comentarii

omul fiinta sociala


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
anisia/onutza/sancho - de thebrightside la: 24/04/2007 10:02:05 Modificat la: 24/04/2007 10:03:26
(la: unicitatea - atu sau impediment?)
Am pus in 'cuvintele mele' o idee care a fost exprimata de Mihai Dinu (nu stiu daca a copt-o dansul ori a citat pe cineva), profesorul meu de comunicare din faculta.
Zicea domnul Dinu (va zic din amintiri si potriviri) ca marea drama a 'omului fiinta sociala' este incapacitatea de a se exprima fidel pe sine / lumea sa interioara. Suntem conditionati de limbaj si intradevar incapabili sa le impartasim celorlalti cine suntem. Experienta personala, incepand de la prima privire aruncata lumii inconjuratoare este alta pentru fiecare dintre noi. Si suntem 'condamnati' sa o pastram inauntru. :|

Homo Stultus - de Cri Cri la: 26/02/2008 18:26:04
(la: Home alone)
Afroditul... :)

dupa ca ti-am citit comentariul am pus semnul acela de intrebare in raspunsul pt Intruder.
fiindca... fiindca...
ne-am obisnuit sa consideram omul fiinta sociala. Pentru ca poate, pentru ca are cum. Dar in conditiile de mai sus... ar simti el o nevoie nedefinita? L-ar fi inzestrat Creatia cu o asemenea capacitate?
Spuneam eu ca, prin comparatie. Ma gandeam acum si, fie macar pt pornirea sa permanenta de a-si dori ceea ce nu are. Daca l-am "dezbraca" de acestea ar trebui sa convenim, e drept, ca nu la om ne referim. Si totusi... nu neaparat ce dorim, ce obtinem, devine capat de singuratate.

Imi pare ca omul are nevoie nu numai sa gandeasca ci si sa fie gandit.
frumos spus, ma intrebam numai daca si-ar da seama de asta :)
#289003 (raspuns la: #288970) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de munteanu rodica la: 08/08/2010 19:09:03 Modificat la: 08/08/2010 19:14:40
(la: fraze de comentat)
Nu ştiu cine este Ramona Suciu care aminteşte:
"Referitor la acest aspect, Eugen Simion apreciaza scrierile lui Steinhardt tocmai datorita farmecului inteligentei si al sinceritatii; "scrierile sale par a fi vii, si aceasta pentru ca în ele sunt cuprinse lectii de viata. În acest sens, merita a fi citat un text din interviurile monahului de la Rohia, cuprinse în lucrarea Primejdia marturisirii, aparuta în 1993, în care morala bunatatii tinde sa devina o estetica a bunatatii:"
"Degeaba le-am avea pe toate: inteligenta, cultura, istetimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele (ca profesorul din Lectia lui E.Ionescu ), daca suntem rai, haini, mojici si vulgari, prosti si nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei si inteligenta, si eruditia, si supradoctoratele, si toate congresele internationale la care luam parte, si toate bursele pentru studii pe care le câstigam prin concursuri severe. Nimic nu poate înlocui si suplini nitica bunatate sufleteasca, nitica bunavointa, toleranta si întelegere (…). Bunatatea sufleteasca nu-i o virtute subtila si rafinata, e un atribut de baza al fiintei omenesti si, totodata, un atribut al culturii. Bunatatea este alt nume al definitiei data de Aristotel omului: fiinta sociala. Fara bunatate nu putem convietui decât în conditii de groaza si justificând amarnica afirmatie a lui Sarte: "ceilalti, iata iadul!"

dar bine ca aminteşte pentru ca cele de mai sus nu au nimic comun cu politeţea falsa ba chiar mai mult parca definesc
ideea .
Rembrandt, un om bun si punct : ))) - de alex andra la: 08/01/2006 21:00:55
(la: ce inseamna pentru voi un om... bun?)
Lost without music in a world of noises
"L'Homme est bon par nature, c'est la societe qui le corrompt" (sau ceva pe aproape) zicea prin secolul XVIII J.J.Rousseau. Si propunea educarea copiilor departe de tumultul vietii sociale, de influenta nefasta a parintilor (sic!), a cartilor (sic!), aproape de natura...ma rog, ar fi multe de povestit si de comentat, dar nu e nici locul, nici momentul...Genetica pare a-l contrazice pe batranul Jean-Jacques, vorbind despre "gene" ale crimei, alcoolismului etc. Pe de alta parte societatea creeaza institutii de reeducare si de reformare morala a indivizilor "rai" sau "inraiti", straduindu-se cel putin sa-l contrazica si ea pe scriitorul francez (vorba vine, ca-i elvetian genevez toata ziua). Omul, fiinta naturala si fiinta sociala a la fois, e greu de disociat altfel decat teoretic in bun sau rau si punct (partea "naturala" a fiintei) respectiv in bun sau rau la ceva (partea lui socializata ?!?). Cred ca ma opresc aici,inainte (oare nu-s prea prezumtioasa?)ca raspunsul meu sa fie "prea lung si incarcat de aiureli".
Simplificand la extrem lucrurile, am putea spune despre tine, rembrandt, ca esti bun si punct, atat vreme cat preocuparile si interesele tale declarate nu converg in mod egoist spre propria-ti persoana, ci se disperseaza generos spre celalalt (sau cealalta???), un "tu" multiplu, plural - tu si tu si tu si tu... si voi toate...
Si preotii, la fel ca fotba - de SB_one la: 18/11/2003 12:08:59
(la: Ce este antisemitismul?)
Si preotii, la fel ca
fotbalistii, intra in
joc cu un vesmint, ceea
ce inseamna ca sint
multe asemanari intre
noi.
P.F. Teoctist

personal nu cred ca vre-un om cu scaun la cap sau vreun popor civilizat( si in ziua de azi mai toti au ajuns la un grad oarecare de civilizatie) e din principiu inpotriva cuiva sau a ceva.

asa stind lucrurile, nu cred ca exista antisemitism cum nu exista antiromanism, antigerman, antirus, bulgar sirb, ungur samd. exista insa o reactie la ceva din jurul tau care de deranjeaza. cum spune zabriski, libertatea fiecaruia se termina acolo unde incepe a celuilalt.
omul este o fiinta sociala-indiferent de religie sau natie- nu poate trai izolat; ma indoiesc ca pe cineva deranjeaza faptul ca vecinil sau e evreu, turc,roman, tzigan, atita vreme cit toti acestea isi dau silinta sa respecte niste reguli de convietuire.

fiind roman, imi place sa cred ca mai toti( romanii) gindesc ca mine( stiut fiind ca fiecare natie isi are caracteristica ei. Nici chiar germanii nu cred ca sint antisemiti, desi s-a intimplat ce sa intimplat, dupa cum nu este antislav sau mai stiu eu ce!



cred insa( si asta nu ma transforma in "anti") -din cite pot observa- ca acest antisemitism nu e decit o politica bine pusa la punct a politicienilor evrei; politica care -dupa cum stim- poate sa nu aiba nici-o legatura cu poporul evreu pe care Florin Gheorghiu( sper sa nu gresesc) in "o istorie adevarata a romaniei" il caracterizeaza f. frumos. tot aici trebuie sa spun ca am prieteni de toate natiile si religiile...si chiar rude. le iubesc si respect pe fiecare dupa felul sau iar cind e cazul le mai dau si cite-un bobirnac...fara sa fiu un "anti"

Cine injura politica romana ( si asta o fac cei mai multi) nu sint antiromani! Nu cred ca cei care injura politica de la Jerusalim sint antisemiti; pur si simplu nu sint de acord cu ceva!

Cred ca evrei din alte tari trebuie sa se comporte ca cetateni ai tarii respective. Ce inseamna de fapt evreu? Om ca toti oamenii! Cind insa vine si "impinge " o carte pe piata si se da la nesfirsit "popor ales" ( de cine si in ce scop?) este dreptul celorlalti sa -si puna intrebari si sa zica si nu. Asta nu-i transforma in antisemiti.

Eu( si nu numai eu) stiu o vorba: stapineste-te pe tine si vei stapini lumea! Asta vrea de fapt sa spuna ca ar fi cazul sa te preocupi mai mult cu tine insuti si nu cu ce fac ceilalti.

O alta este ca ptr. orice "situatzie" este nevoie de doi; Asa ca sa nu se mai ascunda dumnealor ca strutzul!

Cred ca...daca stau sa gindesc crestineste....Dumnezeu ne-o fi dat subiectul asta care-o exista cit lumea ca sa nu ne plictisim!

cred ca antisemitii adevarati sint cei care tzipa toata ziua: UITE UN ANTISEMIT ! facindu-i de fapt pe ceilalti sa-si intoarca fetzele in alta parte!

Cred ca atunci cind evrei nu se vor mai lasa ATITATI de aceasta "politica antisemita" universala vor avea numai de cistigat.

Oameni buni, cine ce are cu voi? Nu va puteti comporta ca oameni normali?

PS

1°probabil ca cel mai sanatos lucru pe carel pot face baietii astia inainte de a vedea pe toate ulitzele antisemitzi, ar fi sa se gindeasca ce fac ei rau!( Ptr. cine nu-si gaseste nimic - ca sugestie - le propun Biblia/ Ezechiel, 22...poate le mai vine mintea la cap!)

2°in momentul in care o sa stie de bun simt si n-o sa ma tipe pe la toate coltzurile, o sa fie tot mai putzini antisemitzi pina o sa dispara de tot( antisemitzi?
#4611 (raspuns la: #4578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tot pentru anita - de Hypatia la: 06/02/2004 07:30:51
(la: A existat holocaust in Romania?)
Eu tot vreau sa inchei si tot nu ma lasati sa o fac.... Semanati mult cu personajul din comisia Wiesel, pentru care mi-am facut aspre mustrari de constiinta....
Cred ca nu exprim suficient de clar ceea ce vreau sa spun: n-am nimic cu comisia in sine. Eu cred ca e formata numai din evrei, indiferent cum s-ar numi ei. Persoanele in cauza sunt chemate sa faca o treaba, si si-o vor face cum stiu ei mai bine, caci interesele lor sunt aceleasi cu cele ale comunitatii internationale din care provin. E simplu. Insasi constituirea comisiei si toata conjunctura e dictata din afara. E o impunere nedemocratica a unui punct de vedere etnic. Si atunci ce importanta mai are ce crede acest popor? Eu insami am scris de vreo doua ori ca poporul roman are multe pacate, pe care le repeta la infinit. De ce nu considerati asta o recunoastere?
Ce ar presupune, pentru D-voastra, ca poporul roman sa-si recunoasca pacatele?
Constat ca, desi folosim aceasi limba. nu ne intelegem. Ma acuzati ca nu iau in calcul totul. Dar D-voastra scrieti o gramada de lucruri. Nu toate au legatura si relevanta intre ele. Eu pun problema principial, nu punctual. d-voastra raspundeti cum va convine.
Am citit azi noapte despre holocaustul armean din Turcia. A fost intr-adevar, ingrozitor. N-am gasit nicaieri vreun text oficial prin care armenii sa ceara scuze turcilor si nici scuze oferite de turci armenilor.
Si acolo a fost genocid fara drept de apel. O fi existand si la turci un forum cu conferinta activa, prin care sa se discute atat de aprins, astfel de lucruri?
Mi-ati mai spus undeva ca fac politica strutului, incercand sa trec cu vederea ororile trecutlui. Departe de mine una ca asta. Din contra, toti avem de invatat cate ceva din ce s-a intamplat in anii aceia ai holocaustului. Dar nu asa. Nu cu forta! Nu persuadat. In felul acesta, s-ar putea ca reactiile sa fie taman inversul celor scontate. Nici un om zdravan la cap nu poate concepe o reiterare a fenomenului, dar asta depinde doar de noi, de atitudinele noastre, care sunt intercauzale, caci fiinte sociale suntem. Daca iertarea vine asa de greu, unde este calea reconstructiei relatiilor interumane?

Numai bine, domnule anita.

Hypatia
#9025 (raspuns la: #8964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tardiv, dar.... - de Hypatia la: 16/03/2004 09:51:57
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Parerea mea se bazeaza pe invatatura crestina: Exista mai multe feluri de singuratate, dar fiecare fel are cuvinte care reflecta felul respectiv de singuratate: anahoretii (ascetii) nu sunt singuri, ci se retrag in singuratate, si acesta nu este felul propriu de a fi al omului ca fiinta sociala: "A vazut Dumnezeu ca nu e bine sa fie omul singur" (Facerea), astfel ca si ascetii se aduna in obsti manastiresti si se numesc monahi.
Exista si retragerea celui ce-si dedica o parte a vietii unei misiuni: de la pictorii medievali, care se retrageau pentru a se pregati pentru pictarea bisericilor, pana la misiunea armata sau sportiva (vezi cantonamentul), dar nici aici nu-i vorba de singuratate. Singuratarea, pronuntati-o va rog, lent, cu voce tare, este ecoul unui hau, prea adanc, pe masura pacatului care ne arunca acolo. Aici vorbim, intr-adevar, de maladie spirituala. Cel mai explicit mod de a demonstra acest lucru, gasiti in lectura eseului despre singuratate, din "Teologia enclavelor", a parintelui Buga.
cand voi reintra in posesia ei, va voi cita pasaje largi, de o frumusete extraordinara. Parintele spune ca singuratatea in doi e penibila, fara nici un inteles. dar cat de des se instaleaza in cuplurile moderne, care nu doresc sa aiba copii, care nu inteleg ca implinirea cuplului este copilul/copiii.
Conferinta nu e proasta, - de Hypatia la: 09/11/2004 07:23:10
(la: Interzis interzisul)
Doar ca eu voiam un alt punct de vedere exprimat inainte de al scrie pe al meu, care e foarte impregnat de teologie:
1. La varsta lor, adolescentii sunt "arici" la orice fel de ingradire a manifestarilor lor. E varsta la care nevoia de exprimare ajunge la cote paroxistice si asta stim cu totii. In contextul lumii in care traim, cred ca lucrurile sunt un pic inflamate, de parca timpul nu mai are rabdare, oul nu mai are rabdare...
2.Eu vad omul manifestandu-se deplin prin raportarea sa la Lege- Responsabilitate- Libertate. In sensul ca legea este garantul libertatii sau daca sunt un om responsabil in raport cu legea, atunci ma sint liber... Asta ar fi chiar esenta legii morale crestine si daca tinerii ar fi educati in acest spirit, poate ca nu ar mai simti nevoia sa protesteze fata de cele ce se interzic. "interzis interzisul" este si o dovada alipsei unei dimensiuni umane, conservarea socialului, pentru ca omul este fiinta sociala, iar normele-inclusiv cele care interzic-au menirea de a proteja societatea.
Hypatia
#28140 (raspuns la: #28118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia, - de Hypatia la: 27/11/2004 14:09:40
(la: SUNTEM NOI O COMUNITATE?)
Initial ma pregatisem sa va scriu un altfel de mesaj, de aceea am si ajuns azi, sambata la un net cafe.
Citind mesajele tale, ma vad nevoita sa imi schimb mesajul, deci ce scrii tu intareste impresia mea...
Poate ca tu ai dreptate in cea ce scrii, dar eu am vazut lucrurile altfel:
1. Am vrut sa deschid conferinte in care sa vorbim despre noi, cafengii. Ce ne-ar impiedica sa vorbinm despre asta, daca venim aici de placere?
2. Pentru ca intre timp m-am gandit ca aceste subiecte mi-ar folosi in cercetarile mele sociale, am cerut voie sa discut despre asta cu voi, adminilor.
3. Nu cred ca pentru a discuta ceva, le ceri voie (cui?, aprioric vorbind) tuturor...
Cred ca intentiile mele au fost intelese gresit sau din considerente afective, dar negative. Cei care nu doresc sa discute despre asta, pur si simplu nu o fac. Ce sens au argumentele fata de propria rezerva fata de acest subiect?
Am gasit raspuns la intrebarea aceasta in interventiile de pana acum. Se pare ca utilizatorii cafenelei doresc sa vorbeasca despre orice, in functie de interesele si valorile proprii, dar refuza sa vorbeasca despre ei ca membrii ai unui grup, desi suntem un grup. Ce fel de grup? este intrebarea care ma framanta? Atat. Restul amanuntelor care va privesc ca persoane, nu fac obiectului meu de studiu, si nici nu ma intereseaza ca membra a Cafenelei...
Se pare ca eu am o sensibilitate sociala mai mare de ma framanta asta, dar nu inteleg de ce va supara pe voi...
Ce e rau in a discuta despre noi?
Oare nu ne place sa ne consideram impreuna? membrii ai unei comunitati? Am ajuns oare atat de individualisti?
Eu inca mai sper ca omul e fiinta sociala, ca in datul ei firesc, ontologic vorbind..
Pana nu ne dezumanizam cu totul, poate reveniti la sentimente mai bune ...
Anisia, ce pot face ca sa te impac?
Primeste scuzele mele pentru tot disconfortul pe care ti l-a prilejuit chestionarul & co.
Hypatia
#29989 (raspuns la: #29937) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
replica la "TELENOVELE" - de daciana la: 14/01/2005 11:17:14
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Stimate domnule anonim, am citit cu interes randurile tale. Banuiesc ca nu ai foarte multi prieteni, ca te descurci intotdeauna doar prin fortele tale.Dar omul e o fiinta sociala, totusi...Atunci cand am scris aici, pe forum, nu am facut o pentru a mi dovedi "talentul literar"... Pur si simplu netul iti ofera sansa de a afla mult mai multe opinii decat in viata reala despre un anume subiect.
Se pare ca n am fost eu indeajuns de clara: problema nu era cu mine, ci cu prietenul meu. Eu, in final, m am descurcat si singura. El nu poate face asta. De ce? Sa zicem ca a devenit dependent de mine. O dependenta care, uneori, a ajuns sa ma oboseasca. Pentru ca e destul de dificil sa lupti pentru doi.
Iar pentru a merge mai departe, pentru a l sustine in continuare, am nevoie macar de iluzia ca sunt putin sustinuta si eu.
Cercul meu de prieteni e format in prezent mai mult din sahisti. In viziunea lor, viata e ca un joc de sah, intotdeauna trebuie sa gandesti cu trei mutari inainte, pentru a ti fi bine. Ratiune nu sentimente.
S ar putea sa fie un mod corect de gandire, dar in viata ca si in partidele de sah,in ce ma priveste, cu toate criticile lor, mai sparg tiparele cateodata. Si recunosc, se intampla sa pierd uneori. La sah nu i o tragedie: azi pierzi o partida, castigi maine alta.E totusi un simplu joc... Dar cand e vorba de oameni, lucrurile se complica... Esecurile sunt devastatoare...
Asa cum s a intamplat cu persoana de care vorbesc. Am decis ca e un suflet trist si singur care trebuie ajutat. Dar nu facand opere de caritate, ci facandu l sa recastige increderea in oameni, oferindu i prietenia mea.
Se pare insa ca uneori, daca iti dedici toata energia cuiva, in incercarea de a l aduce pe linia de plutire, acea persoana ajunge sa creada ca asa e normal sa fie, ca i se cuvine, ca nu trebuie sa dea nimic in schimb. Rolul de victima, de neinteles al sortii e foarte comod.
Nu mi pare rau ca am luat aceasta decizie, de a mi l face prieten, dar pentru ca am investit prea mult in aceasta relatie de prietenie, eu zic ca am dreptul sa cer un raspuns pe masura.
Asa cum m au sfatuit cei mai multi care mi au raspuns (si le multumesc pentru asta), am stat de vorba serios cu el. Inca e confuz, asa cum poate sunt si eu in aceste momente. Nu se simte destul de puternic, dupa loviturile sortii pe care le a avut de indurat in trecut.
Se pare ca nu am gasit eu inca modalitatea de a l face sa priveasca iar cu incredere viata, oamenii... Dar nu ma dau batuta!
Repet: o partida de sah o pot pierde, dar nu mi permit sa pierd un om care are nevoie de sustinerea mea macar pana isi va recapata, din nou, increderea in fortele proprii. Desi... in viziunea mea, nu exista prieteni temporari sau din interes, ci prieteni PE VIATA.
#33364 (raspuns la: #33217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt cix - de athos la: 04/03/2005 14:21:11
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
adica drumul drept e cel al singuratatii?
n-as crede
omul e o fiinta sociala prin insasi esenta lui
dar bineinteles ca exista si exceptii
de la regula...
#38147 (raspuns la: #38137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca este important - de Euclid la: 26/05/2005 05:22:50
(la: Aspectul exterior)
Omul este o fiinta sociala. Omul se supune dar in acelasi timp modeleaza societatea in care traieste.
Imbracamintea, ca si modul cum vorbim, are un rol important in societate, este o forma de comunicare intre oameni si poate fi o unealta foarte puternica in modelarea acesteia.
Gigi spune ca nu si-a pus niciodata problema hainelor... dar pe urma incearca sa ne convinga de contrariul: "Mie imi place tzinuta sport si nu ma scoti din asta."
Parerea mea este urmatoarea: modul cum te imbraci este un mesaj despre sine in comunitatea in care traiesti. Nu degeaba atributele imbracamintii sunt foarte asemanatoare cu cele personale, exemplu: esti o persoana (sau te imbraci cu o tinuta) eleganta, modesta, curata, murdara, neglijenta, sportiva, obscena, sexy, excentrica etc. De cate ori nu ati fost dezamagiti de o persoana care parea modesta si sincera - care in realitate s-a dovedit mincinoasa si ipocrita, sunt foarte multi impostori, dar ramane la aptitudinea fiecaruia sa identifice o imbracaminte ne-potrivita cu persoana care o poarta.
Imaginativa ca stati pe o banca si va uitati la trecatori: vedeti oameni mai mult sau mai putin bine imbracati, ingrijiti, femei care au grija de fata si parul lor sau nu, barbati barbieriti sau nu, cu pantofii/hainele curate sau murdare, scumpe sau ieftine etc., cu zambete pe fata sau incruntati, indiferenti sau activi. Creierul dv. isi va forma o imagine si ii va categorisi dupa aspectul exterior si atat!
Doar un ultim exemplu: intrati intr-o cofetarie si vedeti niste prajituri cu un aspect foarte frumos, nu stiti ce gust are prajitura dar creierul dv. va spune ca TREBUIE sa fie si foarte gustoase... well atata timp cat nu gustati din prajitura (sau nu mancati prea multe din ele ha ha! ) impresia ramane valabila.
Aimee - de athos la: 13/06/2005 22:49:13
(la: De ce suferim de singuratate?)
in primul rand,bun venit la cafenea!
in al doilea,singuratatea de care ziceai poate fi interpretata diferit,fiecare din noi vazand in ea ceva negativ,omul fiind prin esenta sa o fiinta sociala,altii dimpotriva,gasesc in ea o usurare,se complac in dansa,stiind ca le e mai bine asa...
nu caut sa zic care e calea cea buna,nu exista aici bun sau rau,fiecare face dupa cum doreste(sau poate)...
as mai adauga si alte lucruri,dar astept intre timp si alte pareri
inca o data-wellcome!
*** - de Dora C la: 03/01/2006 12:03:33
(la: LA CE NU PUTEM RENUNTA?)
Omul fiind o fiinta sociala are nevoie de anturaj....singuratatea il poate face sa-si pierda mintile, sa il deregleze psihic. Apartenenta la un grup comunicarea. schimbul de idei si informatii, relatiile sociale fac parte din viata unui om si ii sunt indispensabile..

Esentiale ii sunt si medicamentele si ingrijirile medicale..la fel si scoala.
Am cunoscut diferenta pe piel - de Cristache Gheorghiu la: 21/01/2006 15:45:45
(la: Tăcerea nu-i de aur)
Am cunoscut diferenta pe pielea mea.
Am avut prilejul sa locuiesc in Moldova, Muntenia si Transilvania.
Despre Moldova nu vorbesc, nu pentru ca acolo am copilarit, ci pentru ca nu stiu ce sa spun si cred ca n-as fi suficient de obiectiv.
Muntenia este reprezentata pentru mine prin Ploiesti. Acolo oamenii vorbesc. Vorbesc poate chiar prea mult si mai ales agresiv. (Incerc o caracterizare globala, asa ca ii rog sa ma ierte pe cei ce fac exceptie de la medie.) Discutiile lasa uneori impresia unor certuri. In final, insa, totul se termina cu bine – eventual la o bere – si, ceea ce este mai important, divergentele initiale se estompeaza.
In Transilvania, in schimb, oamenii tac. Nu din politete, ci dintr-o gresita (dupa mine) traditie. Am putea gasi explicatii in istorie, caracterul oamenilor, etc., dar nu acesta este subiectul. Efectul acestei comportari este dezastruos. Diferente – uneori inexistente – de opinii se amplifica in timp, cuvinte gresit interpretate creaza suspiciuni degenerate ulterior in adversitati, etc.
La prima vedere, stilul de mahala al tzatzelor care se cearta in fatza portilor dar se impaca tot atunci, sau al barbatilor care se impaca „la un pahar” in urma certurilor de la paharul anterior, ar fi de preferat stilului „civilizat” al celor ce nu-si comunica gandurile. In mod evident, insa, nu putem fi de acord nici cu primul, nici cu al doilea.
Teoretic, comunicarea – in termeni civilizati, evident - este nu numai necesara, dar ea este atat un semn de civilizatie adevarata, cat si o dovada de caracter, pentru ca in mod categoric cel care nu-si spune gandul este un om ascuns, de la care te poti astepta oricand la surprize dintre cele mai neplacute.
Omul este o fiinta sociala, iar societatea – oricare ar fi ea, fie si de furnici – presupune comunicare. Rezulta ca a nu comunica inseamna a nu fi pe de-a intregul om.

Cristache Gheorghiu
daca T-ul......... - de cosmacpan la: 20/02/2006 22:09:47
(la: Viteza de reactie tine de inteligenta sau nu?)
Salut Maria,
Nu stiu daca viteza de reactie tine de inteligentza ci mai degraba de arhiva evenimentelor (situatiilor) similare. Omul ca fiinta sociala este un sumum de interdictii si experiente care-l ajuta sa supravietuiasca. si de asemenea cred ca incostient, T-ul a reprezentat singurul instrument care ii asigura existenta si probabil ca era singurul lucru pe care se putea baza. simple supozitii dar vorba unui comentator unde era placutza avertizoare?
alex_andra: omul fiinta agresiva - de dorinteodor la: 13/03/2006 08:49:04
(la: Despre agresivitate)
alex_andra, au spus-o mai multi inaintea mea: fara agresivitate n-am fi ajuns sa dominam planeta si chiar mai mult de atit.

Problema ta cred ca este legata de o definitie foarte ingusta a agresivitatii, asociata cu proasta crestere, cu obraznicia, nesimtirea etc. Este clar ca si aceste efecte pornesc de la tendinta generala spre agresivitate a omului si care tendinta este foarte "pozitiva" deoarece fara ea, noi oamenii am disparea in fata agresivitatii animalelor.

Eu as spune ca sa te feresti de oamenii neagresivi, deoarece astia vor fi mereu calcati in picioare de altii. O sa-ti dau un exemplu personal legat de conducerea masinii in bucuresti. Eu, ca majoritatea soferilor bucuresteni sint foarte agresiv la volan (asta nu inseamna ca sint prost crescut dar inseamna sa nu lasi nici un metru de sosea altuia, de exemplu). Acum se intimpla ceva interesant: daca intilnesti lenesi pe sosea, ii depasesti fara menajamente (fara sa-i deranjezi ca asta e prosta crestere). DAR, se intimpla un lucru miraculos: daca TOTI sint agresivi, agresivitatea dispare deoarece fiecare sofer merge rapid, fara sa ezite si fara a avea prilejul de a taia calea cuiva. Asta creste fluenta si scade probabilitatea de accident (nu exista nimic mai periculos pe sosea decit un sofer ezitant, sau "prudent" cum ar spune unii).

Astfel ca problema ta este legata de situatia cind exista oameni agresivi amestecati cu neagresivi. Agresivitatea apare numai cind exista amestec. Daca toti sint agresivi sau toti sint neagresivi, agresivitatea dispare. dorinteodor
omul este o fiinta sociala! - de sarsilovici la: 23/03/2006 00:11:48
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
Oare cat din viata noastra ne apartine? Pai dupa umila mea parere din viata asta ne apartine un procent destul de mic. Cam tot ce facem pentru noi: mancam, facem sex, fumam, droguri, privim un film, bem apa alcool, iubim, etc se pare ca facem multe chestii doar pentru noi. Dar cum nu putem sa traim singuri fara nici un contact cu societatea cred ca facem foarte multe chestii pentru ceilalti.Defapt toti ne facem unii altora servicii. Viata nostra de fapt e o chestie destul de complexa. Tot ce facem e pentru noi dar nu neaparat vizeaza persoana nostra ci pe cei din jur pe langa care ne ducem existenta. Pe fiecare din noi il anima diverse chestii: case, masini, iubite ,iubiti, excursii, haine, muzica, luxul in general, etc Pentru a supravietui ca fiind independenti de ceilalti ne trebuie foarte putin mancare, haine pentru a ne proteja de frig, un acoperis deasupra capului, restul il facem din mandrie, din dorinte sexuale, din orgoliu,din dragoste etc. Totdeauna va fi asa vom ne vom trai viata langa altii asemeni noua si vom incerca sa atragem admiratie, dragoste, ..... toti suntem dependenti unii de altii cel putin cat nu traim izolati pe o insula, doar noi, bucata de uscat si marea .
cu siguranta n-am fost creati - de who_Cares la: 24/06/2006 11:25:57
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
cu siguranta n-am fost creati asa...caci intai au fost Adam si Eva nu Adam si Adam sau Eva si Eva.....personal...cred k aceste tendinte intervin odata ce omul se indeparteaza de ceea ce a fost la origine(si nu m refer la evolutie...caci mai mult involuam..acum cand un robot e mai important ca o viata)..cand cadem de la noi insine devenim....altfel...nu spun k-i urasc sau detest pe cei cu aceste tendinte...nu as striga dupa ei daca i-as vedea pe strada..dar nu sunt de acord...se indeparteaza de natura umana..de creatie...si de Dumnezeu..(acum o sa inceapa prejudecatle..cand e vorba de Dumnezeu..nah..asa e lumea)...devii fiinta sociala( si in societate e "cool" si "la moda" si "toleranta"..nu mai e vorba de OM...adam si eva...ci adam si adam....si aveti gija sa nu confundati toleranta cu ignoranta)
* - de picky la: 01/02/2007 15:45:40
(la: "L'enfer c'est les autres")
Adrian Fuchs :

Infernul e in egala masura si in noi si in ceilalti.

Admitand ca infernul exista, deci doar admitand ca exista infern !, el ar trebui sa aiba la poarta o centrifuga care sa separe pe ceilalti de mine. Omul fiind o fiinta sociala (care traieste in grupuri cu organizare proprie) nu poate fi in mod firesc separat de ceilalti. Nici nu poate, avand o constiinta si o personalitate, sa se rupa efectiv de societate. Replica din Sartre e in aceasta viziune corecta. Omul are nevoie de infernul din ceilalti.

In sens metafizic insa, in fiecare salasluiesc o multime de infernuri. Dar si de paradisuri. De unde si diversitatea si succedarea secventelor. In aceasta viziune omul are nevoie de infernul din el. Si in acest caz, replica sartreiana e incorecta.

De fapt infernul e un puzzle care se distribuie in egala masura si in sine si in ceilalti. Dar din lacomie (!) unii apuca mai mult. Fiecare cu infernul propriu. Paradisul fiind intotdeauna posedat in devalmasie.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...