omul fara patrie e ca puiul fara mama

Intruder (catre om):
cu Miss-ul nu se aude nimic?

om (catre Intruder):
Intruder, dar stiu ca ai tupeu :(( Iar o sa te plangi ca tu nu ai timp si o sa-ti pui coada pe spinare lasand pe "altii" ca sa traga la mal concursul.

om (catre cafegii):
astept voluntari pt pus umarul de la A la Z !

om (catre Intruder):
HAI, pui osul la treaba cu miss sau esti baietzas de cartier (gura mare si fuga de responsabilitate)

Intruder (catre om):
daca ai nevoie de intrebari cu conotatie sexuala, iti stau la dispozitie...atat. :D

om (catre Intruder):
am spus de la A la Z, nu am nevoie de franturi!

"bonus" (om catre Intruder)
era singura explicatie pt oftica ta.
si...
Oftica e boala grea
intruder sufera de ea! :))

concluzie:
ai reusit cu brio sa-mi lasi un gust amar...
pacat, chiar aveam chef de joaca. :(
nu cer explicatii, nici scuze nu vreau pentru jignirile gratuite... qui prodest?
punct.

Hallo Roman
am citit intimplätor räspunsul täu cu privire la intrebärile puse de Antoaneta
si dupä pärerea mea ai perfectä dreptate.

Eu locuiesc din anul 1992 in Germania, am cetätenie germanä, sotul meu este de origine germanä(ne-am cunoscut aici).
Eu, sint näscutä in Bucuresti,tatäl de origine germanä, mama de origine greacä.In familie s-a vorbit numai romaneste, am crescut cu traditiile romänesti.
Am träit 30 de ani in Bucuresti färä sä mä intreb vreodatä "ce sint eu?". Pentru mine era de la sine inteles:eu sint romancä.Din aceastä cauzä mi se pare normal (cu toate cä vorbesc limba germanä,sint cäsätoritä cu localnic)sä fiu consideratä ca sträinä. Cu sau färä cetätenie,pentru cei din jurul meu, sint si voi rämine mereu romancä.

Ce nu mi se pare normal este ca atunci cind imi visitez rudele si cunostintele din Romania,sä fiu consideratä sträinä.
Din päcate acesta este adevärul, pentru cei de aici sint romäncä iar pentru cei din Romania sint nemzoaica.

Dupä pärerea mea,acesta este tributul pe care toti emigranti il plätesc:
in vecii vecilor "EMIGRANT"

Dupä pärerea mea indiferent ce origine omul are, patria lui este acolo unde s-a näscut, a päsit primi pasi si a repetat primele cuvinte .

Care romän nu se recunoaste in cintecul lui Tudor Gheorghe......
" Acolo este tara mea,
Si neamul meu, cel romänesc.....???
Cel ce nu se recunoaste,nu a fost niciodatä romän.

Dacä am luat mentalitatea germanä?
Eu cred mai repede cä m-am maturizat,m-am adaptat situatiei,......!!!

Vä doresc la toti

SÄRBÄTORI FRRICITE precum si traditionalul LA MULTI ANI

Ozzy, sincera sa fiu habar nu am despre ce vorbesti. De unde ai scos tu chestiile cu luatul de parintii tai? Daca te referi la comentariul cu Slick Willie, se pare ca esti pe dinafara cu stirile. Slick Willie este Bill Clinton. Si chiar el a mentionat chestiile care le-am listat. Asa ca te rog fi dragut si cere-ti iertare. Inca pina in ziua de azi nimeni nu mi s-a adresat in halul acesta. As avea tot dreptul sa ma adresez tie la fel cum faci tu, dar am mult mai multa clasa decit tine. Ca de obicei, caracterul omului se cunoaste cind il pui la inghesuiala.

Cum se da o lovitura de Stat

Presa scrisa si cea vorbita, îndeosebi Televiziunile, s-au întrecut în ultimele 2-3 saptamîni sa publice ori sa transmita diverse comentarii si materiale despre faptele petrecute în urma cu 60 de ani si care, se stie prea bine, daca pe plan intern au avut multiple consecinte grave si daunatoare, in schimb, pe plan european, au influentat decisiv evolutiile ultimei faze a Razboiului Mondial din 1939-1945, mai ales în spatiul Europei Eat-Centrale. Pentru ceea ce a urmat, pe plan politico-diplomatic, militar, economic si psihologic, s-a avansat de catre istoricii si comentatorii militari - defel exagerat - comparatia cu “un nou Stalingrad”. Dar, asa dupa cum s-a observat, întemeiat, adeseori, locul istoricilor în dezbaterile din ultima vreme l-au luat nespecialistii, care au venit cu propuneri, sugestii si scenarii, care de care mai traznite, contribuind în fapt, si mai mult, la… îndepartarea, decît la apropierea, zilei de 23 august 1944 de constiinta publica. Este adevarat ca scopul scuza mijloacele, dar mistificarile nu-s oricum îngaduite, ci, de regula, sanctionate. Dar sînt atîtea motive pentru o revenire asupra desfasurarii exacte a episodului cardinal - arestarea Antonestilor - revenire oricînd binevenita si, cu totul, pe placul cititorului. in temeiul investigarii memorialisticii ramase de la principalii “actori” ai dramei, dupa analiza documentelor si coroborarea infor-matiilor transmise, la 23 august 1944 au intervenit urmatoarele derulari esentiale: atunci, în epicentrul evenimentului (Palatul Regal din Calea Victoriei) s-au aflat cel putin 30 de persoane, care, ulterior, au depus marturii, verbal ori în scris. Calitatea surselor, în functie si de aceea a oamenilor, difera si, din aceasta cauza, valoarea probelor de care dispunem este cu totul inegala. O sursa (Ioan de Mocsonyi-Styrcea), care ar fi trebuit sa fie de o mare calitate, avînd în vederea rolul si locul personajului în anturajul Regelui Mihai I, se dovedeste (asa cum, de altfel, s-a dovedit si individul, care în perioada 1947-1963 a ravasit închisorile comuniste) execrabila, deci inutili-zabila; alte surse sînt aproximative, atestînd clar dorinta autorilor de a-si afla un post marcant în desfasurarea faptelor (în ordine: D. Damaceanu, Emilian Ionescu, C. Sanatescu - asadar, toti militari); nu lipsesc probele dezinhibate (Lucretiu Patrascanu, Bellu Zilber), nici cele dezlînate (Emil Bodnaras, C. Agiu), si nici altele fardate sau voit studiate (Regele Mihai, diplomatii de la Curte). În categoria, rara, a marturiilor sistematice si precise le includem pe cele datorate lui Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. I. Bratianu, Mihai Antonescu, Grigore Gafencu, Gh. Barbul s.a., iar în aceea singulara, dar, concret de exceptie, cuprinzînd numai relatarile, declaratiile si recunoasterile prompte si exacte, unele chiar adnotate (chiar daca în închisoare), care rezista tuturor “intemperiilor” scurgerii timpului si, deci, confruntarilor, se înscriu toate materialele care poarta girul Mare-salului Antonescu. Faptul nu este întîmplator, de vreme ce, în 1944-1946, fostul Conducator era, netagaduit, cel dintîi interesat de aflarea si afirmarea adevarului. Este un element remarcabil si recomanda precis izvoarele de la care, în ana-lizele noastre, trebuie sa pornim si trebuie sa ne si reîntoarcem! Dintre sursele care poarta semnatura Mare-salului, distingem 3 de o valoare exceptionala: 1) documentul intitulat “Însemnari din celula”, asternute într-o agenda din 1930 a Regelui Carol II, chiar în seara demiterii (aproximativ între orele 21 si 23); 2-3) detaliile furnizate de I. Anto-nescu la interogatoriile conduse de Avram Bunaciu, în 15 si 20 aprilie 1946, în cadrul pregatirii procesului “marii tradari nationale” din 6-17 mai 1946. Nemultumit de textul interogatoriului, din 15 aprilie 1946, pe care ex-Maresalul l-a revazut si corectat cu acribie, la 20 aprilie 1946, anchetatorul Avram Bunaciu l-a chemat pe detinut la un nou interogatoriu, din care extragem urmatorul fragment, care, juxtapus textului amintit al “Însemnarilor din celula”, ne ofera, cu siguranta, descrierea cea mai completa si veridica, exacta a desfasurarii audientei istorice de la Palat din 23 august 1944 (aproximativ între orele 15,15 si 17,30). Sa parcurgem acest text: “Mergînd la Palat (în dupa-a-miaza de 23 august 1944), l-am gasit pe culoare pe d-l Mihai Antonescu si am mers împreuna la Rege. Am vazut în curte tancurile pe care mi le ceruse sa se apere de nemti. Tevile erau îndreptate spre casa. Atunci, în fata lui Mihai Antonescu si Sanatescu, i-am spus ca nu mai e nimic de facut si ca asteptam numai un raspuns de la d-l Clodius si scrisoarea partidelor politice. Sanatescu se scoala si spuse: “Vi le aduc eu”. Regele a iesit din camera si dupa o jumatate de ceas s-a reîntors cu un pluton de soldati din garda Palatului cu revolverele în mîna. Surprins, am spus: “Ce înseamna aceasta, Majestate?”. În timpul acesta m-a luat de coate un maior (Anton Dumitrescu) pe care l-am facut “misel”. Lui Sanatescu i-am spus: “Nu ti-e rusine, d-tale, om batrîn, sa-l pui pe Rege, un copil, sa faca astfel de lucruri neuzitate?”. Dupa ce Sanatescu mi-a spus: “Sînteti arestat fiindca nu ati vrut sa faceti armistitiu” si i-am raspuns “Cum îndraznesti sa afirmi ca nu am vrut sa fac armistitiu?”, Regele a trecut în alta camera. Dupa aceasta Sanatescu a facut semn soldatilor sa ne scoata (din “Salonul Galben”). Am fost bagati într-o casa de fier în care-si tinea (presupun) d-na Lupescu bijuteriile. Era o încapere mica, lipsita de fereastra, fara scaune. Am stat pîna la 4, cînd a venit d-l “Ceausu” care ne-a dus într-o casa de la pe-riferie (în Bucuresti), unde am stat 8 zile (pîna 31 august 1944), cînd rusii ne-au ridicat si dus la Moscova”. Ce se desprinde, în mod sigur, din textul retinut? Neputînd cuprinde totul, voi proceda selectiv, retinînd esentialul, surprinzînd mobilul faptelor întîmplate. La 22-23 august 1944, Anto-nescu luase ferm decizia de-a încheia armistitiul cu Natiunile Unite, lucru comunicat si, deci, foarte bine cunoscut complotistilor. I. Antonescu fu-sese rugat de fruntasii partidelor istorice (Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, I. Mihalache, Gh. I. Bratianu, C. Titel Petrescu) sa conduca el operatiunea de semnare a armistitiului. Pîna atunci, Maresalul fusese ferm convins ca retragerea României din Axa si semnarea armistitiului trebuiau rea-lizate numai dupa avertizarea lui Hitler (de altfel, în seara lui 22 august, revenind de pe frontul din Moldova, el i-a solicitat trimisului lui Hitler, Carl Clodius, aceasta pre-tentie, precizîndu-i ca astepta raspunsul înca 24 de ore, pîna la 24 august 1944, orele 18,00). Dar, în clipa în care, la Snagov, în 23 august 1944, aproximativ la ora 11,00, Ion Antonescu a cazut la întelegere cu Gh. I. Bratianu, în prezenta lui Mihai Antonescu, vice-presedintele Consi-liului de Ministri si titularul Exter-nelor, ca istoricul sa-i aduca o “scri-soare de garantie” semnata de liderii politici, în sensul ca ei erau de acord cu conditiile dure ale armistitiului (cedarea provinciilor istorice din Est în folosul URSS), din acel moment, asadar, Maresalul s-a declarat dispus sa nu mai astepte “acordul” lui Hitler. De “scrisoarea de garantie”, Anto-nescu avea nevoie pentru vizita anuntata telefonic la Palatul Regal pentru ora 15,00. Istoricul se angajase ferm sa aduca documentul pîna la ora 15,00, dar, nefiind posibil, s-a deplasat la Presedintia Consiliului de Ministri din Bucuresti, în jurul orei 15,00, si i-a facut cunoscut lui Mihai Antonescu acordul deplin al liderilor istorici, urmînd sa prezinte “scri-soarea de garantie” în cursul serii, pentru a fi difuzata prin radio. Putem presupune ca Mihai Antonescu nu l-a înstiintat imediat pe Maresal asupra acestei comunicari, dat fiind, probabil, ca avea s-o faca la Palat, unde aveau sa se întîlneasca în minutele urmatoare la rege, unul (Mihai Antonescu) ajungînd mai devreme, iar celalalt (Ion Antonescu) cu oarecare întîrziere. În adevar, Mihai Antonescu s-a întîlnit cu Regele si cu C. Sanatescu, pret de 20 minute, timp in care le-a expus “desfasurarea de forte”, precum si intentia de-a zbura la Ankara pentru a negocia cu Aliatii, mai ales ca, în 22-23 august 1944, facuse 4 interventii diplomatice oficiale si urgente prin Ankara. Regele l-a rugat pe ministrul de Externe sa ramîna în Palat, revenind o data cu Maresalul, cînd acesta avea s-ajunga în Calea Victoriei. Aceasta pauza de circa 30 de minute, care s-a ivit întîmplator ori a fost “dirijata”, avea sa le fie fatala Antonestilor, si iata de ce, pentru ca: Regele, întîlnindu-se în rastimpul ivit cu colaboratorii sai, în biroul sau de lucru din Casa Noua, a fost sfatuit de complotisti sa-l preseze pe Maresal sa semneze numai-decît si imediat armistitiul; numai ca ex-Maresalul nu era omul - nici chiar în acele momente cruciale - care sa asculte recomandarile Suveranului, un “copil”, cum l-a calificat de altfel în cursul întrevederii, iar aceasta pentru ca în problema armistitiului Conducatorul avea deja planul sau si n-a admis sugestiile venindu-i din partea “cuibului de vipere” de la Palat. Din aceste contradictii si presupuneri false ori reale avea sa rezulte, putin dupa ora 17,00, ares-tarea Antonestilor! Numai ca, în vre-me ce Regele si echipa sa, complet nepregatiti, apreciau ca era suficient ca sa se anunte prin radio arestarea Antonestilor si întoarcerea armelor, Aliatii, in frunte cu SUA, URSS si Marea Britanie, s-ar fi grabit - iluzie desarta - sa-i ofere României Armis-titiul, si asta în cele mai bune con-ditii! Or, se cunoaste prea bine, nu avea sa fie nicidecum asa. N-a fost admis nici un armistitiu, iar presa internationala (“The Times”, “The New York Times” s.a.) de a doua zi (din 24 august 1944) s-a limitat sa vorbeasca despre capitularea Româ-niei, care, efectiv, se produsese. În ceea ce-l priveste, I. Antonescu urmarea, dimpotriva, sa se încheie efectiv un armistitiu, ale carui consecinte, mult mai favorabile sau, oricum, altceva capitularii, de genul celei pregatita de complotisti, ar fi fost, incontestabil, favorabile tarii si natiunii. RECAPITULARE SI CONCLUZII: În acest fel, în dupa-amiaza de 23 august 1944 au ajuns Anto-nestii la Palatul Regal din Bucuresti. Era PENTRU PRIMA SI ULTIMA DATA, Conducatorul Statului Român fiind dispus, în fine, sa încheie armistitiul cu Aliatii, desi, în conditiile concrete ale desfasurarii audientei la Rege, nu a marturisit aceasta, dimpotriva. Existau toate premisele si sansele de succes, mai ales ca Maresalul acceptase acest lucru, iar liderii partidelor “istorice” îi garantasera concursul. Complotistii trebuiau sa se decida: ei vor merge cu ori fara Maresal, iar, daca era asa, cum ei preferau de atîta timp, adica fara Maresal, atunci pentru ei cuvîntul de baza la ordinea zilei devenise, firesc, RAPID, CU ORICE RISC sI INDIFERENT CUM, dar Antonescu nu trebuia lasat sa pregateasca si sa semneze, EL, armistitiul! Prin urmare, chiar atunci, în 23 august 1944, trebuia sa se produca ceea ce complotistii planificasera, initial, pentru 26 august 1944: ARES-TAREA ANTONESTILOR, care, indiferent de consecinte, oricum le cadea bine, garantînd succesul loviturii de stat gestante. Avea sa fie o Lovitura de Stat de tip clasic, dat fiind ca Regele instalat, dupa 6 septembrie 1940, prin decret propriu semnat, dispunea de prerogative li-mitate, specifice monarhiilor “nefunctionale”. În consecinta, Regele si restul complotistilor realizau, concomitent cu înlaturarea regimului antonescian, o modificare constitutionala fundamentala, arestînd pe primul-ministru, care, întîmplator, si nu formal, era chiar seful statului. Iar, în cavalcada razboiului general sau a situatiei specifice de la Bucuresti, lovitura aparea scuzabila si necesara, în fata natiunii, a beligerantilor învingatori si - nu-i asa - a Istoriei? Însa pentru cît timp?
Gh. Buzatu

io te credeam om serios... si ca te pui ca roata la carutza si ii ajuti pe baietii astia sa iasa din pacla celor 10 minute...! cand colo, matalutza deviasi subiectul cu linkuri despre te miri ce...Sa fie asta vre-o tactica masculina doar pentru ca nu aveau pe unde sa scoata camasa? Ca vad ca toti rasuflara usurati crezand ca ne-au indus in eroare...
tztztz, vigilenta bate-o vina. Daca vrei sa ne zici, zi-ne despre subiectul dezbatut. ca era frumos cand era viata si risete pe aici...
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!

Buna Antoaneta,

Eu sint Roman stabilit in Australia si prin natura muncii am avut posibilitatea sa calatoresc si sa cunosc o multime de romanii de peste tot: Germania, Austria, Franta, Anglia, USA, Italia, Australia, Singapore, China, Indonezia... (chiar si in Asia am intilnit o multime de Romani stabiliti definitv sau cu contracte pe termen).

Punctul tau este foarte corect. Toti traimi mai bine din punct de vedere material si frigiderele sint pline. Dar cind mincarea nu mai este o grija, cind uitam de grija lui Lacoste, Nike, Adidas si altor firme cu prestigiu international, cind inchidem lumina si raminem doar cu noi insine... toti ne intrebam: "Ce cautam noi aici?"

Poate in Australia este cel mai fericit caz, ca este o tara in totalitate de emigranti, dar in alte tari niciodata nu vom fi tratati ca egali. Chiar si in Germania, cei de origine germana nu sint considerati germani.
Sint considerati tot romani.

Am intilnit romani de alte nationalitati: rusi, maghiari, germani, sirbi... care in Australia nu recunosc ca sint romani. Zic ca sint sirbi sau germani sau maghiari din Romania. Asta ii pune intr-o situatie foarte dificila. Ii pune in situatia de a nu avea o tara! Tara pe care ei o privesc ca origine (Serbia, Germania sau Ungaria) nu-i va recunoaste ca fiind de-ai lor, in tara in care au emigrat vor fi considerati "emigranti"... iar in final ei refuza sa se recunoasca romani.
Si atunci ce le mai ramine?
Care este patria lor?

Sa nu confundam nivelul de trai, dorinta de a trai mai bine cu apartenenta la un popor si patriotismul.

Pe timpul conflictului din Yougoslavia mii de Croati si Sirbi au plecat din Australia sa lupte pentru tara lor.
Bineinteles fiecare sa lupte de partea unde se simteau atasati.
Citi romani ar face asta?
Citi dintre cei care nu se considera romani s-ar duce sa lupte pentru Romania sau macar pentru tara pe care ei o considera "a lor"?
Citi ar lupta macar pentru tara in care s-au stabilit de buna voie?

Multi nu fac deosebirea dintre PATRIE si regim politic. Regimurile politice vin si pleaca, situatia economica se poate imbunatati sau inrautati... Dar PATRIA ramine si supravetuieste peste veacuri.
Cine nu se simte atasat de tara in care s-a nascut, nu se va simti atasat de nici o alta tara in lume si va fi un om fara patrie.

Alex

Dar mie mi se pare un pic arogant si ipocrit sa se spuna ca gelozia apartine oamenilor mediocrii si submediocrii si ca cei intelepti nu sunt gelosi. Am cunoscut oameni culti, intelectuali, atat tineri cat si oameni in varsta, intelepti si foarte intelepti care erau gelosi... Cred ca nici Anisia nici ceilalti nu v-ati referit la gelozia aceea bolnavicioasa obsedanta, ca cu aia e alta poveste. Acolo e nevoie de psiholog.
Tatal meu a fost un om inteligent, cult, intelept, si era gelos. Mama mea e o femeie foarte frumoasa... I-am auzit de multe ori avand discutii, el era gelos, ea nu avea voie sa danseze cu alti barbati, si chestii din astea. Dar nu vorbim despre el aici. Imi amintesc de scriitori mari care vorbeau despre gelozia lor, uneori chiar obsedanta, si nu erau nici mediocrii, nici submediocrii, nici ne-intelepti.
Si inca ceva ce mi-am amintit acum. Am auzit spunandu-se, si cred ca scrie si in Biblie lucrul asta, ca Dumnezeu ar fi un Dumnezeu gelos. Cu El cum e atunci treaba?
PS Nu ca as fi eu geloasa, poate suna ca si cand m-as justifica...

________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.

nu vreau sa te descurajez, dar vreau sa-ti pun o intrebare pe care tu probabil ca eviti sa ti-o pui: daca mama ta nu te-a vrut atatia ani, de ce crezi ca te-ar vrea acuma???
sa nu mi-o iei in nume de rau, nu sunt lipsita de suflet. dar gandeste-te cat de mare ti-ar fi dezamagirea cand, dupa mii si mii de cautari, sa presupunem ca o gasesti, si ea sa nu vrea pur si simplu sa te vada, sa vorbeasca cu tine. ce faci atunci???

OM! i can see you :)). vin' la mama sa te tzuce!

Rodica...:) am ramas fara cuvinte...

http://www.youtube.com/watch?v=F_laMjmR5nM

si unde pui ca mama lui Ayo. este romanca...

mamifer
lapte
pui vii
mamele
zombi :D

lady alia e o fiintuca tare blanda si visatoare si buna asa, ca plamada, chiar de greseste, mie intotdeauna mi-a fost oarecum sa ii fac observatii prea aspre, de fapt am renuntat demult sa ii spun ceva cu tenta negativa, doar pentru ca nu-i genul de om cu care sa iti pui manusi de box, tu pesemne n-o cunoasti inca, ai sa o inveti dara mai pe urma :)

un alt text semnat Modigliani? Astazi esti cu toti boii acasa? ( nu c-ai fi tu bou, ca doar esti un om frumos, sa nu-mi pui in circa aprecieri la persoana...nu,nu) dar mi-e ca spun sa-ti bagi textul in cur si iar te faci ca nu intelegi logica. Pe viitor, de la inceput sa-l trimiti direct lui maan, cine nu crede in democratie n-o poate exersa asa de-a fitea. Ai inteles logica? asta ar fi una...in continuare astept definitia cuvintului 'destin' la care se mai adauga 'impediment' din textul de azi. Apoi sa-mi explici pe larg "imperios necesar" pe care-l utilizezi aici http://www.cafeneaua.com/nodes/show/18696/am-nevoie-de-o-parere/1.

Din cite vezi exersez dreptul democratic de a intelege cuvintele folosite de tine, deocamdata. Inca n-am trecut la continut.

sa nu vrea sa ii spuna numele tatalui. si faptul ca si ceilalti copii ascund asta. omul ala a trait un an cu mama biologica, trebuie sa isi mai aminteasca de el si altii in afara de femeile alea

Nu-i oblig, doamne fereste! Dar va spun ca asta este o metoda de a te conecta cu plodul din dotare foarte misto.

Pentru ca ii dai atentie, faci o activitate ce lui ii place, si in plus, invata de la tine, multe lucruri, cuvinte noi, deprinderi noi, ca sa nu mai zic de schimbul de afectiune.

Si eu avea viniluri cu povesti. Dar ma crezi ca nu-mi aduc aminte nicio fraza din ele? Si le ascultam zilnic! In schimb imi aduc aminte si ce culoare avea camasa tatalui cand a inventat el o poveste despre un baietel destept si frumos si o vrajitoare care i-a furat mintile si i-a vrajit inima! :))))))) Si mi-a spus-o de vreo doua, trei ori, ca a patra oara l-a certat mama ca-mi baga prostii in cap. :))))))

In plus, ca si copil, o amintire, cu cat este mai complexa din punct de vedere al organelor de simt ce sunt implicate in proces, cu atat are sanse mai mari sa fie retinuta. Vocea mamei, mirosul ei, o mangaiere, pozele din carte, datul paginii, toate astea il implica pe cel mic in actiune si-l tine acolo, el apreciind nu povestea in sine, cat timpul si senzatiile oferite de gestul in sine.

Am asistat la o discutie asemanatoare, intre un arhitect, si un client de-al lui, leit clientul asta. Intalnirea s-a finalizat cu recomandarea altui arhitect, al meu pur si simplu n-a putut sa mai suporte mutilarile pe care cocalarul le aducea proiectului lui. :)

E drept ca nu avem arhitecti si ingineri urbani super specializati, dar nici cu incapatanarea omului cu bani nu te pui! De fapt, cele mai monstruoase lucruri le-am vazut ca rezultat al ideii aleia ca "nu te poti cutare si cutare in gustu omului" si pe principiu ca "lasa ba, mie tre sa-mi placa, e casa mea".

Despre golul ce se naste in privirea aluia la auzul despre vecinul Sorescu...nici nu mai ma mir, nici nu mai ma intristez.

am fost acu' vreo 10 ani la un targ de paranormale si mi-am facut fotografia aurei. practic, faceai o poza, care iesea cu aura :). teoretic, habar nu am care era procedeul. erau mai multe culori in aura mea, nici nu mai stiu ce si cum, insa pe urma ma gandeam ca la o adica, nu-i mare greutate sa faci o manareala intr-un program de editare foto si sa scoti pozele cu o aura ramdom. sau daca-ti place omul si pare simpatic, ii pui mai mult violet. la antipatici le pui mult rosu.

de vazutul aurei dupa ce ne-am cunoscut la telefon (sau mai rau, mail) prin radiestezie, nu mai vorbesc, ca ma doare capu'. si eu sunt, repet, un om relativ deschis catre stiintele oculte, pe care le mai "feel up", din cand in cand. dar sa fie stiinta, sa scrie la carte, de catre autor cu greutate. si chiar si atunci pastrez o rezerva de scepticism. in paranormale, e usor rau de tot sa o iei pe campii. nici nu-ti dai seama cand s-a intamplat, si ajungi sa-ti iei deciziile zilnice (coffee or tea) in functie de cum tremura ansa sau de cum cad cartile. stiu oameni de-astia si sunt tristi rau.

Chiar zilele trecute am auzit ceva la radio in legatura cu asta. Se pare ca animalele ajuta mai mult puii din alta specie, deoarece chiar crescand, acestia nu ameninta sa se hraneasca cu ceea ce se hranesc ei insisi. In schimb mai greu infiaza puii altei mame de aceeasi specie. Dar nu stiu cat e de sigura aceasta afirmatie. Mai degraba, ma gandesc eu acuma, ca orientandu-se dupa miros, mai degraba accepta un miros total necunoscut, strain, decat un miros care vine oarecum din... vecini, adica din aceeasi specie. In fine, cine stie... :) Un miros poate fi strain, dar altul... neplacut. ;)

Gata mamai am inteles, te roade ca de ce barbatul nu intra sub tirul pietrelor daca comite un astfel de sacrilegiu. pai poate pentru ca este imposibil tinand cont de momentul intamplarii. Abandonul, in cazul cu pricina s-a produs dupa nastere, ceea ce barbatul, oricat ai vrea tu, nu poate pentru ca sa faca. Ca si el abandoneaza, nici nu se pune problema, dar subiectul nu era "Abandonul filial, cine conduce in sondaje, barbatul sau femeia".
Nu stiu, ca sa nu provoc controverse, prin "abandon filial" ma refer la abanonarea copilului, caci probabil ca poate fi luat si-n sensul invers, copilul abandoneaza familia, dar in acest caz ar suna mai exact, "abandon familial" indiferent de membrul careo face.
Astea fiind spuse si pentru ca nu pot sa te las nerezolvata in aspiratiile tale de a se face dreptate intre partile abandonatoare.
Ion merge pe poteca ce serpuia ca pisatul boului pe langa lanul de porumb. Mergea greu si se tinea de burta caci se apropia sorocul, era in luna a 9-a si din moment in moment putea sa se petreaca. Nu mai nascuse pana atunci si era un pic nelinistit, nu stia de unde usoara ameteala si gustul amar din gura, sa fie de la sarcina sau de la tuica de aseara pe care o bause cu prietenii la bufet. Acum, un pic mahmur, plecase sa adune iarba pentru oratanii fara sa tina seama de ce-i spuse-se coana Florica, moasa comunala, sa stea mai mult in pat si sa nu faca efort. Deja simtea cate un impuls dureros in zona scapulara ce iata ca se repeta la intervale din ce in ce mai scurte, mai facu cativa pasi si se intinse pe iarba. Durerea devenise continua si crestea in intesitate, simtea ca se sufoca, dar natura isi urma cursul nestingherita si un boţ de om, cat doi pumni zbiera langa proaspatul mam. Tăie repede cordonul ombilical, se sterse cu o carpa din sacosa si aruncand-o peste noul nascut o lua la sanatoasa inspre sat. Era sub impusul unei depresii postantale ce-i produsese o tulburare a dinamicii afective expunandu-l sinergiei exhaustive a faptului deja implnit.
Probabil ca te simti razbunata, ai dracu cum isi parasesc ei copilasii... :))))

eu cred ca omul e creatia lui Dumnezeu, dar e treaba mea ce cred. Am intrat in dialogul asta numai pentru ca esti tu simpatic.
Oricat de mult am discuta pe seama evolutionismului, n-ajungem nicaieri daca nu facem speculatii, cum bine zici.
N-ai niciun argument valabil cand afirmi ca omul a fost asistat in evolutie de mama lu' tata lu' ET.
Asa cum nici io n-am argumente cu care sa sustin imbatabil ideea ca maimutica mea nu se temea de foc. Afara doar de unul: nu te temi de un lucru pe care nu l-ai experimentat anterior sau n-ai nicio informatie despre el. Altfel, nici Volta n-ar fi descoperit curentul electric, daca s-ar fi temut ca-l poate ucide.

Ps: degetul opozabil e la mana. Nu stiu cand vorbesti serios si cand glumesti, de aceea am facut precizarea.
Ps2: stiu ce-i irefutabil, nu-i necesar sa-mi bagi dex-ul in ochi. Si nici eplicatii ghiduse.
Ps.3: tot simpatic imi ramai.