul "incredere". Procesul mental de acordare a increderii este unul colateral, se bazeaza pe experientza si pe repetabilitate. De exemplu ai zburat de o mie de ori cu avionul. Nu ai avut nici un incident sau accident. Daca cineva te intreaba potzi sa spui ca ai "incredere" in calatoria pe calea aerului. Increderea este o categorie strict personala si de aceea difera enorm de la individ la individ. Studiile facute pe la mijlocul secolului XX au aratat ca increderea contrazisa de un singur argument valabil se deterioreaza rapid. Asa si cu topicul prezent !
Am urmarit posturile tale si
- de
stendeck
la: 15/05/2006 21:23:29
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea) Am urmarit posturile tale si as dori sa adaug ceva. Stiinta de a crea si de a cunoaste nu a rasarit deodata. Ea a fost inspirata. Acu o sa imi explici teoria lui Darwin. Daca ar fi fost corect atunci in ultimii 10.000 de ani am fi ajuns la un stadiu diferit d.p.d.v. fiziologic. cu toate acestea suntem acceasi...Otzi, omul gheturilor are peste 100.000 de ani si avea aceeasi structura ca noi (fiziologic). Stiinta si religia au ajuns sa fie domenii complementare. Astfel multe enigme din religie au fost explicate prin stiinta. Descoperiri cum ar fi cele din Marea Moarta,cea de pe Muntele Ararat, si din desertul de langa Marea Morta...au confirmat veridicitatea textelor biblice si a persoanelor.In budism persista ideea cauzalitatii...insa nu se explica cauza primordiala...trebuie sa fi existat ceva inainte de timp ca sa existe dupa timp. Nu se poate sa existe ceasul fara ceasornicar.
Ortodoxia este cea mai complexa parte a crestinatatii datorita apropierii de Dumnezeu. Este in mijlocul catolicilor ce au ridicat ierarhia desupra poporului si protestanti care au ridicat omul mai presus de cuvantul lui Dumnezeu (interpreteaza singuri Biblia fara un ajutor autorizat, e ca si cum as dori sa fac un calculator cu componente de radio - daca imi intelegi aluzia). Ortodoxia pastreaza o cale de mijloc, calea apostolica. Am studiat si alte religii. In afara de cele sus numite celelalte (asa zis crestine) nu merita discutate, sunt niste aberatii, iar cele orientale se bazeaza pe eliberarea constiintei din cadrul reincarnarilor...ceea ce totusi nu explica de ce nu au o divinitate suprema. Toata organizarea lumii de la furnici la astre, arata o organizare...nu este anapoda lumea asta...de aceea trebuie sa fie un principiu suprem. Stiinta ne ajuta sa intelegem ceea ce nu putem cu mintea omeneasca claustrata in urma pacatului. Sper ca am reusit sa mai fac putina lumina si ca am fost destul de succint...
Cass, am cautat cuvantul in d
- de
Honey in the Sunshine
la: 04/06/2006 02:21:22
(la: Cui ii place filosofia?) Cass, am cautat cuvantul in dictionar :) multumesc :)
In alta ordine de idei mi se pare gresita interpretarea celebrei fraze "scopul scuza mijloacele" in conferinta asta... De fapt Machiavelli nu vroia sa dea nici un fel de inteles meschin, toata povestea a pornit de la premiza ca vulgul, poporul, e ignorant si nu e in stare sa ia decizii constructive (care sa duca la binele general, in cazul de fata al diferitelor principate). El (acelasi "bobor") trebuie supus cu forta. Pentru acelasi scop (bunastarea generala) poate fi incalcata si etica comuna, in cazul de fata morala crestina. Si asta doar pentru ca Machiavelli intuia ca politica e o chestiune aparte care trebuie cladita pe legi proprii, complet independente de bine si rau. De subliniat insa ca sensul teoriilor astora e strict politic, nu trebuie in nici un caz aplicat in alte campuri. Desigur sunt destui cei care nu prea au habar ce spun cand folosesc termenul "machiavelic". ________________________________________________________ What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen Un iluzionist lucra pe un vapor. In fiecare saptamana, dadea o
reprezentatie. De fiecare data, spectatorii erau altii, asa ca isi permitea sa fac a mereu aceleasi scamatorii. Singura problema era papagalul capitanului, care incetul cu incetul a inceput sa priceapa care sunt trucurile. Si la un moment dat s-a apucat sa dezvaluie secretul in mijlocul fiecarei reprezentatii: - Aaaa, uitati, nu e aceeasi palarie! - Aaaa, uitati, florile sunt ascunse sub masa! - Aaaa, uitati, are ascunse niste carti in maneca! ... si asa mai departe. Iluzionistul se enerva de fiecare data, dar n-avea ce face. La un moment dat vaporul se scufunda, supravietuind doar iluzionistul si papagalul. Timp de cateva zile, plutind fiecare pe o scandura, s-au privit plini de dusmanie, fara sa scoata vreun cuvant. Pana la urma, papagalul zice: - OK,! Ma dau batut. Unde e vaporul? -------------------------------------------------- If you don't like something, change it. If you can't change it, change your attitude. Don't complain. (Maya Angelou ) Spune-mi cum te-ar face sa te simti urmatorul lucru. Cand ai gasit in sfarsit persoana care te face sa zambesti si cand nu e langa tine, prin simplul fapt ca exista si universul tau graviteaza in jurul ei. Cand iubesti cu fiecare atom si te simti iubit. Cand e singurul lucru din viata ta care te face fericit, care te scoate din rutina, si cand esti langa acea persoana simti ca traiesti si stii cine esti. Cum te-ai simti daca ai intra intr-o camera fara sa stii ce s-a intamplat, sa o vezi intinsa pe pat, cu o bucata de sfoara langa, si cu urma streangului in jurul gatului? Cum te-ai simti sa stai ore in sir la capataiul acelei persoane, sa iti soptesti ca ce vezi de fapt nu se intampla, ca nu esti tu si nu e el, sa il mangai pe cap, sa nu-ti vina sa crezi ca e rece, ca ieri va tineati in brate si va zambeati, ca era dragoste, era tot ce-ti doreai, si acum nu e decat un trup rece, satisfactie viermilor? Ieri a fost, azi nu mai e, si nu o sa mai fie niciodata. Poate unora le pica mai usor cuvantul asta, dar imi e greu sa accept si sa ma obisnuiesc cu gandul. Si cand nu esti singur, cand esti in mijlocul oamenilor si iti dai seama ca lumea se invarte la fel, ca toti sunt la fel ca si ieri, ca tu esti singurul care e afectat, poti sa zambesti? Poti sa mai vezi lucrurile la fel ca inainte? Poti sa fii optimist si sa nu te sacaie cat de putin lumea din jur, fericirea si nepasarea lor? Poate. Eu nu pot. Depinde cate sentimente investesti in oameni. Pentru mine, care am fost singura toata viata [parintii mei nu au fost niciodata langa mine, si cand au fost, s-au purtat rece si singurul sentiment pe care mi l-au inspirat vreodata a fost frica, iar prietenii – prietenii vin si pleaca, precum calatorii intr-un autobuz] sa gasesc pe cineva care ma iubeste asa cum m-a iubit el, si sa il iubesc asa cum il iubesc, a insemnat tot. Daca asta e ceea ce tu numesti teribilism, nu stiu. Dar sigur ti-ar schimba punctul de vedere..
Don’t judge a book by its cover. There is no always forever, just if. Just this...And it will al blow away.
|
 loading... |
(la: A fi roman: frustrare sau mandrie)
cei plecati macar au scuza ca mai mult de jumatate din timp vorbesc si gandesc in alta limba si-atunci le vine natural sa mai inlocuiasca pe ici-pe colo unele cuvinte
ma gandeam ca cei din romania la care-am vazut ca fac asta, ori vor sa-i imite pe cei plecati ca sa para egali (desi nu vad unde ar fi "inegalitatea") or vor sa se dea mari ca stiu si ei o limba straina, in care caz e jenibil (putin spus) sa-i vezi ca nu o folosesc corect, mai bine ar da-o pe romaneste
apropos... e doar o observatie, fiindca in fond putin imi pasa de cum alege fiecare sa se exprime.