comentarii

omul activ eseu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Omul VALURIT - de Ovidiu Bufnila la: 08/09/2004 10:29:55
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.





ma surprinde ca scrii asa mult - de Muresh la: 09/06/2007 20:08:41
(la: Epidemia de turma - pentru mann)
"ma surprinde ca scrii asa mult "
nu e bine sa maninci mult, sa fumezi mult, sa bei vin prea mult, dar...
Am fost dintotdeauna un om activ si harnic, care ia in serios tot ce face pentru a-si contracara lipsurile.
Cred ca e bine.
"biblia are elemente din credinte mai vechi"
Just. Am scris doar despre Sargon (Moise) si despre Horus (Iisus).
"eticheta "crestin""???
Daca am gresit, atunci scuze, dar asta nu e o injuratura(!?).
Ai ramas cu "popor superior " pe cestia de premii Nobel?
Ce pot io sa fac? Asta e concluzia ta only.
"efortul de a intoarce eu frunzele n-ar fi deloc gratis"
Nu cred ca trebe intoarse niscaiva frunze.
Poate la toamna (glumesc).
"impresia ca te-ar "sapa" cineva aici "
Ma sapa careva aci?
N-am stiut.
Ciiine e acela??? (glumesc).
Adug "(glumesc)." penca mi s-a spus de catre un forumist mai ieri sa fac asa.
El vorbea de simtul umorului si de faptul ca, uneori, nu se stie daca-s ungur, sau....vorva aia, daca glumesc sau nu.
Io "parada gay"? Haide, haide..
Neinteles?
Majoritatea nu se inteleg pe ei insisi, de ce m-asi plinge daca nu ma inteleg pe mine?
Si nu caut laude.
Scriu pentru placerea mea only.
Lucruri care se cer scoase afara.
Chestia e ca nu am gasit locul potrivit.
In mod normal eu scriu despre ce ma " doare" pe mine, dar pe voi va dor alte lucruri si eu VREAU sa stiu.
Deosebirea intre noi e ca voi nu vreti sa stiti ce ma doare e mine si credeti ca, aducind aici chestiile mele , o fac pentru a provoca.
Stii mata ceva. EVRICA! Cit pare de simplu, dar abia acum am inteles de ce scriu ceeace scriu si de ce nu va intereseaza pe voi. Dovada ca e o chestiune nebalansata aici, e faptul ca am scris "Cucosul", care nu e chestie ce tine de evrei.
Asta e pentu ca eu sunt un evreu roman, iar voi sunteti romani romani.
#204520 (raspuns la: #204508) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
belle - de munteanu rodica la: 25/08/2007 15:47:53
(la: Trancaneala Aristocrata "10")
Merge o perioada ,dar apoi daca esti un om activ sigur va lipsi agitatia.
Nu te-ai babit s-au schimbat doar prioritatile.
#229890 (raspuns la: #229885) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
THORN-DE LA GETA - de molnargeta@yahoo.com la: 01/01/2008 15:33:02
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
NU VREAU SA PAR ALTCINEVA DECIT O FEMEIE DE 50 DE ANI.CARE SUFERA MULTE TRANSFORMARI N-AM STRIGAT CA AM BUFEURI E REAL SI TARE NEPLACUT.DAR SINT UN OM ACTIV IMI PLACE SA MA DISTREZ SA MERG LA RALIURI.AZI AM URMARIT CONCERTUL DE LA VIECA SUPER.AI CITIT INVITATIE LA VALS??DE MIHAIL DRUNES.EXCELENTA O IUBIRE ADEVARATA PINA LA SACRIFICIU[VIENA]SCUZE PENTRU GRESELI DAR AM O TASTATURA NASPA
LA MULTI ANI !!!!!!!!!!!!!!!! O ZI BUNA CEAU
#269965 (raspuns la: #269950) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Omul este activ sexual 365 de - de Cassandra la: 16/05/2005 16:39:37
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Omul este activ sexual 365 de zile pe an, si este la fel de gresit sa privim sexualitatea umana ca avind scopul unic cel al perpetuarii speciei, cum este gresit sa privim sexul ca un simplu act a carui finalitate este obtinerea de placere senzoriala imediata. Cine gindeste asa, nu vrea sa inteleaga natura umana dupa parerea mea. Sexul trebuie privit ca o parte importanta a vietii omului, o forma de exprimare a emotiilor si sentimentelor, a stimei de sine, de a ne bucura de viata si de propria existenta si de a fi fericiti. Si bineinteles este o forma de exprimare a iubirii. Din toate cele de mai sus, sexul este moral iar acceptarea propriei sexualitati in spiritul naturii fiecaruia, este o decizie morala.

Este evident faptul ca atractia pentru persoane de acelasi sex nu este o decizie proprie, nimeni nu alege sa fie homosexual de bunavoie. Ca urmare pentru un homosexual decizia de a accepta propria sexualitate in concordanta cu natura sa, este o decizie morala. Toti avem dreptul sa ne bucuram de viata si sa ne manifestam emotiile si sentimentele, in fond sa fim fericiti, atita timp cit nu facem rau nimanui in jurul nostru. Este mult mai imorala impunerea relatiilor heterosexuale acelor indivizi care sint atrasi de persoane de acelasi sex, ceea ce se practica si se practica inca cu consecinte nefaste.

V-ati gindit vreodata care este esenta normelor morale? Este aceea de a putea exista si convietui ca specie, in armonie sociala. Orice este considerat imoral – minciuna, crima, furtul etc. trebuie evitat pentru ca pune in pericol convietuirea si existenta societatii umane. Este insa moral sa fii fericit atita timp cit fericirea personala nu se obtine in detrimentul fericirii celor din jur. Cine intelege aceste principii si nu urmeaza doar normele morale pentru ca asa sint dictate de oricine le-ar putea dicta, intelege necesitatea flexibilitatii si relativitatea normelor morale sociale. Unii inteleg , altii au nevoie ca moralitatea sa le fie impusa prin frica pedepsei divine. Rien 2 Loin ascunde familiei sale realitatea cu privire la propria sexualitate (ceea ce poate fi privit ca imoral) dar o face cred cu buna intentie de a mentine si proteja relatiile cu familia sa, de a le proteja fericirea ceea ce schimba aspectul problemei.Fiecare ne cunoastem familia si luam deciziile pe care le consideram potrivite. Este o realitate ca multi homosexuali au fost respinsi si declarati "decedati" de propria familie din momentul in care au considerat moral sa le impartaseasca "secretul". Profit de ocazie sa salut interventia ta, Rien 2 Loin si sa-ti spun ca o consider binevenita. Eu cred ca cei care nu trecem prin ceea ce treci tu, nu putem intelege decit partial situatia. Si iti doresc sa fii fericit si impacat cu tine insuti.

Homosexualitatea poate fi imorala in aceleasi situatii in care heterosexualitatea poate fi imorala, dar homosexualitatea per se nu are nimic imoral, este doar o alta forma de convietuire.

Politica si omul de rand - de Dantimis la: 10/02/2004 16:10:36
(la: Politica Romaniei ( sau in RO ). Ce ai face TU?)
SB, si eu la fel ca si tine si marea majoritate a romanilor, facem politica mai mult d-amorul barfei cand stai pe terasa cu-n amic la o bere si ceva frigarui. Stiu ca poate normal ar fi sa ne implicam ceva mai activ, macar sa ma duc sa votez la consulat. Poate m-as duce daca nu mi-ar fi expirat pasaportul acum vreo 5 ani. (La inoire, pt o singura stampila in pasaport mi-au cerut $210 excrocii de la consulat, asa ca am renuntat... pasaportul canadian nou a costat numai $60).

Ca sa nu deviez de la subiect, ar putea fi facute atatea lucruri in Ro in domeniul politic, dar parerea mea e ca oamenii politici nu sunt motivati cum trebuie. Metoda Vlad Tepes as fi cea mai potrivita pentru a motiva un om politic: prin frica. Apoi urmatorul lucru pe care l-as face ar fi instaurarea unui regim de austeritate pt buget. Nici o cheltuiala in plus. Fara bani azvarliti pe fereastra (care de obicei aterizeaza in buzunarele acelorasi politicieni corupti). Fara prime grase pt politicieni, petreceri costisitoare, masini noi, excursii in strainatate pt toata sleahta de politicieni, fara motive intemeiate, etc. Toti banii stransi in felul acesta sa fie redirectionati spre problemele cheie ale tarii, cum ar fi: spitalele, pensiile pt batrani, ajutoare sociale.

Ca un exemplu: citeam de Sarbatori cum in Buc primarul sectorului 5 a organizat un revelion unde a cheltuit 5 miliarde din bugetul primariei (bani care au fost aprobati de consiliu dupa ce au fost cheltuiti deja!!!). Nu ar fi fost oare mult mai bine daca ar fi impartit banii aia la batranii cu pensii mici din sector ca sa aiba si aia saracii cu ce plati caldura sau sa-si umple frigiderul de Sarbatori? Mie o chestie ca asta imi pute mai mult a propaganda politica inainte de alegeri, decat un bine facut oamenilor. Iar exemplele de genul asta ar putea conta la nesfarsit: masini de lux pt guvern schimbate o data la 3 ani, amicii cand merg in delegatie intr-o tara straina umplu un avion, dar cand sa trimita un om bolnav in occident pt o consultatie (vezi Lucica Bunghez) nu au bani nici sa-i cumpere bilet de avion. Mai mare jalea...

Iar desfasurarile de forta si securitate cand Nea Nicu, pardon dl Iliescu, face cat-o vizita undeva in tara, sunt chiar ridicole. Asa securitate cred ca numai la Bush mai vezi. Dar ala macar are motive, se teme de teroristi, dar Illici? Parerea mea e ca "hotului de hot ii e frica". Nu cumva sa-i faca si lui altii ce i-a facut el lui predecesorul sau. Mare paguba ar fi... Oricum, nici nu vreau sa ma gandesc cat costa o asemenea risipa de forte platita din banii poporului.

Concluzia ar fi ca daca guvernul, indiferent din ce partid ar fi format, ar economisi banii publici as cum se cuvine si ar conduce intr-un mod cinstit (impus prin frica sau oricare alte metode coercitive) ar mai fi o sansa pt Ro sa iasa din groapa. Dar daca o vor mai duce asa inca cateva mandate, tare-mi e frica ca se va ajunge la probleme mult mai grave, mai greu de rezolvat.

OK, ajunge cu barfa politica pe ziua de azi, mai sunt si alte zile.

Salutare,

Dan

Cassandra ... cred că m-am îndrăgosit de tine! - de spinroz la: 16/05/2005 22:16:46
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
După acest eseu cred că m-am îndrăgostit de tine! Mai bine zis de spiritul tău cu care cred eu, am intrat în rezonanţă. Omul spre deposebire de oricare animal, inclusiv de primate şi mai cu seamă de cimpanzei pe care o serie de cercetători cantonaţi în dogma darwinistă caută cu orice preţ să ni-i facă asemănători, încât, cum se exprima un autor cu un pătrunzător simţ al umorului, nu mai ştim dacă omul se trage din maimuţă sa maimuţa din om, este activ sexual nu numai 365 de zile pe an, dar cei tineri şi de câte 2-3 ori pe zi. Sexul, şi când folosesc noţiunea de sex includ în ea tot ce ţine de erotism e dionisiacul care ne uneşte într-o sublimă beţie a cărnii. O, dar omul arhaic era cu mult mai fericit decât omul zileleor noastre: nu avea ca noi atâtea temeri; el trăia erotismul ca pe ceva firesc. Noi, însă, suntem prea prea nevrotici şi prea sofisticaţi pentru a mai gusta bucuriile erotice aşa cum le trăieşte natura în fiecare primăvară în explozia ei florală. Noi facm din sex morală şi din morală sex. Ne-am confecţionat un întreg cortegiu de legi, norme şi reguli morale menite să e inducă temeri şi angose ce ne face profund nefericiţi şi ne amăgim de fapt cu un surogat de fericire. Ca să ne iubim ne ascundem de ochii lumii; natură o face în văzul tuturor, fără teamă ca pe un lucru firesc, pe care Dumnezeu i l-a programat spre a se perpetua în eternitate. Totuşi n-am înţeles înţelesul rolul noţiunii scolastice ,,per se'' şi faptul că homosexualitatea per se nu ar avea nimic imoral? Dar cea ,,per accidens'' are ceva imoral?
#49418 (raspuns la: #49339) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
esti om cu mine sunt om cu tine :cD )))))) - de Rien 2 Loin la: 19/05/2005 23:24:32
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Om bun,

:c) avand in vedere ca eu sunt gay te inteleg perfect cand multumesti lui Dumnezeu ca suntem diferiti :c))). Pana si eu as vrea sa fiu diferit de mine :c).
Si mai multumeste-i lui Dumnezeu cu ocazia asta si din partea mea c-ai lombosciatica aia ca ma scuteste de-o piatra, desi la cati bolovani am luat "un caillou" nu mai conteaza.

Da Om bun, rad :c))). Dar am o revelatie. Pentru ca suntem atat de respinsi si declarati "inexistenti", suntem atat de putin intelesi si cunoscuti. Intrebarile tale ma uimesc, si-mi explica repulsia celorlalti. Tot ce nu stim ne provoaca instinctiv frica.
Si pentru ca mi-esti simpatic, si ca nu ne aude lumea o sa-ti povestesc putin cum stau lucrurile. Simplificand puternic lucrurile, dar puternic, ele stau cam asa:

1. Homosexualii se impart in 3 mari categorii:
a. Activi (nu-ti explic ce-nseamna :c) te las sa-ti imaginezi)
b. Pasivi (ce-ti imaginezi tu e gresit, deci o sa-ti explic)
c Versatili( cei mai multi...stai ca spun tot...)

TOTI, dar toti au erectie si ejaculeaza. Homo sau nu (in afara greselilor naturii, ma refer la hermafroditi) suntem toti barbati si functionam la fel. Avem aceleasi placeri. (stiu te ingrozesti, dar nu suntem chiar atat de diferiti pe cat crezi tu :c), permite-mi sa te-ntristez). Deci activ, pasiv sau versatil scopul final este orgasmul si ejacularea (nu vorbim aci de orgasmul "uscat", e foarte rar).

Cei eminamente pasivi sau numai activi sunt putini. Marea majoritate sunt versatili. Asta inseamna, fie ca din punct de vedere sexual schimba pozitia, fie ca, pur si simplu (si astia-s cei mai multi), nu fac de loc sex anal in nici una din posturi. Sexul (homosexual sau nu) nu se reduce la cele 15-20 minute de penetrare, ci inseamna mai ales tot "jocul" dinainte. Deci totul se bazeaza pe "explorarea" corpului partenerului, masturbare reciproca si felatie (reciproca sau nu), iar multi din homosexuali se reduc la asta.

In ceea ce priveste "feeling"-ul, nu stiu de unde vine asta dar 90% din homosexuali cauta un partener viril ( un barbat normal), multi urasc efeminatii. Si e evident daca stai sa te gandesti. Pai daca mi-ar place ceva asemanator cu o femeie, atunci mai bine "ma incurc" cu una adevarata, nu cu o chestie care aduce a fi femeie. Cunosc multe cupluri de homosexuali, despre care n-ai zice (in afara de aspectul mult mai ingrijit) ca sunt gay. Amandoi arata a barbati normali si virili. Cu prietenul meu fac sport, bem bere (si nu numai), gatim, ne luptam in trante greco-romane in joaca, ne dominam unul pe celalalt, dam mana, urcam pe munte, ne certam si ne impacam ca barbatii... si inca ceva in plus... ne purtam unul cu altul cum te porti cu un barbat, fiecare ca barbatul care este el... dar ne si protejam reciproc, consolam, sustinem... formam un cuplu...

Iti promiteam ca-ti explic ce-i cu pasivii... de fapt mai pe larg cu sexul anal la barbati. Exista glanda prostata, care este una din cele mai puternice zone erogene ale corpului masculin (nu eu, ci medicii spun). Pacatul ei e ca se afla-n ... acolo. Sexul anal la barbat stimuleaza, maseaza aceasta glanda care, cu putina tehnica, produce niste senzatii extrem de puternice. De altfel e cunoscut ca atunci cand te masturbezi (si nu trebuie sa fii gay ca s-o fi facut-o) si, in momentul ejacularii, masezi energic zona dintre testicule si anus, senzatia e mult amplificata... tocmai pentru ca masezi prostata, chiar daca mai slab, din exterior. Sunt multi barbati hetero care apreciaza un deget al partenerei in anus...
Iar restul de sex homoseual, felatii, masturbare reciproca, stimularea zonelor erogene, etc sunt la fel ca si cu o femeie. Avantajul la barbati e ca nu-ti poate spune peste 10 ani la divort "si sa stii ca toate orgasmele mele au fost simulate" :c))). In plus, partenerul este cineva ca tine care cunoaste bine fiziologia si zonele tale erogene.

Inca o chestie: homosexualii nu se vad!!! ceea ce vezi tu este probabil 5-10% din homosexualii pe care i-ai intalnit. Marea lor majoritate sunt atat de normali si naturali ca n-ai zice niciodata. Statistica spune ca 10 pana la 15 procente dintre barbati sunt homosexuali. Uite-te in jurul tau si numara. Fiecare al zecelea...

Stii ce, om bun... sunt convins ca piatra aia de n'ai aruncat-o tu mi se va intaorce inzecit acum... Dar poate-o folosi la ceva...

Am si eu o intrebare, ce crezi tu, ce simti tu fata de un gay? Ai putea fii prieten cu unul? Ai putea iesi la o bere (inocenta Doamne Fereste!) cu unul. Cum vezi tu un homo ?

Bonne lecture :c)

P.S.
Sunt plecat de maine pana luni, asa ca nu dati oameni buni ca nici nu o sa aveti satisfactia ca m-ati ranit. Raniti-ma marti va rog...

#49923 (raspuns la: #49744) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da: Se trag din maimuta, dar cu interventia omului! - de horiatu la: 20/06/2005 06:53:19
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Maimuta a fost materialul de baza, dar lucrul nu s-a intamplat in mod natural.
Candva in viitor, poate chiar intr-un viitor paralel va fi avut un razboi sau un cataclism teribil. In cele din urma mai multe valuri de militari s-au refugiat in trecut unde si-au cam facut de cap.
Ajunsi acolo dupa mai multe generatii petrecute in valtoarea timpului, oarecum degenerati intelectual si mancati de lupte politice pe nava spatial/termorala si condusi de o etica implementata intr-un supercalculator hibrid, au luat pamanul in stapanire ca pe propia propietate.
Acesti oameni relativ inapoiati spiritual dar cu inteligenta fantaistc amplificata de marele calculator central (sau ceva asematator, mic, portabil) aveau puteri incredibile. In primul rand, o sanatate perfecta ce le oferea practic nemurirea.
Imaginati-va ca aveti la dispozitie sute de mii de ani de viata. Cateva intrebari:
1 Ce ati face in timpul asta?
2 Cum v-ati pastra memoriile?
3 Cum ati aspira la puterea suprema, atat timp cat conducatorul oficial nu va muri niciodata?
Biblia, si alte mituri vechi vorbesc toate de activitatea celor 12 conducatori, necesari se pare pentru suportul marelui calculator central.
Aceasta etapa (au fost si altele din timpuri de pace in care cercetatorii viitorului s-au intors in trecut pana la geneza sistemului solar, si poate au fost raspunzatori de eradicarea dinosaurilor de pe planeta ce urma sa fie a oamenilor.) a inceput prin preocuparea - hai sa le zicem de aici incolo zei - zeilor de a-si procura materialele de baza care sa dainuiasca vietii lor: granitul si aurul. Munca in mina a inceput in Africa de sud si a fost dusa de zei nemuritori sclavi, probabil delicventi, prizonieri de razboi sau simpli soldati. Cand sisteml n-a mai functionat, conducatorii supremi si familiile lor, care deja se amuzau cu manipulari genetice creand specii noi (probabil pierdute in viitor) de animale domestice si plante cultivabile (vezi Rai) au purces la ameliorarea speciilor naturale de maimute sau oameni primitivi (procesul fiind undeva in urma cu circa 16000 ani numai.) Asa au aprult primele generatii de Adami - sclavi in limba Sumeriana, din pacate hibrizi neputinciosi sexual asa cum nici Asinul (combinatia cal - magar) nu se poate reproduce. Dupa multa truda a zeului Sarpe (nume obtinut prin anagramarea numelui original, din pacate necunoscut, cel putin mie) Adam si Eva au fost primul cuplu capabil sa se reproduca.
Voi toti aici ati comentat pro si contra evolutiei, dar ati uitat ca cel mai puternic argument inpotriva evolutiei este lipsa verigii de legatura, acea maimuta acvatica care ar face legatura dintre oricare maimuta preaistorica si omul modern. (De ce acvatica: pt ca omul este singurul primat la care copilul nou nascut nu se ineaca daca e nascut in apa!)
Exista o conspiratie teribila impotriva acestei teorii. Imi pare ca influenta viitorului asupra trecutului face cumva - asa cum e ilustrat in toate filmele SF pe tema - ca viitorul ce a produs schimbarea trecutului sa fie pur si simplu ameninta in propia lui existenta. Au exista multe razboaie intre zei, probabil intre diferite valuri venite din diferite epoci, aparatorii viitorului fiind mai aproape de noi dect zeii aroganti si stapani absoluti ai planetei in trecut. Astfel acesti zei stapani dispuneau de avansuri tehnologice superioare fata de cei ce au luptat impotriva lor. Printre aceste avansuri: cunoasterea a sute sau mii de forme de evolutie sociale de pe alte planete (da - alte planete populate cu extraterestri au servit de model societatilor primitive de pe pamant), forme din care au ales sclavagismul condus de capi religiosi si regi numiti. De asemeni - magia: stiina manipularii sufletelor fiitelor moarte sau puse in suspensie. (Stiti ca in Egipt s-au gasit morminte (multe si mari) populate de mumiile a sute de mii de caini, pisici, pasari, serpi si alte animale. Da: cu sutele de mii!)
In cele din urma, poate din cauza pregatirii strategice extraordinare a politistului zeu ce vroia sa restaureze viitorul, sau poate pentru ca viitorul a fost zguduit peste limita critica, zeii stapani au pierdut si au disparut (inclusiv din propiile morminte!)
Ne aflam asadar intr-un timp ca un sarpe ce isi mananca coada. Probabil ca in acest univers derivat, defect, paralel suntem singuri, ori celelalte civilizatii extraterestre ne studiaza distant si ne evita ca pe o sursa de infectie spatio/temporala, ori poate se pregatesc pe ascuns pentru un razboi decisiv in viitor care sa elimine aberatia temporala.
In acelasi timp, societati secrete supra statale incearca sa stearga ori ce urma a aceste intamplari din mintile oamenilor, sperand astfel sa restaureze un viitor de acum incredibil de inprobabil, atrenand totodata omenirea pt un viitor razboi apocaliptic.
Veti avea dovada la tot ce am spus, daca acest mesaj va disparea curand de pe internet, ori daca membri dubiosi vor incerca din rasputeri sa-mi demonteze teoria.
om - de Cassandra la: 29/07/2005 14:19:48
(la: Demnitatea vietii, demnitatea mortii)
"Unde s-ar ajunge daca cineva ar avea HIV si doctorii ar spune ai HIV, este letal ...deci eutanasiere!"

Problema nu este asa de simplista. In general oamenii vor sa traiasca si chiar lupta pentru a-si prelungi viata cit mai mult. In fata vestii ca sufera de o boala care duce inevitabil la moarte, oamenii reactioneaza foarte diferit dar speranta exista intotdeauna si omul lupta. Cu atit mai mult cu cit in prezent SIDA este o boala cronica existind tratamente care pot asigura o viata aproape normala a celor afectati. Un medic cu o etica profesionala nu va impinge niciodata un pacient la luarea acestei decizii, iar un pacient constient nu va lua cred decizia doar pentru ca i-ar spune medicul. Totul vine din convingere personala, iata sint multi tetraplegici care au ales viata.

Aici este vorba de eutanasia voluntara, atunci cind o persoana considera ca viata e mai mult o suferinta careia vrea sa-i puna fin. Este decizia lucida a unor persoane care insa sint incapabile fizic sa rezolve situatia fara sa implice legal alte persoane. Si atunci sint nevoiti sa recurga la lege.

Daca Ramon nu ar fi avut nesansa cu accidentul ar fi avut sigur o viata bogata si plina, ar fi fost un om deosebit de activ, viata lui trebuia sa fie cu totul alta. Conceptia lui de viata era in total dezacord cu situatia sa.

om - de Cassandra la: 06/08/2005 15:00:03
(la: Demnitatea vietii, demnitatea mortii)
"Spune-mi si mie cat ar mai fi motivatia ta daca constientizezi ca esti doar un TUB DIGESTIV inconjurat de organe si tesuturi specializate in a asigura PROTECTIE TUBULUI DIGESTIV?"

Nu prea inteleg ce vrei sa spui, poti sa-mi explici mai bine? Ce legatura are cu cazul de fata? Ramon era doar un creier anexat unui corp inert. Si se pare ca o asemenea situatie e ingrozitoare, mai ales ca el era facut sa duca o cu totul alta viata, activa si plina. Desi nu avea studii oficiale superioare, Ramon era un om foarte spiritual, si iubea imens viata. Si desi era doar un creier, era doar spirit, nu i-a fost de ajuns ca sa continue sa traiasca.
#63684 (raspuns la: #63341) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
OM, - de Jimmy_Cecilia la: 18/08/2005 20:31:40
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
mersi mult, scuze, abia acum re-intrai, ca m-am dus si eu la o casa ca lumea... nu in cyber cafe..

nu este data limita, abia acum am vorbit
eu trebuie sa analyzez CV-urile,
kuwaitzeii mei, asa imi strica mie zilele de vacanta...
ma gasesc pana la urma pe celular...

este vorba de o uzina de fabricatie de produse pt coafori si saloane de beauté pt domnitze.
vor incepe cu 2 geluri coafante, 4 sampoane, un gel pt razaj
iar côté esteticiene cu un sapun crema dezicrustant, înainte de masca,

vor fi paralel si ambalaje pt vânzare la grand public

uzina 900 sqm pe sol, in free zone Kuwait city,
cu un alt local de stocare de produse terminate out of free zone, in centru k city.

eu supra vizez creatia, implantarea, cumpararea masinilor, etc, etc
pun formulele la punct, si formez personalul
dosar practic cheie in mâna

sunt 2 asociati, unul financiar, altul comercial distributor

ei au contactat deja astazi agentii de recrutare filipine si indiene,
eu am dat cu parerea si despre : de ce nu un român?
cauta printre astia, ca salarii mai mici decat localnicii de nationalitate kuwaitzi.
s-ar putea sa start in oct, noiembrie
principalul: masinile exista, eu le vand o parte din ale mele, ca eu am oprit activitatea uzinii mele... am vandut... si iau pensia ca industrias..
din 15 sau 30 septembrie... si continui doar ca CONSULTANT la export...

de preferinta la vara vesnica si la mare... si la arabutzi, ca doar stiu mai bine limba araba ca româna..:))

dar conditia de baza, inafara de diploma este sa stie perfect engleza
scris, vorbit si citit, curenta si tehnica...

remerciements anticipés, OM!
#66324 (raspuns la: #66305) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru mine, sa fii un om bun - de maria de la medgidia la: 03/11/2005 13:49:31
(la: ce inseamna pentru voi un om... bun?)
pentru mine, sa fii un om bun inseamna sa privesc cu atentie in jurul meu si sa reglez balanta dintre cat vreau sa ajut si cat pot sa o fac fara sa-mi bat singura cuie-n talpa...
mai inseamna sa impartasesc din experienta mea cui are urechi de auzit, sa accept omul asa cum este, cu suma tuturor defectelor sale, inseamna sa-mi ingrijesc deopotriva sufletul si trupul pentru ca ele sunt esenta si imaginea mea si sunt ambele la fel de importante, inseamna sa nu blochez fluxul de lucruri bune care vin spre mine si sa le trimit si eu mai departe, facand cate un bine mic in jurul meu acolo unde este nevoie...

cred ca cel mai pretios lucru pe care poti sa-l daruiesti cuiva este atentia ta, timpul tau de ascultare interioara activa... quality-time, cum zic americanii...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
mai om-ule - de anisia la: 29/11/2005 01:20:26
(la: Limbajul codificat.)
hehe... eu scrisesem simplu si la obiect, acuma...ca s-o ajuns la spovedanii si alte activitati stiintifico-fantastice...nu-i vina mea!

in spiritul conferintei mi-am spus punctul de vedere mai devreme. vrei sa ma repet??
dar uite, ca sa nu zici ca sunt fata rea... el si ea in plimbare, la prima intalnire. el, nervos, repeta de o suta de ori "intelegi?". ea, zambeste ascuns din coltul gurii. - asta inseamna ca ea stie cat e el de nervos...

ia spune-mi... cati dracusori ai numarat?
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
#91388 (raspuns la: #91387) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De tine depinde daca vrei sa ai identitate - de Emirul Caton la: 17/12/2005 23:27:34
(la: Mută mortu' pe Academiei !)
Sa le rezolvam pe rand. Eu sunt de genul masculin, femeile ma
cred barbat, Unii ma jignesc spunandu-mi "maimuta data jos din
copac " alti ii simt fara sa vorbesca ca ma iubesc, iar in spatiul social
ma vad un om destul de activ pentru a ne limpezi NOI noua, liniile de demarcatie intre public si privat intre rational si etic, etc.
E treaba ta ce vrei sa-mi spui despre tine dar... usurezi dialogul cand
ne stim cel putin rolul de sex. Nu caut sa dialogez strict cu femeile
ci cu cei chinuiti de intrebari care chiar ne dor. Intrebarile omenesti sunt cele ale sufletului si mintii darnu sunt maiomenesti ca intrebarile carnii. Pe partea drepturilor omului am facut o referire la cat de departe suntem intre ce se vrea idealtipul declaratiei omului din carta ONU si vai steaua ei respectare, oriunde nu numai in Romania. Apropoo, ma intereseaza ce poti sa-mi spui TU despre istoria acestui cuvant ROMANIA. La nivel de simt comun nu de dictionar. Ia-o ca pe o provocare. Fa un eseu in jurul acestui cuvant fara sa-l denigram gratuit sau sa fim catalogati pupincuristi. Multumesc de atentie.

Emirul Caton
#95703 (raspuns la: #95359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de M a o la: 15/04/2006 19:44:41
(la: Omul, o greseala?)
I. De acord ca ar trebui sa fie asa. Specia umana, insa, prin activitatea specifica, as zice ca face exceptie. Exemple care sfideaza instinctul de supravietuire exista cu duiumul, activitatile omului in ansamblu sunt indreptate, in general, spre confortul propriu (putem zice al speciei), fara preocuparea zilei de maine, cum ar fi normal in cazul instinctului colectiv (ardem petrolul pentru bunastarea speciei, dar cu ce consecinte?) Pe de alta parte, situatiile limita sunt de acord ca duc la actiuni pe masura, asa cum ar fi daca s-ar ajunge la grupuri de indivizi, ceea ce nu-i deloc de dorit.
II. Probabil ca asta-i explicatia micsorarii sperantei de viata (la nivel biblic). Dam en gros din anii nostri, in schimbul adaptarii rapide (cresterea nivelului de radiatii, de exemplu, distruge o buna parte a speciei, ceilalti se adapteaza, insa speranta de viata se reduce simtitor la supravietuitori si urmasii acestora). Si asta continua.
III. La punctul asta ma refeream la ceea ce se voia din partea experimentatorului (adica ceva care sa functioneze... bine), in nici un caz nu ma refeream la Dumnezeu (asa cum Il percepe fiecare). Experimentatorul, ca sa fiu mai explicit, ar putea fi o civilizatie extraterestra, paralela, etc. Am introdus aceasta varianta pentru ca exista, conceptual.
IV. Speram. Chiar si astia pesimisti speram.


"Constientizarea propriei ignorante este direct proportionala cu volumul cunostintelor acumulate."
(Klaus F.A. Mister)
#117443 (raspuns la: #117431) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de rast la: 18/04/2006 19:22:23
(la: Omul, o greseala?)
> nu prea inteleg comentariile voastre legate de creier si plamani
> (rast spunea ceva despre involutie?!?!)?

De ce zic eu involutie???
1. Hai sa luam mai intai conceptia creationista asupra vietii... ca omul, implicit tot ce ne inconjoara, a fost creat de o inteligenta superioara.
Stiintele medicale au dovedit faptul ca doar o parte de 10% din creier este folosit, restul...
De ce forta care l-a creat pe om sa fi facut "exces de materie prima" :-) si sa fi pus in cutia craniana atata creier? Oare nu cumva el avea o "functionabilitate" bine definita, si cu timpul s-a atrofiat? Unii spun (stiintele medicale nu au dovedit acest lucru) ca Bruce Lee folosea 30-40% din creier... si ca asa se explica performantele la care a ajuns... prin activarea catorva procente din cele 90% neutilizate.
2. Daca presupunem ca omul este rod al evolutiei (teoria lui nenea Darwin), treaba e si mai simpla :-) Orice lucru (organ, obiect) nu se dezvolta... "aiurea" ci ca rod al "necesitatii". Deci, daca omul are atata creier el ii era necesar (in totalitatea lui) la un moment dat.
Poate stii/stiti de acei calugari tibetani care usuca 3 cearsafuri ude intr-o noapte de iarna, cu caldura propriului corp, fiind dezbracati. Intr-o carte a unui fizician: Geor Margineanu, am gasit urmatoarea idee: acei calugari se pare ca au fost studiati de o echipa de oameni de stiinta, medici, fizicieni, etc si s-a constatat ca nu este nimic paranormal in acest fenomen. Pielea are 3 straturi. Un strat este f. f. puternic vascularizat si are rol de a mentine temperatura corpului constanta... este ca un fel de izolatie pentru organismul uman. Ei bine, atunci cand calugarii uscau cersaful se constata o vaso-dilatatie a capilarelor care strabat stratul de piele "responsabil" cu caldura, producand astfel un flux de sange mult mai abundent si deci si o "alimentare" cu substante nutritive a celulelor din acea regiune. Deci o ardere mai rapida cu degajare de caldura.
Cu alte cuvinte, acei calugari au reusit prin antrenamente adecvate sa-si coordoneze (prin intermediul creierului) vaso-dilatatia din regiunea pielii.
Ori, acei calugari nu au creier mai mult decat ceilalti oameni... de ce nai, oamenii de rand, nu putem sa ne coordonam vaso-dilatatia.... sau, ma rog, alte organe din corp? Nu este asta un semn de atrofiere a unor capabilitati ale creierului?
Oare nu cumva, fatul ca folosim haine, ne-a facut "lanesi" si nu mai utilizam capabilitatile creierului?

rast
#117784 (raspuns la: #117313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de cattallin2002 la: 13/07/2006 13:02:47
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Frate om, din ce m-am informat eu, metoda aceasta, cu izotopul C 14 e folosita pina in 62 000 de ani, oricare ar fi ideologia. Daca ar putea fi folosita pe o perioada mai mare, evolutionistii de exemplu ar folosi-o. De asemenea, toti o considera valabila oarecum pina in 3000 de ani.
Pentru perioade mai mare se folosesc alte metode, cum se stie. Nu are rost sa iti spun ca sint si articole despre stratificare, etc, eu am mai dat.
Atmosfera nu s-a stricat din cauza disputei evolutionism-creationism. ca si pina acum a fost o discutie tensionata, dar fara exagerari foarte mari. O persoana calomniaza pe oricine expune alte idei decit cele persoanale ( a si mai multe cifre). Eu nu am treaba, fiecare om cu problemele lui, dar nu pot ataca si eu la fel si de aceea prefer sa nu raspund.
Ma gindesc sa nu mai particip la discutii pentru ca am cam spus ce aveam de spus, mi-am facut si prieteni cu care corespondez si se pare ca sint pe cale de a ma vindeca si o sa-mi ocup mai mult timpul cu alte activitati.
Daca ai observat (sau daca o sa observi), majoritatea din cei ce sint atei nu cunosc foarte mult din partea cealalta, (Biblie, crestinism, etc. ) si ceea ce cunosc e de obicei gresit, asadar nu au o posibilitate de alegere. Daca ai o singura varianta, o alegi pe aceea. Astea sint asa, mai mult discutii de amuzament despre evolutionism, creationism stiintific, etc. O sa dau si o povestire in acest sens.
Numai bine

cattallin2002@yahoo.com
#133023 (raspuns la: #132909) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un răspuns ortodox la "Codul lui Da Vinci"-Dan Brown - de aling22 la: 15/07/2006 09:05:59
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Un răspuns ortodox la
„Codul lui Da Vinci” – Dan Brown


S-ar putea spune că trăim într-o lume în care se vorbeşte enorm de mult, o lume în care nu mai există loc şi timp pentru tăcere, dar, în acelaşi timp, o lume în care nu se spune nimic. Dacă am putea să ne „măsurăm” existenţa prin cuvinte rostite în chip demn, valoros, în prea puţine cazuri am găsi un rost al existenţei, al cuvântului.
Gravitatea stă în faptul că locul cuvintelor bune, locul înţelepciunii şi al cuminţeniei, nu poate rămâne gol, nu se constituie într-un vid. Acolo unde nu există binele, se instaurează răul. Întunericul este lipsa luminii, iar boala este o alterare, o lipsire de sănătate. Deci, dacă cuvântul bun lipseşte, nu este rostit sau nu este scris, atunci se naşte anti-cuvântul.
Ce este acest „anti-cuvânt”? Poate fi numit pur şi simplu „trădare”, „minciună”, „blasfemie”, „sperjur” etc. Este un cuvânt pornit dintr-un suflet care nu este totuşi un suflet. Pare ilogic, dar aici s-ar găsi dezlegarea nonsensului verbal sau existenţial în care ne aflăm. Aceasta pentru că sufletul este, la urma urmelor, legat de Dumnezeu. Adică de Adevăr, Viaţă, Sens.
Iar ceea ce se desprinde de Viaţă, decade în non-viaţă, în moarte.
Vorbim de suflete moarte, ascunse, îngropate în trupuri ce dau dovadă de toate semnalmentele unei existenţe normale! Oameni ce trăiesc în moarte, lipsiţi de sens, de valoare, de demnitate. Deşi dramatic, astfel de „oameni” ridică societatea actuală. Tot ei propun noi coordonate de viaţă, de gândire şi chiar de simţire. Neavând Adevărul, îşi permit să impună „adevăruri” maselor ce se complac într-o tot mai josnică incultură şi imoralitate. Se ridică din rândul inform al acestor mase şi propun „adevăruri” proprii. Iar lumea, în toată obtuza ei întunecime şi lipsire de verticalitate, acceptă aceste „adevăruri”. Le consideră normale, necesare şi universale. Nimeni nu se mai sinchiseşte să le cerceteze, să le caute sufletul. Înghiţim absolut orice ni se oferă, acceptăm orice ni se spune, aplaudăm frenetic tot ceea ce se vede, dorim tot ce ni se pune înainte. Ne place enorm de mult să nu mai fim liberi. Strigăm, urlăm chiar în gura mare că nu acceptăm să ni se lezeze libertatea, dar zâmbim dulce şi complice atunci când ne sunt dirijate, impuse, dictate coordonatele vieţii. Important este că s-a găsit cineva care să gândească pentru noi. S-a găsit cineva să ne spună ce să facem, ce şi cum să gândim şi chiar cine suntem. De acum putem dormi liniştiţi!
Putem fi fericiţi! Altcineva răspunde de noi şi pentru noi. Partea noastră de existenţă constă în a ne lăsa moale, diafan şi visători în voia unuia sau a unora care „riscă” totul pentru noi, pentru „fericirea” noastră.
Astfel, deci, se zideşte societatea actuală. Acest sărăcăcios articol îşi propune să abordeze un simplu aspect al acestei trădări la scară mondială. Şi voi trece direct la subiect!
Editura „Rao” propune publicului cititor român o carte extrem de interesantă: „Codul lui Da Vinci”. A nega valoarea artistică a acestei cărţi este inadmisibil. Partea acestui articol este însă alta: a intra în miezul acestui roman, în mesajul pe care absolut orice carte doreşte să îl transmită cititorului. Iar în cazul de faţă avem un mesaj cu totul anti-creştin. Dacă m-aş adresa unui public realmente trăitor întru Hristos, nu ar fi nevoie de o demonstraţie complexă. Simpla citire a unor pasaje din acest roman ar leza inimi şi conştiinţe ce trăiesc în şi pentru Hristos. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa...
E drept, suntem creştini. Suntem, prea mulţi dintre noi, pentru că aşa ne-am născut, aşa sunt şi cei din jur, pentru că astfel şade bine. Dar care sunt coordonatele şi condiţiile acestui creştinism nu prea ştim. Iar golul acesta de cunoştinţe şi de trăire trebuie umplut cumva. Cum afirmam şi mai sus: aşteptăm să ni se spună cum, să ni se arate ce şi când trebuie să gândim sau să credem. Din păcate chiar şi în punctul esenţial al existenţei oricăruia dintre noi: cunoaşterea şi iubirea lui Iisus Hristos.
Ocazia s-a ivit. "Fericirea” ne-a venit iarăşi incognito! Dan Brown a devenit instantaneu un deschizător de drumuri, un luminător de conştiinţe. "Adevărul” a ieşit la suprafaţă. Până şi cei din urmă dintre oameni, românii (sic!), pot cunoaşte de acum ceea ce au gândit, ce au trăit şi ce i-a caracterizat de aproape două mii de ani! A venit ziua iluminării, a înţelegerii acestui dificil creştinism...
Nu îmi voi permite să relatez conţinutul acestui roman. Poate chiar cu spaimă am înţeles că este arhicunoscut. Simpla pronunţare a titlului făcea să apară pe chipul interlocutorilor mei zâmbete pline de complicitate. Parcă toţi ar fi vrut să îmi spună:”Aşa, deci ai aflat şi tu!” Dar apoi toţi se încruntau puţin şi parcă se temeau ca nu cumva să îmi permit să neg acest nou „adevăr”. De prea mult timp doreau să-l afle, să guste ceva senzaţional.
În tot acest „amalgam” indefinit de dogme, practici şi slujbe, din care mulţi nu înţeleg nimic, simţeau ei că trebuie să fie ceva ascuns, vreo conspiraţie a Bisericii! Da, acesta este cuvântul cheie al romanului: „conspiraţie”! Şi, după cum spuneam, se temeau ca nu cumva să vin eu, un oarecare, şi să îmi permit să neg, să mă opun, să refuz această dezvăluire a „conspiraţiei”.
Dar tocmai aceasta îmi propun, cu ajutorul Domnului! Nu căuta aici un răspuns ştiinţific, bine documentat! Hristos nu poate fi demonstrat! Însă poate fi trăit, iubit, rostit.
Ideea de bază a romanului este una mai mult decât evidentă: Iisus Hristos nu a fost şi nu este cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Nu I se neagă existenţa istorică. Nu se mai face asta, căci până şi ateismul a devenit ridicol, iar dovezile istorice sunt mai mult decât evidente. A existat Iisus Hristos.
Însă D.B. aduce câteva lămuriri bine venite! A fost un om, ca toţi ceilalţi. Un evreu ceva mai răsărit, cu iz profetic şi cu alură harismatică. Toate bune şi frumoase până ce acest Iisus îşi găseşte şi nevastă! Pe cine? Pe Maria Magdalena. Iar culmea chestiunii în cauză este că a mai avut şi copii. Unde mai pui că era îndrăgostit lulea, vorba românului. Se îmbrăţişa, se săruta pe unde apuca cu această Magdalenă. Toată lumea era fericită şi voioasă; doar Petru, Apostolul, era mai supărat. Că de, soţia lui era acasă şi nu avea pe cine să sărute...
Cum de nu s-a cunoscut acest „adevăr” până acum? Totul este o uriaşă conspiraţie a Bisericii, care a considerat necesar să „fabrice” un Iisus Hristos cu totul nou, să rectifice în mod flagrant Evangheliile şi să mintă în mod impertinent pe om timp de două mii de ani. Iar D.B. aduce adevărul la suprafaţă, încadrându-l într-un scenariu extrem de complex, palpitant şi chiar bine închegat.
Aspecte ale afirmaţiilor cuprinse în acest roman vor fi reliefate mai pe larg în cadrul acestui eseu. Pentru început consider necesar să punctez ceea ce găsesc a fi „cheia de boltă” a acestui roman. Ce urmăreşte la urma urmelor, care se dovedeşte a fi „target”- ul acestei scrieri?
Eu consider că este însăşi desfiinţarea, negarea calităţii de Dumnezeu a lui Iisus Hristos. A Celui pe Care Biserica Îl consideră a fi Fiul lui Dumnezeu, întrupat din Fecioara Maria, pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Totul se reduce la a admite sau nu lui Hristos această calitate. Nu este absolut nimic mai important între cadrele acestei existenţe.
D.B. se străduie, iar prin el o întreagă armată de mercenari ai conştiinţelor şi ai sentimentelor umane, să demonstreze că Iisus Hristos este un simplu om, supus păcatului şi morţii. Un om bun, un exemplu de (i)moralitate şi un profet al conştiinţelor acelor timpuri. Un om „îmbrăcat” de Biserică cu calităţi supranaturale şi apoi afişat timp de două mii de ani în scopuri mercantile, cât se poate de josnice şi de mincinoase.
Ce reiese de aici? Că timp de două mii de ani am trăit în minciună. Că pe minciună s-au zidit miliarde de vieţi, lipsite de sens, de valoare şi de o moarte să zicem echitabilă. Că timp de două mii de ani existenţa s-a consolidat pe un mit plin de artificii şi de neadevăruri grosolane. Căci dacă Hristos a fost doar un om, atunci în zadar au crezut, au sperat, au trăit şi au murit prea multe miliarde de oameni. Căci nu se face să trăieşti şi să mori pentru un om mai păcătos decât tine. Hristosul lui D.B. nu a făcut minuni, nu a cunoscut mila, iubirea, iertarea. Hristosul acesta nu a pătimit pe Cruce, căci patima lui nu îşi mai avea rostul. Apoi a murit ca oricare alt ins. Şi atât... Nimic ceresc, nimic sfânt...
Cine este Hristosul lui D.B.? Un afemeiat mizer? Un familist nu prea convins de propria moralitate? Un acerb propagator al feminismului? Un ins cu idealuri măreţe dar cu fapte josnice? Probabil nu vom cunoaşte niciodată „adevărul”, căci nici măcar D.B. n-a catadicsit decât să-şi lase cititorul în ceaţă şi să lase cortine peste simple supoziţii. Dar rămân prea multe întrebări fără răspuns, iar eu voi aminti doar o mică parte din acestea.
Hristosul lui D.B. nu este Fiul lui Dumnezeu. S-a născut şi el în urma unei relaţii sexuale la limita animalicului. Nu a săvârşit nici o minune, căci un simplu om nu le poate săvârşi. A făcut păcate, ca oricare alt om. A murit pe o cruce, nu din iubire de oameni, ci pentru simplul fapt de a se fi dovedit neascultător faţă de autorităţile romane. Mai înainte de aceasta a trăit totuşi bine! Cu toate condimentele necesare unei vieţi „frumoase”: reputaţie, ucenici, bani, desfătări şi până şi o viaţă sexuală intensă. Iar ceea ce este cu mult mai grav se arată faptul că nu a înviat! A murit şi basta! Mă întreb de ce o viaţă atât de comună şi totuşi atât de jalnică a interesat ulterior Biserica?!
Acest infam Hristos, profetul de doi bani al lui D.B. este deci un simplu om. Cu vicii, cu neajunsuri, visător şi idealist. Dar...
În Numele şi cu puterea Lui s-a ridicat şi încă există ceea ce D.B. numeşte parcă cu greaţă „Biserica”. Pentru El au murit prea mulţi creştini. Pentru El au trăit, au iertat, au iubit, au îndurat chinuri înfricoşătoare. Pentru El au refuzat păcatul, în toate formele lui posibile şi imposibile. Pentru El încă se mai învaţă demnitatea, adevărul şi iertarea. De două mii de ani ne ţine vii un mit ce abundă în minciună şi în compromis? Am crezut oare, noi şi strămoşii noştri, într-un infam desfrânat? Lui ne rugăm? Iubim un mit? Murim pentru un mit?
Conform lui D.B., de la acest „profet” nu ne-a rămas decât un curios exemplu de viaţă şi...un plod ce ar fi inaugurat o dinastie „regală”!
Anulăm toate învăţăturile Bisericii, inclusiv toate Sfintele Taine?
Te-ai botezat? Ai fost păcălit cu simplă apă. Te-ai împărtăşit? Erau pâine şi vin. Te-ai rugat? Cui oare? Ai postit? A fost doar un regim dietetic. Ai iertat în Numele Lui? Ai fost umanist. Ai spus la Înviere: „Hristos a înviat!”? Zadarnic vis, deşarte speranţe. Ai crezut în învierea morţilor, în învierea ta? Te înşeli, prietene. Cum a sfârşit „profetul”, aşa sfârşi-vei şi tu. Pământ şi cenuşă. Ai crezut că ai un suflet? Nu, doar instinctul te conduce. Ai crezut că Biserica te îndeamnă şi consideră corect a nu săvârşi păcate? Nu ai ştiut să te bucuri de viaţă şi ai fost minţit o viaţă întreagă.
Astfel totul se dărâmă...Rămânem astfel doar ca nişte animale. Care vin de nicăieri şi merg spre nicăieri. Trăiesc pentru a muri şi mor fără a fi trăit. Nimic sfânt, nimic curat, nimic veşnic. Totul este aici şi acum. Ridicol, trist şi lamentabil.
Dar cine este această „Biserică” care s-a folosit de un ins de acum două mii de ani pentru a subjuga miliarde de oameni? D.B. greşeşte în mod voit din start, refuzând, conştient sau nu doar cel rău mai ştie, să amintească că Biserica nu este reprezentată de Vatican. Nu ceea ce acest compromis Vatican afişează la ora actuală înseamnă Biserica instituită de Iisus Hristos.
Oare să nu fi auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe acest D.B.? S-a temut cumva că nu îi poate pună în cârcă greşelile istorice ale Catolicismului? S-a temut să se apropie de Adevărul, de Sfinţii şi de Taina Ortodoxiei? A simţit cumva că Hristos este viu în, prin şi pentru Biserica Ortodoxă? De ce se fereşte de Adevăr, susţinând totuşi că propagă adevărul?
D.B. vorbeşte la un moment dat de „teama Bisericii”. De cine? Biserica aceasta este totuşi o instituţie? Şi cum îi poate fi frică unei instituţii? Sau este acea mână de oameni, mereu în umbră, gata să manipuleze şi să mintă, la care face mult prea des referire? Cine sunt aceşti oameni ce formează „Biserica”? Apostolii, care au murit crucificaţi, decapitaţi, schingiuiţi sau torturaţi? Martirii, milioane şi zeci de milioane, care au crezut că a muri înseamnă a fi mereu cu Cel ce a înviat, cu Hristos Iisus? Pustnicii, călugării sau doar cei ce au trăit în lume, însă iubind cinstea, demnitatea şi adevărul? Dacă nu aceştia, atunci cine? Căci D.B. vede Biserica ca pe un fel de societate secretă care cuprinde ca o caracatiţă pe cei naivi, pe cei retardaţi...
Citez iarăşi! „Istoria violentă şi plină de falsitate a Bisericii nu putea fi trecută cu vederea. Campania ei brutală de „reeducare” a credinţelor păgâne, feministe, se întinsese pe durata a trei secole şi folosise metode pe cât de originale, pe atât de cumplite."
D.B. frizează ridicolul, bazându-se pe lipsa de cunoştinţe religioase minime a cititorilor! Şi prea des îi reuşeşte!
Deci vorbim de primele trei secole ale creştinismului. Şi noi admitem existenţa unei prigoane, a persecuţiilor, a unor mijloace cumplite de „reeducare” a maselor. Dar cu o fantastică deosebire! Persecuţiile au fost duse de autorităţile romane, în speţă păgâne, împotriva creştinilor. Deci păgânismul căuta să reeduce creştinismul şi nu invers! D.B. uită că Biserica nu era nici măcar recunoscută, admisă de stat. Cum putea să persecute pe alţii?! Violenţa amintită de D.B. a făcut, de fapt, milioane de martiri creştini, care susţineau cu preţul vieţii un adevăr negat azi de mii din speţa lui D.B.
Deci Biserica s-a opus credinţelor păgâne, implicit celor feministe. Astfel recunoaştem în tendinţa feministă actuală rădăcinile păgâne! Iar Hristos ar fi fost şi El un păgân, implicit un feminist. Biserica s-a opus cu încăpăţânare, a ucis mişeleşte nenumăraţi păgâni, a distrus credinţe străine de ale ei şi, în final, a martirizat proprii ei membri. Începând cu cei ce se încăpăţânau să rămână păgâni. Diabolic scenariu! Dar eu tot nu am înţeles cine este Biserica aceasta...atât de însetată de sânge!
D.B. ne spune că Biserica a folosit metode cumplite de subordonare a celor neascultători! Autorul nu ne spune care, dar ne asigură că erau cumplite...Să fie ceva de genul sectei lui Jim Jones? Sau să aibă drept preoţi pe câte unul de talia lui Hitler sau Stalin? Cumplita ei sete de sânge să fi dus la existenţa unor macabre „slujbe” de tipul unui Auschwitz sau din cadrul închisorilor comuniste?
Adevărul e prea evident pentru a nu ne îndoi de buna credinţă şi de iubirea de sens a lui D.B.
Ulterior autorul ne informează cum că Biserica a luptat cu furie împotriva vrăjitoarelor. Ce înţelege D.B. prin „vrăjitoare”? „Femeile învăţate, preotesele, ţigăncile, misticele, iubitoarele naturii, tămăduitoarele." Tacâmul e complet, deci se poate trece la arderea pe rug. Ni se spune chiar câte arderi pe rug a săvârşit „Biserica”! Nici mai mult, nici mai puţin de cinci milioane de femei. Cifră curios de rotundă şi de sigură...Biserica a fost un abator de femei...Deşi studiile istorice mai recente reduc numărul total al victimelor Inchiziţiei Catolice la 4500 de oameni (bărbaţi şi femei), D.B. susţine că au fost doar femei cinci milioane!
Să presupunem prin absurd că are dreptate. Ce vină are Biserica Ortodoxă?
Ce vină are învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă dacă nu admite practicile păgâne nici măcar la ora actuală? Iar a nu le admite nu înseamnă în mod implicit a condamna pe cel ce greşeşte la moarte.
În numele cărei libertăţi se cade să admitem pierderea sau alterarea unui adevăr pe care noi îl considerăm a fi perfect, inalterabil şi veşnic? Şi dacă Biserica este aşa de misogină, de ce nu ar fi ucis toate femeile, păstrând doar un număr restrâns, care să nască şi să crească pe cei ce, la rândul lor, vor ucide femei, vrăjitoare, preotese etc.?
Cunoştinţele mele teologice îmi „spun” că Biserica nu a făcut decât să îşi exprime, să îşi formuleze adevărul de credinţă. Dacă Hristos este Fiul lui Dumnezeu, atunci El continuă să existe. Adică este viu, este veşnic viu. Iar Biserica Îl cunoaşte, trăieşte în El, pentru El şi prin El. Dogmele formulate în anul 325, la Sinodul de la Niceea, nu au urmărit să condamne „vrăjitoare” la moarte, ci să dea o formă să zicem umană Tainei Fiului lui Dumnezeu, Întrupării, Patimii şi Învierii Lui pentru mântuirea noastră. A avut atunci Biserica reacţia pe care o are organismul uman atunci când este ameninţat de viruşi ce îi pot afecta integritatea biologică vitală. S-a definit pe sine şi propria învăţătură. Altfel ar fi pierdut legătura cu Iisus Hristos, Cel ce S-a arătat nouă ca Adevăr veşnic şi indisolubil.
Bisericii nu i-a fost frică de „vrăjitoare” şi de „păgâni”, ci de propria ei moarte. Corpului uman nu îi este „frică” de viruşi, ci de propria moarte, ce intervine prin acceptarea acestor viruşi în cadrele proprii de vieţuire. A te apăra nu înseamnă a urî şi nu presupune a condamna pe eretic la moarte. "Vrăjitoarele” continuă să existe şi astăzi doar pentru că există Adevărul Bisericii, pe care caută să-l distorsioneze, să-l coboare în propriul întuneric.
D.B. se contrazice şi în privinţa Împăratului Constantin cel Mare. Pe de o parte afirmă că a rămas un păgân convins până în clipa morţii şi nu a crezut în dumnezeirea lui Hristos, iar pe de altă parte afirmă că a făcut jocul Bisericii de a impune o falsă imagine a lui Iisus, în scopuri politice, mercantile, sociale. Oare un împărat păgân şi-ar dărâma propria poziţie şi şi-ar submina propriul imperiu promovând o religie care îi neagă cu desăvârşire cultul imperial – prin care orice împărat era cinstit ca un zeu – şi propune în schimb egalitatea între oameni, incluzând defăimarea religiilor păgâne?
De ce ignoră D.B. actele istorice neutre, adică cele ce nu aparţin oamenilor Bisericii? Aceste documente demonstrează clar că timp de trei secole, împăraţii păgâni au prigonit Biserica, au condamnat la moarte mult prea mulţi creştini, au ridiculizat sau au blamat învăţăturile creştine. Şi nu pentru că acestea erau feministe sau pentru că propuneau un Hristos cinstit ca simplu om, fie El şi un profet. Ci pentru că erau de o noutate absolută şi, în acelaşi timp, la limita absurdului. Dumnezeu întrupat dintr-o Fecioară, pătimeşte ca un muritor pe Cruce şi înviază a treia zi – o învăţătură ce greu poate fi acceptată raţional!
Ca o simplă curiozitate proprie ar fi şi următorul aspect: ştim că la Cina cea de Taină au participat cei doisprezece Apostoli, dar şi Mântuitorul Iisus Hristos. Dar D.B. ne spune că ar fi participat şi Maria Magdalena. Dar confuzia devine mai mult decât evidentă! Căci tabloul lui Da Vinci, pe care se bazează şi cartea sus numită, reprezintă doar un număr de treisprezece participanţi la Cină. Iar eu nu înţeleg cum ar putea ca cei doisprezece Apostoli, cu Mântuitorul, dar şi cu Magdalena, să dea un număr de treisprezece participanţi la Cina cea de Taină! Paisprezece participanţi sau treisprezece? D.B. ne crede chiar atât de infirmi intelectual?
Sau lângă Mântuitorul era Sfântul Evanghelist Ioan, deci nu era nici o Magdalenă la Cină sau lipsea unul dintre Apostoli! Unde stă „adevărul” lui D.B.? Sau poate că unul dintre Apostoli era deja plecat la vânătoare de „vrăjitoare”!? Dincolo de ironia cu care trebuie „muşcată” minciuna lui D.B., trebuie să înţelegem că nu se cade să ne lăsăm doborâţi de cei ce urăsc pe Hristos.
Citez din nou pe D.B.:”Biserica acelor începuturi l-a confiscat pe Iisus, deturnându-i mesajul universal, învăluindu-l într-o aură impenetrabilă de divinitate şi folosindu-l pentru a-şi spori propria putere."
Poţi confisca în totalitate adevărul? Poate această curioasă „Biserică” să mintă cu neruşinare timp de două mii de ani? Oare chiar nu s-a putut găsi un personaj istoric mai răsărit decât acest profet evreu? Oare chiar nimeni nu a putut păstra şi nu a putut arăta lumii acest aşa zis mesaj universal? Şi dacă Iisus a fost doar un om, păcătos şi muritor ca şi noi, de ce este atât de important mesajul Lui? Oare Biserica să fi ucis chiar pe toţi cei ce deţineau acest „adevăr”?
Prea multe miliarde de creştini trăiesc şi au trăit în „minciună”, crezând în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi nu s-au simţit manipulaţi, manevraţi, minţiţi, dirijaţi, ostracizaţi etc. Au fost prea mulţi dintre ei fericiţi. Au gustat demnitatea şi verticalitatea morală. Au avut idealuri veşnice. Au iubit, au crezut, au iertat. Se pot trăi oare toate acestea în numele unei minciuni?!
Şi care era, la urma urmelor, acest mesaj universal al lui Iisus? Biserica, ca o tirană, ca o perversă şi inumană instituţie, o străveche Mafie, conform lui D.B., a înlocuit tainicul mesaj al lui Iisus cu un altul, mistificat. Autorul nu ne spune care este acesta. Aşa că se cade să deschidem Noul Testament. Ce găsim în această scriere a unei Biserici ce ucide milioane de femei şi ascunde adevăruri universale?
Curios, dar găsim Fericirile! Îndemnuri la milostenie, iertare, răbdare. La o iubire necondiţionată a aproapelui. La o puritate a inimii, a sufletului. Îndemnuri la bucurie şi veselie. O continuă afirmare la înălţarea duhovnicească prin ferirea de tot ceea ce lezează, răneşte şi întunecă propriul suflet şi inima aproapelui. O nouă viziune asupra celui de lângă tine, înţeles ca frate de care răspunzi cu o iubire veşnică. O apropiere tainică de Dumnezeu prin Acest Iisus Hristos, cu consecinţe eterne.
Curios mesaj al unei Biserici însetate de sânge! Dar este unul clar şi plin de viaţă. Spre deosebire de cel al lui D.B....
Să revenim la „adevăr”! Iisus s-a însurat cu Magdalena. Aceasta i-a făcut şi copii. Biserica, începând cu Petru, o urăşte pe „însoţitoarea Mântuitorului” şi ascunde o bună parte din viaţa şi învăţătura profetului. Care este misterul? Ne spune tot D.B.!
Pentru Biserică „utilizarea actului sexual ca un mijloc de a comunica direct cu Dumnezeu constituia o ameninţare serioasă pentru puterea şi autoasumata ei poziţie de unic intermediar între om şi divinitate”. Se putea ceva mai clar?
De două mii de ani, din cauza Bisericii, nu s-a mai comunicat direct cu Dumnezeu?! Şi nu îmi este dat să pricep cum ar putea actul sexual al unei persoane să pericliteze puterea şi poziţia unei „Biserici”?
Mai mult decât atât! Cum poate fi cunoscut Dumnezeu prin actul sexual? Nu ni se dau lămuriri. Se lasă doar să înţelegem că Biserica ne-a castrat moral şi fizic pe toţi, iar D.B. a venit să ne elibereze. Cum? Printr-un roman, gen thriller...
Totul se reduce la actul sexual… D.B. nu îşi ascunde apartenenţa la mişcarea New Age de promovare a Erei Vărsătorului, care ar înlocui şi ar elibera de acum perimatul mesaj creştin.
Ni se spune că în Era Vărsătorului vom afla adevărul. Iar acest „adevăr” este o curioasă sumă de învăţături preluate din hinduism, brahmanism şi budism. Se adaugă ceva „piper” islamist pentru a da un chip fioros Bisericii. Iar în final se presară ceva creştinism, ca să facă învăţătura cât mai credibilă. Deci „coptura” New Age este gata, iar cei creduli şi, totodată, obsedaţii sexual sunt gata s-o înfulece nemestecată !
Biserica a îndemnat la cumpătare, la abstinenţă înainte de căsătorie, la monogamie şi la ferirea de orice împătimire de ordin sexual. A condamnat doar verbal şi nu prin foc şi sabie homosexualitatea, pedofilia sau orice altă deviaţie carnală. E drept că toate acestea însemnau o unire cu divinitatea, dar o „divinitate” ceva mai întunecată, mai împătimită, mai josnică…
Curentul New Age „eliberează” pe om. Îl eliberează de condiţia sa umană, pentru o condiţie animalică, fără nici o oprelişte, fără nici o normă morală. Actul sexual este unicul adevăr. Priveşte bine situaţia şi condiţia (i)morală a societăţii în care trăim şi îmi vei da dreptate.
Eu un singur aspect ţin să mai punctez aici. De ce anume Biserica lui Iisus Hristos a cerut fiilor ei să nu cadă în ceea ce a numit „păcatul desfrânării”. Nu pentru că s-ar fi văzut ameninţată sau terorizată de nişte obsedaţi. Nu pentru că Hristos ar fi fost un profet pervers, iar ea avea nevoie de un Cap sublim şi pur, pe care se cădea să-l „fabrice”. Nimic din toate acestea!
Răspunsul găseşte-l tu însuţi la cei ce s-au „eliberat” de Biserică şi trăiesc după îndemnuri New Age, alias D.B. Ce vezi? Cumva oameni liberi şi fericiţi? Priveşte la cei ce au o viaţă sexuală intensă şi care s-au unit direct cu „divinitatea”, fie ei yoghini, practicanţi „tantra” sau simpli tineri americani, europeni. Dincolo de „fericirea” afişată în mod actoricesc, au devenit de abia de acum simple marionete. Nu ale Bisericii, ci ale propriilor trupuri, ale propriilor instincte şi patimi, ale propriilor boli incurabile. De atâta „libertate” se tot sinucid...
Se automutilează, se urăsc, se chinuie reciproc. Se aruncă pătimaş unul asupra altuia, încercând să găsească ceea ce doar Iisus Hristos le poate dărui: sens, valoare, adevăr, viaţă. Şi, mai presus de toate, veşnicie.
D.B. nu aminteşte nimic din ceea ce oferă „adevărul” lui după trecerea pragului morţii. Pentru că nu are ce."Profetul” lui e ţărână. Magdalena lui e pământ. (O curiozitate! Ne spune că acum Magdalena s-ar odihni în pământul natal, adică în Franţa. Să înţelegem că era franţuzoaică? Adică galică? Păi tot el spune că Magdalena face parte dintr-o spiţă nobilă iudaică şi că Hristos a trăit doar între graniţele iudaice! Va fi ajuns din greşeală şi în Franţa?!)
„Adevărul e că nimic nu e original în creştinism”, susţine D.B.
În care? În cel „autentic” sau în cel „falsificat” de Biserică? În primul ar fi autentic doar actul sexual ca mesaj universal. În cel „falsificat” găsesc că sunt totuşi prea multe aspecte autentice, unice şi inconfundabile. Iertarea şi iubirea duşmanului şi Dumnezeul întrupat. Mila şi îngăduinţa nelimitată, dar şi Naşterea dintr-o Fecioară. Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dar şi Învierea Lui din morţi. Puterea inexplicabilă a iertării şi a dragostei, a abstinenţei, a disciplinării morale, dar şi bucuria de a trăi, de a simţi, de a iubi pe Cel ce totuşi există. Suferinţa inevitabilă în viaţa tuturor celor ce cred şi iubesc pe Hristos, dar şi puterea demnităţii, a verticalităţii, a purităţii. Şi lista ar putea continua...
Biserica nu este anti-feministă. Dovada ne-o dă tot D.B. atunci când ignoră cu bună ştiinţă şi în mod drăcesc o anumită persoană din istoria mântuirii noastre, din viaţa lui Iisus Hristos. Să zicem că nu a auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe, dar să nu fi auzit de existenţa Maicii Domnului este de neadmis! Sau s-a temut că admiţând existenţa Ei, ar fi periclitat pretenţiile feministe ale „adevărului” său?
Oare chiar nu cinsteşte Biserica femeia? Oare chiar a subjugat-o în aşa măsură? Sau aceasta se întâmplă de fapt abia acum, când „adevărul” New Age prinde forme, iar libertinajul sexual transformă femeia, fata, copilul în obiecte impersonale ale plăcerii?
Ce om are o cinste egală sau mai mare decât cea adusă Maicii Domnului? Prin Ea ne-a venit mântuirea. Prin Ea ni s-a dăruit veşnicia. Prin Ea gustăm adevărata demnitate şi împlinirea staturii de om. Prin Ea omul este veşnic.
Sau cultul atâtor sfinte care au trăit în aşa-zisa „minciună” împotriva căreia cei de teapa lui D.B. luptă cu atâta înverşunare...
„Practica sacră – uniunea sexuală sacră dintre bărbat şi femeie, prin care cei doi deveneau un tot spiritual, fusese defăimată, considerată un act profan, ruşinos. Credincioşii care înainte simţeau nevoia comuniunii cu corespondentul lor feminin pentru a deveni una cu Dumnezeu, îşi reprimau acum impulsurile sexuale fireşti şi le considerau lucrarea diavolului”, ne învaţă din nou D.B.
De ce nu au supravieţuit religiile ce promovau astfel de „practici sacre”? De ce nu au supravieţuit societăţile ce cultivau această uniune sexuală? De ce s-au auto-ruinat prin imoralitate, decadenţă şi prin lipsirea de o serie de minime valori? De ce acest aşa-zis „tot spiritual” antrenează doar trupurile, ignorând elementul esenţial al făpturii numită „om” şi anume sufletul? De ce toţi cei care s-au lăsat integraţi în această „practică sacră” au decăzut moral, spiritual, intelectual sau chiar fizic, culminând mulţi în sinucidere? De ce o astfel de „practică sacră” se poate împlini până şi cu cea din urmă prostituată din această lume? De ce cooptează până şi minori, ajungând la perversiuni şi imoralităţi inimaginabile? De ce impulsurile sexuale au ajuns să fie motivul şi condiţia cunoaşterii şi comuniunii cu Dumnezeu? De ce este îndestulătoare împlinirea spirituală cu acte ce ţin de instinct, pe care le săvârşeşte orice animal? De ce apropierea de Dumnezeu se face prin plăcere epidermică, printr-o carnalitate ce des-figurează pe om? De ce această „uniune sacră” este atât de impersonală, atât de pasageră şi atât de scurtă? De ce nu pot avea parte de ea copiii şi cei bătrâni, nemai vorbind de cei bolnavi moral, intelectual sau chiar fizic? Să înţelegem că doar cei activi sexual pot cunoaşte pe Dumnezeu?
Întrebările pot continua astfel la infinit, iar răspunsurile vor întârzia la infinit să apară...
D.B. se cramponează de faptul că nu admite Biserica preotese în cadrul cultului. Dar Hristos şi implicit Biserica admite mame demne şi cinstite, surori curate şi împlinite moral şi intelectual, copii ce încă păstrează puritatea, candoarea şi inocenţa ce se pierd iremediabil prin actul sexual.
Feminismul cere integrarea femeii în cler, în cadrul cultului creştin. Biserica nu poate accepta aceasta din motive mai mult decât rezonabile. Nu pentru că ar discredita femeia, ci tocmai pentru că o cinsteşte. Rolul mâinii este acela de a scrie, de a spăla sau de a ajuta la întreţinerea nutritivă a vieţii. Acest rol nu poate fi suplinit în cadrul existenţei organismului uman de picior sau de ochi. Cultul divin este strict „masculin” pentru că în acest cult este jertfit Hristos, Capul Bisericii.
Pentru că în acest cult nimic nu are conotaţii sexuale. Aceasta pentru a ţine cont de faptul că în cadrul Sfintei Liturghii are loc o chemare a lui Hristos, o invocare continuă şi o primire a Lui. Pe El, pe Iisus Hristos, Îl cheamă, Îl invocă şi Îl primeşte un alt „el”. Rolul femeii este de a naşte preoţi, care să hrănească lumea cu Trupul lui Hristos. Demnitatea ei stă în a cinsti, a sfinţi viaţa peste care coboară harul invocat de bărbat, de preot. Acesta slujeşte o Liturghie care sfinţeşte o existenţă ce nu o are de la sine, ci de la o femeie. Fiecare gen are un rol bine definit, pe care feminismul îl ignoră cu desăvârşire.
Cuvântul rostit de Hristos trebuie rostit din nou de un bărbat. Minunile săvârşite de El sunt re-făcute tot de un bărbat-preot. Jertfa lui Hristos trebuie în-chipuită, re-prezentată tot de un bărbat. Cum ar putea o femeie să ne pună înainte viaţa lui Iisus Hristos? Înaintea Sfintei Treimi stă totuşi un bărbat, vorbind desigur de Sfânta Liturghie. Iar extrapolând, viaţa este adusă printre noi doar de o femeie. De ce se caută a se anula nişte rosturi bine definite? Nu consideră Biserica că femeia ar fi nevrednică sau impură. Dar ea, femeia, este potirul, primitoarea, receptacolul a tot ceea ce este sfânt prin intermediul bărbatului. Nicidecum sexual, ci în chip tainic, liturgic, divin. Precum Iubirea...
Dar acestea sunt Taine pe care D.B. nu le poate cuprinde. Femeia, pentru el, nu mai este viaţă, maternitate, dăruire, candoare şi lumină. Este un obiect sexual, mascat în aşa zise „practici sacre”.
„Biblia este un produs al omului”. Dacă Iisus Hristos este doar un om, are dreptate D. B. Dar ce facem dacă El este Fiul lui Dumnezeu? Cartea „Codul lui Da Vinci” este un produs al omului. Punem Biblia pe acelaşi cântar? Ceea ce cuprinde ultima naşte sfinţi, martiri şi genii ai adevărului şi
şi demnităţii. Ce naşte prima însă? O generaţie de obsedaţi sexual, o generaţie lipsită de ideal, de frumuseţe, de cultură şi de vigoare. Atât!
Cei infirmi moral vor să aibă un Dumnnezeu infirm moral şi El, Care să le îngăduie şi chiar să le susţină toate căderile, păcatele şi patimile lor josnice. Adevăratul Hristos nu poate cuprinde în braţele Sale iubitoare pe cei pătimaşi, pe cei înlănţuiţi de păcatele trupeşti. De aceea D.B. şi cei de teapa lui s-au gândit să „fabrice” un „Hristos” murdar, josnic şi mult prea uman.
Autorul caută să ne convingă că se bazează pe texte relevante, descoperite la Qumran sau la Marea Moartă. Nu ne explică de ce este atât de sigur cum că „Evanghelia lui Toma” chiar a fost scrisă de Sfântul Apostol Toma. Doar pentru că acest fals moral cuprinde o învăţătură ce susţine o viaţă imorală şi se arată a fi pe linia păgână a curentului New Age?
De ce are siguranţa faptului că aceste scrieri realmente cuprind adevărul? Cele de la Qumran sunt doar amintite de D.B., ignorând însă esenţialul! Ele aparţin unei comunităţi monastice, cu reguli de vieţuire extrem de aspre. Abia comunitatea de la Qumran ar putea fi bănuită de anti-feminism, căci impunea o strictă deosebire între sexe, cu o abstinenţă ce frizează regulile monahale de astăzi. Se presupune că însuşi Sfântul Ioan Botezătorul ar fi făcut parte din cadrul acestei comunităţi.
Deci cum ar putea acest tip de comunitate să elaboreze scrieri ce susţin practici sexuale dubioase? Cum ar putea promova această iresponsabilitate, această pervertire şi însăşi această tăgăduire a lui Dumnezeu, atât timp cât modul lor de vieţuire era unul ascetic, cu stricte norme morale şi cu o vie credinţă în venirea lui Mesia? Iar dacă Biserica nu recunoscut aşa-zisa „Evanghelie a lui Toma” sau pe cea „a lui Iuda”, nu a făcut-o din frică, cu un sentiment de culpabilitate. Se cade să admitem falsuri grosolane doar pentru a nu fi acuzaţi de ipocrizie, de trădare a adevărului, de bigotism? Iubim pe Iisus Hristos şi apărăm adevărul Lui. La fel cum copilul îşi iubeşte mama şi apără demnitatea, integritatea şi numele acesteia. Toţi cei care cred în „cuvintele” lui Iuda vor avea acelaşi sfârşit ca şi el.
Articolul de faţă se cuvine să se apropie de final. Cine a gustat măcar o clipă în viaţa sa din dulcea demnitate, din credinţa şi dragostea faţă de Iisus Hristos, nu se va lăsa lezat de astfel de cărţi. Satana are şi el un cuvânt de spus. Fie prin „Evangheliştii”lui Pippidi, fie prin falsul Hristos al lui D.B. Curios este că ambele „cuvinte” sunt impregnate de o făţişă sexualitate. Sau că ambele sunt apreciate de cei fără de Dumnezeu, învăluiţi de necredinţă, imoralitate, incultură şi egoism profund. Iubitorii de plăceri carnale, adică cei mici, murdari şi întunecaţi moral, vor primi benevol „adevărul” New Age. Cei cocoşaţi sufleteşte nu văd soarele decât în bălţile de noroi şi de mizerie ale acestei lumi. Şi consideră că soarele e strâmb, murdar şi negru, aşa cum le este şi lor inima şi conştiinţa.
Adevărul este Iisus Hristos. Cine Îl iubeşte, va rămâne pentru veşnicie în Adevăr!








#133332 (raspuns la: #133174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu cred ca un om intelept e s - de mya la: 02/09/2006 02:03:01
(la: Prapastia dintre intelepciune si inteligenta)
Eu cred ca un om intelept e si un om moral. Daca nu ar fi moral, nu ar fi intelept din partea lui :).

Exista si sfinti analfabeti pe lume asa ca...partea cu inteligenta, nu mai conteaza asa de mult in cazul asta. Desi...totusi inteleptii sunt inteligenti insa au un fel de inteligenta nativa, intuitiva mai bine zis. Vorbesc putin si spun mult, adanc adica.

Sunt multi oameni foarte inteligenti care sunt amorali, egoisti, plini de ei, cu ego gras si de care nu pot sa sustin ca sunt intelepti (vezi exemple cu unii care au eventual doctorate sau mai multe facultati la activ dar te tot intrebi in ultima instanta la ce le foloseste?!). Caracterul si bunul simt nu se pot schimba asa usor si nu prea se invata din carti, deh.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...