comentarii

omul care nu merge nicaieri niaieri nu ajunge


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
deziluzie sau neadaptare?!.... - de Dr Evil la: 20/03/2005 00:44:59
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Draga domnule realitatea,

Din cele citite in comentariul tau imi dau seama ca nu ai reusit sa te adaptezi la "societatea noua" si ca traiesti tragedia celor care au plecat din Romania numai din cauza conditiilor economice. Eu sint in Australia de peste 15 ani si pot sa spun ca am intilnit tot felul de situatii. Am intilnit romani care sint multumiti si care sint fericiti in societate si am intilnit destui ca tine care sint si au fost nemultumiti si nemultumirea lor a crescut mai ales dupa asa numita "revolutie".
Multi, fara sa stie care este adevarata situatie in Romania, au sperat ca dupa "REVOLUTIE" Romania va deveni ceea ce toti ne-am visat. Unii
s-au intors, si apoi s-au dat cu capul de pereti, altii ca tine, nu au curajul sa o faca dar traiesc in deziluzie si nemultumire.

Ceea ce nu realizezi este faptul ca mergind in concediu in Romania si avind US$ sau Euro este cu totul alta situatie decit sa muncesti acolo sa cistigi sacose pline de Lei fara valoare si ca salariul de pe o luna abia daca-ti ajunge sa platesti intretinerea la bloc.

Dar iarasi, daca ai plecat numai pentru o viata economica mai buna, dupa ce "grija zilei de miine" nu mai este o problema, dupa ce frigiderul este plin si ai uitat ce inseamna coada la lapte si la benzina?!... incepe nostalgia!
Daca viata ar fi atit de grea dupa cum o descrii, nu cred ca ai mai avea timp de nostalgie si nu te-ai mai gindi la "clanta usii" pe care ai lasat-o in Romania.
Sa-ti spun sincer, imi este mila de tine. Dupa 24 de ani nu ai reusit sa te adaptezi si peste toate?!... a disparut si motivul plecarii din Romania, "Ceausescu".
Dar ceea ce nu realizazi este ca un Iliescu, un Constantinescu sau Basescu... nu au facut si nu fac nimic pentru tara. Ca sint acolo numai ca sa-si umple buzunarele si sa-i ajute pe cei in partidul lor sa se imbogateasca inainte de a pierde viitoarele alegeri. Ca omul de rind merge la magazin si nu-si permite sa cumpere nici macar "gunoaiele de pe rafturi" si ca iarna ingheata de frig mai rau decit pe vremea lui Ceausescu. Ca tot mai multi oamenii sint dati afara din apartamentele imputite si deteriorate, ramase de pe vremea lui Ceausescu, pentru ca nu-si pot plati intretinerea si ca nici cel mai mic serviciu nu-l poti avea daca nu ai pe cineva care sa te sustina...
Nu am o reteta pentru fericire, pe care sa ti-o prescriu. Si probabil tot ce ai face si tot ce ai auzi nu-ti mai poate schimba atitudinea. Ramine sa traiesti nefericit si cu durere in suflet pina la sfirsitul vietii. Imi pare rau sa-ti spun dar oameni ca tine nu s-au putut adapta si nu se vor putea adapta nicaieri in lume.

Mult noroc.

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
#40013 (raspuns la: #39564) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dintre putinele lucruri mai - de (anonim) la: 04/09/2004 12:39:21
(la: Ce fac cu viata mea)
Dintre putinele lucruri mai mult sau mai putin teoretice care mi-au ramas in minte de la orele de psihologie din liceu, poate pe cel mai valoros il consider pe cel referitor la piramida lui Maslow. Se refera la o incercare - in mare parte reusita, din punctul meu de vedere - de etajare gradata a nevoilor unui om, plecand de la nevoile de baza (apa, hrana, adapost, etc.) si ajungand pana la cele superioare (ex. adevarul).
Ce-am inteles eu din asta?
In primul rand, faptul ca nu este obilgatoriu sa ajung in varf; unii oameni se complac intr-o existenta care-si propune ca unic scop asigurarea zilei de maine.
In al doilea rand, ideea ca nu pot sari peste o treapta, in eventuala dorinta de ascensiune spirituala. Ca sa ajung sa ma gandesc la ce fac cu viata mea trebuie, in primul rand, sa fac respir, sa ma hranesc, sa am un acoperis deasupra capului, intr-un cuvant, sa-mi asigur un minimum necesar pentru supravietuire.
Incercand sa trag o concluzie:cu totii ne-am trezit intr-o lume plina de reguli ce se cer respectate. Desigur, putem alege daca sa le urmam sau nu; inclin sa cred ca ispita de a fi altfel ne urmareste pe cei mai multi dintre noi, pana la o anumita varsta. Totusi, daca esti in continuare un om obisnuit, care merge la serviciu de dimineata pana seara, pari a fi constient de ceea ce esti obligat sa faci, ca sa existi. Consolare: societatea ne-a lasat insa si dreptul unui "program de voie". Adica, fiecare face ce vrea cu timpul liber. Sunt nerealista sau imatura?

PS> Oamenii nu par, ci traiesc in deplina impacare. Unii nu isi doresc mai mult. Pentru ceilalti, as zice ca e vorba de resemnare. Te intreb: e de condamnat?

Semnat: O adolescenta ipocrita.

Perfecta dreptate ... - de Dinu Lazar la: 21/05/2005 21:02:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Sunt multi fotografi foarte buni in Romania care ar putea ajuta la evolutia artei fotografice in Romania.De ce nu o fac?De ce nu ajuta?"

Stimate domn, permiteti-mi sa nu fiu de acord cu Dvs.
Ca sunt foarte multi fotografi in Ro e adevarat; romanul s-a nascut artist si cum mai ziceam are o deosebita atractie pentru cuvintele care incep cu F, printre care si fotografie, la care toti se pricep din nastere aici.
Ca ei, adica fotografii romani, sunt buni, aici am dubii.
Daca ar fi, fotografia romaneasca nu ar fi cea mai jalnica din Europa si imaginile comerciale pe care le vedem la tot pasul nu ar fi de toata voma si as mai putea da exemple dar nu vad sensul.
Fotografii nu trebuie sa ajute la evolutia fotografiei in Ro; ei trebuie sa fie buni profesionisti, sa nu faca nici un fel de concesii, sa creeze, sa arate, sa discute, sa comunice si cu imagini dar si cu ceilalti, sa creeze o bresla puternica si respectabila.
Cum astea nu se intimpla si cele amintite sunt numai niste cuvinte fara sens, mergem inainte cu ce se poate si cu ce avem, fiecare cu barcutza si tagirtza lui, pe apele involburate de la malul creatiei, undeva intre creatie si suficientza.
Pe de alta parte ar trebui sa existe niste distinctii clare; nu putem vorbi de arta foto in general.
Dupa parerea mea, as imparti aceasta activitate cu aparatul in mina in trei branse; fotografia comerciala si editoriala, fotografia de salon si cea facuta de cei care nu traiesc din fotografie ( foarte adesea superioara fotografiei comerciale) si in cele din urma fotografia experimentala, mai apropiata de artele plastice, de grafica, de instalatii, de video, si de alte curente colaterale.

"dar problema ca acei fotografi nu acorda nici un sprijin acelora care vreau sa avanseze. Singurul lucru ce se poate face, este sa continui sa faci poze si sa iti dai seama singur de anumite lucruri, ceea ce necesita timp mult, experienta. Daca ne-am ajuta intre noi acest timp ar fi mult mai scurt, dar nu e asa cum trebuie sa fie."

Parerea mea e ca daca fotografii avansati ar acorda sprijin celor care vor sa avanseze, ar fi jale si prapad; nu trebuie sa confundam maiestria si perfectiunea cu aptitudinile didactice; de cele mai multe ori, un artist poate fi vizitat de sfintul duh si de muzele creatiei, dar poate fi incapabil sa invete pe altii, sau sa lege doua cuvinte fara sa mori de ris.
Sunt multi care creeaza dar nu o au cu comunicarea; cei care pot sa fie si mentori sunt putini si afara, poate citeva procente la o mie de profesionisti.
Eu am fost la niste cursuri de fotografie prin Europa si nici unul din profesorii pe care i-am ascultat sau de la care am invatat nu era artistul lu` peshte, dar era perfect ca profesor; si am cunoscut si multi fotografi mari, dintre care numai o mina de oameni puteau sa se si exprime apropo de fotografie. E ca la dans; una e sa fii dansator profesionist, alta sa predai dansul.

Cred ca totusi eroarea fundamentala la noi este ca lumea pune mina pe un aparat, declansaza, iese ceva acolo, si gata, toti sunt fotografi; mai e si stupida credinta ca scule bengoase produc poze perfecte, si de aici pina la ideea ca ce sa faca omul sa scurtcircuiteze niste etape si sa ajunga profesionist nu e decit un pas.
Cu pile, relatii, mishmashuri de tot felul, unii chiar cistiga cite ceva; altii imping tava sau interesul pe la redactii; cu inconstienta fata de breasla, altii accepta sa faca pactul cu diavolul si sa vinda imagini pentru citiva firfirei, contribuind la taiarea cracii unei intregi industrii foto; foarte multi dintre acestia, la urma urmei cam 99,99%, nu au treaba cu comunicarea prin imagine, pentru ca la urma urmei nu au ce comunica; hiba, buba fundamentala, este ca se uita ca fotografia e o arta care are nevoie de celelalte mai mult decit s-ar parea, si daca fotografului nu ii place sa citeasca o carte buna, sa asculte o muzica buna, sa vada un teatru bun sau un film bun, asta se vede in imaginile sale.
Cum s-ar zice, e usor a scrie versuri, cind nimic nu ai a spune.
Cred ca ar trebui mult mai multa atentie acordata culturii in general, culturii vizuale in special, si daca exista dorinta de exprimare se vor gasi si modalitatile tehnice; nu trebuie mers invers.
Nu conteaza practic aparatul, obiectivul, modalitatea tehnica; cu orice giorsotanie, pe film, pe hirtie, cu albumina sau cu pixeli, se pot face fotografii senzationale; daca omul are ceva de spus si e vizitat de sfintul duh si are cultura si are si ceva noroc, va crea chestii uluitoare; daca nu, poate sa aiba si marK doiul lu` peshte ca degeaba.
Toata vinzoleala care se face la capatul cu tehnica este inutila; fara cultura, intrebari, cautari si alergari dupa fumurile creatiei, nu se poate face nimic.
Ca sa inchei, nu trebuie asteptat ajutor de la cei aflati mai sus pe scara; la modul ideal ar trebui sa cream fiecare ce credem si cum credem si sa ni se rupa de parerea altora, si timpul va descilci ce e de descilcit.
Esenta pe care ar trebui s-o inteleaga cei aflati la inceput este urmatoarea: este mult mai usor sa faci o fotografie proasta decit o muzica de rahat sau o poezie timpita.
Daca la muzica sau poezie ne dam seama din prima de rateu (mai exista ceva zatz de cultura din liceu, sau se zgirie timpanul), la imagine din cauza inexistentei culturii plastice in special - si a culturii in general - orice facatura devine neica creatie.
Ce se poate face? O imensa munca individuala de invatare a mesajului plastic, de pozitionare a fiecaruia pe craca creatiei, si de raportare la ce se intimpla si la ce mai exista prin lume.
Dar fara cultura nu se poate crea, asa cred eu in prostia mea.
#50328 (raspuns la: #50318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
din ciclul "ce rau e in Romania" - de who_Cares la: 03/07/2006 08:28:50
(la: Romanii : o cauza pierduta ?)
din capitolul sa ne plangem cu batistuta dupa noi...si iarasi ne plangem ..si ne smiorcaim....si app. de copii de gradinita...de ce tot ii da lumea exemplu?oricum vor ajunge ce-i vom invata noi...si cat despre laptele si mierea din alte tari...get real!...nici acolo nu e...doar ca nu e mediatizat...daca o tara nu e saraca asta nu inseamna ca nu exista alte probleme...poate mult mai mari...de cate ori e mai mare procentajul americanilor ce au nevoie de psiholog decat cel al romanilor?si sa nu se spuna"da domnule isi recunoaste omul problema si merge".ca pana la urma si psihologul ce face :iti pune aceleasi intrebari pe care ti le pui si tu la randul tau de o viata intreaga...si oare de ce mai multi americani merg la psiholog...nu nu e ca au bani...ar trebui sa ridice cateva intrebari.de ce ne denigreaza altii atat de mult(pe langa faptul k avem incompetentii si incultii nostrii-asta nu neaga nimeni)-si asta ar trebui sa ridice intrebari...poate vor sa denigreze si ceea ce mai avem ca sa poata veni ei peste noi cu ideile lor noi si "bune"("nimic nu e nou sub soare").La fel ca si UE-mare prosteala si asta,dar asa e omu nu-si da seama de prostie pana nu e pana in gat in ea.Or fi in romania si bicisnici dar nu inseamna ca peste hotare or fi numai oameni model...in toate exista o balanta mai mult sau mai putin evidenta si in plus nu e important ce se vede ci ceea ce este si traieste individul cu adevarat(ca om e cam greu sa mai zici).o fi rau in romania nimeni nu neaga cu vehementa-si cu ce ne ajuta sa ne plangem?mai bine ne-am educa proprii copii,elevi,vecini..caci nici in alte parti nu e numai roz...n-aveti grija..unde sunt bani exista alte probleme...si nici o tara nu e 100% bogata..cat despre incultura...nu numai la noi...ce spuneti de francezii care ii intreaba pe romani "dar voi aveti iarba,vaci acolo in romania?" ei hai ca n-om trai pe Luna...oricat de incult -o idee tot trebuie sa ai.si nu e singurul exemplu...si de lipsa de sufelet ce mai zicem...
om bun - de mazariche la: 01/02/2007 18:44:22
(la: Cele mai traznite ganduri :O)
"calca apa si daca nu ti-o place cum dai din poponeata sa nu-mi zici mie om bun :)))))))))"
Nu merge. Am incercat nu doar cu pasul spre umplerea galoshilor ci shi cu bata. E drept ca mi-au reushit ceva bolboace. Nesemnificative.;)
#172730 (raspuns la: #172721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tante Veronica - de anisia la: 03/01/2008 19:43:35
(la: lipsa de profesionalism)
ca tante Veronica, da' sa-l vezi pe nea Cartzan!

Ma sui io intr-un taxi de Bucuresti acu' vreo cativa ani, colea la Romana. Sui intai sacosele cu alde cumparaturi pe bancheta din spate, apoi ma asez si io langa ele, bucuroasa nevoie mare ca in sfarsit sed.
Soferu', nea Cartzan (ca asa scria pe legitimatie), citea ziaru'.
- La Unirea - zic, sperand ca-si termenase lectura.
Nici gand!
Se-ntoarce spre mine jumate profil, si-mi zice derect:
- Nu merg nicaieri.
io replic, zambind:
- Pai nici io nu merg nicaieri. La Unirea vreau s-ajung.
el nervos:
- Nu vezi fa ca citesc ziaru', da-te jos!
io, nedumerita:
- Pauza?
el, tipand:
- Da-te jos!

m-am dat, ce era sa fac. sa ma cert cu nebunu'?

m-am suit in taxiul de langa, shocata.

#270271 (raspuns la: #270266) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
partea a IXa - de cosmacpan la: 15/04/2008 07:23:02
(la: Leandru)
Poate că aceea era trecerea spre lumea de dincolo îşi zise. Lăsă calul să-şi poarte singur de grijă şi după ce făcu trei mătănii şi spuse câteva rugăciuni de încurajare şi întărire, pătrunse în întunecimea aceea. Nu făcu el nici suta de paşi şi simţi că-I vine cineva în întâmpinare. Îşi pregăti paloşul şi aşteptă să vadă ce este, iar când simţi făptură în faţa lui ridică paloşul să lovească.
-Cum se face că ai ajuns şi prin aceste părţi voinice? auzi dar de văzut nu vedea nimic.
-Numai nevoile îl împing pe om la drumuri lungi şi la încercări pe măsură. Dar cu cine vorbesc? Căci paloşul nu ştie dacă-mi eşti prieten sau duşman?
-Cine altul voinice decât puiul de zmeu căruia i-ai dăruit viaţa când cu războiul cela cumplit. Poate că acum voi putea să-ţi întorc binele făcut, cu toate că în acel război au fost omorâţi toţi cei din neamul meu.
-Ştii bine că dacă nu erau păcatele mari şi voinţa celui de sus nu s-ar fi prăpădit toată seminţia voastră.
-Atâta timp cât stăm de vorbă înseamnă că Celui de Sus I s-a făcut milă şi a dorit să mai rămână şi cineva din seminţia mea pe acest pământ. De când ne-ai scapat, pe mine şi pe aceea care îmi va fi soaţă, ne adăpostim aici şi facem ce putem pentru un loc de hodină şi ceva mâncare, căci nu mai avem curajul de a ieşi în lumea voastră. Dar cu ce treburi pe-aci prin Casa Morţilor?
Leandru îi povesti despre porunca prinţesei şi despre dorinţa lui de a o îndeplini. Zmeul îi spuse că aceasta nu poate fi dorinţa unei prinţese, a unei femei, ci numai a unuia care vrea să-l prăpădească şi să scape de el. Îi spuse să aştepte afară că îi va aduce el calul negru şi turbat, de trei ori înaripat care nu sufera suflet de om viu. După aceea scoase o punguţă cu un praf fermecat şi îi mai spuse că pentru a-l putea stăpâni trebuia să-i sufle pe nări din acel praf şi atunci calul îl va şti de stăpân. Plecă zmeul iar Leandru se apropie de ieşire căci nu putea suferi întunericul acela gros şi umed ca însăşi moartea. Nu trecu mult şi iată că apăru din întumecine zmeul care se chinuia să tragă de căpăstru o întunecime de cal mândru şi fioros totodată cu trei părechi de aripi ce cuprindeau toată încăperea aceea. Când se apropiară destul, Leandru scoase din praful cela fermecat şi îl suflă în nările Întunecatului care pe loc se cuminţi şi se potoli devenind ca mielul. Atunci Leandru îl luă de căpăstru şi îi mulţumi din suflet zmeului pentru binele făcut după care îşi luă ziua bună şi plecă spre palat.
Dar dacă la dus era cătrănit şi nici nu vedea pe unde merge, acum de drag mergea căci avea lângă el cel mai frumos cal de pe lume şi ştia că acum putea să plece în sfârşit acasă la părinţii lui. La un popas îşi lăsă calul să pască şi încălecă pe Întunecatul dorindu-şi să zboare ca vântul şi ca gândul străbătând pământul, să zboare ca păsările răscolind cerurile. Nu-şi termină bine gândul că odată se ridică Întunecatu până în tăria cerurilor şi de acolo încă odată până la calea stelelor şi de acolo coborâ ca o săgeată şi înconjurând pământul coborâ chiar în locul de unde plecase.
-Mulţumit stăpâne?
-Dacă ştii să citeşti şi gândurile chiar că eşti cel mai priceput şi fermecat cal pe ce l-am văzut. Dar din păcate nu-mi este dat mie să am un astfel de cal, căci eu doar te duc în dar Împăratului Verde şi miresei lui, Ziurel de Ziuă.
-Nedesluşite sunt căile Domnului voinice. Spune-mi rogu-te dragă ţi-i fata?
-Ce gânduri sunt astea, căluţul meu? Am un legământ şi am să mi-l ţin, chiar dacă s-ar surpa pământul şi m-ar înghiţi cu tot cu gândurile mele necurate.
-O stăpânul meu. Cine a adunat vântul în căuşul pumnilor lui? Cine a strâns toate apele în haina lui? Poate cineva să ia foc în sân fără să i se aprindă hainele? Din toată neştiinţa mea, toate acestea nu le poate face decât cel nebun sau cel ce iubeşte cu înfocare. Şi mai ştiu că, mai bine o mustrare pe faţă decât o prietenie ascunsă. Poate că ar trebui să-ţi deschizi inima şi să mărturiseşti totul.
-Niciodată. Niciodată. Mai bine mor decât să fac o astfel de ruşine numelui tatălui. Nu pot să vin ca un fur pe ascuns, să junghii inima care m-a iubit şi să străpung mâna întinsă. Dar ajunge cu vorba. Să mergem dar ca să ajungem la timp.
Pt Karina - de Radu Herjeu la: 08/12/2003 09:03:48
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Karina, fiecare vede dezvolatrea proprie in functie de valorile in care crede, de educatia primita, de idealurile pe care le are.
Eu, de exemplu, nu m-as putea dezvolta (ca om, in primul rand) nicaieri in alta parte. Iar sa realizez ce mi-am propus inseamna sa lupt zi de zi ca sa schimb ceva in tara asta. Sa schimb ceva in mentalitatile tinerilor. Sa incerc sa nu las ca vidul intelectual, cultural si uman sa cuprinda de tot pamantul acesta. Pentru mine inseamna ceva interesul national. Interesul natiei mele e mai presus de elucubratiile nationaliste ale unora, de interesele politicianiste ale altora. Inseamna interesul fiecarui om care imi poate raspunde la buna ziua.
#6201 (raspuns la: #6059) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Apropo de cuvinte si studii - de Dinu Lazar la: 12/07/2004 23:41:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Salutari! As fi curios ce studii (mai ales de specialitate) au avut si au
marii fotografi de le noi si de pretutindeni."

Multi dintre monstii sacri ai fotografiei de la noi si de aiurea - sa zicem, 98% - nu au nici o treaba cu studiile de specialitate.

Pe de alta parte, cel putin la noi, studiile de fotografie nu au nici o treaba cu viata reala, cu ce se cere sau cu ce ii este necesar unui fotograf comercial sau editorial sau de stock sau tehnic sau stiinific.

Din cei citeva mii de absolventi ai tutor formelor de invatamint de imagine din Ro din ultimii 14 ani, numai o mina de oameni profeseaza sau au treaba cu fotografia.

Nici cei ce fac studii aprofundate de fizica sau electronica nu ajung la fotografie cumva; asa se explica imunda avalansa incredibila de nulitati care scriu carti si articole despre aparate si despre fotografie si care creeaza alte nulitati, la urma urmei.

Povestea cu studiile e complicata... dar ca sa fii mafiot sau interlop trebuie studii?
Ca sa ai gipan si viloaie?
Asa e si in fotografie.
Nu trebuie studii pen`ca oricine poate sa faca o poza, care este.
La noi un fotograf e asa, ceva care este dar nu pare.
Studii?
Acum mult, mult timp, ma intreba bunicul meu ce vreau a ma fac; (el a fost tinichigiu, putea sa faca un ceainic dintr-o bucata de tabla in cinci minute) - si ii ziceam ca eu as cam vrea sa ma fac fotograf.
Se aseza pe o bancuta si zicea: bai taica, ce rusine, un muncitor batrin este un muncitor cu experienta, un doctor batrin este un om care stie multe, un inginer batrin ajunge director, dar un fotograf batrin e un nimeni.
Judecind cum s-a asternut uitarea peste fotografii romani ai anilor `70-`80, bunicul cam avea dreptate, oarecum.
As vrea a vad si eu scoala de pictura unde nu se invata macar in pauza despre Michelangelo... dar fotografie romaneasca fara Mihailopol se poate?
Cu siguranta.
Atunci, ce trebuie studii...
#17728 (raspuns la: #17705) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pe langa APELATIVE!!!! - de costin.A la: 07/09/2004 01:01:25
(la: Dorinta de a fi intelectual)
un intelectual, ceea ce inteleg eu printr-un intelectual autentic este dincolo de DEX, definitii si cerinte, un om care nu poate fii altfel. un om care nu a ales el sa ajunga intelectual. a ajuns sa fie pt ca altfel nu putea trai. Un om care nu va cauta niciodata sa se identifice cu ceea ce este inteles prin "intelectual". este/ar trebui/ar fii cel mai autentic sa fie un om care lucreaza, gandeste si trece pe LANGA tot felul de eticheta de intelectual si orice alt fel de functii.
acestea eventual ii sunt atribuite de ceilalti si le foloseste doar pt o mai usoara identificare.
un om care ca scop are sa devina intelectual, pt a fii numit intelectual de ceilalti, pentru mine merita tot dispretul, chiar daca el studiaza acele lucruri cerute de definitii. nu este un om autentic. un intelectual veritabil este cel pe care nu il atinge nici un fel de eticheta de genul intelectual sau de genul parazit/putoare/lenes(ultimele indesate in mintea omului obisnuit de ura resentimentara a stingismului egalitarist)
in lumea de azi in care toata lumea alearga dupa etichete, iar etichetele: intelectual, senator, patron, sef de scara, filozof, dr. ing., bashtan etc etc au o putere de fascinatie incredibila si atrag multi parveniti, orice vanitosi. nu am pus cuv 'intelectual' langa 'sef de scara' pt a denigra statutul de intelectual sau pt a atribui virtuti sefilor de scara, ci doar ca sa ma fac mai bine inteles. acestea sint doar etichete si nu ar trebui folosite decit pt o identificare mai usoara. doar complexatul va generaliza spunind ca toti cei ce isi zic intelectuali se autoperiaza sau cauta sa fie periati (aici nu ma refer la ce a spus nickman ci doar ii folosesc expresiile), numai complexatul va pretinde ca este intelectual fara a avea nici cea mai vaga despre ce vb, dar ii suna frumos, chiar cool. ce incerc de juma de ora sa zic, dar stau cam prost cu exprimarea, este ca aceste apelative/etichete au ajus sa fie manipulate de tot mai multa lume care nu se ridica in vreun fel la nivelul lor si sunt luate si insirate orizontal si postmodernist cu orice altfel de functii si apelative. acea confuzie a valorilor care permite oricarui sa se pretinda ce vrea el (nu despre specialitati este vb pt ca nu te poti pretinde chiar doctor fara sa stii udne e urechea stanga ci despre virtutile omului)......si mai pot continua dar am obosit si simt ca plictisesc
#21189 (raspuns la: #20922) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
democratia americana ??? - de (anonim) la: 25/11/2004 23:14:19
(la: Copii romani in SUA)
nu asta inseamna democratie : sa faci ce te taie capul acoperit de drepturi fiindca iti platesti taxele.
in ultimii 3 ani si ceva am vazut ce-i aia democratia americana, de la atitudinea ei in lumea larga si pina la dezinformarea si minciuna care domnesc intre granitele ei. daca toate astea ar fi fost in Romania am fi fost deja obisnuiti cu ideea si am fi injurat ca sa ne mai domolim amarul ... dar se intimpla in (cu) America, si atunci asta devine de un prost gust lamentabil.
e adevarat ca totul are un pret. problema e din ce platesti pretul asta si unde te duce plata pina la urma. teribilismele verbale gen "democratia noastra" si "civilizatia noastra", "interesele tarii" si "cruciada impotriva terorismului" sunt ambalaje electorale de natura sa duca prostii si panicatii de nas. am vazut bine asta recent.
cit despre luatul lucrurilor in mina, depinde de noi intr-un asemenea hal, incit asa cum am putut face ceva in Romania ca sa schimbam sistemul, tot asa putem sa facem si in America.
eu gasesc ca e mai decent sa fii un maidanez care latra la luna, decit un pechinez cu ifose de civilizatie. ca sa fiu mai explicit, nu esti om numai fiindca mergi pe doua picioare, nu ?
#29871 (raspuns la: #28638) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca giocondel ne-a lamurit foarte clar ... - de camyb1981 la: 18/01/2005 13:03:11
(la: Parinti si copii)
Intr-adevar, asa ar trebui sa ne crestem copiii, eu asa imi doresc... inca nu am copii, dar sper sa reusesc sa fiu o astfel de mama si sa conving cu argumente, nu cu forta...

In ce ma priveste, in calitate de copil as putea sa ma dau contra-exemplu;dar tot ce urmeaza sa va povestesc se refera doar la tatal meu, mama avind cele mai bune intentii dar fiind o fire prea slaba sa-l infrunte; n-am avut niciodata dreptul sa negociez nimic; sistemul "accepti sau pleci"; rareori indrazneam sa-mi spun parerea pentru ca mi s-a repetat infinit ca sint o proasta, si-atunci cine eram eu sa sustin contrariul?n-am auzit decit jigniri si amenintari, niciodata nimic apreciativ, desi nu am creat probleme de nici un fel, iar rezultatele la scoala (pentru ca viata mea in casa parintilor nu s-a rezumat decit la scoala) au fost mereu foarte bune.

Nu aveam voie sa merg nicaieri, nu aveam voie sa am prieten ... si viata mea a devenit un lant de interdictii carora m-am supus nu din umilinta, ci dintr-o placere ciudata de a sfida toata povestea si din dorinta de razbunare intr-o zi cind se vor inversa rolurile.

Cu timpul a devenit revolta, am inceput sa arunc reprosuri si amenintari, nemaicontind o palma in plus sau in minus, am invatat sa duc dezamagirea in ghiozdan; acum nu mai e nici macar setea de razbunare, e doar asa, un fel de amaraciune, tinjesc dupa ce-as fi putut sa fac, dupa micile bucurii pe care, chiar daca acum mi-am acordat singura libertatea de a le avea, nu mai au acelasi farmec si nu mai pot fi traite la fel...

Spuneti-mi si mie, cum sa mai merg la 24 de ani la propriul bal al bobocilor din liceu, care pe-atunci mi-a fost interzis cu desavirsire?

M-am impacat oarecum cu trecutul meu, dar din cauza lui acum sint mult mai tematoare, mai sceptica, si uneori nedreapta.

Asa ca, parinti, aveti grija ce faceti si ce spuneti copiilor; nimic nu se uita niciodata, totul se sedimenteaza ca pe albia unui riu, iar mai devreme sau mai tirziu iese la suprafata, chiar daca intr-un loc diferit si mai indepartat...

Numai bine!
RSI - de Belle la: 09/03/2005 17:23:36
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
pai l-as fi intrebat daca-l deranjeaza ca vine si sotul, fiindca fara el nu merg nicaieri (nu-mi tihneste altfel si-mi place compania lui)

in al doilea rand i-as fi atras atentia ca trebuie mai intai sa trec oceanul si ca, cu sau fara domnul sot, sa-si ia gandul de la cine stie ce giumbuslucuri i-ar putea trece prin cap (din nefericire pentru specia masculina, stiu sa ma apar)

dar ca sa continui pe acelasi ton impus de voi doi, i-as fi raspuns "hai sa ne-ntalnim sambata seara, intr-o carciumioara la sosea" ... adica la Doina, ca din cate stiu e singurul loc cat de cat decent de pe Kiseleff (am uitat cum se scrie) si e si aproape de casa, putem s-o invitam si pe anisia ca si ea sta prin zona ;)
#38737 (raspuns la: #38735) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Targul de Florii - de Dinu Lazar la: 25/04/2005 07:16:17
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ca de obicei, nu am ilustrat atmosfera evenimentului, ci m-am orientat spre detalii."

Pai altceva nici nu se putea face; ce atmosfera, unii care vind pe jos si pe ziduri niste chestii, unele de sorginte mai populara, unele nu.

Tirgul asta era sa stirneasca dihonie si zinzanie intre mine si nevasta-mea si amicele ei; ele ca vor la tirg, eu ca ce tirg, ati inebunit, nu e nimic anul asta, uite aici la dor de duca nu scrie nimic, pe situl Muzeului tzaranului roman nu scrie nimic, pe situl Muzeului satului, nimic. Deci nu merg nicaieri, ce tirg, nu e nici un tirg, daca ar fi, ce sunt astia prosti sa nu anunte pe sit???
Sigur ca atunci cind a dat la tembelizor un reportaj de la tirgul de florii un gind dragastos si tandru am indreptat imbecililor de webmasteri de la siturile muzeelor amintite ca si impotentei in arta comunicarii a conducerilor respective, platite din banii mei, la urma urmei. Asta este.
Am ratat-o.
Si asa mi se pare o mare gogomanie sa existe doua muzee cam cu acelasi subiect.
In plus, nu mica mi-a fost caderea psihica atunci cind am vazut... pai ce sa vad... o fotografie facuta de mine, jmanglita, si copiata fara rusine si pusa pe situl Muzeului Satului. Pe prima pagina.
Ditamai muzeul, cu bugete de zeci sau sute de miliarde de lei, nu are altceva mai bun de facut decit sa jmangleasca poze de la fotografi.
Tipic romanesc si de tot risu plinsu.
Ministeru` cuculturii e in spatele muzeului...
Asa ca fratilor nu mai puneti poze mari pe net ca se fura, si cei mai mari furaciosi sunt aia care ar trebui sa nu o faca.

Altfel imaginile domnului Dipse de la tirg sunt ceea ce ar trebui sa fie; cadraje si lumini interesante, cautari stilistice de tot felul.
Astfel din imaginile de la 4-5 tirguri se poate face un portofoliu bun pe tema data.
#45366 (raspuns la: #45320) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
penelopa - de gigi2005 la: 06/07/2005 01:30:32
(la: Penelopa)
moderna ar trebui sa-si umple timpul asteptarii cu o activitate nu numai cu gospodaria. Cunosc o femeie care timp de 10 ani nu a facut nimic, dar absolut nimic in afara de a fuma, a bea cafele si a se coafa cu prietene, timp in care barbatul ei, fara o slujba clara dealtfel, s-a straduit sa tina casa sa nu-i lipseasca nimic. Dupa aceasta perioada el a gasit o femeie dispusa sa plece la drum cu el, amandoi intr-o afacere comuna care a prosperat. Penelopa noastra a intrat in panica si ar fi vrut sa faca "scoala"; incepuse sa-si faca probleme: eu ce fac cu viata mea? Evident barbatul a lasat-o, cu toata coafura si manichiura ei, parfumurile, fardurile si cu toate toaletele pe care si le cumparase ca sa fie "frumoasa" pentru el si s-a dus cu o femeie impreuna cu care a putut sa realizeze ceva.
Fara menajamente i-am spus ca a pierdut cei 10 ani frecand menta cand putea sa faca 2 scoli daca dorea. S-a maritat cu un sofer care a angajat-o cusatoareasa la o fabrica. Ea care nu mergea nicaieri decat cu taxiul, acum o duce barbatul sau cu camionul la serviciu. Si nu era proasta ci doar prea sigura pe ea.
#58161 (raspuns la: #58050) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. So Happy - de Paianjenul la: 08/07/2005 15:19:06
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"Daca esti Dumnezeu?!... chiar poti sa faci oameni din lut si sa le dai viatza????.... Poate trebuie sa ai un lut special?!?..."


- E bine daca ai ajuns deja sa accepti existenta lui Dumnezeu... singura problema in care-ti mai "rupi gitul" fiind intrebarea "cum l-a creat El pe om?".

Biblia nu spune nicaieri ca Dumnezeu ar fi framintat lut amestecat cu apa, apoi a modelat o statuie de lut, careia, dupa terminare, i-a suflat in nari si a devenit om. Biblia spune doar ca "Dumnezeu l-a facut pe om din tarina pamintului" (nu si care era forma de materie din care era constituit trupul lui Adam imediat inainte de animare...)... si nu vad in ce consta incredibilul, de vreme ce toate elementele chimice care alcatuiesc corpul uman se gasesc si in "tarina pamintului"...

#58687 (raspuns la: #58415) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodica - de donquijote la: 10/07/2005 13:24:03
(la: sfaturi practice - cum pasam pisica moarta)
una din legile lui murfy spune ca un individ avanseaza pana la limita capacitatii sale, adica la un moment dat ajunge intr-o functie in care nu mai e capabil.
aici incepe diferenta dintre firmele mici/mijlocii si cele mari. in firmele mari pentru fiecare 'sef' care a depasit limata capacitatii sale profesionale, sunt inca cativa subalterni care il completeaza si de multe ori nu se 'vede'.
in firmele mici, cei capabili fac munca profesionala de baza si deobicei nu sunt interesati in avansare in functii de conducere exact din motivul expus mai sus (mai ales ca nici nu primesc adaosuri la salar ca le au deja mari): sa nu ajunga in pozitia in care nu mai poate face fata profesional. problema e ca in aceste functii de multe ori vin cei care au ocupat functii echivalente in firmele mari, unde erau deja practic plafonati dar treaba mergea. unul din asta ajunge la o firma mica si se trezeste ca trebuie sa munceasca, sa ia decizii pentru care e singur responsabil, etc.

am avut si unul din asta, care ca sa nu fie obligat sa ia decizii la nivel tehnic care-l depasea, bloca toate proiectele si initiativele noi. se concentra numai pe productie si mersul hartiilor. era foarte apreciat de directorat ca reusise sa reduca cheltuielile (nu se investea in cercetare).
pe termn scurt a fost bine, dar la moment dat castigurile au inceput sa scada si pana la urma s-a ajuns la pagube (care s-au vazut dupa ce a fost trimis la plimbare). le-a luat ceva timp directorilor pana sa priceapa care-i treaba.
anisia - de om la: 30/08/2005 21:53:28
(la: Stiinta intre pierzanie si absolvire)
repet ce am mai spus...mesajele tale sunt un challenge placut si din aceasta cauza nu vreau sa-ti spun ca iti RASPUND la comentariu; o sa spun: CONTINUU DIALOGULUL cu tine.
Trebuie sa precizez ca inca am dificultati sa inteleg pe deplin faptul ca suntem FIZIC asemanarea cu EL. Dar dupa cum ai reexpus ideea cred ca digerez mai usor, inca mai lucrez la digerare :)) Daca accept ideea ca este o influienta reciproca FIZIC / SUFLET...este mai acceptabila!
Ai spus: "...ne asemanam Lui spiritual din nascare? nu-ti dai seama de cate rataciri am fi fost scutiti?" ...si mintea m-a dus la faptul ca de multe ori STIM/SIMTIM ce sa facem, dar NE ESTE FRICA SA FACEM pentru ca ne complacem in rutina, curentul de masa/grup de indivizi, etc. CHiar nu ti s-a intamplat niciodata sa simti ca daca renunti la ceva o sa fie bine? De cate ori chiar ai renuntat? Nu este asa ca de mai multe ori ai strans din dinti si te-ai "incapatinat" in drumul ales care a fost rau. Bineintels ca aici sunt si contra exemple...ca intotdeaua :)) INTOTDEAUNA este bine sa fie o buna balanta in LIBERUL ARBITRU!
Despre negativizmul meu si exemplul tau cu proteza...DA ai dreptate, dar eu ma gandeam la un alt exemplu:
-cica un om bogat a vrut sa faca un bine si a oferit o pereche de pantofi unui om sarac care mergea cu picioarele goale (avea talpile tabacite ca opincile :((.
-omul sarac a folosit pantofii in permanenta si picioarele/talpile lui au devenit fine din nou. Dupa o vreme pantofii s-au rupt si a trebuit iar sa mearga descult...cand s-a intepat intr-un ciob (avea talpile fine acum), s-a infectat si a murit! Morala...daca nu poti sa faci bine pana la sfarsit...mai bine las-o moarta :((
In general gandurile mele in acest forum sunt axate pe acest viitor in care..din nefericire nu controlam INTREGUL PROGRESS pe termen lung; asta nu inseamna ca nu ma zbat ACUM sa aduc si eu o contributie la viitor!

#68677 (raspuns la: #68675) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aha - de Belle la: 09/09/2005 22:35:47
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
lascar, nici o grija, dl. belle nu merge nicaieri fara mine :)

ivy.... exact ce ti-am spus si eu... baga italia mai intai :)
#71094 (raspuns la: #71090) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Jimmy - de irma la: 21/09/2005 15:26:11
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
aha, pana la deva mai merge. daca voiai sa ajungi in bucuresti mai aveai inca o zi de mers
(poate nu chiar o zi, sunt 450 km, daca nu ma insel)
de la intrarea in tara se circula greu. cand vom avea si noi autostrada, alta viata!
noi tot planuim o excursie pana in franta (zona valea loirei unde avem prieteni), dar ne e
groaza de drum...poate mergem de craciun. la urma urmei suntem doi soferi si putem face
cu schimbul.
#73673 (raspuns la: #73667) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...